anulare certificat de mostenitor - frauda la lege si cauza imorala

Prin fraudarea legii se intelege operatiunea ce consta in folosirea anumitor dispozitii legale, dar nu in scopul pentru care acestea au fost edictate, ci in vederea eludarii altor dispozitii legale imperative. Cauza ilicita si imorala este cea prevazuta de art.966 C.civ., in temeiul caruia obligatia fondata pe o cauza nelicita nu poate avea niciun efect, iar art.968 C.civ. prevede ca o cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice. (sentinta civila nr. 1120/10.02.2009)

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti la data de 11.03.2008 sub nr.2360/302/2008, reclamantii H.I. si H.V.S.J. au chemat in judecata pe paratele A.I., A.K.H., A.P.F si D.S., solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta, sa constate nulitatea absoluta a certificatului de calitate succesorala nr.56/10.03.1998 pentru frauda la lege si cauza imorala, constatarea nulitatii absolute a certificatului de calitate de mostenitor nr.11/20.03.2002 pentru frauda la lege si cauza imorala, constatarea faptului ca paratele nu au calitatea de mostenitoare de pe urma numitei A.N., fiind straine de succesiune, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca, la data de 16.10.1998, au cumparat apartamentul situat in mun. Bucuresti, str. V. nr.33, corp A, et.1, ap.3, sector 2, conform contractului de vanzare - cumparare nr.NO4780, iar in anul 2007 parata A.I. a formulat o cerere de revendicare a acestui imobil, inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti sub nr.4056/300/2007, cu termen la data de 13.03.2008, ulterior formuland cerere de interventie in interes propriu si celelalte parate, care si-au dovedit calitatea de mostenitoare de pe urma defunctei A.N., proprietara imobilului in litigiu, cu cele doua certificate de calitate de mostenitoare de pe urma defunctilor A.N. si A.M..
Reclamantii au invocat faptul ca certificatul de calitate nr.56/10.03.1998 de pe urma lui A.M. a fost incheiat cu fraudarea legii, deoarece A.M. si A.I. au avut mai multi copii, respectiv A.F.J., A.M.N.J., A.I.N., A.A.A., in timp ce in certificat se specifica faptul ca nu sunt renuntatori sau straini de succesiune, iar ulterior s-a aratat ca descendentii defunctului nu solicita eliberarea certificatului de mostenitori, fiind cetateni straini. S-a mai subliniat faptul ca certificatul de mostenitor a fost obtinut de parata A.I. dupa 9 ani de la decesul defunctului, iar nu in termenul de prescriptie de 6 luni, care stabileste ca cei care nu accepta succesiunea in acest termen calculat de la data decesului sunt considerati straini de succesiune.
De asemenea, reclamantii au mai invederat ca notarul nu era competenta sa elibereze actul, intrucat nu s-a facut dovada bunurilor care au apartinut defunctului si care sa se afle in circumscriptia teritoriala a judecatoriei respective.
Cu privire la al doilea certificat de mostenitor nr.11/20.03.2002, eliberat de BNP "T.C" de pe urma defunctei A.N., s-a aratat ca este nul absolut intrucat nurorile nu au vocatie succesorala de pe urma acesteia si nu pot beneficia de reprezentare pentru a putea mosteni parintii sotilor predecedati. S-a subliniat ca reprezentarea succesorala este admisa in privinta descendentilor copiilor defunctului si a descendentilor de frati si surori, fara ca vreo alta persoana sa poata beneficia de reprezentare, aratandu-se ca niciunul dintre copii defunctei nu au acceptat succesiunea de pe urma acesteia.
Reclamantii au mai sustinut ca certificatul de calitate este  eliberat dupa 27 de ani de la data deschiderii succesiunii, in conditiile in care termenul de prescriptie este de 6 luni, fiind evidenta cauza imorala deoarece nurorile incearca sa vina la mostenirea soacrei lor, desi nu au vocatie, din moment ce numai copiii defunctei puteau solicita sa li se elibereze certificat de calitate de mostenitor, dupa ce notarul stabilea in prealabil daca acestia au acceptat mostenirea tacit sau expres.
In drept, sunt invocate prevederile art.966, art.968 C.civ.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 12 lei X 2, potrivit art.3 lit.a1 din Legea nr.146/1997, si cu timbru judiciar in suma de 0,3 lei X 2 , conform art.3 alin.1 din OG nr.32/1995.
In sustinerea cererii, reclamantii au depus la dosarul cauzei, in copii certificate pentru conformitate cu originalul, certificatul de calitate de mostenitor nr.56/10.03.1998, certificatul de calitate de mostenitor nr.11/20.03.2002, procura autentificata sub nr.2896/3169/21.05.2007, cererea de chemare in judecata avand ca obiect revendicarea, cererea de interventie in dosarul nr.4058/300/2007, certificatul de confirmare a semnaturii unui instrument, declaratia autentificata din data de 17.11.2005, incheierea finala din data de 10.03.1998 in dosarul succesoral nr.70/1998, certificatul de deces nr.0724, certificatul de casatorie nr.2001-003533 M, adeverinta eliberata de Spitalul Kingston, contractul de vanzare - cumparare cu plata in rate nr.NO4780/16.10.1998.
Prin intampinare, paratele A.I., A.K.H., A.P.F. si D.S. au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active si exceptia lipsei de interes, iar pe fond au solicitat respingerea cererii ca neintemeiata. Cu privire la prima exceptie, s-a aratat ca aplicarea sanctiunii nulitatii absolute poate fi solicitata numai de o persoana care justifica un interes juridic in promovarea cererii, respectiv a unui interes legitim, personal, nascut si actual, astfel ca nu poate fi solicitata de o persoana complet straina de actul atacat, intrucat, urmare a caracterului personal al interesului juridic, o persoana nu ar putea sa apere pe calea actiunii civile interesul unui tert. De asemenea, s-au invederat dispozitiile art.88 din Legea nr.36/1995, in conformitate cu care aplicarea acestei sanctiuni poate fi solicitata de o persoana care se considera vatamata in drepturile sale prin emiterea certificatului de mostenitor, astfel ca reclamantii nu au calitatea de mostenitori ai defunctilor A.N. si A.M. si nici vocatie succesorala generala la mostenirea acestora, fiind doar simpli titulari ai dreptului de proprietate asupra spatiului cu destinatie de locuinta situat in mun. Bucuresti, str. V. nr.33, corp A, et.1, ap.3, cu privire la care este promovata actiunea in revendicare.
Cat priveste exceptia lipsei de interes, s-a invocat faptul ca reclamantii nu justifica un interes personal si direct in formularea cererii, deoarece, in ipoteza admiterii cererii, nu ar putea obtine bunuri din patrimoniul defunctilor, neavand vocatie la mostenirea acestora, si nici nu pot fi prejudiciati sub aspectul incalcarii dreptului lor de proprietate de emiterea acestor certificate de mostenitor a caror anulare se solicita.
Pe fondul cauzei, paratele au invederat ca se impune respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata, pentru argumentele anterior expuse.
In drept, sunt invocate prevederile art.115-118 C.pr.civ., art.137 C.pr.civ.
Prin sentinta civila nr.3723/22.05.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosarul nr.2360/302/2008, a fost admisa exceptia necompetentei teritoriale si s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
Pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti cauza a fost inregistrata la data de 18.06.2008 sub nr.7099/300/2008.
La termenul din data de 08.10.2008, instanta a pus in discutia partilor exceptia lipsei calitatii procesuale active si exceptia lipsei de interes, invocate de catre parate prin intampinare, pe care le-a respins ca neintemeiate pentru considerentele aratate in incheierea de sedinta de la acea data.
In sedinta publica din data de 11.11.2008, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri, apreciindu-le utile, pertinente si concludente solutionarii cauzei, potrivit art.167 C.pr.civ., reclamantii depunand la dosarul cauzei, in copie, incheierea din data de 24.04.2008 in dosarul nr.4056/300/2007 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, practica judiciara. Totodata, instanta a respins ca nefiind utila cauzei proba cu interogatoriul paratelor, avand in vedere obiectul cererii de chemare in judecata si motivele invocate in sustinerea acesteia, nefiind justificata administrarea acestei dovezi deoarece nu ar putea conduce la dovedirea sustinerilor invocate in cuprinsul actiunii.
La solicitarea ambelor parti, s-au depus la dosar, in copii certificate pentru conformitate cu originalul, toate actele existente in dosarul succesoral nr.14/2002 si in dosarul succesoral nr.70/1998.
Analizand intregul material probator administrat in cauza, instanta retine ca la data de 10.03.1998 a fost eliberat certificatul de calitate de mostenitor nr.56/10.03.1998, in dosarul succesoral nr.70/1998, privind pe defunctul A.M., decedat la data de 19.09.1989, cu ultimul domiciliu in Ciad, lasand ca unica mostenitoare legala pe parata A.I. in calitate de sotie supravietuitoare, careia ii revine intreaga masa succesorala, in componenta careia este inclus, printre altele, imobilul situat in mun. Bucuresti, str. V. nr.33,  sector 2.
Ulterior, la data de 20.03.2002, a fost eliberat certificatul de calitate de mostenitor nr.11/20.03.2002, in dosarul succesoral nr.14/2002, privind pe defuncta A.N., decedata la data de 17.12.1975, cu ultimul domiciliu in New York, lasand ca mostenitori legali pe numitii A.S., in calitate de fiu, A.C., in calitate de fiu, A.I., in calitate de sotie supravietuitoare a fiului defunctei A.M., decedat la data de 19.09.1989, si A.P., in calitate de sotie supravietuitoare a fiului defunctei A.C., decedat la data de 31.10.2000.
Din examinarea tuturor inscrisurilor aflate in primul dosar succesoral rezulta ca numitul A.M. a decedat la data de 19.09.1989, fiind casatorit la acea data cu parata A. (fosta F.) I., avand ca descendenti pe numitii A.M.N.J., A.F.J., A.I.N. si A.A.A.. Din cuprinsul cererii de deschidere a procedurii succesorale pentru dezbaterea succesiunii acestui defunct, coroborata cu incheierea finala din data de 10.03.1998, rezulta ca numai parata in calitate de sotie supravietuitoare a acceptat mostenirea defunctului sau sot. Fiind astfel recunoscuta drept unica mostenitoare a acestuia.
Din observarea inscrisurilor existente in al doilea dosar succesoral rezulta ca numita A.N. a decedat la data de 17.12.1975, lasand ca mostenitori legali pe numitii A.S., A.C., A.M. si A.C., in calitate de descendenti de gradul I (fii), conform extraselor pentru uzul oficial de pe actele de nastere ale acestora.  Cu toate acestea, cat ii priveste pe ultimii doi, se constata ca nu au mai fost mentionati ca mostenitori legali in certificatul de mostenitor eliberat la data de 20.03.2002, intrucat la acel moment erau decedati, respectiv A.M. a decedat la data de 19.09.1989, iar A.C. a decedat la data de 13.10.2000, subliniindu-se ca acestia au decedat ulterior mamei lor, dar inainte de dezbaterea succesiunii.
Ca o consecinta a acestui fapt, in calitate de mostenitori legali au fost mentionati mostenitorii celor doi defuncti, respectiv parata A.I., in baza certificatului de calitate de mostenitor nr.56/10.03.1998, si parata A.P.F., in baza certificatului de calitate de mostenitor nr.9/20.03.2002 eliberat in dosarul succesoral nr.13/2002.
Instanta mai retine din certificatele de stare civila atasate la dosar ca mostenitorul A.S. a decedat la data de 21.10.2005, lasand ca mostenitoare legala pe sotia supravietuitoare, respectiv pe parata A.K.H., iar mostenitorul A.C. a decedat la data de 12.02.2005, lasand ca mostenitoare legala pe fiica sa, respectiv parata D.S..
Fata de cele retinute, instanta considera ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii H.I. si H.V.S.J. in contradictoriu cu paratele A.I., A.K.H., A.P.F. si D.S. este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa pentru considerentele aratate in continuare.
Astfel, obiectul cererii il constituie constatarea nulitatii absolute a certificatelor de calitate de mostenitor nr.56/10.03.1998 si nr.11/20.03.2002 pentru frauda la lege si cauza imorala. Prin fraudarea legii se intelege operatiunea ce consta in folosirea anumitor dispozitii legale, dar nu in scopul pentru care acestea au fost edictate, ci in vederea eludarii altor dispozitii legale imperative. Cauza ilicita si imorala este cea prevazuta de art.966 C.civ., in temeiul caruia obligatia fondata pe o cauza nelicita nu poate avea niciun efect, iar art.968 C.civ. prevede ca o cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice.
Cat priveste primul motiv de nulitate absoluta privind fraudarea legii, instanta il apreciaza ca neintemeiat intrucat din expunerea motivelor de fapt nu rezulta ce dispozitii legale s-au urmarit a fi incalcate sub aparenta de legalitate. Astfel, paratele personal sau prin autorii lor au obtinut cele doua certificate de calitate de mostenitori de pe urma defunctei A.N., dorind ca in baza acestor inscrisuri sa probeze calitatea lor de mostenitoare legale si sa revendice bunul pe care il considera proprietatea autoarei lor. Printr-un atare demers nu se poate considera ca paratele s-au folosit de unele dispozitii legale in scopul de  a eluda alte dispozitii legale, ci au apelat la acele norme juridice in baza carora au putut ajunge sa culeaga succesiunea defunctei A.N., actionand in concordanta cu scopul prevazut de legiuitor prin reglementarea drepturilor succesorale.
Al doilea motiv de nulitate absoluta vizeaza cauza imorala, insa reclamantii nu au administrat dovezi care se rastoarne prezumtia de valabilitate a acestei conditii a actului juridic civil, astfel cum prevede art.967 alin.2 C.civ., desi sarcina probatiunii le incumba, in temeiul art.1169 C.civ., intrucat cel ce face o afirmatie inaintea judecatii trebuie el insusi sa o dovedeasca.
Procedand la analizarea motivelor invocate in sustinerea cererii de chemare in judecata, cat priveste primul certificat de calitate eliberat de pe urma defunctului A.M., se constata ca reclamantii au invederat faptul ca acest defunct a lasat descendenti de gradul I, in afara de sotia supravietuitoare A.I. si cu toate acestea nu sunt mentionati ca renuntatori sau straini de succesiune. Intr-adevar, asa cum s-a aratat mai sus, defunctul a avut copii in viata la momentul decesului, insa acestia nu au inteles sa-si exercite drepturile succesorale in sensul acceptarii mostenirii, un atare drept fiind unul personal. In niciun caz insa reclamantii nu pot profita de omisiunea mentionarii descendentilor in certificatul de calitate de mostenitor, fiind exclusiv dreptul acestora de a aprecia in ce masura lipsurile constatate le prejudiciaza interesele. Nu s-ar putea sustine nici ca reclamantii ar putea pe calea actiunii oblice sau pauliene fie sa accepte succesiunea, fie sa atace refuzul de acceptare, intrucat nu au facut dovada existentei vreunor raporturi obligationale intre acestia. In realitate, interesul reclamantilor este acela de a nu exista mostenitori, iar nu acela de a dezvalui noi mostenitori, atat timp cat parata A.I. este sotia supravietuitoare a defunctului si in aceasta calitate si-a manifestat intentia de a-si valorifica drepturile sale. In concluzie, nerecunoasterea calitatii descendentilor defunctului de renuntatori sau de straini prin neacceptare nu poate fi valorificata de catre reclamanti, care sunt terti fata de mostenire si care nu au nici un fel de raporturi juridice cu acestia, interesul pentru ei fiind intr-o atare situatie, daca nu inexistent, in orice caz indirect.
Motivul legat de eliberarea actului dupa expirarea termenului de prescriptie de optiune succesorala de 6 luni este, de asemenea, neintemeiat, intrucat notarul are posibilitatea ca, pe baza de declaratie sau probe administrate, sa stabileasca daca succesorii au acceptat succesiunea in termenul legal, potrivit art.76 alin.3 din Legea nr.36/1995, in conditiile in care legiuitorul permite acceptarea tacita, alaturi de cea expresa, in temeiul art.689 C.civ. Conform inscrisurilor existente in dosarul succesoral nr.70/1998, parata A.I. a facuta declaratie in sensul ca este singura mostenitoare legala acceptanta, astfel incat notarul public a respectat dispozitiile legale indicate la emiterea actului. Odata emis actul, acesta beneficiaza de prezumtia relativa de valabilitate, astfel incat cel care ii contesta valabilitatea este tinut sa probeze cauza de nelegalitate, conform art.1169 C.civ. Desi reclamantii au sustinut ca parata A.I. este straina prin neacceptare in termenul legal fata de mostenirea sotului sau decedat, totusi acestia nu au administrat nicio proba in sens contrar, marginindu-se la a prezuma ca, odata cu expirarea termenului, fara sa se fi emis certificatul de mostenitor, potentialii succesibili au devenit automat straini de mostenire. Or, atat timp cat parata a declarat in fata notarului public ca a acceptat succesiunea defunctului A.M., nu se poate prezuma ca timp de 9 ani nu a inteles sa faca acte de acceptare tacita a mostenirii. De aceea, revenea reclamantilor sarcina de a proba ca sotia supravietuitoare a inteles sa nu-l mosteneasca pe defunctul sau sot, dovada ce nu a fost facuta in prezenta cauza, solutia intemeindu-se pe ideea ca legiuitorul permite ca dezbaterea succesiunii sa se faca oricand dupa data decesului, fara a fi limitata la termenul de optiune succesorala de 6 luni.
Apararile privitoare la necompetenta notarului public nu pot fi primite, deoarece, potrivit art.68 alin.2 din Legea nr.36/1995, "in cazul decesului unei persoane care nu a avut ultimul domiciliu in tara, procedura succesorala se poate indeplini de notarul public din circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care defunctul si-a avut bunurile cele mai importante ca valoare". Or, din cuprinsul certificatului de calitate nr.56/10.03.1998 rezulta ca in masa succesorala se include imobilul situat in mun. Bucuresti, str. V. nr.33, sector 2. In acest sens, este fara relevanta ca asupra titlului de proprietate avand ca obiect acest imobil exista un litigiu, deoarece nu este in competenta notarului public de a transa aceasta problema, fiind suficienta dovada existentei bunului cu orice mijloc de proba admis de lege, potrivit art.77 alin.1 din Legea nr.36/1995.
Pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca certificatul de calitate de mostenitor nr.56/10.03.1998 eliberat in dosarul succesoral nr.70/1998 al BNP "E.B." este valabil, nefiind lovit de nulitate absoluta pentru fraudarea legii sau pentru cauza imorala, motivele invocate in acest sens fiind neintemeiate.
Procedand la analizarea motivelor invocate in sustinerea cererii de chemare in judecata, cat priveste al doilea certificat de calitate eliberat de pe urma defunctei A.N, se constata ca reclamantii au invocat lipsa vocatiei succesorale generale a paratelor A.I. si A.P.F., motivat de faptul ca acestea nu pot beneficia de institutia reprezentarii succesorale. Intr-adevar aceste parate sunt sotiile supravietuitoare ale defunctilor A.M. si respectiv A.C., intr-o atare situatie nefiind aplicabile dispozitiile legale care reglementeaza reprezentarea succesorala si care opereaza exclusiv in cazul descendentilor copiilor defunctului si al descendentilor de frati si surori. In cauza de fata insa nici nu se pune problema intervenirii acestei institutii, care presupune ca principala conditie aceea ca cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii succesiunii. Or, succesiunea se deschide prin moartea, astfel cum instituie art.651 C.civ., ceea ce inseamna ca raportarea se face la data decesului, iar nu la data dezbaterii succesiunii. Aplicand aceste prevederi legale, trebuie spus ca succesiunea de pe urma defunctei A.N. s-a deschis la data de 17.12.1975, in timp ce cei doi fi ai sai A.M. si A.C. au decedat la data de 19.09.1998 si respectiv 13.10.2000, deci ulterior deschiderii succesiunii mamei lor. De aceea, nu se pune problema reprezentarii succesorale, ci a retransmiterii, in sensul ca drepturile succesorale ale celor doi au ajuns prin retransmitere la proprii lor mostenitori.
Faptul ca formal sunt mentionate ca mostenitoare sotiile supravietuitoare ale celor doi defuncti nu constituie o incalcare a dispozitiilor imperative din materia dreptului succesoral, ci o consecinta a faptului ca la momentul dezbaterii succesiunii cei doi mostenitori nu se aflau in viata. Astfel, a fost alegerea notarului public ca sa mentioneze in certificatul de calitate pe mostenitorii mostenitorilor defunctei, pentru a arata in clar cine culege partea acestora. In orice caz, printr-o asemenea mentiune nu sunt infrante regulile privitoare la retransmiterea succesorala, atat timp cat cele doua parate sotii supravietuitoare si-au dovedit calitatea de unice mostenitoare ale defunctilor lor soti, prin certificatele de calitate nr.56/10.03.1998 si nr.9/20.03.2002.
Sunt nefondate sustinerile in sensul ca fiii defunctei nu au acceptat succesiunea in termenul legal, deoarece sunt incidente aceleasi argumente anterior expuse, cu precizarea ca, in acest caz, notarul public s-a folosit de declaratiile numitelor A.N.E. si L.S.V., autentificate sub nr.2127/01.11.2001 la BNP "S.M.", prin care au indicat ca mostenitori legali acceptanti ai defunctei A.N. pe copiii acesteia A.M., A.S., A.C. si  A.C-tin.. In consecinta, au fost respectate prevederile art.76 alin.3 din Legea nr.36/1995, stabilindu-se prin aceste declaratii faptul acceptarii tacite a succesiunii, in timp ce reclamantii nu au administrat dovezi in sens contrar, potrivit art.1169 C.civ.
Pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca certificatul de calitate de mostenitor nr.11/20.03.2002 eliberat in dosarul succesoral nr.14/2002 este valabil, nefiind lovit de nulitate absoluta pentru fraudarea legii sau pentru cauza imorala, motivele invocate in acest sens fiind neintemeiate.
Capatul de cerere privind constatarea faptului ca paratele nu au calitate de mostenitoare de pe urma defunctei A.N. si ca sunt straine de mostenire isi gaseste aceeasi rezolvare, in baza argumentelor anterior expuse, atat timp cat nu s-a obtinut nulitatea celor doua certificate de calitate de mostenitor.
O ultima precizare se impune referitor la procurile judiciare existente in dosarele succesorale, pe care instanta le apreciaza valabile atat timp cat nu s-a obtinut desfiintarea lor printr-o solutie a organelor judiciare, iar in baza acestor imputerniciri notarii publici puteau si trebuiau sa procedeze la emiterea certificatelor solicitate.
Pentru toate aceste considerente, in conformitate cu art.966, art.968 C.civ., coroborat cu art.76, art.77 din Legea nr.36/1995, instanta va respinge ca neintemeiata  cererea de chemare in judecata _
In temeiul art.274 C.pr.civ., tinand seama de solutia de respingere a cererii, intrucat paratele nu au cazut in pretentii, instanta va respinge ca neintemeiata cererea reclamantilor de acordare a cheltuielilor de judecata, deoarece doar partea care obtine castig de cauza este indreptatita la recuperarea acestor cheltuieli. De asemenea, instanta va lua act ca paratele nu au solicitat cheltuieli de judecata.