Comunicarea actelor de procedura. Cladire cu mai multe apartamente. Afisarea sentintei pe usa principala, fara indicarea numarului de apartament. Consecinte

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 185/R din 28 ianuarie 2010

Prin sentinta civila nr. 4127 din 11 noiembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Bistrita a fost admisa in parte actiunea civila formulata de reclamanta A.M. impotriva paratului L.M. si in consecinta   s-a constatat ca reclamanta are un drept de creanta in cuantum de  92.899 lei la dobandirea apartamentului nr. 30 situat in Bistrita, str. I., a fost obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 92.899 lei cu titlul de creanta, au fost respinse restul pretentiilor formulate de reclamanta in contradictoriu cu paratul L.M. si parata CEC - Sucursala Bistrita, ca neintemeiate.
A fost obligat paratul L.M. sa plateasca reclamantei suma de 900 lei cu titlul de cheltuieli de judecata si sa  plateasca suma de 3.105,18 lei cu titlul de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima  instanta a  retinut  ca  reclamanta si paratul au intretinut relatii de concubinaj, din care a rezultat minorul L.A., nascut la data de 19.07.1991, iar ulterior la data de 15.05.1993 cei doi s-au casatorit. Prin Sentinta civila nr. 258/30.01.2007, pronuntata de Judecatoria Bistrita s-a desfacut casatoria incheiata intre parti .
Anterior casatoriei, dar in perioada de concubinaj, s-a incheiat un contract de vanzare-cumparare nr. 3824/5.06.1991, prin care paratul a dobandit in proprietate in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 apartamentul nr. 30, situat in Bistrita, str. I., bl. 58 B, sc. C, inscris de la aceeasi data pe numele paratului in CF.
Pretul locuintei a fost de 178.527 lei, din care la data incheierii contractului a fost achitat un avans de 54.127 lei  si un comision de 2.178 lei, iar diferenta de 121.722 lei a fost achitata prin contractarea unui imprumut de la CEC pe o durata de 10 ani, pretul acestuia fiind achitat integral in anul 2001.
Intrucat achizitionarea apartamentului si incheierea contractului de vanzare-cumparare pe numele paratului au avut loc inainte de casatoria celor doi, instanta a apreciat ca imobilul apartament este bun propriu al paratului si nu poate constitui obiect al dreptului de proprietate comuna al partilor. In aceste conditii, cererile reclamantei avand ca obiect constatarea proprietatii comune, vanzarea imobilului si radierea dreptului de ipoteca, au fost  considerate neintemeiate si au fost respinse ca atare.
In ceea ce priveste cererea reclamantei privind existenta unui drept de creanta, instanta a apreciat ca este intemeiata, iar cele doua parti au avut o contributie egala la cumpararea apartamentului inca de la data achitarii avansului si pana la data achitarii integrale a pretului.
Coroborand declaratiile martorilor audiati in cauza cu actele de stare civila depuse la dosar, din care reiese ca primul minor al celor doi fosti soti s-a nascut la o luna dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare, instanta a constatat ca partile au intretinut o relatie de concubinaj cu mai mult timp inainte de cumpararea apartamentului.
Din declaratia martorei  L.M. si B.A., copiile cartilor de munca depuse la dosar rezulta ca reclamanta s-a mutat efectiv in apartament in anul 1990, ca pe parcursul casatoriei si anterior, ambii soti au fost angajati si au realizat venituri, astfel ca, contributia reclamantei la plata apartamentului nu poate fi decat egala cu cea a paratului, in conditiile in care nu s-a sustinut si nici nu s-a dovedit ca vreuna dintre parti sa fi avut venituri substantial mai mari sau cheltuieli nejustificate.
Fiind dovedita contributia reclamantei la achizitionarea locuintei de catre fostul concubin, aceasta va dobandi un drept de creanta care va fi stabilit in functie de valoarea actuala a bunului, iar nu un drept de coproprietate.
In ceea ce priveste dreptul la actiune al reclamantei, acesta nu poate fi apreciat ca fiind prescris, intrucat cursul prescriptiei nu a curs intre soti pe perioada casatoriei, potrivit art. 14 al.3 din Decretul-lege nr. 167/1958.
Imobilul a fost evaluat prin raportul de expertiza ca avand un pret actual de circulatie de 185.798 lei, astfel ca reclamanta a  dobandit  un drept de creanta in cuantum de  92.899 lei (de l/2 parti din valoarea actuala a imobilului) si l-a obligat pe acesta sa plateasca suma mentionata in favoarea reclamantei.
Referitor la celelalte pretentii ale reclamantei, asa cum s-a aratat mai sus, acestea au fost respinse ca neintemeiate, intrucat in cauza nu sunt indeplinite conditiile prev. de art. 30 C.fam., privitor la bunurile comune ale sotilor si nici art. 673 ind.1 si urm. C.pr.civ., cu privire la vanzarea bunului. Intrucat imobilul constituie proprietatea paratului a fost respinsa si cererea reclamantei de radiere a dreptului de ipoteca.
In baza art. 18 din OUG 5l/2008 paratul a fost obligat sa plateasca in favoarea statului suma de 3.105 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentand taxa judiciara de timbru de plata careia reclamanta a fost scutita prin Incheierea din data de 30.10.2008.
A fost indicat recursul ca fiind calea de atac de care se poate uza in cauza.
Prin decizia civila nr. 88/A/29.10.2009 a  Tribunalul Bistrita-Nasaud a  fost respinsa cererea apelantului L.M. de repunere in termenul de apel.
A fost respins apelul declarat de paratul L.M. impotriva sentintei civile nr.4127/2008 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosar nr. 5174/190/2007, ca tardiv.
Apelantul  L.M. a fost obligat sa plateasca intimatei A.M., suma de 1000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta  decizie, tribunalul a  retinut ca cauza a fost solutionata de Judecatoria Bistrita prin sentinta civila nr. 4127/2008 ce a fost comunicata paratului la data de 13 ianuarie 2009, asa cum atesta dovada de primire si procesul verbal de predare a hotararii judecatoresti, prin afisare pe usa principala locuintei destinatarului care nu a fost gasit.
Identic a fost indeplinita procedura de citare a paratului pentru termenele de judecata din data de 25 septembrie 2007, cand, luand cunostinta de proces a solicitat amanarea cauzei pentru a-si angaja aparator  si din data de 30 octombrie 2007 cand aparatorul ales a formulat intampinare. Cu acele doua ocazii, desi agentul procedural identic a afisat actele pe usa principala a locuintei destinatarului, paratul s-a manifestat procesual in termen legal, initial pentru a-si pregati apararea, iar ulterior indicand argumentarea pozitiei sale fata de actiunea formulata impotriva sa.
Chiar si in calea de atac modalitatea de indeplinire a procedurii de citare a fost identica, apelantul prezentandu-se la judecata la termenul ce i-a fost adus la cunostinta in aceeasi maniera, prin afisarea citatiei pe usa principala a locuintei sale.
Calea de atac a fost exercitata insa de parat abia la data de 19 februarie 2009, dupa expirarea termenului legal de 15 zile de la comunicarea sentintei, instituit de art.284 Cod procedura civila, implinit la data de 29 ianuarie 2009.
Desi se reclama nulitatea dovezii de comunicare a sentintei apelante datorita modului de comunicare, sustinandu-se ca agentul procedural avea obligatia sa afiseze actul pe usa apartamentului apelantului si nu pe usa principala a blocului, o atare teza nu poate fi impartasita. Pe de o parte potrivit disp.art.100 alin.4 Cod procedura civila procesul verbal incheiat de cel insarcinat cu inmanarea actului de procedura in conformitate cu cerintele legii constituie un act oficial care face dovada, in privinta constatarilor facute personal de catre agentul instrumentator, pana la inscrierea in fals. Pe de alta parte dovada de comunicare a sentintei cuprinde toate datele necesare, astfel ca nu pot opera dispozitiile art.100 alin.3 Cod procedura civila privind nulitatea comunicarii sentintei. In plus, asa cum insusi apelantul indica in cererea de apel, cat timp cladirea in care este amplasat apartamentul in care locuieste are o usa principala dotata cu interfon, afisarea sentintei pe aceasta usa principala este unica modalitate legala de indeplinire a procedurii de citare atunci cand destinatarul ori membrii familiei sale nu pot fi gasiti, intrucat accesul agentului procedural in interiorul cladirii, fie spre usa apartamentului cautat, fie spre cutia postala a acestuia, este restrictionat. Astfel, modalitatea de comunicare a hotararii judecatoresti prin afisare pe usa principala a cladirii este pe deplin legala, reglementata de art.92 Cod procedura civila, in legatura cu care Curtea Constitutionala a conchis, examinand situatia de exceptie a afisarii actului de procedura, ca prevede suficiente garantii de natura sa asigure respectarea dreptului la aparare. Nu pot fi ignorate nici circumstantele inainte aratate ca, in mod identic comunicandu-i-se paratului, respectiv apelantului acte de procedura civila intocmite in cauza, in termen util s-a manifestat procesual, ceea ce semnifica luarea la cunostinta a cuprinsului actelor comunicate identic prin afisare pe usa principala a cladirii.
Cererea de repunere in termenul de declarare a apelului este reglementata de art.103 Cod procedura civila, cu dispozitii restrictive, conditionat de "o imprejurare mai presus de vointa partii". Motivele invocate de apelant in argumentarea acestei cereri, acelea ca "s-a interesat mereu la judecatorie", are "cutie postala cu cheie" nu se constituie in imprejurari mai presus de vointa sa, in intelesul art.103 alin.1 Cod procedura civila, de natura a-l impiedica sa exercite calea de atac impotriva sentintei. Nemultumit de solutia pronuntata, pe care o cunostea dupa cum rezulta din cuprinsul cererii personale de apel, apelantul, beneficiar al asistentei juridice calificate, putea uza de exercitiul caii de atac, urmand a indica motivele apelului dupa comunicarea sentintei si a considerentelor acesteia (art.284 Cod procedura civila). Pe de alta parte identitatea de comunicare prin afisare a tuturor actelor de procedura si modul de manifestare al paratului-apelant nu face decat sa inlature sustinerile acestuia ca ar fi fost impiedicat printr-o imprejurare mai presus de vointa sa sa exercite calea de atac impotriva sentintei data de judecatorie.
Astfel, prin raportare la momentul comunicarii sentintei si declararea caii de atac exceptia tardivitatii declararii apelului a fost  considerata intemeiata.
Impotriva acestei decizii a  declarat recurs in termenul legal paratul, solicitand casarea deciziei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, Tribunalul Bistrita-Nasaud.
In motivarea recursului, recurentul a aratat  ca decizia atacata este nelegala, pentru ca cele doua instante au incalcat dispozitiile art. 92 alin. 4 Cod proc.civ., in temeiul carora agentul procedura avea obligatia sa afiseze sentinta pe usa apartamentului si nu pe usa principala a blocului asa cum a procedat in cauza. Intrucat  comunicarea actelor de procedura prin afisare este o exceptie de la principiul comunicarii directe si personale, agentul procedural trebuia sa procedeze conform dispozitiilor legiuitorului in aceste situatii, respectiv sa inmaneze actul celui caruia i se adreseaza, iar in situatia in care  acest lucru nu este posibil, sa procedeze la depunerea lui in cutia postala si numai in lipsa acesteia  sa afiseze actul pe usa principala a locuintei.
Legiuitorul nu prevede  decat o singura exceptie ce da posibilitatea afisarii pe usa principala a unei cladiri cu mai multi locuitori si anume, atunci cand nu este indicat numarul apartamentului in care  locuieste destinatarul, cerinta care nu este indeplinita in cauza.
Prin intampinarea depusa intimata A.M. s-a opus admiterii recursului, aratand ca proces verbal intocmit cu ocazia comunicarii sentintei este un act ce face dovada in privinta  constatarilor facute de agentul instrumentator, pana la inscrierea in fals. Prin urmare, sustinerile recurentului sunt nefondate, agentul procedural a respectat  disp. art. 92 Cod proc.civ., astfel ca nu exista nici un motiv pentru repunerea  paratului in termenul de apel.
 Examinand  recursul declarat, prin prisma motivelor  invocate, curtea  apreciaza ca este fondat si in baza art. 304  pct. 9 si 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmeaza sa-l admita pentru urmatoarele considerente:
Conform disp. art. 89 si 92 alin. 3  Cod proc.civ., inmanarea actelor de procedura se va face personal celui citat, iar in cazul cladirilor compuse din mai multe apartamente, daca nu este  indicata camera sau apartamentul in care locuieste destinatarul, agentul va inmana citatia persoanei din familie sau cu care locuieste, iar conform alin. 4 din acelasi text, in cazul in care persoanele aratate nu voiesc sa primeasca citatia  sau sunt lipsa, agentul va afisa citatia pe usa locuintei celui citat, iar daca nu are  indicatia apartamentului sau camerei de locuit, pe usa principala a cladirii, incheind, de asemenea, proces verbal despre toate acestea.
Procedura comunicarii actelor de procedura este o institutie fundamentala a procesului civil, fiind menita sa contribuie la asigurarea dreptului la aparare, precum si a principiului contradictorialitatii, iar  nerespectarea acestor principii duce la  nulitatea  actului.
Din actele dosarului rezulta ca, comunicarea sentintei civile nr. 4127/11.11.2008 a Judecatoriei Bistrita a fost  comunicata paratului L.M. la data de 13.01.2009, pe dovada de comunicare a  hotararii fiind facuta mentiunea ca hotararea a fost afisata pe usa principala a locuintei destinatarului, intrucat nici o persoana de la pct. 1  nu a fost  gasita.
Aceasta mentiune "usa principala a locuintei" nu indica exact locul afisarii sentintei, incalcandu-se astfel prev. art. 100 alin. 1  pct. 2 si 7  Cod proc.civ., fapt ce atrage nulitatea actului, conform alin. 3 al aceluiasi text. Simpla  mentiune facuta in procesul verbal de  indeplinire  a comunicarii ca hotararea a fost afisata pe usa locuintei fara a se arata si apartamentul, face ca, in cazul imobilelor  impartite pe apartamente, procedura de comunicare sa fie nula, deoarece nu se poate verifica daca afisarea s-a facut pe usa principala a locuintei proprii, a apartamentului in care locuieste paratul, sau pe usa principala a blocului.
Sustinerile  instantei de apel referitoare la faptul ca pe parcursul procesului de fond  paratul a fost  citat in aceeasi modalitate si ca s-a prezentat in instanta, ca blocul in care se afla apartamentul paratului are interfon, astfel ca afisarea pe usa principala este unica  modalitate legala de  indeplinire a procedurii de comunicare, nu pot fi acceptate, deoarece regulile referitoare la  comunicarea actelor de procedura sunt de stricta interpretare, iar indeplinirea procedurii nu poate fi dedusa din acte  sau fapte extrinseci.
Prin urmare, curtea va admite recursul, va considera ca apelul este  introdus de parat in termen, va casa decizia de respingere a apelului ca tardiv si va trimite  cauza spre rejudecare pe  fond la acelasi tribunal.