Partaj succesoral. Reductiunea liberalitatilor excesive. Prescriptia extinctiva.

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul instantei la 04.04.2006, reclamanta G.L. a chemat in judecata pe parata P.E. solicitand instantei ca prin hotarare sa se dispuna  urmatoarele: sa se constate deschisa succesiunea de pe urma autorului G.I., decedat la 29.04.2003, sa se constate ca masa suc esorala se compune din 1 casa de locuit situata in comuna Ghimpeteni, jud.Olt si teren in suprafata de 3,1200 ha, sa se constate ca parata P.E. este straina de mostenire prin neacceptarea succesiunii in termen de 6 luni.
In motivarea actiunii se arata ca in fapt reclamanta a fost casatorita ci autorul G.I., iar in timpul casatoriei au dobandit o casa de locuit si terenul in suprafata de 3,1200 mp. Totodata se arata ca in urma decesului autorului reclamanta a suportat toate cheltuielile de inmormantare, parata manifestand un comportament pasiv. Se arata ca parata este straina de mostenire prin neacceptarea succesiunii in termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, aceasta din urma primind suma de 60.000 ROL orin testamentul intocmit de catre autor la 17.02.1992. In drept, se invoca dispozitiile art. 111 C.p.c. si art. 700 Cod civil.
Parata P.E. a formulat intampinare si cerere reconventionala.In cadrul intampinarii a precizat ca a acceptat expres succesiunea la data de 29.10.2003 prin declaratie autentica iar in cadrul cererii reconventionale a solicitat reductiunea testamentului autentificat nr.1433/17.02.1992 si completarea masei succesorale cu mai multe bunuri mobile si imobile: un grajd cu 4 camere cu patul deasupra, o anexa cu 4 camere cu patul si magazie deasupra, un autoturism Lada 1200 care a fost vandut dupa decesul autorului G.I., o vaca ce  a fost vanduta, un magar, o caruta, un plug, o grapa, o prasitoare, un motor electric monobloc pentru irigatii, doua aspersoare, doua fantani, 40 plopi situati in gradina casei, 3 butelii aragaz, 2 aragazuri, 2 frigidere Arctic, un TV color si unul alb negru, o mobila sufragerie, o mobila dormitor, 4 butoaie din lemn, 3 putin si lemn si un depozit bancar de 75.000.000 ROL.
Reclamanta parata G.L. a invocat exceptia prescriptiei dreptului paratei P.E. de a solicita reductiunea liberalitatii excesive ce formeaza obiectul testamentului autentificat la data de 17.02.1992, iar instanta din oficiu a invocat exceptia lipsei interesului paratei- reclamante in ceea ce priveste capatul de cerere privitor la suplimentarea masei succesorale.
Prin hotararea nr.4133 din 26.09.2006 in dosar nr.4303/2006, instanta a admis cele doua exceptii, a respins capatul de cerere reconventionala avand ca obiect reductiunea liberalitatii excesive ca urmare a interventiei prescriptiei dreptului la actiune si a respins capatul de cerere reconventionala privind suplimentarea masei partajabile ca lipsit de interes si s-a admis cererea principala constatandu-se deschisa succesiunea defunctului G.I., decedat la 29.04.2003, unic mostenitor fiind reclamanta parata G.L., masa succesorala formata din 1 casa de locuit, situata in comuna Ghimpeteni, jud.Olt si teren in suprafata de 3,12 ha, bunuri care au fost atribuite in totalitate reclamantei parate.
Prin decizia nr.1763 din 28.11.2006 pronuntata in dosar nr. 6367/104/2006 Tribunalul Olt a admis recursul formulat de parata reclamanta P.E. si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta. Prin aceasta decizie s-a dispus ca instanta de fond cu ocazia rejudecarii sa aiba in vedere drepturile si obligatiile partilor si garantiile procesuale ale acestora prin punerea in discutie a tuturor exceptiilor invocate si a celorlalte motive invocate de recurenta prin examinarea termenelor de prescriptie in raport de dispozitiile legale si probele administrate in cauza.
In urma rejudecarii s-a format dosar nr.134/2007 iar instanta avand in vedere considerentele instantei de recurs a pus in dezbaterea contradictorie a partilor exceptia prescriptiei dreptului la actiune al paratei reclamante P.E. de a solicita reductiunea liberalitatii excesive ce formeaza obiectul testamentului autentificat la 17.02.1992 si exceptia lipsei de interes a aceleiasi parate reclamante de a solicita completarea masei succesorale.
Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta retine ca in urma decesului autorului G.I. la 29.04.2003, reclamanta- parata G.L. in calitate de sot supravietuitor a continuat sa locuiasca in casa situata in comuna Ghimpeteni, jud.Olt, iar parata reclamanta P.E. nu s-a preocupat de efectuarea lucrarilor agricole, nefiind interesata nici sa intre in posesia imobilului ramas in urma autorului.
Relatiile dintre cele doua parti in calitate de sot supravietuitor si fiica au fost tensionate, aceasta situatie rezultand din administrarea probei testimoniale si a probei cu interogatoriul partilor.
Inainte de deces, autorul G.I. a intocmit testamentul autentificat la data de 17.02.1992 prin care a instituit legatar universal pe sotia sa G.L., totodata donand fiicei P.E. suma de 60.000 ROL.
Prin raspunsul la interogatoriu dat in fata instantei, parata reclamanta P.E. a recunoscut ca avea cunostinta de existenta testamentului inca de la data intocmirii acestuia, respectiv 17.02.1992.
Reductiunea liberalitatilor excesive este o sanctiune civila constand in ineficacitatea liberalitatilor dispuse de catre autor in favoarea unie persoane in masura necesara intregirii rezervei cuvenite mostenitorilor rezervatari.
Reductiunea poate fi invocata potrivit at. 848 Cod civil numai de catre mostenitorii rezervatari.
Din punct de vedere procedural dreptul la reductiunea liberalitatilor excesive se poate realiza prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca.
Din punct de vedere al caii procedurale mostenitorul rezervatar asa cum este parata reclamanta P.E. poate solicita reductiunea fie pe calea unei cereri distincte pe individualitate proprie in masura in care beneficiarul liberalitatii excesive se afla in posesia acesteia, fie pe calea unei exceptii in situatia in care mostenitorul rezervatar se afla in posesia bunurilor ce formeaza obiectul liberalitatii, iar beneficiarul acesteia solicita predarea bunurilor ce formeaza obiectul liberalitatii.
Din administrarea probei testimoniale se retine ca reclamanta parata G.L. a continuat sa locuiasca in imobilul situat in comuna Ghimpeteni, jud.Olt, ea fiind si cea care se ocupa de terenul in suprafata de 3,12 ha.
Astfel, atat martorul C.G. propus chiar de parata P.E. cat si aceasta din urma au precizat ca in calitate de fiica ea nu a locuit in imobilul bun succesoral, nu a contribuit la sustinerea cheltuielilor de inmormantare, relatiile dintre parti in calitate de sot supravietuitor si copil dintr-o alta casatorie fiind tensionata.
Avand in vedere ca bunurile ce formeaza obiectul masei succesorale se afla in posesia reclamantei parate G.L., mijlocul procedural prin care parata reclamanta P.E. a solicitat reductiunea liberalitatii excesive este cererea de reductiune formulata sub forma procedurala a unei cereri reconventionale.
Nu pot fi primite apararile paratei-reclamante in sensul ca nu a formulat cerere de reductiune ci dimpotriva a invocat exceptia in reductiune deoarece exceptia procesuala este un mijloc de aparare prin care se tinde la valorificarea unui drept subiectiv, in masura in care titularul dreptului a carui valorificare se cere este chemat in judecata si se prevaleaza de acel drept spre a obtine respingerea pretentiei formulate impotriva sa, fara insa a supune judecatii o pretentie anume fata de adversar.
Avand in vedere cererea reconventionala formulata in mod expers de catre parata reclamanta prin care se solicita reductiunea liberalitatii excesive ce formeaza obiectul testamentului autentificat din data de 17.02.1992, instanta retine ca cererea aceasta are drept finalitate valorificarea unui drept subiectiv de sine statator, dreptul la intregirea rezervei succesorale care se cuvine paratei-reclamante in calitate de descendent de gradul I, mostenitor rezervatar. Se retine deci ca parata reclamanta solicita in mod clar valorificarea unui drept subiectiv in contradictoriu cu reclamanta parata si deci reductiunea este formulata ca o cerere distincta, o cerere incidentala in cadrul cererii principale avand ca obiect partaj sucesoral.
Aceasta cerere formulata avand ca obiect reductiunea liberalitatii excesive nu poate fi calificata exceptie deoarece parata nu tinde sa se apere fata de cererea avand ca obiect partaj succesoral formulata de reclamanta parati G.L. ci dimpotriva isi valorifica un drept suboectiv distinct.
Numai in masura in care se afla in posesia bunurilor succesorale ce au format obiectul testamentului autentificat, iar reclamanta parata G.L. solicita predarea acestor bunuri prevalandu-se tocmai de calitatea sa de legatar universal conferita de acest testament, parata reclamanta P.E. in calitate de mostenitor rezervatar avea posibilitatea sa se apere solicitand respingerea cererii privind predarea bunurilor si invocand exceptia reductiunii liberalitatilor excesive.
Se retine de asemenea ca insesi parata reclamanta si-a intitulat pretentia sa cerere reconventionala, prevalindu-se de calitatea de mostenitor rezervatar si solicitand reductiunea testamentului autentificat la cotitatea disponibila, si in nici un caz nu si-a intitulat-o exceptie procesuala.
Insa nu are relevanta din punct de vedere al prescriptiei mijlocul procedural ales pentru invocarea reductiunii, actiune principala sau incidentala sau exceptie procesuala .
Sub aspect procesual, valorificarea dreptului subiectiv civil pe cale de actiune supus prescriptiei extinctive presupune incidenta prescriptiei si in situatia in care apararea dreptului se face pe cale de exceptie.
Deci valorificarea dreptului subiectiv pe cale de exceptie este supusa prescriptiei extinctive ca si valorificarea dreptului subiectiv pe cale de actiune, astfel ca si din acest punct de vedere este neintemeiata apararea paratei reclamante in sensul ca daca a invocat exceptia reductiunii nu opera prescriptia.
Prin testamentul autentificat la data de 17.02.1992, defunctul G.I. a instituit legatar universal pe sotia sa G.L. si totodata a prevazut o clauza prin care a donat fiicei P.E. suma de 60.000 lei.
Instanta retine ca prin acest testament, reclamanta G.L. a fost instituita legatar universal tocmai pentru faptul ca i s-a conferit reclamantei parate vocatie succesorala la intreaga mostenire.
Exheredarea este indirecta tocmai pentru faptul ca nu se mentioneaza in mod expres inlaturarea de la mostenire a mostenitorului rezervatar P.E. ci se instituie un singur legatar care urmeaza sa culeaga intreaga mostenire la data decesului testatorului G.I., respectiv la data de 29.04.2003.
Reductiunea fiind o sanctiune civila care atrage ineficacitatea liberalitatilor excesive, a celor care incalca rezerva succesorala cuvenita mostenitorilor rezervatari, nu opreaza de drept, ci ea trebuie sa fie invocata de catre cei care beneficiaza de efectele ei si carora legea le recunoaste acest drept.
Reductiunea indiferent ca este solicitata pe cale separata, ca actiune principala sau pe cale incidentala sub forma cererii reconventionale astfel cum a formulat-o parata reclamanta P.E. este o actiune patrimoniala personala.
Ea poate fi promovata numai in limitele cotei de rezerva cuvenite mostenitorului rezervatar si va profita numai celui care a cerut reductiunea.
Actiunea in reductiune este o actiune personala patrimoniala, caracterul ei de actiune personala rezultand si din dispozitia inscrisa in art.855 Cod civil potrivit careia donatarul este obligat daca a instrainat bunurile daruite sa faca in urma raportul excedentului peste portiunea disponibila, dupa valoarea lucrului din momentul mortii dispunatorului.
Fiind o actiune personala patrimoniala, actiunea in reductiue este supusa dispozitiilor art. 3 alin 1 din decretul nr.167/1958 si ca atare termenul de prescriptie aplicabil este cel de 3 ani, prescriptia incepad sa curga potrivit art. 7 din acelasi decret de la data cand se naste dreptul la actiune.
Intrucat mostenitorul rezervatar, in prezenta cauza parata reclamanta P.E. nu poate sa ceara rezerva pe calea actiunii in reductiune cat timp succesiunea nu s-a deschis, in caz contrar operand interdictia prevazuta la art. 965 Cod civil asupra oricarei succesiuni nedeschise, data de la care se naste dreptul la actiune este aceea la care a avut loc decesul persoanei ale carei liberalitati urmeaza a fi reduse.
In prezenta cauza se constata ca testamentul a fost incheiat la data de 17.02.1992, iar G.I. autorul comun a decedat la 29.04.2003. Pana la data decesului mostenitorul rezervatar P.E. nu a putut sa exercite dreptul de a cere reductiunea liberalitatii excesive avand in vedere ca urmare a propriei marturisiri efectuate in fata instantei la data de 27.06.2006 a cunoscut existenta acestuia inca de la data intocmirii, ci acest drept de a solicita reductiunea a putut fi valorificat de la data deschiderii succesiunii, 29.04.2003.
Data de 29.04.2003 este punctul de pornire a curgerii termenului de prescriptie de 3 ani prev. de art 3 din Decretul nr.167/1958 pentru exercitarea dreptului la actiune in ceea ce priveste reductiunea liberalitatii obiect al testamentului din data de 17.02.1992. Termenul de 3 ani de prescriptie s-a implinit la 29.04.2006.
Cererea reconventionala avand ca obiect reductiunea liberalitatii excesive a fost formulata la data de 19.05.2006, deci dupa implinirea termenului de prescriptie.
Nu pot fi primite apararile formulate de parata reclamanta in sensul ca termenul de prescriptie curge de la data cand a luat cunostinta de pretentiile reclamantei deoarece din proprie marturisire efectuata in cadrul interogatoriului administrat de instanta la data de 27.06.2006 rezulta ca avea cunostinta de existenta testamentului inca de la data intocmirii sale, 17.02.1992.
Marturisirea facuta de catre parata reclamanta P.E. in cadrul interogatoriului administrat in fata instantei la 27.06.2006 conform careia avea cunostinta de existenta testamentului inca de la data intocmirii acestuia este un act de vointa unilateral si irevocabil.
Vointa sa a fost libera si constienta, parata-reclamanta avand capacitatea necesara pentru incheierea actelor de dispozitie, marturisirea efectuata fiind un act personal de dispozitie si expres.
Aceasta marturisire judiciara privind cunoasterea existentei testamentului inca de la data intocmirii sale este irevocabila conform art.1206 alin 2 Cod civil.
In mod exceptional autorul marturisirii judiciare poate sa o revoce numai daca o va proba ca a facut-o din eroare de fapt.
Deci, pentru a putea reveni asupra marturisirii judiciare cel care a facut-o trebuie sa dovedeasca eroarea de fapt si nu de drept in care s-a aflat, dovada care poate fi facuta prin orice mijloc de proba. Aceasta revenire asupra marturisirii va putea fi facuta cat timp hotararea pronuntata nu a devenit irevocabila.
In prezenta cauza civila se retine ca parata P.E. a recunoscut in mod expres si irevocabil faptul ca a luat cunostinta de existenta testamentului inca de la data intocmirii sale 17.02.1992, recunoastere pe care nu a combatura prin nici un mijloc de proba si asupra careia nu a revenit in nici un moment, dovedind prin orice mijloc de proba ca s-a aflat in eroare de fapt.
Conform dispozitiilor art.965 Cod civil care interzic orice pact asupra unei succesiuni nedeschise inca, sub sanctiunea nulitatii absolute, dreptul paratei de a solicita reductiunea nu a putut fi exercitat decat de la data deschiderii succesiunii autorului G.I., 29.04.2003, data de la care a inceputa sa curga termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art.3 din Decretul nr.167/1958.
Este neintemeiata apararea paratei-reclamante in sensul ca desi a luat cunostinta de existenta testamentului inca de la data intocmiri, de continutul acestuia a luat cunostinta de abia in cursul procesului de fata.
Astfel, nu se poate pretinde reclamantei G.L. sa administraze probe din care sa rezulte ca parata reclamanta P.E. a luat cunostinta de continutul testamentului concomitent cu momentul cunoasterii existentei acestuia, ci aceasta proba incumba celui care formuleaza pretentia.
Conform dispozitiilor art. 1169 Cod civil si art. 129 alin 1 Cod procedura civila, cel care formuleaza o pretentie sau o aparare in fata instantei, trebuie sa o dovedeasca.
Or, parata reclamanta s-a aparat invocand disocierea momentelor cunoasterii existentei testamentului si respectiv cunoasterii continutului acesteia, aparare pe care nu a dovedit-o prin nici un mijloc de proba.
Avand in vedere exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ceea ce priveste reductiunea liberalitati  excesive, exceptie invocata de catre reclamanta parata G.L., parata reclamanta P.E. ar fi trebuit sa administreze probe din care sa rezulte ca nu s-a implinit termenul de prescriptie depoarece momentul de plecare al termenului de prescriptie era cel invocat, anume cunoasterea continutului nu numai a existentei testamentului.
In aceasta cauza civila, instanta retine ca parata nu a administrat nicio proba care sa duca la prorogarea momentului de incepere a curgerii termenului de prescriptie a dreptului de a solicita reductiunea liberalitatii excesive. Astfel, prin coroborarea prevederilor art.7 din Decretul nr.167/1958 care prevede ca momentul de incepere al curgerii termenului de prescriptie este cel la care se naste dreptul la actiune, in prezenta cauza data decesului autorului G.I., 29.04.2003, cu marturisirea deplina si irevocabila a paratei P.E. privind cunoasterea existentei testamentului inca de la data intocmirii 17.02.1992, deci anterior deschiderii succesiunii, instanta retine ca prescriptia dreptului la actiune al paratei reclamante P.E. de a solicita reductiunea liberalitatii ce formeaza obiectul testamentului autentificat a inceput sa curga la data deschiderii succesiunii 29.04.2003 si s-a implinit conform art.3 din Decretul nr.167/1958 la 29.04.2006.
Este neintemeiata si apararea paratei-reclamante privind tardivitatea invocarii exceptiei, aceasta in motivele de recurs invederand faptul ca exceptiile au fost invocate dupa administrarea probelor.
Exceptia prescriptiei este o exceptie de fond deoarece prin intermediul ei se invoca neregularitati procesuale privind conditiile exercitarii dreptului la actiune, absoluta in sensul ca ea poate fi invocata de orice parte din proces, de instanta din oficiu avand in vedere ca este reglementata de norme imperative, de ordine publica si peremptorie, avand ca efect stingerea procesului si respingerea cererii prin care se tinde la valorificarea unui drept subiectiv prescris.
Avand in vedere dispozitiile art.18 din Decretul nr.167/1958: instanta judecatoreasca si organul arbitral sint obligate ca, din oficiu, sa cerceteze, daca dreptul la actiune sau la executarea silita este prescris precum si dispozitiile art. 1 din Decretul nr.167/1958: dreptul la actiune, avind un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege; orice clauza care se abate de la reglementarea legala a prescriptiei este nula, rezulta ca exceptia prescriptiei poate fi invocata datorita caracterului ei absolut in orice stadiu procesual, inainte sau dupa faza procesuala a administrarii probelor.
Nu se poate astfel retine o incalcare a dispozitiilor legale care reglementeaza organizarea procesului civil, exceptia prescriptiei, o exceptie absoluta fiind obligatorie pentru instanta conform art. 18 din Decretul nr.167/1958.
Rezerva succesorala este acea parte din mostenire la care mostenitorii rezervatari au dreptul in virtutea legii, chiar impotriva vointei dispunatorului manifestata prin liberalitati.
Rezerva este o parte a mostenirii, deci are caracter succesoral si totodata caracter imperativ, in sensul ca atat cercul mostenitorilor rezervatari cat si cuantumul rezervei sunt stabilite in mod obligatoriu de lege, neputand fi modificate de cel care lasa mostenirea.
Legea stabileste imperativ numai dreptul la rezerva dar nu si obligatia exercitarii acestui drept, adtfel ca dupa deschiderea mostenirii succesibilul rezervatar poate renunta total sau partial la dreptul conferit de lege, sau poate fi sanctionat de lege daca nu-si exercita acest drept in termenul legal imperativ.
Astfel, chiar daca acest drept este prevazut in mod imperativ de lege, totusi exercitarea acestui drept nu poate ramane la latitudinea subiectiva a titularului.
Dreptul la intregirea rezervei este un drept personal patrimonial exercitarea sa fiind supusa prescriptiei extinctive prevazute de art. 3 si 7 din Decretul nr.167/1958, neputand fi exercitat in mod abuziv de catre mostenitorul rezervatar, respectiv oricand deoarece s-ar da nastere la un dezichilibru in cadrul raporturilor juridice de drept civil, afectandu-se certitudinea si securitatea circuitului juridic civil.
Exceptia prescriptiei dreptului mostenitorului rezervatar P.E. de a solicita reductiunea liberalitatii excesive ce formeaza obiectul testamentului autentificat la 17.02.1992 este o exceptie absoluta de fond si peremptorie.
Avand in vedere ca prescriptia dreptului de a cere reductiunea liberalitatii excesive al carui titular este parata reclamanta P.E. a inceput sa curga la data de 29.04.2003, data deschiderii succesiunii dupa autorul G.I., s-a implinit la 29.04.2006, data pana la care parata reclamanta nu a solicitat reductiunea, acest drept exercitandu-l la 19.05.2006, deci dupa implinirea acestui termen, se va admite exceptia prescriptiei invocata de catre reclamanta-parata G.L. si se va respinge capatul de cerere reconventional avand ca obiect reductiunea liberalitatii ,ca prescris.
Prescriptia dreptului de a solicita reductiunea liberalitatii excesive nu afecteaza calitatea de mostenitor legal al paratei reclamante P.E., insa nu va mai permite acesteia sa exercite drepturile care decurg din calitatea sa de mostenitor rezervatar.
Urmarea intocmirii testamentului autentificat la data de 17.02.1992 prin care s-a instituit legalar universal reclamanta parata G.L., sot supravietuitor, instituirea acestui legatar universal echivaleaza cu o exheredare indirecta a mostenitorilor care au vocatie succesorala legala concreta, utila.
In privinta mostenitorului P.E. in calitate de descendent de gradul I, instituirea legatului universal a avut ca urmare exheredarea indirecta a acesteia insa in vitrutea calitatii de mostentor rezervatar exheredarea indirecta ii afecteaza numai cota sa succesorala in calitate de mostenitor legal nu si partea din mostenire care i se cuvine in calitate de mostenitor rezervatar.
Parata reclamanta P.E. avea dreptul a prelua rezerva sa succesorala care i se cuvenea in temeiul legii, insa cu conditia respectarii termenului de prescriptie prevazut de lege pentru exercitarea dreptului la intregirea rezervei prin reductiunea liberalitatii excesive ce a format obiectul legatului universal instituit prin testamentul din 17.02.1992.
Ca urmare a implinirii termenului de prescriptie a dreptului de a cere intregirea rezervei prin reductiunea liberalitatii excesive, parata rexclamanta nu mai poate sa preia nici partea din mostenire care i se cuvine in calitate de mostenitor rezervatar, drept la intregirea rezervei prescris incepand cu data de 29.04.2006.
Urmare a inlaturarii de la mostenire in ceea ce priveste cota de mostenire legala care i se cuvenea paratei reclamante descendent de gradu I, inlaturare efectuata prin instituirea unui legatar universal in persoana reclamantei parate G.L. si urmare a implinirii termenului de prescriptie de 3 ani prevazut de lege, art. 3 si 7 din Decretul Lege nr.167/1958 pentu exercitarea dreptului paratei P.E. de a solicita intregirea rezervei prin reductiunea liberalitatii excesive, aceasta din urma nu mai poate sa i se recunoasca un folos personal si direct prin intregirea masei succesorale.
Astfel, pentru exercitarea dreptului la actiune in justitie orice persoana trebuie sa indeplineasca mai multe conditi: calitatea procesuala activa, respectiv identitatea dintre persoana reclamantului si titularul dreptului subiectiv ce se tinde a fi valorificat, calitate procesuala pasiva- identitate intre persoana paratului si subiectul pasiv al raportului juridic obligational, afirmarea unui drept subiectiv civil sau prevalarea de o situatie juridica pentru a carei realizare calea judecatii este obligatorie si interesul celui care formuleaza pretentia.
Interesul este o conditie de fond esentiala constand in folosul practic urmarit de cel care exercita dreptul la actiune in justitie.
Folosul practic urmarit trebuie sa indeplineasca la randul sau mai multe conditii: sa fie legitim, juridic, sa fie nascut si actual si sa fie personal si direct.
Interesul trebuie sa fie nascut si actual adica sa existe in momentul in care se exercita dreptul la actiune si trebuie sa fie personal si direct in sensul ca folosul practic trebuie sa il vizeze pe cel care recurge la forma procedurala, iar nu pe altcineva.
Deci, pentru exercitarea dreptului la actiune este necesar ca folosul practic urmarit sa vizeze chiar persoana si patrimoniul reclamantului.
Or, in prezenta cauza civila, ca urmare a inlaturarii paratei reclamante de la mostenirea legala a lui G.I. ca urmare a instituirii legatului universal, obiect al testamentului autentificat la 17.02.1992 si ca urmare a implinirii termenului de prescriptie extinctiva a dreptului paratei reclamante de a solicita intregirea rezervei succesorale prin reductiunea liberalitatii excesive, acesteia din urma nu i se mai poate recunoaste un folos practic personal si direct in a solicita intregirea masei succesorale.
Fiind inlaturata de la mostenire ca urmare a exheredarii indirecte pe de o parte ca mostenitor legal si respectiv ca urmare a implinirii prescriptiei extintive a dreptului de a cere intregirea rezervei in baza calitatii sale de mostenitor rezervatar ( descendent de gradul I) paratei reclamante P.E. nu i se mai poate recunoaste un folos practic direct si personal deoarece ea nu mai poate beneficia de nici un bun ce formeaza obiectul masei succesorale deci nu mai poate beneficia de exercitarea drepturilor care i se cuvin in calitate de mostenitor legal rezervatar dar totodata nu poate fi obligata la exercitarea indatoririlor care decurg din aceeasi calitate.
Exceptia lipsei de interes este o exceptie absoluta, in sensul ca poate fi invocata de orice parte din proces si de instanta din oficiu in orice stadiu al cauzei, de fond, deoarece vizeaza una dintre conditiile exercitarii dreptului la actiune si permptorie avand ca efect respingerea cererii pentru lipsa interesului.
Se va respinge asadar cererea reconventionala in ceea ce priveste suplimentarea masei partajabile, ca lipsita de interes deoarece paratei reclamante P.E. nu i se mai poate recunoaste vreun folos practic care decurge din exercitarea drepturilor pe care le pretinde in calitate de mostenitor legal.
Imprejurarea ca prin legatul lasat de defunct in favoarea reclamantei G.L. a fost atinsa rezerva descendentei nu are relevanta atata timp cat mostenitorul rezervatar in cauza parata reclamanta P.E. pretins lezata in rezerva succesorala nu a formulat in termenul legal o actiune in reductiunea testamentului.
In conditiile aratate dreptul de proprietate asupra bunurilor lasate prin testament nu poate fi contestat, beneficiarul legatului, sotoa supravietuitoare fiind indreptatita sa pretinda atribuirea in deplina proprietate si linistita posesie bunurile ce formeaza obiectul masei succesorale.
Avand in vedere recunoasterea expresa deplina si neechivoca a paratei P.E. privind dobandirea bunurilor prevazute in cererea principala in timpul casatoriei de catre reclamanta si autorul G.I., recunoastere efectuata in cadrul interogatoriului administrat de catre instanta la 27.06.2006 precum si proba testimoniala administrata la cererea partilor, instanta retine ca masa partajabila este compusa din 1 casa de locuit si teren in suprafata de 3,12 ha.
Casa de locuit situata in comuna Ghimpeteni a fost dobandita de catre soti in timpul casatoriei, astfel incat in masa succesorala va intra numai 1 din aceasta deoarece la data incetarii casatoriei prin decesul unuia dintre soti comunitatea de bunuri inceteaza urmand ca toate bunurile dobandite de soti in timpul casatoriei sa se imparta potrivit cotelor parti stabilite in urma contributiei fiecaruia dintre ei la dobandirea si conservarea bunurilor comune. In lipsa oricarei probei privind contributia mai mare a unuia dintre soti se aplica prezumtia potrivit careia sotii au contribuit fiecare cu o cota egala la dobandirea si conservarea bunurilor comune, in speta a casei de locuit.
In ceea  ce priveste suprafata de teren de 3,12 ha conform titlului de proprietate nr.46528/39 din 27.01.2006, aceasta a format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea autorului G.I. de pe urma autorului Bordei Nedelcu.
In temeiul art. 31 lit b  din Codul familiei aceasta suprafata de teren fiind un bun dobandit prin mostenire nu este un bun comun ci un bun propriu, astfel incat va intra in intregime in masa succesorala ce se va atribui mostenitorului indreptatit.
Urmare a testamentului autentificat la 17.02.1992 prin care a fost instituita legatar universal reclamanta parata G.L. care a avut totodata ca efect exheredarea indirecta a paratei reclamante P.E. si urmare a implinirii termenului de prescriptie a dreptului de a cere intregirea rezervei prin reductiunea liberalitatii excesive, instanta va constata ca reclamanta parata G.L. are calitatea de unic mostenitor legal si testamentar dupa autorul G.I..
In calitate de unic mostenitor reclamantei parate G.L. i se va atribui intreaga masa succesorala formata din 1 casa de locuit si terenul in suprafata de 3,12 ha.