contract de credit - clauze abuzive

Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000, in principiu, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobanzii in mod unilateral nu este abuziva, cu conditia ca acest lucru sa se faca in baza unui motiv intemeiat prevazut si in contract si, totodata, cu conditia informarii imediate a clientului, care sa aiba, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanta retine ca motivul intemeiat prevazut in contractele supuse analizei este acela al "intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara". Prin "motiv prevazut in contract", in sensul legii, se intelege o situatie clar descrisa, care sa ofere clientului posibilitatea sa stie, de la inceput, ca, daca acea situatie se va produce, dobanda va fi marita. Totodata, motivul trebuie sa fie suficient de clar aratat ca, in eventualitatea unui litigiu in legatura cu aplicarea unei astfel de clauze, instanta sa poata verifica daca acea situatie, motiv de marire a ratei dobanzii, chiar s-a produs. Asa cum un act normativ trebuie sa fie caracterizat prin previzibilitate, la fel si o clauza contractuala trebuie sa fie astfel formulata incat consumatorul sa poata anticipa ca daca o anumita situatie intervine, o anumita consecinta se produce.(sentinta civila nr. 9940/16.12.2009)

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 28.09.2009, sub nr. de dosar 17830/300/2009, reclamantul I.H. a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se anuleze clauza cuprinsa in art. 3, lit. d din sectiunea "Conditii speciale ale conventiei" din conventia de credit nr. 0104178/07.06.2007 ca fiind abuziva, anularea noului plan de rambursare si revenirea la planul de rambursare initial, obligarea paratei la restituirea sumei de 1580 euro platite suplimentar in baza noului plan de rambursare, obligarea paratei la plata dobanzii legale aferente sumelor platite suplimentar, continuarea conventiei de credit astfel modificate, cu acordarea cheltuielilor de judecata.
In motivare, reclamantul a invederat faptul ca la data de 07.06.2007 s-a incheiat intre parata si acesta conventia de credit numarul 0104178 avand ca obiect acordarea unui imprumut in cuantum de 72.000 de euro, pentru o perioada de 360 de luni cu o dobanda curenta fixa de 5,95% pe an. Reclamantul a sustinut ca incepand cu luna a cincea din perioada de rambursare, rata lunara a crescut in mod  nejustificat si semnificativ la suma de 574, 12 euro. Practic, a mentionat reclamantul, in acest fel dobanda de 5,95% pe an a crescut  la 7,45% pe an, desi a fost negociata ca fiind fixa. A mai invocat faptul ca aceasta modificare unilaterala de dobanda i-a fost comunicata in sensul ca se datoreaza “atat costurilor bancare directe cu aproximativ 1%, cat si a costurilor bancare indirecte" si ca s-ar fi realizat in temeiul art. 3 lit. d din contract, care, in opinia sa, este o clauza abuziva pentru ca, desi dobanda a fost negociata ca fiind fixa, banca si-a rezervat dreptul de a modifica structura dobanzii curente in cazul aparitiei unor schimbari pe piata monetara. Caracterul abuziv al acestei clauze rezulta, in  opinia reclamantului, din faptul ca acesta nu  a fost negociata de parti, contractul fiind un tipizat folosit de banca, iar creditorul are in acest mod posibilitatea de a modifica  nivelul dobanzii, in conditiile in care nu se indica niciun criteriu care sa permita debitorului sa verifice daca majorarea era necesara. In acest sens, reclamantul a mentionat ca daca dobanda ar fi fost variabila, tot ar fi trebuit calculata prin referinta la indicele EURIBOR mai ales ca acesta a cunoscut o descrestere constanta incepand cu anul 2007.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 969 C.civ., dispozitiile din legea 193/2000, art. 969 C.civ.
In sustinere, reclamantul a depus, conform art.112 din C.proc.civ, inscrisuri in copii certificate de conformitate cu originalul.
In conformitate cu dispozitiile art. 15 lit. j din legea 146/1996 si art.1 alin.2 din OG. nr. 32/1995, cererea a fost scutita de la plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar
Parata a depus intampinare, in conformitate cu art. 115 si urmatoarele din C.proc.civ., prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata.
In fapt, parata a subliniat ca a avut un motiv intemeiat pentru cresterea costurilor contractuale determinate direct de majorarile inregistrate la costurile de refinantare, iar in plus, a actionat cu buna credinta. Acest din urma aspect a precizat ca rezulta din faptul ca exista o justificare a majorarii dobanzii, precum si din faptul ca, desi nu avea obligatia de notifica debitorul, totusi l-a anuntat despre majorare. A mai invocat aspectul ca dispozitiile art.4 alin.1 lit. a din legea 193/2000 permit unui furnizor de servicii financiare sa modifice rata dobanzii platibile de un consumator fara o notificare prealabila, daca exista o motivatie intemeiata. In ceea ce priveste lipsa negocierii clauzelor contractuale, parata a aratat ca reclamantul avea posibilitatea sa refuze semnarea contractului. Referitor la comunicarea catre reclamant a noii dobanzi, parata, a sustinut ca, desi nu avea obligatia legala in acest sens, totusi a efectuat acest demers.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 969, 982 C.civ., legea 193/2000.
In aparare, in conformitate cu dispozitiile art. 116 C.proc.civ., parata a depus inscrisuri in copii certificate de conformitate cu originalul.
La termenul din data de 14.12.2009, in conformitate cu dispozitiile art. 167 C.proc.civ., considerandu-le utile pertinente si concludente solutionarii litigiului, instanta a incuviintat partilor proba cu inscrisuri, acestea fiind depuse la dosar in copie certificata pentru conformitate cu originalul.
Analizand ansamblul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
La data de 07.06.2007, intre parata, in calitate de creditoare, si reclamant, in calitate de debitor, a fost incheiata conventia de credit nr. 0104178 avand ca obiect acordarea unui credit in cuantum de 72.000 de euro rambursabil in 360 de luni. Conform clauzelor din rubrica “Conditii speciale ale conventiei", imprumutul a fost acordat la o dobanda curenta fixa de 5.95% pe an, iar dobanda anuala efectiva a fost stabilita la valoarea de 6.98%. Potrivit punctului 3 lit.d din aceeasi rubrica, banca si-a rezervat dreptul de a revizui structura ratei dobanzii curente in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua structura a ratei dobanzii. Rata dobanzii astfel modificata urma a se aplica de la data comunicarii (fila nr. 17).
Din planul initial de rambursare credit depus la dosar, rezulta ca rata lunara a fost stabilita la suma de circa 475 euro, iar din planul de rambursare intocmit dupa majorarea dobanzii, adica incepand cu luna noiembrie 2007, rata lunara a ajuns la suma de 547 euro (fila nr. 33).
Parata recunoaste in intampinare ca aplicand punctul 3 lit.d din Conditiile speciale ale conventiei a majorat dobanda de la 5.95 % pe an la 7,45% pe an.
In conformitate cu art. 4 din legea 193/2000 privind clauzele abuzive incheiate intre comercianti si consumatori, clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante.  De asemenea, o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. Totodata, potrivit art.1 lit. a din anexa legii 193/2000 defineste clauza abuziva ca fiind aceea care da dreptul comerciantului sa modifice unilateral clauzele contractului, fara  a avea un motiv intemeiat.
Instanta constata ca dispozitia de la punctul 3 lit.b din rubrica Conditiile speciale din contractul de credit este o clauza care nu a fost negociata direct cu consumatorul, deoarece face parte dintr-un contract standard utilizat de banca. In aceste sens, instanta considera ca nu este de natura a schimba aceasta concluzie  argumentarea paratei  ca debitorul a declarat expres la incheierea conventiei ca a luat cunostinta si accepta drepturile si obligatiile ce le revin conform clauzelor Conditiilor speciale si Conditiilor generale ale contractului. Mai mult, potrivit art. 4 alin.3 din legea 193/2000, parata trebuia sa dovedeasca ca aceasta clauza preformulata a fost negociata direct cu consumatorul.
Instanta apreciaza ca aceasta clauza pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, in sensul ca ofera paratei petente dreptul discretionar de a revizui rata dobanzii curente, fara ca noua rata sa fie negociata cu clientul, acesta urmand a fi doar instiintat. Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000, in principiu, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobanzii in mod unilateral nu este abuziva, cu conditia ca acest lucru sa se faca in baza unui motiv intemeiat prevazut si in contract si, totodata, cu conditia informarii imediate a clientului, care sa aiba, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanta retine ca motivul intemeiat prevazut in contractele supuse analizei este acela al "intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara". Prin "motiv prevazut in contract", in sensul legii, se intelege o situatie clar descrisa, care sa ofere clientului posibilitatea sa stie, de la inceput, ca, daca acea situatie se va produce, dobanda va fi marita. Totodata, motivul trebuie sa fie suficient de clar aratat ca, in eventualitatea unui litigiu in legatura cu aplicarea unei astfel de clauze, instanta sa poata verifica daca acea situatie, motiv de marire a ratei dobanzii, chiar s-a produs. Asa cum un act normativ trebuie sa fie caracterizat prin previzibilitate, la fel si o clauza contractuala trebuie sa fie astfel formulata incat consumatorul sa poata anticipa ca daca o anumita situatie intervine, o anumita consecinta se produce.
Motivul "unei schimbari semnificative pe piata monetara" nu indeplineste aceasta conditie, astfel ca, in eventualitatea unui litigiu, nu numai ca nu se poate aprecia daca este intemeiat sau nu, dar nici macar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, daca s-a produs, fiind de netagaduit ca piata financiara evolueaza diferit in functie de indicele la care se raporteaza. Aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea imprumutatorului, servind doar intereselor acestuia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proportionala scopului urmarit.
Cu toate acestea, chiar daca s-ar accepta ca fiind indeplinita conditia "motivului intemeiat", pentru ca o astfel de clauza sa nu fie abuziva, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, in urma revizuirii ratei dobanzii, clientul sa aiba libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel de posibilitate nu este insa prevazuta in contractele de fata, astfel ca, indiferent de alte consideratii, clauza analizata este abuziva.
In privinta bunei credinte invocata de parata, instanta precizeaza ca parata a actionat cu rea credinta, utilizand aceasta clauza contractuala pentru a modifica rata dobanzii stabilita la randul sau ca fiind fixa conform punctului 3 lit.a din sectiunea Conditii speciale ale conventiei desi punctul 13.1 din sectiunea Conditii generale ale conventiei,  prevede ca orice modificare a clauzelor conventie se va efectua prin act  aditional semnat de parti. In consecinta, parata  a incalcat cu buna stiinta  dispozitiile contractului de credit pentru ca modificarea dobanzii se putea realiza doar prin acordul partilor prin act aditional la contract in conformitate cu  art. 969 din C.civ. care prevede ca au putere de lege intre parti contractele legal facute.
Instanta subliniaza ca posibilitatea creditorului de a modifica unilateral nivelul dobanzii in cazul aparitiei unei schimbari majore pe piata monetara este de natura a crea un dezechilibru major intre partile contractului pentru ca nu este prevazut in contract nici un element de referinta care sa permita cuantificarea acestor schimbari si care astfel sa permita debitorului sa calculeze daca majorarea este necesara si proportionala cu scopul urmarit de creditor.
Dispozitiile art.4 din legea nr. 193/2000 si ale art. 1 lit. a din anexa acestui act normativ sunt imperative si ocrotesc un interes general anume acela de a se proteja consumatorii impotriva clauzelor abuzive mentionate in contractele comerciale si, prin urmare, incalcarea acestor norme este sanctionata cu nulitatea absoluta
In concluzie, instanta constata ca fiind abuziva clauza cuprinsa in art. 3 lit. d sectiunea "Conditii speciale" a conventiei de credit nr. 0104178/07.06.2007 si va constata nulitatea  acesteia. In temeiul principiului ca nulitatea actului juridic principal atrage si nulitatea actului secundar, instanta va anula noul grafic de rambursare emis, incepand cu 20.11.2007 (pentru ca, in conformitate cu mentiunile din cuprinsul acestuia, acesta este data de la care incepe sa produca efecte fata de reclamant) si va obliga parata la restituirea catre reclamant a echivalentului in lei al sumei de 1580 euro achitate de acesta pe perioada 20.11.2007 si pana la data de 20.07.2009.
In ceea ce priveste capatul de cerere prin care s-a solicitat obligarea paratei la continuarea conventiei de credit in forma modificata, instanta apreciaza ca acesta nu se mai subsumeaza dispozitiilor Legii nr. 193/2000, in sensul ca ar putea duce la concluzia unei obligatii impuse paratei in orice conditii, or aceasta ar insemna incalcarea principiului libertatii contractuale, parata nemaiavand posibilitatea rezilierii pentru un motiv intervenit ulterior.
Potrivit dispozitiilor art. 274 C.proc.civ., fata de solicitarea reclamantului, constatand ca in cauza au fost dovedite cheltuielile avansate de reclamant pentru sustinerea prezentului litigiu, fata de caderea in pretentii a paratei in raport de solutia pronuntata, instanta o va obliga la plata catre reclamant a sumei in cuantum de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.