Eroi martiri si luptatori in Revolutia romana. Beneficii prevazute de Legea nr. 42/1990 si de Legea nr. 341/2004. Aplicarea legii in timp. Pretinsa situatie de discriminare

Eroi martiri si luptatori in Revolutia romana. Beneficii prevazute de Legea nr. 42/1990 si de Legea nr. 341/2004. Aplicarea legii in timp. Pretinsa situatie de discriminare

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 1306 din  14 mai 2010

Prin sentinta civila nr. 3024/30.10.2009, pronuntata de Tribunalul Cluj s-a respins actiunea reclamantilor I.C. si I.S.M., impotriva paratilor Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca si Primarul municipiului Cluj-Napoca, avand ca obiect contencios administrativ.
Pentru a dispune in acest sens, prima instanta a retinut ca, potrivit prevederilor art.10 din Legea nr. 42/1990, "urmasii eroilor - martiri ai revolutiei, raniti, precum si pensionarii de invaliditate care si-au pierdut total sau partial capacitatea de munca in lupa pentru victoria revolutiei beneficiaza si de urmatoarele drepturi: acordarea unei suprafete de teren in conditiile Legii fondului funciar nr.18/1991.
Conform art.9 din Legea nr. 42/1990, "certificatele doveditoare care in perioada 1990 - 1997 au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr.42/1990 si de Comisia pentru cinstirea si sprijinirea eroilor revolutiei din decembrie 1989, dupa verificare, potrivit art.5 alin.3 d, 4 si 5 se vor preschimba, la cererea titularului, de catre Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din decembrie 1989".
De asemenea, conform art.5 lit. g din acelasi act normativ, eroii martiri si luptatorii care au contribuit la victoria revolutiei Romane din decembrie 1989 beneficiaza de atribuirea in limita posibilitatilor, in proprietate si cu clauze de neinstrainare timp de 10 ani de la data dobandirii, a 10.000 mp. teren extravilan si 500 mp. teren in intravilan - cu destinatia de locuinta daca nu au avut sau nu au in proprietate un alt spatiu locativ.
Actul de la fila 67 atesta ca reclamantul I.C. este beneficiarul noului certificat seria LRM-I nr.00078/5.09.2008 de luptator pentru victoria revolutiei romane din decembrie 1989 in concordanta cu prevederile art. 5 alin. 3, 4 si 5 coroborat cu art.9 din Legea nr. 341/2004.
Reclamanta I.S.M. nu a facut dovada ca este beneficiara  Certificatului de revolutionar emis in concordanta cu prevederile legale mentionate mai sus.
Fata de dispozitiile imperative ale prevederilor art.5 lit. g din Legea nr. 341/2004, instanta a pus in discutia reclamantilor oportunitatea administrarii dovezii care sa ateste existenta sau inexistenta in proprietate a unui alt spatiu locativ in raport de care au invocat ca o astfel de proba exista la dosarul paratei, sustinere neconfirmata in instanta.
Avand in vedere ca numai reclamantul I.C. este beneficiarul noului Certificat de luptator pentru victoria revolutiei romane din decembrie 1989 si faptul ca ambii reclamanti nu au facut dovada indeplinirii cerintelor prevazute de art. 5 lit. g din Legea nr. 341/2004, tribunalul a dispus respingerea actiunii ca nefondata. 
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii I.C. si I.S.M., solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei recurate in sensul admiterii actiunii.
Solutia primei instante este criticata, in baza art. 3041 C.proc.civ., pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentii arata ca, in mod gresit, prima instanta a negat calitatea  de revolutionar a reclamantei I.S.M., la data pronuntarii sentintei nefiind preschimbat certificatul de revolutionar al acesteia, dar dreptul ei de a beneficia de recompensa reglementata prin Legea nr. 42/1990 decurgea din aceasta lege, iar nu operatiunea de preschimbare a certificatului de revolutionar.
Reclamanta recurenta este posesoarea certificatului seria LRM-I nr. 00321 din data de 19.10.2009 prin care se confirma titlul de "luptator pentru victoria Revolutiei Romane din decembrie 1989 - luptator remarcat prin fapte deosebite". Fiind posesoarea acestui certificat de revolutionar, reclamanta recurenta este totodata si beneficiara drepturilor legal recunoscute prin Legea nr. 42/1990 luptatorilor revolutionari.
O alta eroare de judecata comisa de prima instanta, in opinia recurentilor, consta in aceea ca a aplicat in privinta reclamantilor recurenti dispozitiile art. 5 lit. g din Legea nr. 341/2004, desi acestia intra sub incidenta Legii nr. 42/1990, intrucat legea poate dispune numai pentru viitor. In caz contrar, s-ar crea o discriminare intre revolutionarii care s-au adresat justitiei anterior anului 2004 si cei care s-au adresat justitiei ulterior acestui an.
Drepturile legal castigate sub imperiul unei legi, raman valabil castigate si dupa incetarea valabilitatii acelei legi prin scoaterea ei din vigoare.
Se mai subliniaza faptul ca este nedrept, imoral si totodata nejuridic ca luptatorii revolutionari care s-au adresat justitiei anterior anului 2004 sa beneficiere de conditii mai favorabile pentru exercitarea drepturilor castigate decat luptatorii revolutionari care s-au adresat justitiei in acelasi scop dupa anul 2004.
In concluzie, marea majoritate a angajatilor Directiei de Radio Cluj au obtinut si beneficiaza de facilitatile Legii nr. 42/1990, fiindu-le recunoscute de justitie. Reclamantii recurenti constituie o exceptie de la aceasta regula, fiind singurii lucratori radio carora nu li s-au recunoscut aceste facilitati.
Cu privire la acest recurs, Curtea are in vedere urmatoarele:
Reclamantii au calitatea de luptatori pentru victoria Revolutiei Romane din decembrie 1989 - luptator remarcat prin fapte deosebite.
Intre cele doua acte normative ce stabilesc drepturile ce se cuvin luptatorilor din Revolutia din 1989 sunt diferente esentiale.
Astfel, in privinta aspectului ce a generat prezentul litigiu, Legea nr. 42/1990 nu conditioneaza sub niciun aspect, acordarea terenului in suprafata de 500 mp., in timp ce Legea nr. 341/2004, conditioneaza dreptul la acordarea terenului de faptul de a nu fi avut in proprietate un alt spatiu locativ (art. 5 alin. 1 lit. g).
Legea nr. 341/2004 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 654 din 20.07.2004, intrand in vigoare la data de 24.07.2007, la aceeasi data incetandu-si efectele, prin abrogare, conform art. 17, Legea nr. 42/1990.
Din probele administrate in fata instantei de fond rezulta ca reclamantii au inceput demersurile pentru valorificarea drepturilor lor in 2006, deci dupa abrogarea Legii nr. 42/1990.
Acest din urma act normativ a fost abrogat cu caracter definitiv, o parte din dispozitiile sale fiind preluate de noul act normativ, respectiv de Legea nr. 341/2004.
Intrucat acest nou act normativ a impus reguli si conditii suplimentare, nu se poate discuta de un caz de ultraactivitate pe legi vechi, abrogarea fiind definitiva.
Legea nr. 341/2004 a instituit o procedura de preschimbare a dovezilor anterioare a calitatii de luptator si a stabilit o ierarhie a participantilor activi la Revolutie.
Situatia personala a fiecarui participant urma sa fie evaluata, iar activitatea desfasurata sa fie incadrata in unul dintre titlurile prevazute de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 341/2004.
Este deci de subliniat ca Legea nr. 341/2004 nu este doar o continuare a Legii nr. 42/1990, ci a introdus o procedura de reanalizare a situatiei fiecarui participant.
Acesta deci este motivul principal ce nu permite ultraactivitatea Legii nr. 42/1990 in raport de noua lege.
Gresit considera reclamantii ca sunt discriminati in raport de beneficiarii Legii nr. 42/1990.
Este dreptul suveran al legiuitorului de a determina continutul actelor normative care ii stau in competenta de emitere.
In privinta dreptului prevazut de art. 10 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 42/1990, acordarea unei suprafete de teren in conditiile Legii fondului funciar nr. 18/1991,  s-a prevazut ca acesta se acorda persoanelor care "si-au pierdut total sau partial capacitatea de munca, marii mutilati, ranitii si urmasii celor care au decedat ca urmare a participarii la lupta pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989".
Este necesar ca cel ce se considera indreptatit sa indeplineasca anumite conditii si, aspect deosebit de important, sa-si afirme drepturile, prin intermediul unei cereri.
Astfel se poate determina data exacta in care cel ce se considera indreptatit s-a adresat autoritatii competente si tot astfel se poate identifica actul normativ in care se origineaza drepturile pretinse.
Tot in raport de data formularii cererii se poate determina daca refuzul autoritatii publice competente este justificat sau nu. Aceasta se poate realiza numai prin raportare la norma juridica in vigoare la data pretinsului refuz nejustificat.
Fata de succesiunea in timp a celor doua  acte normative, incidenta, in speta, respectiv Legea nr. 42/1990 si Legea nr. 341/2004 rezulta ca reclamantii au formulat cereri de acordare a drepturilor doar dupa abrogarea Legii nr. 42/1990, astfel incat refuzul paratei, justificat pe dispozitiile Legii nr. 341/2004 este intemeiat.
In consecinta se va respinge recursul si se va mentine in intregime hotararea atacata.