Civil - partaj judiciar

Deliberand asupra cauzei civile, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tirgu-Mures la data de 19.07.2007, sub nr. 6037/320/2007, reclamanta RVA MURES INSOLVENCY SPECIALISTS SPPI, in calitate de lichidator al S.C. Total Transport M Soare S.R.L., a chemat in judecata pe paratii BAS SI BF, solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna imparteala judiciara a imobilului proprietatea paratilor, inscris in CF nr. 37618/VIII, nr. cad. 2100/7/VIII, ei fiind proprietarii imobilului in indiviziune in calitatea lor de soti in cota de cate 1/2 parte fiecare, asa cum rezulta din extrasul de carte funciara anexat cererii.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca aceasta imparteala se impune in vederea punerii in executare silita a dispozitiilor sentintei penale nr. 806 din 07.06.2005, pronuntata in dosarul nr. 7271/2002 al Judecatoriei Tirgu-Mures, prin care primul parat a fost obligat sa plateasca in favoarea reclamantei suma de 25.283,65 marci germane si 293,60 lei, cu aplicarea dobanzii legale la data pronuntarii (7 iunie 2005), pana la data platii, plus 2.017 lei cheltuieli de judiciare in procesul penal. In continuare, reclamanta a aratat ca imobilul suspus impartelii reprezinta dreptul de proprietate comuna al paratilor si a solicitat efectuarea unui raport de expertiza in specialitatea evaluare constructii, aratand in acelasi timp pretuirea imobilului la suma de 190.000 lei.
In ce priveste modalitatea de impartire, reclamanta a aratat ca, in baza concluziilor raportului de expertiza ca va fi intocmit in cauza, trebuie determinata cota parte care revine paratului Baci Aurel, astfel incat sa poata fi inceputa executarea silita impotriva acestuia. In ce priveste partajarea propriu-zisa a imobilului intre cei doi parati, reclamanta a aratat ca poate fi atribuit intregul bun unui dintre copartasi, cu obligatia de a plati celuilalt copartas valoarea cotei partii din dreptul de proprietate, cu titlu de sulta sau imobilul poate fi vandut prin licitatie publica prin executorul judecatoresc.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art. 6731 si urmat. C. proc. civ., art. 30 Codul familiei.
Parata BF a depus intampinare la dosar si a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat respingerea cererii, obligarea reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecata, iar in ce priveste cererea reconventionala, admiterea acesteia, constatarea calitatii de bun propriu a imobilului situat in Tirgu-Mures, str. 22 Decembrie 1989, nr. 23, ap. 8 inscris in CF col. nr. 3761, nr. top 2100/7/VIII, inscrierea in cartea funciara a imobilului bun propriu pe numele sau, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea intampinarii si cererii reconventionale parata-reclamanta a aratat ca reclamanta-parata RVA Mures SPPI in calitate de lichidator al SC Total Transport M Soare SRL a solicitat impartirea imobilului mai sus mentionat, imobil proprietatea paratilor, impartire care in timpul casatoriei partilor ar fi justificata de existenta unei datorii personale a sotului parat, avand un caracter exceptional si poate fi incuviintat de instanta de judecata, doar pentru motive temeinice. In continuare a aratat ca reclamanta-parata nu a invocat motive care sa justifice indreptarea creditorului personal al unui a dintre soti asupra unui bun din comunitate si ca valoarea bunului este cu mult mai mare decat cuantumul datoriei personale a sotului parat si excede nevoii de acoperire a creantei, astfel ca, nici prin aceasta prisma cererea formulata nu este intemeiata.
De asemenea arata ca imobilul din litigiu este bunul propriu al sau, fiind dobandit prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 792 din 09.04.2003 la BNP Victor Onea. Pretul imobilului a fost de 13.000 euro din care 8.000 euro au fost achitati din banii proprii, iar diferenta de 5000 euro a fost obtinuta dintr-un credit de la BCR - Sucursala Mures, credit in derulare.
Parata-reclamanta invedereaza ca resursele financiare proprii au provenit din vanzarea unui imobil apartament cu 2 camere dobandit anterior casatoriei, conform contractului de vanzare cumparare nr. 111/07.02.2001, precum si din mostenirea tatalui paratei-reclamante. In continuare mai arata ca din salariile lor nu aveau posibilitatea sa economiseasca suma de 8.000 euro, in conditiile in care nu au avut ca punct de plecare banii provenind din mostenirea dupa tata.
La termenul de judecata din data de 07.02.2008 reclamanta-parata a depus raspuns la intampinare si la cererea reconventionala solicitand respingerea sustinerilor din intampinare si a cererii de constatarea calitatii de bun propriu a imobilului situat in Tirgu-Mures, str. 22 Decembrie 1989, nr. 23, ap.8, jud.Mures, si a inscrierii in cartea funciara a imobilului bun propriu al paratei.
In motivare a aratat ca parata-reclamanta sustine ca imobilul din litigiu este bun propriu al ei, motivand ca pretul imobilului a fost de 13.000 euro din care 8.000 euro au fost achitati din banii proprii proveniti din vanzarea unui imobil bun propriu al paratei-reclamante iar diferenta de 5.000 euro a fost achitata dintr-un credit obtinut de la BCR, credit in derulare, cu mentiunea ca parata mai beneficiaza de ajutor financiar din partea rudelor, precum si o mostenire dupa tatal ei, afirmatii pe care le-a apreciat ca fiind neintemeiate atat sub aspectul dovedirii veniturilor aratate, provenite din mostenire si credite, cat si sub aspectul dovedirii veniturilor sotului.
In drept am invocat dispozitiile art. 30 si 33 din Codul. fam, respectiv art. 493 alin.(1) si art. 6731 Cod procedura civila.
In dovedirea cererii de chemare in judecata reclamanta-parata a solicitat instantei si instanta a incuviintat administrarea probei cu inscrisuri, probei cu expertiza tehnica de specialitate - evaluare imobile (f.153-156, 212-213).
In dovedirea apararilor efectuate si a cererii reconventionale parata-reclamanta a solicitat instantei si instanta a incuviintat probei cu inscrisuri, a probei cu expertiza tehnica de specialitate precum si a probei cu martori, fiind audiati martorii Reghian Viorel (f.144), Tinca Ioan (f.218) si Gliga Nicolae (f. 219).
Analizand ansamblul probelor administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
Paratul Baci Aurel si parata-reclamanta BF s-au casatorit in anul 1997 si, dupa incheierea casatoriei au locuit in apartamentul bun propriu al paratei-reclamante situat in Tirgu-Mures, str. Viitorului, nr. 7, ap. 14, jud. Mures, pana in anul 2001, cand parata-reclamanta a vandut imobilul. In perioada 2001-2003 sotii au locuit in chirie in imobilul situat in Tirgu-Mures, str. 22 Decembrie 1989, nr. 23, ap. 8, jud. Mures, imobil care, in anul 2003 a fost cumparat de soti. Acestia au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului cu destinatie de locuinta (apartament) situat in Tirgu-Mures, str. 22 Decembrie 1989, nr. 23, ap. 8, jud. Mures, inscris in CF nr. 37618/VIII, nr. cad. 2100/7/VIII, asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare 792/2003, autentificat la Biroul Notarului Public Victor Onea la data de 09.04.2003 (f.34). Instanta retine ca in cuprinsul contractului de vanzare-cumparare se mentioneaza expres si neechivoc ca imobilul este cumparat la pretul si in conditiile stipulate in contract, ca bun comun.
In continuare, instanta retine ca prin cererea de chemare in judecata reclamanta-parata, in calitate de lichidator al S.C. Total Transport M Soare S.R.L., urmareste un drept de creanta al societatii comerciale amintite stabilit impotriva paratului BAS, si, astfel, a solicitat instantei, in calitate de creditor al unuia dintre soti, sa se dispuna incetarea regimului juridic al coproprietatii in devalmasie a sotilor, in scopul determinarii cotei parti exclusive a paratului, astfel incat sa poata fi inceputa impotriva acestuia executarea silita, caz care este retinut ca fiind justificat pentru schimbarea regimului juridic al bunurilor comune ale sotilor, din devalmasie in coproprietate pe cote-parti, inca in timpul casatoriei.
Instanta retine ca prima operatiune juridica pe care trebuie sa o efectueze este aceea de a determina cotele-parti abstracte ce revin fiecaruia dintre soti din masa bunurilor asupra carora sotii au un drept de coproprietate devalmasa. Instanta retine ca, potrivit dispozitiilor art. 30 din Codul familiei, bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti, sunt de la data dobandirii lor bunuri comune ale sotilor, orice conventie contrara fiind nula, iar calitate de bun comun netrebuind sa fie dovedita, conform dispozitiilor art. 30 alin. (3) din Codul familiei. In economia dispozitiilor aratate, instanta retine ca se instituie o prezumtie relativa ca, in lipsa unor dovezii neindoielnice in ce priveste contributia efectiva a unui din soti ca fiind superioara contributiei celuilalt sot, toate bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare din soti sunt bunuri comune, iar la data incetarii regimului juridic al proprietatii in devalmasie a sotilor fiecare dintre soti are dreptul la o cota parte reprezentand jumatate din dreptul de proprietate.
Instanta retine ca din ansamblul probelor administrate in cauza nu rezulta ca a fost rasunata prezumtia de egalitate a sotilor la dobandirea bunurilor comune in timpul casatoriei. In consecinta nu se poate pune problema stabilirii si determinarii unor cote diferentiate intre soti. Astfel, in ceea ce priveste veniturile din munca ale fiecaruia dintre soti in timpul casatoriei, instanta retine ca acestea au fost sensibil echivalente si nefiind de natura a determina concluzia ca soti au avut o contributie financiara diferentiata la cumpararea imobilului in litigiu, asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar - adeverinte de venit ale sotilor (f. 43-45, 80-88). Desi una din apararile paratei-reclamante a fost ca in perioada in care partile au locuit in apartamentul proprietatea paratei-reclamante si cand au cumparat imobilul in litigiu parata-reclamanta BF a avut venituri salariale mai mari decat ale paratului BAS si ca nu se poate lua in calcul sumele pe care acesta le primea cu titlu de diurna in timpul deplasarilor, totusi instanta retine ca si sumele primate de acesta cu titlu de diurna trebuie sa fie luate in calcul deoarece ele sunt venituri prevazute de lege si care se acorda obligatoriu in situatiile expres prevazute de lege si deoarece ele reprezinta o cheltuiala pe care beneficiarul nu a facut-o din veniturile sale salariale si care, in lipsa diurnei, ar fi determinat o scadere a veniturilor echivalenta cu acele sume. In orice caz, asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar, veniturile paratului in timpul casatoriei si pana la cumpararea imobilului in litigiu au fost suficient de consistente pentru ca sa nu poata fi presupusa o contributiei diferita a sotilor la eforturile financiare de ansamblu in casatorie. Mai mult, nu trebuie desconsiderat nici argumentul adus de reclamanta-parata conform caruia paratul a contribuit la veniturile si sarcinile financiare ale familiei in mod considerabil, deoarece in perioada cand au cumparat imobilul in litigiu s-a stabilit prin sentinta penala nr. 806/2005, pronuntata la data de 07.06.2005 in dosarul nr. 7271/2002 al Judecatoriei Tirgu-Mures, ca paratul ar fi sustras in mod repetat sume de bani apartinand societatii comerciale aratate mai sus, echivalente cu aproximativ 12.000 Euro, suma cvasi-echivalenta pretului platit de parti la cumpararea imobilului in litigiu.
In ceea ce priveste sumele pe care parata-reclamanta le-ar fi dobandit din vanzarea anterioara a unui bun instanta retine ca aceasta afirmatie nu poate fi retinuta ca determinand o cota parte superioara acesteia in raport cu cea a paratului deoarece nu a fost dovedit faptul ca imobilul dobandit prin contactul de vanzare-cumparare nr. 792/2003 inlocuieste un bun transmis prim mostenire sau o suma rezultata din devolutiunea unei mosteniri, asa cum prevede art. 31 alin. (1) lit. b) din Codul familiei. Astfel, desi s-a afirmat ca suma de 8000 Euro a provenit din vanzarea anterioara a unui bun proprietate exclusiva a paratei-reclamante, instanta retine ca sunt intemeiate obiectiunile reclamantei-parate potrivit carora pretul vanzarii anteriore echivala la data contractului aproximativ 2600 Euro, astfel ca o diferenta semnificativa nu este acoperita si dovedita.
In ceea ce priveste afirmatia ca suma de 5000 Euro, obtinuta prin credit bancar, ar fi reprezentat o contributie decisiva a paratei-reclamante, instanta retine ca nici aceasta nu poate fi retinuta deoarece reprezinta o datoriei comuna a sotilor efectuata in timpul casatoriei in scopul dobandirii unui bun comun, astfel ca sunt aplicabile dispozitiile art. 35 din Codul familiei.
In continuare, in ceea ce priveste afirmatia ca parata-reclamanta a dobandit sume de bani din mostenire, instanta retine ca este intemeiata obiectiunea reclamantei-parate potrivit careia din certificatul de mostenitor rezulta ca bunurile care compuneau masa succesorale au revenit unei singure persoane, alta decat parata-reclamanta, fara obligatia de a fio platita sulta, astfel ca nici aceste sustineri nu pot fi retinute ca fiind intemeiate.
In ceea ce priveste sumele remise de rudele paratei-reclamante, instanta constata ca declaratiile martorilor nu contin elemente concludente cu privire la cuantumul acestora si cu privire la cauza actului juridic incheiat intre parti. Astfel, sumele de bani au putut fi remise fie credendi causa, fie donandi causa, din ansamblu probelor administrate in cauza instanta neputand retine in mod neechivoc faptul ca sumele de bani au reprezentat donatii si care, astfel, ar fi intrat in categoria bunurilor prevazute de art. 31 alin. (1) lit. b) din Codul familiei. Din contra, in mod rezonabil se poate prezuma (prezumtie simpla) faptul ca parintii au remis acele sume de bani ca sprijin material pentru soti, in comun, iar nu ca donatii (daruri manuale) in beneficiul exclusiv unuia dintre soti, respectiv al paratei-reclamante.
In concluzie, tinand seama de faptul ca imobilul in litigiu a fost cumparat de catre soti in timpul casatoriei, el reprezinta un bun comun si in niciun caz nu poate fi retinut ca ar reprezenta un bun exclusiv al paratei-reclamante in raport cu dispozitiile art. 30 din Codul familiei.
In continuare, instanta retine ca, potrivit dispozitiilor art. 728 Cod civil, nimeni nu poate ramane in indiviziune, asa incat va face aplicarea dispozitiilor art. 6735 si 6739 Cod procedura civila si va dispune sistarea starii de coproprietate a paratilor-reclamanti asupra bunuri in litigiu in valoare de 152.331 lei, asa cum rezulta din concluziile raportului de expertiza si a raspunsului la obiectiunile formulate impotriva acestuia (f.153-156, 212-213).
In ce priveste modalitatea de partajare a bunului instanta statueaza ca modalitatea preferabila de realizare a partajului este prin atribuirea in natura, in intregime, a dreptului de proprietate asupra bunului imobil si in posesie si folosinta exclusiva in favoarea paratei-reclamante, cu obligatia pentru aceasta de a platii valoarea cotei parti cuvenite paratului cu titlu de sulta egalizatoare, in suma de 76.165,5 lei.
In temeiul dispozitiilor art. 274 alin. (1) Cod procedura civila, avand in vedere faptul ca paratul si parata-reclamanta au cazut in pretentii, tinand cont de faptul ca le apartine culpa procesuala in declansarea procesului, instanta ii va obliga paratul sa plateasca reclamantei-parate suma de 1.516 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand valoarea taxei judiciare de timbru achitata, contravaloarea timbrului judiciar aplicat si onorariul expertului.