Procedura de atribuire a serviciilor publice. Declinarea competentei Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor in favoarea instantei de judecata. Nelegalitate

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 1670 din 16 iunie 2010 Prin decizia nr. 1016/83C4/308-352-587 din 03.03.2010 CNSC a declinat competenta de solutionare a contestatiilor formulate de catre ofertantii SC R.L.C. SA, SC I. SRL ZALAU si SC E. SA TIMISOARA in favoarea Tribunalului Salaj, sectia de contencios administrativ.
In motivarea  acestei decizii se arata, in esenta, ca acestei instante ii revine competenta de solutionare, potrivit art. 51 al. 31 din Legea nr. 51/2006, dispozitiile OUG nr. 34/2006 fiind aplicabile doar procedurii de atribuire, litigiile urmand sa fie solutionate potrivit textului legal mentionat anterior si care confera tribunalelor competenta de solutionare ca instante de contencios administrativ.
Impotriva acestei decizii a formulat plangere petenta R.L.C. S.A. TARGOVISTE, inregistrata la data de 22.03.2010,  in contradictoriu cu intimatii Consiliul Local al municipiului Turda, Primaria municipiului Turda, S.C. I. S.R.L. Zalau si S.C. E. S.A. Timisoara,solicitand modificarea Deciziei nr. 1016/83C4/308-352-587 din 03.03.2010, pronuntata de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor impotriva modului de stabilire a rezultatului pentru anularea actului de evaluare si selectie a ofertelor in cadrul etapei I a procedurii de atribuire a contractului de delegare a gestiunii serviciului de iluminat public din municipiul Turda, respectiv pentru anularea deciziilor de respingere a ofertelor contestatoarelor.
Petenta a solicitat instantei sa modifice in parte Decizia, sub aspectul (mentinerii) conexarii contestatiilor si sub cel al stabilirii competentei teritoriale pentru solutionarea tuturor contestatiilor in favoarea Tribunalului Salaj; sa ia act de renuntarea contestatorului S.C. I. S.R.L. la contestatia formulata de el impotriva modului de stabilire a rezultatului procedurii de atribuire si a deciziei de respingerea a ofertei sale; sa dispuna trimiterea contestatiei formulate spre competenta solutionare la Tribunalul Dambovita.
In motivare, se arata ca decizia C.N.S.C. este lovita de nulitate sub aspectul conexarii contestatiilor, intrucat C.N.S.C. avea obligatia, potrivit dispozitiilor O.U.G. nr. 34/2006, de a verifica competenta de solutionare a contestatiei, si abia apoi putea dispune conexarea contestatiilor.
Potrivit dispozitiilor art. 51 alin. 31 din Legea nr. 51/2006, competenta de solutionare a contestatiei apartine tribunalului de la sediul operatorului care a formulat respectiva contestatie.
Competenta de solutionare a litigiilor dintre operator si autoritatea contractanta se stabileste imperativ, prin legi speciale in materia iluminatului public, atat sub aspectul competentei materiale si teritoriale.
Contractul pentru atribuirea caruia a fost organizata procedura negocierii directe al carei rezultat a fost contestat de catre petenta prin contestatia solutionata de C.N.S.C. prin Decizia nr. 1016/83C4/308 - 352 - 587 din data de 03.03.2010 are natura juridica a unui contract de delegare a gestiunii serviciului de luminat public.
Aceste contracte sunt reglementate de Legea nr. 230/2006 si de Legea 51/2006 atat in ceea ce priveste procedura de atribuire, cat si in privinta continutului contractului, a obligatiilor partilor si a litigiilor ivite in legatura cu atribuirea, interpretarea, executarea si incetarea lor.
Conform art. 22 alin. 4 din Legea nr. 230/2006, "Procedurile pentru delegarea gestiunii serviciului de iluminat public se organizeaza si se deruleaza potrivit dispozitiilor Legii nr. 51/2006, ale prezentei legi si in conformitate cu legislatia specifica fiecarui tip de contract de delegare a gestiunii".
Potrivit art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, "Solutionarea litigiilor contractuale dintre operator si utilizator, inclusiv a celor izvorate din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizeaza de instantele competente potrivit legii si se judeca in procedura de urgenta. Cererea se introduce la instantele de judecata in a caror competenta teritoriala se afla domiciliul/sediul utilizatorului".
Petenta critica decizia atacata si din punctul de vedere al legalitatii ei, aratand ca nu este motivata sub aspectul competentei rationae loci, in sensul ca nu se arata temeiul de drept pentru care toate contestatiile formulate au fost trimise spre solutionare tribunalului de la sediul operatorului a carui contestatie a fost prima inregistrata la C.N.S.C., in conditiile in care acel operator a renuntat ulterior la cerere.
In opinia petentei, C.N.S.C. nu a invocat niciun temei legal pentru solutia declinarii judecarii celor 3 contestatii la Tribunalul Salaj, intrucat acest temei legal nu exista.
In privinta cererii de renuntare la contestatia formulata de catre  contestatoarea S.C. I. S.R.L., se arata ca C.N.S.C. a ignorat aceasta renuntare la judecata, aplicand in mod gresit atat dispozitiile procedurale speciale, cat si pe cele de drept comun referitoare la competenta instantei de judecata pentru solutionarea contestatiilor.
Paratul Consiliul Local al municipiului Turda a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei si obligarea C.N.S.C la solutionarea contestatiilor, cu motivarea ca C.N.S.C. este un organismul acreditat prin lege care trebuie sa-si spuna punctul de vedere cu privire la contestatiile formulate.
Cu privire la plangerea formulata, Curtea are in vedere urmatoarele:
Asa cum s-a aratat anterior, petenta contesta in principal dispozitiile de trimitere din decizia de declinare a competentei la Tribunalul Salaj, ca instanta competenta teritorial.
In conditiile art. 283 alin. 3 din O.U.G. nr. 34/2006, plangerea se solutioneaza potrivit dispozitiilor art. 3041 C. proc. Civ. ("Plangerea se solutioneaza potrivit dispozitiilor art. 3041 din Codul de procedura civila. Prevederile sectiunii a 9-a se aplica in mod corespunzator".)
Acest text legal prevede urmatoarele: "Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele."
In consecinta, Curtea va analiza decizia atacata din perspectiva declinarii materiale a competentei de catre C.N.S.C.
Sub acest aspect, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilitati publice, prin acest act normativ a fost stabilit cadrul juridic si institutional unitar, obiectivele, competentele, atributiile si instrumentele specifice necesare infiintarii, organizarii, gestionarii, finantarii, exploatarii, monitorizarii si controlului furnizarii/prestarii reglementate a serviciilor comunitare de utilitati publice.
Art. 1 alin. 2 din Lege enumera serviciile de utilitati publice, dupa cum urmeaza: alimentarea cu apa; canalizarea si epurarea apelor uzate; colectarea, canalizarea si evacuarea apelor pluviale; productia, transportul, distributia si furnizarea de energie termica in sistem centralizat;   salubrizarea localitatilor; iluminatul public; administrarea domeniului public si privat al unitatilor administrativ-teritoriale, precum si altele asemenea; transportul public local.
Art. 30 alin. 12 din acelasi act normativ prevede, "in cazul serviciilor de utilitati publice prevazute la art. 1 alin. (2) lit. e), f) si g), procedura de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii se stabileste in baza prevederilor  O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 337/2006, cu modificarile si completarile ulterioare. In cazul serviciului de transport public local prevazut la art. 1 alin. (2) lit. h), atribuirea contractelor de delegare a gestiunii se face in baza Normelor-cadru elaborate de A.N.R.S.C. potrivit prevederilor legii speciale privind transportul public local", iar art. 51 alin. 3 din acelasi act normativ prevede "Contractele de delegare a gestiunii se aproba prin hotarari de atribuire adoptate de autoritatile deliberative ale unitatilor administrativ-teritoriale si se semneaza de primari, de presedintii consiliilor judetene sau, dupa caz, de presedintii asociatiilor de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate serviciile de utilitati publice, in numele si pe seama unitatilor administrativ-teritoriale membre, in baza mandatului acestora".
C.N.S.C., in justificarea solutiei de declinare a competentei, face o delimitare intre doua momente ale unei proceduri de atribuire, respectiv faza de depunere a ofertelor, evaluare, stabilire castigator, care se realizeaza in conditiile O.U.G. nr. 34/2006 si faza de contestatii (litigioasa) care s-ar solutiona potrivit dispozitiilor Legii nr. 554/2004, la care face trimitere art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006.
Nu au fost observate insa doua aspecte.
Pe de o parte, alin. 12 al art. 30 din Legea nr. 51/2006 stabileste aplicabilitatea dispozitiilor O.U.G. nr. 34/2006 doar pentru anumite categorii de utilitati publice, respectiv doar pentru cele prevazute la art. 1 alin. 2 lit. e), f) si g), iar in privinta serviciului de transport public local (art. 1 alin. 2 lit. h) prevede ca atribuirea acestui serviciu se face in baza Normelor-cadru elaborate de A.N.R.S.C., potrivit prevederilor legii speciale privind transportul public local.
Pe de alta parte, titlul O.U.G. nr. 34/2006 este "Ordonanta de urgenta privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii", iar la art. 1 din acest act normativ se prevede "Prezenta ordonanta de urgenta reglementeaza procedurile de atribuire a contractului de achizitie publica, a contractului de concesiune de lucrari publice si a contractului de concesiune de servicii, precum si modalitatile de solutionare a contestatiilor formulate impotriva actelor emise in legatura cu aceste proceduri".
Acest act normativ, ce reglementeaza "procedura de atribuire" cuprinde atat norme de organizare a unei achizitii publice, norme de alegere a unei oferte castigatoare, cat si norme de solutionare a litigiilor aparente in urma actelor sau faptelor savarsite de participantii la procedura.
Practic, se vadeste faptul ca vointa legiuitorului a fost de a cuprinde in sintagma "procedura de atribuire" toate aspectele legate de atribuirea unui contract, atat organizarea achizitiei cat si faza litigioasa, daca este cazul.
In consecinta, este gresit a considera ca art. 3 al art. 12 din Legea nr. 51/2006, trimite, in privinta serviciilor publice de utilitati prevazute de art. 1 alin. 2 lit. e), f) si g) doar la fazele litigioase, urmand ca litigiile sa fie solutionate conform art. 51 alin. 3 din acelasi act normativ, intrucat, asa cum s-a aratat anterior prin "procedura de solutionare" se intelege si  faza litigioasa, trimiterea fiind facuta la O.U.G. nr. 34/2006 in intregul ei, care, fiind un act normativ ce reglementeaza "procedura de atribuire" cuprind atat dispozitii de organizare publice, cat si de solutionare, in instanta, a litigiilor.
Curtea constata ca doar serviciilor prevazute la lit. e), f) si g) ale art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/2006 le sunt aplicabile dispozitiilor O.U.G. nr. 34/2006, in integralitatea ei, in timp ce cele prevazute la lit. a), b), c) si d), respectiv alimentarea cu apa;canalizarea si epurarea apelor uzate;colectarea, canalizarea si evacuarea apelor pluviale si productia, transportul, distributia si furnizarea de energie termica in sistem centralizat, nu sunt mentionate la art. 30 alin. 12 din Legea nr. 51/2006.
Fata de aceste servicii publice, precum si fata de cel mentionat la lit. h) si-ar putea produce efectele art. 51 alin. 31 din Legea nr. 51/2006.
In mod clar Legea nr. 51/2006 face o delimitare intre diversele tipuri de servicii publice, stabilind proceduri diferite de atribuire si de verificare a legalitatii actelor.
Distinctia facuta de catre CNSC este deci nejustificata iar declinarea de competenta nelegala.
Chestiunea stabilirii competentei teritoriale nu se mai impune a fi discutata in raport de argumentele prezentate in privinta declinarii competentei materiale.
In consecinta, in temeiul art. 285 al. 1 lit. d) din OUG nr. 34/2006 se va admite plangerea formulata de R.L.C. S.A. TARGOVISTE impotriva deciziei nr. 1016/83C4/308-352-587 din 03.03.2010 a Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor care va fi  anulata in intregime si trimite cauza spre solutionare Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor.
Curtea constata ca nu se poate retine incidenta disp. art. 285 al. 2 din OUG nr. 34/2006, CNSC dezinvestindu-se practic in solutionarea cauzei pe fond.
Decizia CNSC nu se incadreaza in ipoteza clasica prev. de art. 158 c.pr.civ.. care se refera la declinarea de competenta facuta de catre o instanta de judecata catre un organ cu atributii jurisdictionale ci are in vedere situatia inversa, cand un organ administrativ jurisdictional se dezinvesteste si transmite cauza spre solutionare unei instante judecatoresti, in speta celei de contencios administrativ. Impropriu a aratat CNSC ca isi declina competenta in favoare unei instante judecatoresti cat timp aceasta ipoteza nu este reglementata de art. 158 c.pr.civ. Rezulta  insa cu certitudine, din argumentatia prezentata in motivarea deciziei, ca acest organ administrativ jurisdictional a apreciat ca este necesar sa transmita cauza unei instante de judecata, determinat de argumente privind lipsa competentei sale.