Plangere contraventionala. Aplicarea sanctiunilor complementare.

Prin adresa inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 20.07.2006, D.G.F.P. Olt a comunicat instantei plangerea formulata de petentul S.C. C. S.R.L. Slatina, care a solicitat ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna anularea procesului-verbal de contraventie nr. 0030942/30.06.2006, ca netemeinic si nelegal.
In motivarea plangerii, petentul a aratat ca D.G.F.P. Olt a efectuat un control tematic la solicitarea Serviciului de combatere a criminalitatii organizate, privind activitatea SC R. S.R.L., vizand relatia comerciala cu S.C. C. S.R.L. Slatina. S-a retinut ca S.C. C. S.R.L. a efectuat acte sau fapte de comert de natura celor prevazute de Codul comercial sau prin alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege, in sensul ca societatea a facturat manopera lucrari montaj pavele catre S.C. R. S.R.L. Slatina, fara a dovedi  ca ar prestat parte din manopera totala facturata cu facturile nr. 5763638/03.12.2004 si nr. 1478052/08.02.2005, in suma de 378.151.260 ROL (valoare fara T.V.A.), adica manopera nejustificata facturata in suma de 308.360.361 ROL (valoarea fara T.V.A.). S-a mai precizat ca S.C. C. S.R.L. si-a indeplinit obligatiile prevazute de lege, iar lucrarile sunt evidentiate contabil, cuprinzand valoarea directa a manoperei, valoarea utilajelor folosite, a materialului folosit la bordurile mari si bordurile mici, precum si pretul combustibilului folosit la utilajele de spart compactat si vibrat, precum si faptul ca analiza modului si mijloacelor de savarsire a faptelor, scopului urmarit si urmarii produse, coroborate cu circumstantele personale ale contravenientei demonstreaza faptul ca incadrarea faptei nu a fost corect apreciata, aceasta neaducand atingere vreunei din valorile sociale aparate de lege.
Organul constatator D.G.F.P. Olt a depus intampinare, solicitand respingerea plangerii contraventionale, ca neintemeiata, intrucat S.C. C. S.R.L. Slatina a executat manopera lucrari montaj pavele pentru S.C. R. S.R.L. Slatina, pentru care s-a emis factura fiscala nr. 5673638/3.12.2004 in valoare de 100.000.000 ROL si factura fiscala nr. 1478052/18.02.2005, in valoare de 350.000.000 ROL, ambele facturi prezentand la rubrica "denumirea produsului sau serviciilor" mentiunea "manopera lucrari montaj pavele". Organele de inspectie fiscala au constatat ca  S.C. C. S.R.L. Slatina nu justifica manoperele montaj pavele facturate catre S.C. R. S.R.L. Slatina, neutilizand nici un articol contabil legal ci doar articolul de deviz CG22A1-pardoseli de pavele de lemn prismatice asezate pe pat de nisip de 3 cm, cu o manopera de 47.242 ROL/mp, ajungand insa la o valoare totala a manoperei de montaj pavele in suma de 308.360.361 ROL fata de suma de 378.151.200 ROL fara T.V.A. a celor doua facturi, suma justificata pe deviz fiind de 69.790.899 ROL. Astfel, s-a stabilit ca S.C. C. S.R.L. Slatina a savarsit contraventia prev. de art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990, prin efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevazute in Codul comercial sau in alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite de lege.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul - verbal de contraventie nr. 0030942/30.06.2006, petenta a fost sanctionata cu sanctiune complementara, respectiv achitarea sumei de 30.836 RON, cu titlu de despagubire, in temeiul art. 6 din Legea nr. 12/1990 cu modificarile si completarile ulterioare, retinandu-se ca aplicarea sanctiunii principale a amenzii contraventionale este prescrisa, in fapt S.C. C. S.R.L. efectuand acte sau fapte de comert de natura celor prevazute de Codul comercial sau prin alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege, in sensul ca societatea a facturat manopera lucrari montaj pavele catre SC R. SRL Slatina, fara a dovedi ca ar fi prestat parte din manopera totala facturata cu facturile nr. 5763638/03.12.2004 si nr. 1478052/08.02.2005, in suma de 378.151.260 ROL (valoare fara T.V.A.) adica manopera nejustificata facturata in suma de 308.360.361 ROL (valoarea fara T.V.A.).
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plangerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii aplicate.
In legislatia romaneasca, ca si in cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Republica Ceha si Slovacia), contraventiile au fost scoase de sub incidenta legii penale si supuse unui regim administrativ.
Din perspectiva conventionala, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca nimic nu impiedica statele sa isi indeplineasca rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau mentinerea unei distinctii intre diferitele tipuri de infractiuni. In principiu, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu se opune tendintei de "dezincriminare" existente in statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, asa cum s-a aratat in hotararea din 21 februarie 1994, in cauza Ozturk impotriva Germaniei, aceste fapte intra sub incidenta art. 6 al Conventiei. Pentru a se face aceasta aplicare a prevederilor art. 6 al Conventiei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului considera ca este necesar sa fie avute in vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei in dreptul national; 2. natura faptei; 3. natura si gradul de gravitate ale sanctiunii care ar putea fi aplicata persoanei in cauza. In acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat, de pilda, si in cauzele Garyfallou AEBE impotriva Greciei (Hotararea din 24 septembrie 1997), Lauko impotriva Slovaciei si Kadubec impotriva Slovaciei (hotararile din 2 septembrie 1998).
In aprecierea acestor criterii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca modul de definire a faptelor de catre dreptul intern nu are decat o valoare relativa, esentiala fiind natura faptei si a sanctiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive masurile din legislatiile nationale referitoare la dezincriminarea unor infractiuni mai putin grave in "interesul individului". Curtea Europeana a Drepturilor Omului a avut in vedere faptul ca sanctiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adreseaza tuturor cetatenilor in vederea realizarii scopului preventiv si represiv al sanctiunii, ceea ce confera faptei natura penala.
In aceste conditii distinctia operata de statele europene intre crime, delicte si contraventii nu este operanta, in sensul art. 6 al Conventiei, toate avand caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garanteaza oricarui acuzat dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei in dreptul intern. 
Rezulta ca, sub acest aspect, legislatia contraventionala din Romania, similara celei germane, intra sub prevederile art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Asemanarile care exista intre infractiuni si contraventii, sub aspectul naturii lor juridice, impun un tratament juridic asemanator, atat in privinta sanctiunilor, cat si a principiilor de aplicare si executare a acestora. Ca si infractiunile, contraventiile sunt fapte interzise si sanctionate prin lege din pricina pericolului pe care ele il prezinta pentru valorile sociale, in special pentru regulile de convietuire normala in societate. Sanctiunile prevazute de lege pentru contraventii, intocmai ca si pedepsele prevazute pentru infractiuni, au ca unica ratiune si finalitate prevenirea savarsirii din nou a faptelor ilicite respective. Ele trebuie sa raspunda acestei necesitati, iar atunci cand aceasta necesitate dispare sau se schimba, este firesc sa dispara sau sa se modifice si reglementarile legale respective, in sensul asimilarii acestora cu cele penale.
In dreptul penal roman, potrivit art. 53 din Codul penal, pedepsele sunt principale, complementare si accesorii, pedepsele complementare fiind interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani si degradarea militara.
In baza art. 65 din Codul penal, pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi poate fi aplicata, daca pedeapsa principala stabilita este inchisoarea de cel putin 2 ani si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie cand legea prevede aceasta pedeapsa. Conditia aratata cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie sa fie indeplinita si in cazul in care aplicarea pedepsei prevazute in acel alineat este obligatorie.
Potrivit art. 5 din O.G. nr. 2/2001, sanctiunile contraventionale sunt principale si complementare, sanctiunile contraventionale principale fiind avertismentul, amenda contraventionala, prestarea unei activitati in folosul comunitatii, iar sanctiunile contraventionale complementare confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii, suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati, inchiderea unitatii, blocarea contului bancar,  suspendarea activitatii agentului economic, retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv si desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala. Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.
Pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventionala principala si una sau mai multe sanctiuni complementare.
In temeiul art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, astfel cum a fost modificata prin O.G. nr. 126/1998, marfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea vreuneia dintre faptele prevazute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) si j) din lege, daca sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum si sumele de bani si lucrurile dobandite prin savarsirea contraventiei se confisca si se valorifica in conditiile legii, contravaloarea lor facandu-se venit la bugetul administratiei publice centrale.
Veniturile obtinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitatile prevazute la art. 1 din Legea nr. 12/1990 precum si incasarile in intregime din vanzarea marfurilor a caror provenienta nu este dovedita se confisca si se fac venit la bugetul administratiei publice centrale.
Astfel, art. 6 din Legea nr. 12/1990 instituie practic o sanctiune contraventionala complementara, respectiv confiscarea, reglementata ulterior general de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, care a abrogat dispozitiile Legii nr. 32/1968.
Aratand ca asemanarile care exista intre infractiuni si contraventii, sub aspectul naturii lor juridice, impun un tratament juridic asemanator, atat in privinta sanctiunilor, cat si a principiilor de aplicare si executare a acestora, fapt dedus potrivit argumentelor anterioare, instanta constata ca si in materie contraventionala sanctiunea complementara trebuie aplicata numai alaturi de sanctiunea principala, neexistand o derogare legala expresa.
Aceasta intrucat nu mai sunt aplicabile dispozitiile art. 15 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, abrogata expres prin O.G. nr. 2/2001, iar sanctiunea complementara a confiscarii se mai poate aplica doar alaturi de sanctiunea principala.
In plus, adresa nr. 614697/21.11.2001 emisa de Ministerul Finantelor Publice nu poate reprezenta un act normativ.
Deoarece, in cauza, chiar agentul constatator a stabilit incidenta dispozitiilor art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, potrivit caruia aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei, iar prin Legea nr. 12/1990, speciala, nu s-a prevazut alt termen de prescriptie pentru aplicarea sanctiunilor contraventionale, nu se mai putea aplica nici sanctiunea complementara a confiscarii sumei de 30.836 RON.
Fata de toate aspectele mentionate, instanta, in temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 cu modificarile si completarile ulterioare, urmeaza sa admita plangerea si sa dispuna anularea procesului-verbal de contraventie. In aceasta situatie, instanta nu se va mai pronunta si asupra elementelor de fapt invocate in aparare de petenta.