Minori

Minori

Data publicarii pe portal: 12 martie 2010

Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina, la data de 11.12.2008, reclamanta LG a chemat in judecata pe paratul LI, solicitand instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa dispuna desfacerea casatoriei incheiata intre soti din culpa ambilor si revenirea sa la numele purtat anterior casatoriei, Paku.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca partile s-au casatorit la 06.03.2004, casatoria fiind inregistrata in Registrul Starii Civile al orasului K Ungaria, din casatorie nerezultand minori. A mai aratat ca in perioada in care au locuit in Ungaria relatia a decurs normal. De asemenea ca ultimul domiciliu al sau a fost in Romania, in Slatina, in prezent aflandu-se in Italia. A mai aratat ca partile sunt despartite in fapt de aprox 2-3 ani fara a mai pastra legatura. De asemenea ca relatiile de casatorie sunt grav si iremediabil vatamate, ambii soti facandu-se vinovati de destramarea relatiei datorita nepotrivirii de caracter.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp art 2, 38, 40, 86-94 C Fam.
In dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar certificat de casatorie transcris in localitatea Tg Lapus jud Maramures, carte de identitate, certificat de casatorie, certificat de nastere.
Legal citat paratul nu a formulat intampinare si nici nu s-a prezentat in instanta pentru a formula eventuale aparari.
La termenul din data de 05.03.2009, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei instantei romane, ramanand in pronuntare asupra acesteia.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma exceptiei necompetentei  generale a instantelor romane, se retin urmatoarele.
Astfel cum rezulta din cererea introductiva de instanta, partile au locuit in mod statornic in Ungaria.
Potrivit art 1 din cap. I din Regulamentul (CE) nr 2201/2003 al Consiliului, acesta se aplica, oricare ar fi natura instantei, materiilor civile privind divortul, separarea de drept si anularea casatoriei, atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totala sau partiala a raspunderii parintesti.
Cap. II, sectiunea 1 reglementeaza competenta de fond in problemele privind divortul, stabilind ca sunt competente sa hotarasca, potrivit art 3 alin 1 instantele judecatoresti din statul membru pe teritoriul caruia se afla resedinta obisnuita a sotilor sau ultima resedinta obisnuita a sotilor in conditiile in care unul dintre ei inca locuieste acolo sau resedinta obisnuita a paratului sau, in caz de cerere comuna, resedinta obisnuita a unuia dintre soti, sau resedinta obisnuita a reclamantei in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin 1 an imediat inaintea introducerii cererii sau resedinta obisnuita a reclamantei in cazul in care aceasta a locuit acolo cel putin 6 luni imediat inaintea introducerii cererii si in cazul in care acesta este fie resortisant al statului membru.
Art. 6 prevede caracterul exclusiv al competentelor prevazute la articolele 3, 4 si 5 din Regulament, aratand ca temeiul chemarii in judecata a unui sot in fata instantelor judecatoresti dintr-un alt stat membru nu poate fi decat dat de articolele sus mentionate.
Verificandu-si din oficiu competenta, in temeiul art 17 din Regulament, se constata ca Romania nu este tara pe teritoriul careia se afla nici resedinta obisnuita a sotilor, nici ultima resedinta, nici resedinta obisnuita a paratului si nici resedinta obisnuita a unuia dintre soti, in caz de cerere comuna.
Astfel fiind, vazand si prev art 159 Cod procedura civila, urmeaza a fi admisa exceptia necompetentei instantei romane cu consecinta respingerii cererii ca atare.