Decizie de concediere pentru desfiintarea postului. Lipsa dovezii dificultatilor economice. Anulare

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 313 din 28 ianuarie 2011

Prin cererea inregistrata sub nr.2325/84/23.03.2010 pe rolul Tribunalului Salaj, reclamantul A.M. a chemat in judecata pe parata S.C. H.I.R. SRL solicitand instantei constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere nr. 16/01.03.2010; obligarea paratei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii si pana la data platii efective, asupra carora sa se calculeze dobanda legala; plata compensatiei de un salariu lunar conform contractului colectiv de munca la nivel national; plata sporului de vechime in procent de 5% din salariul de baza lunar pentru perioada 06.07.2009-01.03.2010, cu aplicarea dobanzii legale de la data cuvenirii sumei si pana la data platii efective si consemnarea acestui spor in carnetul de munca al reclamantului; plata orelor suplimentare efectuate, plata sporului de 50% pentru cumul de functii; plata concediului de odihna neefectuat.
Reclamantul a solicitat si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat faptul ca incepand cu data de 06.07.2009 a fost angajat cu contract individual de munca pe durata nedeterminata al paratei in functia de economist, iar la data de 01.03.2010 a fost concediat, prin decizia nr. 16, in temeiul art.65 din Codul Muncii .
Reclamantul a invocat nelegalitatea acestei concedieri intrucat nu au fost respectate prevederile Codului muncii, respectiv ale art. 65 si 74 din acest cod.
Reclamantul a mai aratat ca, anterior concedierii sale,parata a angajat personal, ceea ce denota faptul ca nu intampina dificultati economice.
In privinta cererilor privind plata sporului de vechime si a indemnizatiei de concediere, reclamantul a considerat ca i se cuvin in temeiul contractului colectiv de munca la nivel national.
In privinta orelor suplimentare, s-a aratat ca, desi a fost incadrat cu contract individual de munca pentru 8 ore pe zi, a prestat munca 12 ore pe zi.
De asemenea, reclamantul a mai sustinut ca i se cuvine si un spor pentru cumul de functii, de 50%, deoarece a indeplinit si functiile de operator PC si reprezentant vanzari.
Prin intampinare, parata a solicitat instantei respingerea cererii reclamantului ca nefondata.
In motivarea acestei solicitari parata arata faptul ca reclamantul a fost angajat cu contract individual de munca in functia de economist pana la data de 30.03.2010, cand a fost concediat in temeiul art. 65 alin.1 din Codul muncii ca urmare a dificultatilor economice aparute.
Parata arata faptul ca decizia de concediere nr. 16/2010 a fost emisa cu respectarea prevederilor Codului muncii, desfiintarea locului de munca fiind reala si efectiva.
In privinta sporului de vechime solicitat de reclamant s-a aratat ca a fost inclus in salariul de baza al acestuia.
De asemenea, parata a aratat ca reclamantului i-au fost achitate drepturile salariale cuvenite cu ocazia concedierii , respectiv preavizul, un salariu compensator si contravaloarea concediului de odihna neefectuat.
Referitor la plata sporului de 50% pentru cumul de functii s-a aratat ca reclamantul a fost angajat pe postul de economist, iar folosirea unui computer in activitatile curente nu echivaleaza cu functia de operator PC.
In privinta platii orelor suplimentare, s-a sustinut ca reclamantul a avut un program zilnic de 8 ore si nu a efectuat ore suplimentare .
Prin sentinta civila nr. 3092 din 21 iunie 2010, Tribunalul Salaj a respins ca nefondata cererea formulata de reclamantul A.M. si a obligat reclamantul la plata catre parata a sumei de 2975 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul a fost angajat cu contract individual de munca al paratei in functia de economist .
La data de 01.03.2010, parata a emis decizia nr.16 /2010, conform careia, incepand cu data de 30.03.2010, dupa expirarea perioadei de preaviz, reclamantul a fost concediat in temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii.
Potrivit prevederilor art. 65 din Codul muncii:
 (1) Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat din unul sau mai multe motive, fara legatura cu persoana acestuia .
(2) Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa".
Dupa cum reiese din scriptele depuse la dosarul cauzei, respectiv Decizia Asociatilor nr.1 din 24.02.2010 emisa ca urmare a Notei nr.12 din 15.02.2010 si din organigramele anterioare si ulterioare concedierii, prima instanta a retinut ca reducerea postului reclamantului a fost efectiva, fiind determinata de cauze reale si serioase.
S-a mai retinut ca, in cazul reclamantului, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 74 litera d) din Codul muncii, acesta neregasindu-se in cazurile prevazute la art. 64 din Codul muncii.
In consecinta, instanta de fond a constatat ca incetarea contractului reclamantului s-a facut cu respectarea prevederilor legale.
Fiind respins capatul de cerere privind constatarea nulitatii deciziei de concediere, instanta a constatat ca fiind nefondata si cererea accesorie privind obligarea paratei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii si pana la data platii efective.
In privinta obligarii paratei la plata sporurilor de vechime, prima instanta a retine faptul ca, potrivit prevederilor art.41 alin.1 si 2 din Contractul Colectiv de munca la Nivel National pentru anii 2007- 2010 s-a prevazut faptul ca partile contractante vor actiona pentru includerea unor sporuri in salariul de baza, care sa reprezinte retributia pentru munca prestata si conditiile de la locul de munca, sporurile urmand a se acorda numai la locurile de munca unde acestea nu sunt cuprinse in salariul de baza.
Prima instanta a retinut ca, astfel cum reiese din sustinerile paratei, sporul de vechime cuvenit reclamantului a fost inclus in salariul de baza al acestuia, acest aspect fiind cunoscut de catre salariat,care, cu ocazia negocierii si semnarii contractului sau individual de munca, a fost de acord sa nu i se acorde sporuri, separat de salariul de baza brut lunar.
In privinta obligarii paratei la plata orelor suplimentare instanta a constatat faptul ca din continutul pontajelor depuse de parata nu rezulta faptul ca reclamantul ar fi efectuat munca suplimentara fata de norma sa de munca.
Tribunalul a retinut ca nefondata si cererea reclamantului privind obligarea paratei la sporul de 50% pentru cumul de functii, deoarece acesta a fost incadrat in functia de economist, nu a facut dovada ca ar mai fi fost incadrat pe o alta functie la parata si nu se poate retine faptul ca activitatea zilnica in care isi realiza atributiile de serviciu cu ajutorul computerului reprezinta un cumul de functii.
In privinta cererilor reclamantului privind obligarea paratei la plata unui salariu de incadrare cu ocazia disponibilizarii si a contravalorii concediului de odihna neefectuat in anul 2010, instanta de fond a retinut faptul ca aceste drepturi banesti au fost platite de parata in cursul lunii aprilie 2010, odata cu drepturile salariale aferente lunii martie 2010.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, instanta a obligat reclamantul sa plateasca paratei suma de 2975 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte civile a formulat recurs reclamantul A.M., considerand-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
In mod gresit prima instanta a retinut ca desfiintarea postului reclamantului a avut o cauza reala si serioasa, constatand ca angajatorul a probat in mod legal aceste conditii, desi inscrisurile pe care si-a intemeiat hotararea nu poarta o data certa anterioara deciziei de concediere, ci au fost intocmite ulterior, pro causa.
S-a mai sustinut in acest sens ca incetarea contractului de munca al reclamantului nu a avut ca fundament considerente de ordin economic si functional, intrucat, cu doar o saptamana inainte de concediere, societatea a facut angajari, de unde rezulta ca restructurarea nu a fost decat un pretext pentru inlaturarea reclamantului din societate.
Se mai invoca faptul ca in mod gresit au fost respinse capetele de cerere privind plata sporului de vechime si a indemnizatiei de concediere, drepturi la care acesta era indreptatit potrivit prevederilor contractului colectiv de munca la nivel national.
In ceea ce priveste plata de ore suplimentare, s-a aratat ca, in mod curent, reclamantul lucra cate 12 ore pe zi, atat in tara, cat si in strainatate.
De asemenea, se mai sustine ca sporul pentru cumul de functii se cuvine reclamantului in temeiul prevederilor contractului colectiv de munca la nivel national, intrucat, desi a fost angajat ca economist, acestuia i s-au trasat atat atributii de operator PC, cat si de reprezentant vanzari.
In drept, se invoca disp.art.3041 si 304 pct.9 Cod. proc. civila.
Prin intampinarea formulata, S.C. H.I.R. SRL a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizand recursul formulat de reclamantul A.M., prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale aplicabile in cauza, se retine ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
 Potrivit deciziei nr. 16 din 01.03.2010, S.C. H.I.R. SRL a dispus concedierea reclamantului, incepand cu data de 30.03.2010, in temeiul disp.art.65 din Codul muncii, ca urmare a desfiintarii locului sau de munca, in urma deciziei actionarilor societatii nr.1/24.02.2010, din care rezulta procesul de restructurare a activitatii.
 Potrivit disp.art.65 din Codul muncii, astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr.55/2006, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.
 In situatia concedierilor pentru motive care nu tin de persoana salariatului, angajatorul trebuie sa probeze, potrivit disp.art. 287 si 65 alin.2 din Codul muncii, ca desfiintarea locului de munca a fost efectiva si a avut o cauza reala si serioasa.
 In speta, se retine ca angajatorul a inteles sa dovedeasca indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru legalitatea concedierii pentru motive ce nu tine de persoana salariatului, respectiv a caracterului real si serios al desfiintarii locului de munca, doar prin decizia actionarilor societatii nr.1/24.02.2010,care, analizand situatia economica si administrativa a societatii a hotarat ca se impune reorganizarea activitatii societatii prin reducerea numarului de angajati, decizie care face trimitere la "Nota privind solicitarea aprobarii programului de restructurarea al S.C. H.I.R. SRL",inregistrata la societate sub nr.12/15.02.2010.
 In aceasta nota se arata ca, in contextul actual, societatea intimata resimte din plin efectele crizei financiare, iar principalele cauze care au determinat aceasta situatie rezulta din balanta de verificare pe luna ianuarie, ce constituie anexa nr.1 la acest act.
 Prin intampinarile formulate, societatea arata ca luarea masurii concedierii reclamantului a fost determinata de afectarea activitatii societatii prin scaderea brusca a preturilor de vanzare a produselor sale, de scaderea numarului de comenzi si a valorii contractelor, ca urmare a scaderii cererii pe piata.
 De asemenea, s-a mai sustinut ca provocarile cu care s-a confruntat societatea sunt reflectate intr-un bilant contabil negativ, singurul furnizor de materii prime esentiale sistand livrarile, iar bancile comerciale refuzand acordarea de finantari pentru investitii sau capital de lucru.
 Se retine insa ca toate aceste sustineri nu au fost si probate in cauza, singura proba administrata in cauza de catre angajator, respectiv anexa nr.1 la Nota privind solicitarea aprobarii programului de restructurare al S.C."H.I.R. SRL", depusa de catre societate abia in recurs, la solicitarea instantei, nu dovedeste ca desfiintarea postului recurentului a avut la baza studii temeinice privind imbunatatirea activitatii societatii.
 In lipsa unor asemenea probe, Curtea nu-si poate forma convingerea ca motivele desfiintarii postului invocate de catre angajator, prin decizia contestata si sustinute prin intampinare, la judecarea fondului cauzei si in recurs, au un caracter real si serios, astfel incat decizia de concediere emisa de catre angajator se impune a fi anulata.
Ca urmare a anularii acestei decizii, in temeiul disp.art.78 din Codul muncii, societatea parata va fi obligata la reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior concedierii si la plata unei despagubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi ce i se cuveneau acestuia ca salariat, incepand cu data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.
Avand in vedere repunerea partilor in situatia anterioara concedierii, se retine ca recurentul nu este indreptatit la plata compensatiei de un salariu lunar acordata in cazul incetarii contractului de munca, conform prevederilor contractului colectiv de munca la nivel national si nici la compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat conform art.141 alin.4 Codul muncii, angajatorul avand obligatia de a permite acestuia,dupa reintegrare, efectuarea zilelor de concediu restante, cu plata indemnizatiei aferente.
In ceea ce priveste plata sporului de vechime in procent de 5% din salariul de baza lunar pentru perioada 06.07.2009-01.03.2010, se retine ca acesta a fost inclus in salariul de baza, astfel cum rezulta chiar in contractul individual de munca incheiat intre parti.
Curtea mai retine ca angajatorul a dovedit in cauza, prin depunerea evidentei privind timpul efectiv lucrat, ca salariatul a prestat munca in program de 8 ore pe zi, timp de 5 zile pe saptamana, iar recurentul nu a reusit, prin probele administrate in cauza, sa dovedeasca ca ar fi prestat ore suplimentare.
Se mai retine ca recurentul nu a reusit sa probeze faptul ca ar fi cumulat mai multe functii in cadrul activitatii prestate in cadrul societatii intimate, pentru a fi indreptatit la plata sporului de 50% pentru cumul de functii.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civila, se va admite recursul declarat de reclamantul A.M., se va modifica in parte sentinta primei instante, in sensul de a se admite in parte actiunea formulata de reclamantul A.M., a se dispune anularea deciziei nr. 16/01.03.2010 emisa de catre parata, cu reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior concedierii si obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi ce i se cuveneau ca salariat, incepand cu data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.
Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei recurate care nu contravin prezentei decizii, privind plata sporului de vechime, a orelor suplimentare, a sporului pentru cumul de functii, a compensatiei de un salariu lunar si a concediului de odihna neefectuat.