Imprumuturi, credite, creditori

Dosar nr. 2463 /318/2013                                                          Cod operator 2445
R O M A N I A
JUDECATORIA TARGU JIU
JUDETUL GORJ
SECTIA CIVILA
Sentinta civila Nr. 4366/2013
Sedinta publica de la 05 Iunie 2013
Completul compus din:
PRESEDINTE ALEXANDRU BOGDAN POPESCU
Grefier RAMONA MARIA MARINESCU

Pe rol fiind solutionarea cauzei civile privind reclamantii B.E.si B.C. si paratele S.C. ...S.A. si S.C. ...S.A.-Sucursala _., avand ca obiect actiune in constatare.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile, reclamantii fiind reprezentati de avocat G.V.F., iar paratele de avocat P.L..
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care instanta acorda partilor cuvantul in probatiune.
Avocat G.V.F. pentru reclamanti si avocat P.L. pentru parate solicita instantei incuviintarea probei cu incrisuri.
In temeiul art. 255 si urm. Cod pr. civ., apreciind-o drept pertinenta, concludenta si utila, instanta urmeaza a incuviinta pentru ambele parti proba cu inscrisurile din dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul partilor in dezbateri pe fondul cauzei.
Avocat G.V.F. pentru reclamanti solicita admiterea cererii asa cum a fost formulata, constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale indicate din conventiile de credit incheiate intre parti si obligarea paratelor sa restituie reclamantilor cuantumul comisioanelor retinute, conform adresei prin care acestea sunt cuantificate, fara cheltuieli de judecata.
Avocat P.L. pentru parate solicita respingerea ca neintemeiate a tuturor capetelor de cerere, fara cheltuieli de judecata, aratand ca in speta nu sunt incidente disp. art. 4 din Legea nr. 193/2000, nefiind indeplinite in mod cumulativ conditiile vizand lipsa de negociere a clauzelor, dezechilibrul dintre parti si referirea la pretul contractului.
A sustinut ca, asa cum rezulta din inscrisul de la fila 21 din dosar, la incheierea conventiei partile si-au cunoscut si insusit drepturile, iar comisionul de risc a fost determinat prin graficul de ramburs, asa incat exista posibilitatea cuantificarii costurilor creditului, reclamantii avand optiunea directa a ofertei, fata de ofertele concurentei, precizand ca acest comision face parte din pretul contractului, fiind exceptat de la controlul instantei asupra clauzelor abuzive, perceperea sa fiind chiar o obligatie impusa de O.U.G. nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului.

INSTANTA:

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 15.02.2013, sub nr. 2463/318/2013, reclamantii B.E.si B.C., in contradictoriu cu paratele S.C. ...S.A. si S.C. ...S.A.-Sucursala _, au solicitat instantei ca, prin sentinta ce o va pronunta, sa  constate caracterul abuziv al prevederilor art. 3.5 din conditiile conventiilor de credit nr. 0133047/06.11.2007 si nr. 0141485/15.02.2008 si sa le inlature din cuprinsul acestor conventii, cu obligarea paratelor la returnarea comisionului de risc perceput astfel in mod abuziv, sa constate nule prevederile articolelor din actele aditionale aferente conventiilor de credit referitoare la perceperea comisionului de administrare credit, cu obligarea paratelor la returnarea comisionului de administrare si eliminarea acestuia pe viitor, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca au incheiat cu parata S.C. ...S.A.-Sucursala _ conventiile de credit nr. 0133047/06.11.2007 si nr. 0141485/15.02.2008, pentru suma de 78.000 CHF pentru o perioada de 168 de luni, respectiv suma de 10.000 CHF pentru o perioada de 120 de luni, stipulandu-se in art. 3.5 din cuprinsul acestora perceperea comisionului de risc in valoare de 0.19 % pentru prima conventie, respectiv 0.26% pentru cea de-a doua conventie, iar in art. 3.6 din cuprinsul acestora perceperea comisionului de administrare credit, fara a se stabili modul de calcul sau scadenta acestuia, asa incat valoarea acestuia este zero.
Au mai aratat ca, potrivit disp. O.U.G. nr. 50/2010, bancile nu pot percepe decat 6 tipuri de comisioane specificate de acest act normativ, fiind eliminat comisionul de risc, dar nu si comisionul de administrare, care insa in speta este zero, asa incat comisionul de risc a devenit ilegal, insa parata a transformat acest comision in comision de administrare, modificand astfel unilateral clauzee contractuale, cu incalcarea disp. art. 969 Cod civil, aplicabile la data incheierii conventiilor.
Au sustinut reclamantii si ca banca a schimbat doar denumirea comisionului de risc, transformandu-l in comision de administrare, desi legea impunea eliminarea comisionului de risc, mentionand in actele aditionale ca reprezinta costul pentru administrarea creditului din perspectiva riscurilor asumate prin punerea la dispozitie a imprumutului, asa incat aceste prevederi din actele aditionale sunt nule.
Au mai precizat ca este abuziva perceperea comisionului de risc anterior intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, acesta fiind o dobanda ascunsa, din declaratia financiara rezultand ca este inregistrat la venituri din dobanzi, ca nu poate fi considerat pret al banilor, acesta fiind reprezentat de dobanda, ca nu pot fi negociate clauzele contractuale, contractul fiind unul de adeziune, iar clauzele provoaca un dezechilibru semnificativ in sarcina consumatorului, asa incat sunt fara efect pentru acesta, impunandu-se eliminarea lor, potrivit art. 6, art. 13, 14 din Legea nr. 193/2000.
Totodata, au sustinut ca perceperea comisionului de risc nu se reflecta in prestarea vreunui serviciu de catre banca, fiind platit pentru prestatia pentru care se achita deja dobanda, riscul creditelor neperformante fiind suportat de debitorii buni platnici, de asemenea fiind acoperite de catre debitori riscul valutar, riscul de plata intarziata sau de neplata, riscul distrugerii sau deprecierii garantiei imobiliare, pecizand ca astfel este creat un dezechilibru semnificativ intre prestatii, banca recunoscand implicit acestea prin raspunsul continand o noua oferta de comision la convocare sa la conciliere.
In drept, reclamantii au invocat disp. art. 6, art. 13, 14 din Legea nr. 193/2000, disp. O.U.G. nr. 50/2010, disp. art. 274 Cod pr. civ.
In dovedirea cererii, reclamantii au solicitat instantei incuviintarea probei cu inscrisuri, iar in sustinere a depus la dosarul cauzei, in copie, conventiile de credit nr. 0133047/06.11.2007 si nr. 0141485/15.02.2008 si acte aditionale, adresa nr. 90027/05.02.2013, carte de identitate, convocare la conciliere, practica judiciara, plan rambursare credit, adrese (filele 6-57, 66-93).
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 15 lit. j din Legea nr. 146/1997.
In cauza, parata S.C. ...S.A. a formulat intampinare, solicitand respingerea ca neintemeiata a cererii formulate de catre reclamanti.
In motivare, parata a aratat ca nu este abuziva in sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000 clauza contractuala privind perceperea comisionului de risc, ca anularea clauzelor indicate ar conduce la nerespectarea dreptului paratei la proprietate privata si libertate economica, precum si ca nu se pot dispune restituirea prestatiilor, intrucat contractele de credit sunt cu prestatie succesiva.
A sustinut ca riscul se genereaza prin simpla acordare a unui credit si trebuie evaluat permanent, fiind o notiune inerenta activitatii de creditare, prin care bancile isi realizeaza functia esentiala de creatie monetara, ce presupune emiterea unei cantitati de moneda de cont a bancii care acorda creditul, fiind definit ca riscul inregistrarii de pierderi sau al nerealizarii profitului preconizat, ca urmare a neindeplinirii de catre clienti a obligatiilor contractuale privind rambursarea creditului si a costurilor aferente.
A mai precizat ca, potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, pentru a putea fi considerata abuziva, o clauza contractuala trebuie, cumulativ, sa nu fi fost negociata, sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor si sa nu se refere la obiectul principal al contractului sau la pretul datorat pentru prestarea serviciului, or in speta clauza din art. 5 a conventiei de credit a fost negociata, fiind prevazuta intr-un limbaj clar in cuprinsul conditiilor speciale ale conventiilor de  credit semnate de catre reclamanti, aceasta nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, ratiunea economica a comisionului de risc fiind asigurarea echilibrului contractual la evolutia starii financiare a debitorilor, constituind un element al pretului, a costului aferent punerii la dispozitie a creditului, riscul trebuind administrat pe tot parcursul derularii contractului de credit.
A aratat ca riscul de credit este asumat in urma analizei economico-financiare a solicitantului, a soliditatii garantiilor oferite de acesta ca accesoriu al creantei, fiind in corelatie cu riscul diminuarii valorii creantei, riscul conrapartidei, riscul de pozitie, riscul valutar, riscul de marfa, riscul operational si riscul reputational, gestionarea acestor riscuri regasindu-se in pretul creditului.
A reiterat ca perceperea comisionului de risc este un element de pret al contractului, exclus de la controlul naturii abuzive exercitat de instanta, asa cum rezulta din Directiva nr. 93/13/CEE, intrucat tine de dreptul concurentei, fiind elementul cel mai bine inteles de catre consumator, si nu se confunda cu garantia reala imobiliara, fiind prevazut clar si fara echivoc si insusit de catre consumator prin semnarea conventiei de credit, care nu este aleatorie, ci comutativa.
A sustinut si ca, in analiza caracterului abuziv al unei clauze, trebuie ca aceasta sa nu se refere la continutul obiectului propriu-zis al contractului, asa cum rezulta din Directiva nr. 93/13/CEE si actul national de transpunere Legea nr. 193/2000, aspecte relevate prin hotararile Curtii Europene de Justitie in cauzele nr. C-144/99, nr. C-365/93, nr. C-144/99.
A mai mentionat si ca anularea clauzelor indicate de catre reclamant ar conduce la nerespectarea dreptului paratei la proprietate privata si libertate economica, ducand la pierderi semnificative ale bancii, care constituie exproprieri de fapt ale unor castiguri certe, asimilabile notiunii de bun din perspectiva Curtii Europene a Drepturilor Omului, incalcand totodata dreptul la activitate economica si libera initiativa.
In drept, parata a invocat disp. din Legea nr. 193/2000, Directiva nr. 93/13/CEE, art. 1 Protocolul 1 CEDO.
In dovedire, parata a solicitat instantei incuviintarea probei cu inscrisuri, iar in sustinere a depus la dosarul cauzei, in copie, practica judiciara, adresa din data de 17.05.2013 (filele 111, 119-134).
Analizand ansamblul materialului probator, instanta retine urmatoarele:
In fapt, reclamantii B.E.si B.C. au incheiat cu parata S.C. ...S.A.-Sucursala _ conventiile de credit nr. 0133047/06.11.2007 si nr. 0141485/15.02.2008 pentru suma de 78.000 CHF pentru o perioada de 168 de luni, respectiv suma de 10.000 CHF pentru o perioada de 120 de luni.
Respectivele conventii sunt alcatuite din doua parti: conditiile speciale, care cuprind clauze referitoare la valoarea imprumutului, durata, dobanda, penalizarile, comisioanele, rambursarea, garantiile, si conditiile generale, prin care sunt definiti termenii din contract, fiind stipulate drepturi si obligatii ale partilor, sanctiuni pentru neexecutarea obligatiilor, situatia contractului in caz de litigiu.
Intre aceste doua parti ale conventiei este inserata referirea generica privind faptul ca partile cunosc si accepta drepturile si obligatiile ce le revin, fara a se face referire la negocierea fiecarei clauze in parte.
Prin clauza prevazuta de pct. 5 lit. a din conditiile speciale ale conventiei de credit nr. 0133047/06.11.2007 este prevazuta perceperea unui comision de risc de 0, 19 % aplicat la soldul creditului platibil lunar pe toata perioada de derulare, iar prin clauza corespunzatoare din conventia de credit nr. 0141485/15.02.2008 cuantumul comisionului de risc este de 0, 26%, fiind stabilite totodata alte 5 tipuri de comisioane.
Prin clauza prevazuta de art. 3 pct. 5 din conditiile generale ale conventiilor antementionate este definit comisionul de risc, ca fiind datorat pentru punerea la dispozitie a creditului, modul de calcul si scadenta acestuia fiind stabilite in conditiile speciale, o definire similara fiind data comisionului de aranjament de la art. 3 pct. 4 din conditiile generale.
Prin clauza prevazuta de art. 3 pct. 6 din conditiile generale ale conventiilor antementionate este definit comisionul de administrare, ca fiind datorat pentru monitorizarea de catre banca a utilizarii/rambursarii creditului acordat, precum si a indeplinirii oricaror alte obligatii asumate de parti in baza conventiei, modul de calcul si scadenta acestuia fiind stabilite in conditiile speciale, in care insa la punctul 5 intitulat Comisioane nu se prevede perceperea comisionul de administrare.
Prin actele aditionale nr. 1/22.10.2010 si nr. 2/22.10.2010 incheiate intre parti cu privire la fiecare dintre conventiile antementionate, printre altele, s-a prevazut un comision de administrare credit in cuantum de 0, 19%, ulterior 0, 10% lunar pentru conventia de credit nr. . 0133047/06.11.2007 respectiv 0, 26 %, ulterior 0, 14% lunar pentru conventia de credit nr. 0141485/15.02.2008, pentru administrarea de catre banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate de catre aceasta prin punerea sumei principale la dispozitia imprumutatorului.
In drept, arata instanta ca in cauza de fata, invocandu-se caracterul abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de risc, respectiv comisionul de administrare, sunt aplicabile disp. art. 4 din Legea nr. 193/2000, potrivit carora o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, nefiind negociata direct cu consumatorul clauza stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de profesionisti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Totodata, disp. art. 4 alin. 3 teza finala din Legea nr. 193/2000 stipuleaza ca este obligatia profesionistului sa faca dovada ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, asa incat exista prezumtia ca o astfel de clauza nu a fost negociata, dovada in sens contrar incumbandu-i bancii.
In acest sens, retine instanta ca prin adoptarea Legii nr. 193/2000 s-a urmarit transpunerea in legislatia interna a Directivei nr. 93/13/CE, in raport cu care Curtea de Justitie a Uniunii Europene a aratat, prin cauza C137/08/VB Penzugyi Lizing si ca urmare a unei jurisprudente constante, ca sistemul de protectie  pus in aplicare prin Directiva se bazeaza pe ideea ca un consumator se gaseste intr-o situatie inferioara fata de un comerciant in ce priveste puterea de negociere cat si nivelul de informare, situatie care il conduce la adeziunea la conditiile redactate in prealabil de comerciant fara a putea exercita o influenta asupra continutului acestora.
 Curtea a statuat ca pornind de la aceasta inferioritate, art. 6 alin. 1 din Directiva prevede ca o clauza abuziva nu creeaza obligatii pentru consumator, jurisprudenta ei conducand la concluzia ca aceasta dispozitie este imperativa si urmareste sa substituie echilibrul formal, pe care il instituie contractul cu privire la drepturile si obligatiile partilor,  cu un echilibru real de natura sa restabileasca egalitatea dintre aceste parti (hotararea Mostazo Claro pct. 36 si Asturcom Telecomunicaciones pct. 30).
Asa fiind, mai arata instanta si ca, potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 193/2000, este interzis profesionistilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, iar in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului.
Aplicand aceste dispozitii legale la speta de fata, observa instanta ca intre parti au fost incheiate conventii preformulate, cu continut standard, iar eventualele diferente dintre acestea si alte conventii nu se datoreaza negocierii directe cu clientii, ci particularitatilor fiecarui client in parte, iar clauzele conventiilor nu au fost negociate de catre parti, nefiind  dovedit contrariul prin niciun mijloc de proba, asa incat clientul este pus in situatia de adeziune la conditii redactate anterior de catre banca.
Astfel, in privinta comisionului de risc, observa instanta ca perceperea sa a fost stipulata fara sa se arate in functie de ce criterii a  fost stabilit, de ce s-a  impus aplicarea lui din moment ce existau garantiile imobiliare, cum a fost el negociat, de ce comisionul este nerambursabil, nerestituibil la finalul creditului in situatia neproducerii riscului, sau daca se poate restitui in anumite situatii, asa incat din modul de redactare al clauzelor referitoare la acest comision, se desprinde concluzia ca lipseste caracterul lor negociat, fiind abuzive intrucat, percepute lunar, mascheaza in realitate o dobanda care, pe langa faptul ca lezeaza interesele economice ale clientilor, aduce atingere si mediului concurential bancar, dezavantajand bancile concurente prin prezentarea unor dobanzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimuleaza un spor de dobanda sub denumirea de comision.
Este asadar indeplinita si conditia generarii in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, a unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, disimularea unei parti a dobanzii sub denumirea de comision fiind o dovada clara in acest sens, intrucat reprezinta o modalitate de inducere in eroare a clientilor, prin prezentarea de dobanzi aparent avantajoase in raport cu ofertele altor banci de pe aceeasi piata relevanta cu banca respectiva, fiind totodata o modalitate de procurare a unui avantaj concurential contrar uzantelor cinstite ale comerciantilor.
Totodata, dezechilibrul in detrimentul consumatorului este relevat prin aceea ca nu reprezinta un element de cost actual al creditului, cum eronat sustine banca, ci unul eventual, nereturnat clientului bun platnic, banca acoperindu-si in realitate pierderile rezultate din nerambursarea creditelor de catre alti clienti, transferand astfel consecintele pierderilor cauzate de creditele sale neperformante asupra clientilor bun-platnici.
De altfel, arata instanta si ca prin O.U.G. nr. 50/2010, fiind introduse noi reglementari in aceasta materie in conformitate cu Directiva nr. 2008/48/CE, a fost eliminat comisionul de risc.
Considerentele expuse anterior isi pastreaza valabilitatea si in ceea ce priveste clauzele din actele aditionale la conventiile de credit, referitoare la perceperea de catre banca a comisionului de administrare, modul de redactare al acestora conducand la concluzia ca acesta reprezinta de fapt o redenumire a comisionului de risc, fiind astfel abuziva punerea sa in sarcina clientului.
In consecinta, vazand si disp. art. 12, art. 13 din Legea nr. 193/2000, instanta urmeaza a admite cererea sub acest aspect si a constata caracterul abuziv al clauzelor mentionate, acestea fiind nule absolut si trebuind eliminate din conventiile, respectiv actele aditionale incheiate intre parti.
Asa fiind, arata instanta ca, nulitatea fiind o sanctiune de drept civil constand in desfiintarea actului juridic incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale, ce opereaza retroactiv si al carei principal efect este repunerea partilor in situatia anterioara, se impune restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului juridic nul, asa incat va admite cererea si sub acest aspect, obligand paratele sa restituie reclamantilor sumele percepute cu titlu de comision de risc, respectiv comision de administrare, in cuantumul comunicat prin adresa de la fila 111 din dosarul cauzei, in echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii, cu dobanda legala.
In temeiul art. 451 si urm. Cod pr. civ., instanta urmeaza a lua act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.


PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:


Admite cererea formulata de reclamantii B.E.si B.C., ambii domiciliati in Targu_ in contradictoriu cu paratele S.C. ...S.A., cu sediul in _ si S.C. ...S.A.-Sucursala _ cu sediul in _.
Constata caracterul abuziv al prevederilor art. 3.5 din conditiile generale si art. 5 lit. a din conditiile speciale din conventia de credit nr. 0133047/06.11.2007 si din conventia de credit nr. 0141485/15.02.2008 referitoare la comisionul de risc si inlatura aceste prevederi din cuprinsul acestor conventii.
Obliga paratele sa restituie reclamantilor comisionul de risc in cuantum de 4.533, 50 CHF in echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii cu dobanda legala, aferent conventiei de credit nr. 0133047/06.11.2007, respectiv comisionul de risc in cuantum de 699, 49 CHF in echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii cu dobanda legala, aferent conventiei de credit nr. 0141485/15.02.2008.
Constata caracterul abuziv al prevederilor art. 3 din actul aditional nr. 1/22.10.2010 si al prevederilor art. 2 din actul aditional nr. 2/22.10.2010 la conventia de credit nr. 0133047/06.11.2007 referitoare la perceperea comisionului de administrare credit, precum si al prevederilor art. 3 din actul aditional nr. 1/22.10.2010 si al prevederilor art. 2 din actul aditional nr. 2/22.10.2010 la conventia de credit nr. 0141485/15.02.2008 referitoare la perceperea comisionului de administrare credit si inlatura aceste prevederi din cuprinsul acestor acte.
Obliga paratele sa restituie reclamantilor comisionul de administrare in cuantum de 2.142, 20 CHF in echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii cu dobanda legala, aferent conventiei de credit nr. 0133047/06.11.2007, respectiv comisionul de administrare in cuantum de 251, 26 CHF in echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii cu dobanda legala, aferent conventiei de credit nr. 0141485/15.02.2008.
Fara cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 05.06.2013.

PRESEDINTE,                                                        GREFIER,
ALEXANDRU BOGDAN POPESCU                         RAMONA MARIA MARINESCU