plangere contraventionala

DOSAR NR. 2099/301/2009

R O M A N I A
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 3160
Sedinta publica de la 17 martie 2009
      
      Prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instan?e sub nr. 2099/301/2009 la data de 17.02.2009, petentul L.M.C .a solicitat anularea procesului verbal de contraven?ie seria CC nr. 2557440/11.02.2009, si, pe cale de consecinta, exonerarea de la plata amenzii contraventionale in cuantum de 240 lei, inlaturarea masurii tehnico-administrative a retinerii permisului de conducere si anularea celor 4 puncte de penalizare aferente, iar in subsidiar, inlocuirea sanctiunii aplicate cu avertismentul, aratand ca, in fapt, la data de 11.02.2009 aflandu-se la volanul autovehiculului ce se deplasa pe b-dul Corneliu Coposu, dinspre Piata Unirii spre Calea Calarasilor, la intersectia acestui bulevard cu str. Mantuleasa si Calea Calarasilor, s-a inscris pe banda a doua si a traversat intersectia pe culoarea verde a semaforului. Dupa depasirea intersectiei, petentul a fost oprit de un echipaj de politie ce se aflase intr-un autovehicul incadrat pe banda a treia, agentul de politie reprosandu-i ca a trecut pe culoarea rosie a semaforului. Petentul a mai aratat ca desi a precizat ca semaforul indica culoarea verde, iar in spatele sau a mai depasit intersectia inca o masina care l-a si claxonat, agentul de politie nu a ascultat cuvintele sale, acuzandu-l ca il minte in fata. Petentul a formulat obiectiuni in sensul ca nu a trecut pe culoarea rosie a semaforului si ca era singur in masina, moment in care agentul constatator a scris de la sine putere ca nu exista martori oculari.
      Petentul a invocat cauza Anghel c. Romaniei in care C.E.D.O. a sanctionat deficienta legislatiei autohtone in materie contraventionala deoarece contravenientul este cel care trebuie sa probeze in contra celor retinute in procesul verbal, fapt ce incalca flagrant principiul prezumtiei de nevinovatie, consacrat de art. 6 din C.E.D.O. Astfel, Curtea a considerat ca prezumtia de legalitate si adevar a procesului verbal de contraventie este o prezumtie  lipsita de rezonabilitate, punand contravenientul intr-o situatie prea dezavantajoasa. Or, nu este normal ca in procesele contraventionale situatia reclamantului contravenient sa fie mai grea decat in procesele penale intrucat raspunderea contraventionala este mult inferioara ca grad de pericol social unei infractiuni.
      In drept, petentul a invocat art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 31 din O.G. nr. 2/2001,
      Petentul a depus la dosar, in fotocopie, procesul verbal de contraven?ie seria CC nr. 2557440/11.02.2009 (fila 5), autoriza?ia de circula?ie (fila 5).
      La data de 16.03.2009, prin serviciul Registratura, intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata, avand in vedere ca procesul verbal este temeinic ?i legal ?i face dovada situa?iei de fapt ?i de drept constatate in cauza.
      In drept au fost invocate dispozitiile art. 1169 si art. 1171 C.civ., art. 15 din O.G. nr. 2/2001 si art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
      Analizand inscrisurile depuse la dosarul cauzei, instan?a re?ine urmatoarele:
      Prin procesul verbal de constatare a contraven?iei seria CC nr. 2557440 intocmit la data de 11.02.2009 de un agent constatator din cadrul DGPMB Serviciul 3, petentul a fost sanc?ionat cu amenda contraven?ionala in cuantum de 240 lei ?i re?inerea permisului de conducere pentru savar?irea contraven?iei prevazute de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. 195/2002, constand in aceea ca la data de 11.02.2008, ora 09:25, in Bucure?ti, sector 3, la intersectia strazii Mantuleasa cu Calea Calarasilor, a condus autovehiculul cu nr. de inmatriculare B-80-NNJ si a circulat la culoarea ro?ie a semaforului electric care func?iona normal.
Analizand procesul-verbal in ceea ce prive?te legalitatea sa, instan?a re?ine ca acesta se bucura de o prezum?ie relativa de legalitate atata timp cat a fost intocmit cu respectarea condi?iilor de forma prevazute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraven?iilor sub sanc?iunea nulita?ii. In cauza, instan?a apreciaza ca procesul verbal a fost incheiat cu respectarea condi?iilor impuse de actul normativ.
      In ceea ce prive?te temeinicia, potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, nerespectarea semnificatiei culorii rosii a semaforului.
In cauza, invocand cauza Anghel c. Romaniei din data de 4.12.2007, petentul a aratat ca materia contraven?ionala trebuie asimilata, din perspectiva art. 6 CEDO, unei acuza?ii in materie penala, cu consecin?a aplicarii prezum?iei de nevinova?ie, care a?aza sarcina probei pe umerii agentului constatator care a constatat si a aplicat sanctiunea.
Sub acest aspect, instan?a constata ca, intr-adevar, in incercarea de a da o defini?ie autonoma no?iunii de "acuza?ie in materie penala", tendin?a Cur?ii Europene a Drepturilor Omului a fost de a include in con?inutul acesteia ?i materia contraven?ionala, stabilind insa, trei criterii in acest sens.
Astfel, precitand cauza Engel si altii c. Olandei din 8.06.1976, in cauza Ozturk c. Germaniei din 21.02.1984, Curtea Europeana a statuat ca, pentru a determina daca o contraventie poate fi calificata ca avand un caracter "penal" in sensul prevederilor Conventiei, prima chestiune care trebuie determinata este daca textul normei de drept care defineste fapta apartine, in sistemul de drept al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinata natura faptei si, in sfarsit, natura si gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicata persoanei care se face vinovata de comiterea contraventiei (in acela?i sens, ?i Ziliberberg impotriva Moldovei, 1 februarie 2005, paragr. 29).
In aprecierea Cur?ii, indica?iile furnizate de dreptul intern al statului au numai valoare relativa in ceea ce prive?te primul criteriu (Ozturk, par. 52).
Analizand cel de-al doilea criteriu - natura faptei - Curtea  a statuat ca nimic nu impiedica statele sa-?i indeplineasca rolul de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau men?inerea unei distinc?ii intre diferitele tipuri de infrac?iuni; tendin?ele de depenalizare a unor fapte, existente, sub diferite forme, in legisla?iile statelor membre sunt perfect compatibile cu sistemul Conven?iei; ceea ce contravine acesteia este insa, scoaterea unei fapte din sfera ilicitului penal ?i calificarea sa ca o contraven?ie, cu consecin?a inlaturarii garan?iilor fundamentale prevazute de art. 6 ?i 7 din Conven?ie (Ozturk par. 49).
In ceea ce prive?te cel de-al treilea criteriu, Curtea a stabilit ca in ipoteza in care norma legala pretins a fi fost incalcata se adreseaza tuturor cetatenilor si nu vizeaza doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicarii sanctiunii este de prevenire si pedepsire, ?i nu de a asigura o repara?ie pecuniara, suntem in prezenta unei acuzatii in materie penala (Ozturk c. Germaniei, par. 53, Ziliberberg impotriva Moldovei, par. 32).
In cauza, in sarcina petentului a fost re?inuta contraven?ia de a fi circulat pe culoarea rosie a semaforului, fapta care, raportata la criteriile enun?ate mai sus, in special ultimul (norma legala este de aplica?ie generala, iar sanc?iunile contraven?ionale constand in amenda ?i suspendarea dreptului de a conduce au un evident caracter punitiv ?i preventiv), constituie, intr-adevar, in opinia instan?ei, o acuza?ie in materie penala, cu consecin?a aplicarii, in beneficiul acuzatului, a tuturor garan?iilor prevazute de art. 6 par. 3 din Conven?ia Europeana, inclusiv prezum?ia de nevinova?ie.
In acela?i timp, analizand O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraven?iilor, instan?a constata ca, a?a cum a stabilit ?i Curtea Europeana in cauza Anghel c. Romaniei, aceast act normativ este lacunar ?i nu face nicio referire la garan?iile ce trebuie asigurate petentului, rezumandu-se la a prevedea, in art. 34, ca instan?a investita cu solu?ionarea plangerii are obliga?ia de a verifica daca plangerea a fost depusa in termenul legal, ?i de a-l asculta pe petent, autoritatea intimata ?i pe martorii incuviin?a?i, toate aceste masuri fiind necesare in vederea verificarii legalita?ii ?i temeiniciei procesului verbal. Din interpretarea acestui text legal se poate desprinde inten?ia legiuitorului de a conferi procesului verbal de constatare a contraven?iei o prezum?ie de legalitate ?i temeinicie, care transfera, de data aceasta, sarcina probei, pe umerii celui care il contesta - petentul.
In opinia instan?ei, in contextul celor men?ionate anterior, aceasta prezum?ie de temeinicie a procesului verbal este permisa, cu atat mai mult cu cat prezum?iile sunt utilizate, cu o frecven?a ?i mai mare, in domeniul penal, in care, oricum, exigen?ele sunt mult mai ridicate. De altfel, aceasta este ?i opinia Cur?ii Europene, care, intr-o serie de decizii cu privire la litigii de natura penala a precizat ca prezum?ia de nevinova?ie nu se opune stabilirii unor prezum?ii de responsabilitate, cu condi?ia ca prezum?ia sa fie relativa ?i sa aiba o justificare rezonabila.
Astfel, Curtea Europeana a stabilit ca toate sistemele de drept cunosc prezum?ii de fapt ?i de drept, in principiu compatibile cu Conven?ia, dar care, in materie penala nu trebuie sa depa?easca o anumita limita; altfel, legiuitorul ar putea, dupa bunul sau plac, sa-l priveze pe judecator de puterea de a aprecia asupra circumstan?elor cauzei, golind astfel prezum?ia de nevinova?ie de insa?i substan?a sa. Ca atare, aceste prezum?ii trebuie prevazute in limite rezonabile, ?inand cont de gravitatea acuza?iei ?i de respectarea dreptului la aparare al acuzatului (Salabiaku c. Fran?ei din 7.10.1988, par. 28, Anghel c. Romaniei 4.10.2007, par. 60).
Concret, in cauza Salabiaku c. Fran?ei, invocand incalcarea prezum?iei de nevinova?ie garantata de art. 6 din Conven?ia Europeana, reclamantul a contestat o prevedere legala din Codul vamal francez, care instituia o prezum?ie absoluta de responsabilitate penala a oricarei persoane ce de?inea substan?e stupefiante in autovehiculul ce il conducea. In opinia instan?ei, similitudinea acestei situa?ii cu cea din prezenta cauza este cu atat mai mare cu cat, potrivit legisla?iei franceze, aceasta prezum?ie de responsabilitate lua na?tere dintr-o simpla constatare materiala cuprinsa intr-un proces verbal intocmit de organele vamale administrative, inscris care facea dovada pana la proba contrara (daca era intocmit de o singura persoana), sau pana la inscrierea in fals (daca era intocmit de doua sau mai multe persoane).
Chiar ?i in aceasta situa?ie, Curtea Europeana a apreciat ca, atata timp cat prezum?ia ce lua na?tere in temeiul procesului verbal nu era irefragabila, ea nu contravenea prezum?iei de nevinova?ie; in acest sens, s-a constatat ca, de?i prevederea legala dadea na?tere unei prezum?ii irefragabile, jurispruden?a constanta era in sensul acordarii posibilita?ii acuzatului de a face dovada contrara a unui fapt exonerator, judecatorul neaplicand automat prezum?ia, ci stabilind vinova?ia prin administrarea probelor ?i aprecierea situa?iei de fapt ?i a comportamentului acuzatului (par. 30).
De altfel, si in cauza Anghel c. Romaniei Curtea Europeana a statuat ca de principiu, prezumtiile de responsabilitate existente in legislatia unui stat membru nu sunt incompatibile cu prevederile din Conventia Europeana, cu conditia ca acestea sa tina cont de gravitatea acuzatiei si de respectarea dreptului la aparare al acuzatului (par. 60); or, constatarea incalcarii de catre Romania a art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului in aceasta cauza s-a intemeiat nu pe faptul ca legislatia si practica in materie erau in sensul existentei unei prezumtii de temeinicie a procesului verbal de contraventie, ci pentru ca instanta chemata sa se pronunte asupra acestuia nu a respectat limitele conventionale impuse acestei prezumtii si a incalcat dreptul la aparare al petentului, acordand valoare probatorie declaratiilor unor martori care nu au fost audiati nemijlocit si in contradictoriu, si inlaturand, nemotivat, declaratiile martorilor contravenientului, prezenti in fata instantei (par. 61-65); alaturi de toate aceste aspecte, Curtea Europeana a avut in vedere faptul ca agentul de politie nu a constatat personal savarsirea contraventiei de catre petent, ci a intocmit procesul verbal pe baza declaratiilor ulterioare ale martorilor; or, tocmai in acest context, pe fundalul unei legislatii lacunare, care nu prevedea garantii de procedura aplicabile in materie penala, printre care si respectarea prezumtiei de nevinovatie, Curtea Europeana a apreciat ca reclamantul nu a beneficiat de un proces echitabil (par. 66-68).
Revenind la prezenta cauza, avand in vedere ca procesul verbal contestat cuprinde o situatie de fapt constatata direct si personal de un agent de politie, organ al statului investit cu putere publica (a carui activitate se desfasoara sub semnul unei prezumtii relative de legalitate), instanta apreciaza ca sub aspectul temeiniciei, acest act se bucura de o prezumtie relativa, si nu una absoluta, care, in raport de cele mentionate anterior, ar contraveni dreptului la un proces echitabil si prezumtiei de nevinovatie. Asadar, pentru a proteja individul de posibilele abuzuri ale organelor statului ( abuzuri care trebuie probate, intrucat, in opinia instantei, nu se poate porni de la prezumtia ca acestea isi desfasoara activitatea cu incalcarea legii) aceasta prezumtie relativa da posibilitatea instantei sa administreze probe pe baza carora sa stabileasca o situatie de fapt care poata sa confirme, sau, dimpotriva, sa o infirme pe cea retinuta de agentul constatator. Aceasta interpretare este in spiritul celor statuate de Curtea Europeana, care, in cauza Ozturk c. Germaniei a aratat ca numai in situatia in care judecatorul ar aplica in mod automat prezumtia irefragabila de responsabilitate, si nu ar aprecia in mod liber asupra cauzei, prezumtia de nevinovatie ar fi golita de insasi substanta sa (par. 28).
In cauza, desi i s-a acordat posibilitatea de a propune probe in sustinerea contestatiei sale, petentul nu a solicitat nicio proba, invocand ca sarcina probei incumba intimatei, iar din inscrisurile depuse la dosar nu rezulta nici un indiciu cu privire la faptul ca situatia de fapt retinuta in sarcina sa nu corespunde realitatii, motiv pentru care instanta urmeaza a respinge ca nefondata plangerea.