Minori si familie - pensie intretinere - MAJORARE RENTA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 12.02.2009 sub nr. de mai sus, reclamantii FS si FZR au solicitat, in contradictoriu cu parata SC E-ON GAZ DISTRIBUTIE SA, pronuntarea unei hotarari prin care parata sa fie obligata la plata catre reclamantul FS a unei rente lunare egala cu salariul minim pe economie, reprezentand daune materiale si morale, incepand cu data introducerii prezentei actiuni si pe toata durata cat va exista starea de nevoie si respectiv la plata catre reclamantul FZR a unei rente lunare egala cu salariul minim pe economie, reprezentand daune morale, incepand cu data introducerii actiunii si pana cand va exista starea de nevoie, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, s-a aratat ca in cursul anului 1987, din culpa paratei, la domiciliul reclamantilor s-a produs o puternica explozie de gaze naturale, in urma careia fosta sotie FE a decedat, reclamantul FS a suferit arsuri de gradul II, III si IV pe intinse suprafete de corp, fata si membre, iar reclamantul FZR, pe atunci in varsta de 2 ani, a suferit arsuri de o intensitate mai mica decat a parintilor, ramanand insa orfan de mama si cu un tata handicapat.
S-a mai precizat ca intrucat situatia materiala precara pe care au avut-o in urma exploziei si traumele psihice - ramanand fara locuinta, fara sotie si mama - nu le-au permis sa se adreseze unui avocat pentru realizarea drepturilor lor, reclamantul  FS a solicitat instantelor de judecata la diferite intervale de timp sa oblige intimata doar la plata catre acesta a unei rente viagere echivalente cu efortul pe care-l depune in plus, pentru realizarea venitului minim pe economie, iar pentru reclamantul FZR o renta lunara pana la implinirea varstei majoratului.
Reclamantii au invederat ca in sistemul comunist nici nu se putea pune problema solicitarii de daune morale, aceasta institutie fiind relativ noua in practica romaneasca, aparand dupa anul 1990.
Reclamantii au precizat ca sumele solicitate paratei nu sunt in conformitate cu pagubele materiale si traumele psihice pe care ambii le-au suferit, le sufera si ii vor marca viata pe toata existenta ei. De asemenea reclamantii au mentionat ca actiunea in pretentii pentru daune morale este imprescriptibila prin recunoasterea facuta de catre parata ca este raspunzatoare de pagubele pricinuite, recunoastere facuta in folosul lor, recunoastere care subzista si in prezent, parata necontestand obligatia sa.
S-a mai aratat ca urmare a decesului mamei, reclamantul FZR a ramas orfan la 2 ani, fara sprijin afectiv, iar traumele psihice sunt enorme si nu se pot descrie, educatia copilului facandu-se in conditii deosebite de cele ale copiilor crescuti de ambii parinti, in sensul ca cineva trebuia in permanenta sa-l supravegheze, iar tatal nu putea lipsi mult de acasa, in vederea efectuarii unor lucrari de anvergura sau pentru a obtine profituri din afaceri, deoarece trebuia sa fie mereu langa minor, fiind singurul care-i purta de grija.
S-a precizat ca si in prezent reclamantul FZR are un comportament mai retinut fata de generatia sa, in general, si fata de colectivul de cunoscuti, in special.
Totodata s-a invederat ca pentru reclamantul FS viata a devenit foarte grea dupa explozia si decesul sotiei, cauzate din culpa paratei, astfel ca solicitarile anterioare adresate instantelor doar pentru efortul suplimentar nu au reprezentat, nu reprezinta si nici nu acopera nevoile sale prin pierderile suferite pe care le simte in prezent si pe care le va simti pana la sfarsitul zilelor.
In drept, cererea a fost intemeiata pe prevederile art. 998 si urm. Cod civil.
In dovedire reclamantii au depus copii ale urmatoarelor inscrisuri: Sentinta civila nr. 139/14.01.2002 pronuntata de Judecatoria Targu-Mures in dosar nr. 9041/2001 (f. 6-8), Sentinta civila nr. 6036/27.10.1988 pronuntata de Judecatoria Targu-Mures in dosar nr. 4096/1988 (f. 44-45).
Parata a depus intampinare (f. 15 - 16) prin care a aratat ca sub aspectul acordarii de daune materiale si/sau morale, de la data la care a avut loc explozia de gaze naturale, respectiv anul 1987, au trecut mai mult de trei ani, orice pretentie fiind prescrisa, iar sub aspectul obligarii la plata unei rente viagere invoca autoritatea de lucru judecat intrucat efectueaza deja plata unor sume de bani cu acest titlu. S-a mai aratat ca in cazul in care obiectul actiunii consta strict in majorarea rentei viagere deja platite de parata, nu se opune solicitarii de majorare a acesteia.
In dovedire parata a depus adresa nr. 21406/6.12.2004 (f. 22).
Prin concluziile scrise depuse la dosar de catre parata (f. 20 - 21) s-a aratat ca in ceea ce il priveste pe reclamantul FS nu se opune cererii de majorare a rentei viagere stabilite prin sentinta civila nr. 139/2002, majorare la nivelul salariului minim pe economie. Referitor la cererea reclamantului FZR parata a invederat ca in data de 6.12.2004 reclamantul FS a depus adresa inregistrata sub nr. 21406 la Sucursala Mures prin care comunica faptul ca nu se mai impune acordarea rentei lunare catre fiul sau, avand in vedere ca acesta a implinit varsta de 18 ani si nu mai frecventeaza cursurile scolare.
Reclamantii au mai depus la dosar raspuns la intampinare (f. 27 - 28) si precizare (f. 50 - 51).
La termenul de judecata din data de 29.01.2010 reclamantii, prin reprezentant, au aratat ca obiectul actiunii este majorare renta viagera in privinta reclamantului FS si stabilire renta viagera pentru reclamantul FZR.
La termenul de judecata din data de 21.04.2010 reprezentantul reclamantilor a precizat ca in privinta reclamantului FZR solicita numai acordarea de daune morale.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Dupa cum rezulta din sentinta civila nr. 6036 din 27.10.1988, pronuntata de catre Judecatoria Targu-Mures, parata a fost obligata la plata catre reclamantul FS a urmatoarelor sume: 2.285 lei cu titlu de diferenta de venit pe perioada 18.10.1987 - 31.03.1988; 486,40 lei reprezentand prestatia periodica lunara cu incepere de la 1 aprilie 1988 si pana cand va persista gradul de 40% incapacitate de munca al acestui reclamant; 10.000 lei reprezentand cheltuieli de inmormantare a defunctei Filimon Elisabeta. Totodata parata a fost obligata la plata catre reclamantul FS, reprezentant legal al reclamantului FZR nascut la data de 10.10.1985, a sumei de 500 lei lunar prestatie periodica, cu incepere de la 18.10.1988 si pana la implinirea varstei de majorat, 10.10.2003. De asemenea parata a fost obligata la plata sumei de 23.563 lei cu titlu de despagubiri in favoarea lui Filimon Petru, reprezentand contravaloarea acelor distrugeri ale casei de locuit, neachitate de ADAS si la plata sumei de 28.083 cu titlu de despagubiri in favoarea reclamantului FS si a lui Filimon Petru reprezentand contravaloarea acelor distrugeri de bunuri mobile din casa, care nu au fost despagubite de ADAS.
Prin sentinta sus-mentionata s-a retinut ca in baza art. 1000 alin. 1 Cod civ.  parata este raspunzatoare de pagubele provocate de lucrarile avute in paza ei fizica sau juridica, intelegandu-se prin lucrari si orice alta conducta de energie, cum este aceea de gaz metan. S-a stabilit astfel ca, din expertiza tehnica efectuata, rezulta indubitabil ca unica si exclusiva cauza a exploziei a fost neglijenta unitatii parate de a nu verifica conducta de gaz metan si de a nu o inlocui la termenele prevazute in actele normative.
La stabilirea cuantumului rentei periodice datorate reclamantului FS de catre parata, instanta a avut in vedere faptul ca, potrivit expertizei medicale, acest reclamant a ramas cu o incapacitate de munca in proportie de 40%, suma lunara datorata de parata cu acest titlu fiind stabilita prin raportare la venitul mediu pe ultimele 12 luni ale acestui reclamant, calculat in baza venitului anual impozabil.
La stabilirea cuantumului rentei periodice datorate de catre parata reclamantului FS in calitate de reprezentant legal al reclamantului FZR, instanta a avut in vedere faptul ca mama acestui minor a fost casnica, dar se ocupa si de gradinarit si ajuta in munca pe sotul sau FS, mic meserias, stabilindu-se astfel ca putea sa ofere cel putin 500 lei lunar fiului sau, care in urma decesului mamei este lipsit de aceasta suma.
Sumele stabilite in favoarea reclamantilor cu titlu de renta lunara periodica au fost majorate succesiv, ultima hotarare prin care s-a majorat aceasta renta fiind sentinta civila 139/14.01.2002 pronuntata de Judecatoria Targu-Mures in dosar nr. 9041/2001.
Prin sentinta civila 139/14.01.2002 pronuntata de Judecatoria Targu-Mures s-a dispus majorarea rentei stabilite in favoarea reclamantilor prin sentinta civila nr. 2040/17.02.1998, iar parata a fost obligata sa plateasca reclamantului FS o renta lunara in suma de 616.000 lei vechi de la data promovarii actiunii si pana la schimbarea conditiilor de acordare, iar in favoarea reclamantului FZR o renta lunara de 350.000 lei vechi incepand cu data promovarii actiunii pana la schimbarea conditiilor de acordare.
Instanta a avut in vedere imprejurarea ca reclamantul FS nu era angajat in munca astfel ca acesta putea realiza venituri ce se ridica la nivelul venitului minim pe economie. S-a mai retinut ca, cu ocazia judecarii cererii promovate de reclamant in dosarul nr. 732/1995 solutionat prin sentinta civila nr. 5793/5.06.1995 a Judecatoriei Targu-Mures, reclamantul a fost supus unei noi expertizari a capacitatii de munca, concluziile raportului fiind in sensul ca in prezent reclamantul sufera de o invaliditate de 20%. Instanta a stabilit astfel ca reclamantul este indreptatit sa fie despagubit pentru efortul suplimentar de 20% necesar desfasurarii unei activitati fizice normale in temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civ. care impune obligatia repararii integrale a prejudiciului. In privinta minorului FZR s-a avut in vedere ca la data decesului mama acestuia nu era angajata in munca, suma stabilita cu titlu de renta lunara fiind calculata la ¼ din venitul minim pe economie.
Instanta retine astfel ca, fata de prev. art. 1000 alin. 1 Cod civ., parata este responsabila de prejudiciul material cauzat reclamantilor ca urmare a exploziei ce a avut loc in anul 1987, motiv pentru care aceasta este obligata la repararea, sub aspect patrimonial a consecintelor negative ale acestui eveniment, care se manifesta sub forma diminuarii capacitatii de munca a reclamantului FS si a lipsirii reclamantului FZR de aportul mamei sale la cheltuielile de crestere si educare si de avantajele patrimoniale de care ar fi beneficiat daca acest parinte ar mai fi fost in viata. Cu alte cuvinte, reparatia prejudiciului in cauza presupune asigurarea pentru reclamanti a acelorasi conditii de viata de care ar fi beneficiat daca nu ar fi intervenit evenimentul cauzator al prejudiciului.
Instanta retine ca in prezent cuantumul venitului minim pe economie s-a modificat, nivelul acestuia fiind de 600 lei potrivit H.G. nr. 1051/2008.
Desi anterior renta lunara datorata de parata reclamantului FS a fost stabilita in functie de procentul reprezentand diminuarea capacitatii de munca a acestuia, instanta, vazand acordul paratei in sensul majorarii sumei stabilite cu acest titlu in favoarea reclamantului la nivelul venitului minim pe economie, va admite cererea formulata de reclamantul FS si va majora renta la a carei plata a fost obligata parata SC E.ON GAZ DISTRIBUTIE SRL in favoarea reclamantului FS prin sentinta civila nr. 139 din 14.01.2002 pronuntata de Judecatoria Targu-Mures in dosar nr. 9041/2001 de la suma de 61,60 lei lunar la suma de 600 lei lunar incepand cu data introducerii cererii (12.02.2009) si pana la modificarea conditiilor de acordare.
In privinta reclamantului FZR, instanta constata ca acordarea unei rente lunare cu titlu de daune materiale nu se mai justifica, reclamantul FZR fiind la acest moment capabil sa isi asigure propria intretinere, fara aportul parintelui. Pentru a concluziona in acest sens instanta a avut in vedere ca acest reclamant a devenit major la data de 10.10.2003, inainte de data introducerii prezentei actiuni precum si imprejurarea ca acesta nu se afla in prezent in continuarea studiilor.
In privinta daunelor morale solicitate de reclamantul FZR ca urmare a suferintei psihice cauzate de evenimentul din 1987 in urma caruia mama acestuia a decedat, instanta constata ca reclamantul solicita acordarea cu acest titlu a unei sume lunare, la nivelul venitului minim pe economie.
Avand in vedere criteriile care stau la baza stabilirii unor sume datorate cu titlu de daune morale, aspectele care sunt analizate si care intra in sfera notiunii de daune morale, instanta apreciaza ca poate fi solicitata cu acest titlu doar o suma globala si nu o prestatie cu caracter periodic.
La stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, instantele au in vedere o serie de criterii cum ar fi consecintele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala etc. Insa, dupa luarea in considerare a acestor criterii, se pronunta o solutie de obligare a persoanei raspunzatoare de faptul prejudiciabil, la plata unei sume globale, care trebuie sa reprezinte repararea integrala a suferintelor produse. Natura insasi a prejudiciului moral a carui reparare se cere influenteaza modalitatea de reparare a acestuia, in sensul ca se acorda, o singura data, o suma globala echivalenta cu suferintele de ordin moral produse, nefiind permisa obligarea persoanei raspunzatoare la plata periodica de daune morale.
Prin urmare, instanta apreciaza ca solicitarea acestui reclamant cu privire la acordarea unor sume cu titlu de daune morale sub forma unor prestatii periodice este neintemeiata, urmand sa o respinga ca atare.
In plus, instanta constata ca este prima data de la producerea evenimentului din 1987 cand reclamantul FZR a solicitat acordarea de daune morale. Astfel instanta retine ca, desi prejudiciul solicitat este moral (adica nepatrimonial in sine), totusi repararea patrimoniala a unui prejudiciu moral reprezinta o actiune in justitie prin care se valorifica un drept de creanta, deci este o actiune patrimoniala si personala care trebuie exercitata in interiorul unui anumit termen. Ratiunea care sta la baza acestei solutii este aceea de a nu lasa raporturile juridice civile nascute din savarsirea de fapte delictuale, sa ramana prea mult timp intr-o stare de incertitudine prin pasivitatea subiectului de drept care este indreptatit sa actioneze pentru repararea prejudiciului incercat. Acesta este obligat sa isi formuleze pretentiile in cadrul unui anumit interval de timp, in caz contrar nemaifiind in masura sa obtina concursul fortei coercitive a statului in vederea realizarii drepturilor sale. Aceasta solutie se aplica si in situatia in care persoana responsabila de producerea faptului prejudiciabil a actionat in sensul repararii acestuia, conform pretentiilor ridicate de catre creditor. Ori, acesta din urma este tinut sa isi precizeze toate pretentiile pe care le formuleaza cu privire la prejudiciul cunoscut la acel moment. Creditorul nu mai poate sa ridice alte pretentii, la un moment dat ulterior, decat daca acestea sunt o consecinta ulterioara si care nu a putut fi prevazuta la momentul formularii pretentiilor initiale. In aceste conditii, solicitarea actuala a reclamantului FZR de a primi anumite sume de bani cu titlu de daune morale apare ca fiind evident neintemeiata, deoarece acest prejudiciu a fost cunoscut inca de la momentul decesului mamei sale, iar reclamantul prin reprezentant legal avea posibilitatea de a obtine repararea sa inca de la acel moment. Afirmatia reclamantilor potrivit careia nu au solicitat daune morale datorita oranduirii de stat existente la acel moment in Romania nu prezinta relevanta decat cel mult pentru a justifica pasivitatea lor anterior anului 1990, dar nu explica in vreun fel continuarea acestei pasivitati de ordin procesual dupa acel moment, cu atat mai mult cu cat reclamantii au introdus multiple actiuni pe rolul instantelor dupa anul 1990, nici una dintre acestea neavand ca obiect acordarea de daune morale.
Fata de toate aceste considerente, instanta va respinge cererea formulata de reclamantul FZR cu domiciliul in Targu-Mures, str. Remetea, nr. 156, jud. Mures in contradictoriu cu parata SC E.ON GAZ DISTRIBUTIE SA cu sediul in Targu-Mures, P-ta Trandafirilor, nr. 21, jud. Mures ca neintemeiata.