anulare certificat de mostenitor - calitate procesuala activa

Potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995, cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Reiese, asadar, ca legea confera legitimare procesuala persoanelor care se considera vatamate in drepturile lor (si nu doar celor efectiv vatamate, aspect ce nu poate reiesi decat din analiza fondului cererii). Optiunea legiuitorului corespunde si definitiei de principiu a calitatii procesuale active, aceasta presupunand existenta identitatii intre persoana reclamantului si persoana titulara a dreptului supus judecatii. Existenta si intinderea acestui drept, insa, reprezinta aspecte ce tin de fondul raportului juridic. (sentinta civila nr. 2745/24.03.2009)

I N S T A N T A,

Constata urmatoarele:
I. Istoricul dosarului
Prin cererea inregistrata initial la Judecatoria sectorului 2 Bucuresti la data de 17.10.2005, sub nr. 10612/300/2005 (nr. vechi 1390/2005) reclamantul a solicitat: anularea certificatului de mostenitor nr. 100/07.05.2003, emis de BNP M.E.; repunerea in termenul de acceptare a mostenirii dupa defuncta D.G.; stabilirea drepturilor succesorale ce i se cuvin in calitate de mostenitor, precum si partajarea masei succesorale.
In motivarea cererii, a aratat ca matusa lui, D.G., a decedat la data de 11.02.2003, reclamantul fiind mostenitor legal, in calitate de nepot de sora predecedata, alaturi de verisoarele sale, parata B.M. si sora acesteia, C.G., in calitate de nepoate de frate predecedat.
Dupa decesul matusii, reclamantul, ingrijorat ca nu o gaseste acasa, a luat legatura cu vecinii acesteia, afland cu acea ocazie despre deces. Totodata, a primit de la un vecin o parte din bijuteriile defunctei, pe care aceasta, inainte de a fi internata in spital, cu sase zile inainte de a muri, le-ar fi lasat cu precizarea ca, in situatia in care i se intampla ceva, sa ii fie date nepotului.
Reclamantul a mai sustinut ca a luat ulterior legatura cu parata si cu mama ei, discutand despre mostenire. De asemenea, mai tarziu a aflat ca succesiunea fusese deja dezbatuta, parata declarand fals in fata notarului public faptul ca in afara de ea si de sora ei, defuncta nu mai are nici un mostenitor.
In drept, a invocat prevederile art. 69, art. 88 din Legea nr. 36/1995, art. 659 si urm. C.civ.
Cererea a fost legal timbrata.
Parata a depus intampinare, solicitand respingerea, ca neintemeiat, a primului capat de cerere. A aratat ca la momentul dezbaterii succesiunii nu cunostea existenta reclamantului, astfel ca certificatul de mostenitor a fost in mod legal emis.
Cu privire la capatul de cerere privind repunerea in termenul de acceptare a succesiunii, a invocat prescrierea dreptului de a solicita acest lucru.
In ceea ce priveste celelalte capete de cerere a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, motivand prin faptul ca acesta nu a acceptat in termenul prevazut de lege succesiunea defunctei D.G., astfel ca este strain de mostenire.
In drept, s-a referit la prevederile art. 16 si 19 din Decretul nr. 167/1958 si la cele ale art. 700 al.1 C.civ.
In fata primei instante investite, au fost administrate proba cu inscrisuri, cea testimoniala, cea cu interogatoriile partilor si s-a efectuat expertiza pentru evaluarea bunurilor din masa succesorala.
Prin sentinta civila nr. 8346/03.11.2008, Judecatoria sectorului 2 Bucuresti a respins, ca neintemeiate, exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, a anulat certificatul de mostenitor, a constatat calitatea de mostenitori ai defunctei D.G. a reclamantului si a paratei si a efectuat imparteala bunurilor aflate in masa succesorala. Totodata, a fost respinsa cererea avand ca obiect repunerea in termenul de optiune succesorala, fiind prescrisa.
Prin decizia civila nr. 1337/A/26.10.2007, Tribunalul Bucuresti a respins apelul formulat de parata impotriva sentintei primei instante.
Curtea de Apel Bucuresti, investita cu recursul formulat de parata impotriva deciziei Tribunalului, l-a admis prin decizia civila nr. 1022/11.06.2008, a casat decizia recurata, a admis apelul, a desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria sectorului 2 Bucuresti.
In motivare, a aratat ca probele administrate pana la acel moment nu sunt suficiente pentru dezlegarea problemei acceptarii succesiunii de catre reclamant, in sensul ca nu se poate concluziona ca preluarea bijuteriilor a avut loc in realitate si ca, daca a avut loc, ea semnifica intentia de acceptare a mostenirii.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata la Judecatoria sectorului 2 Bucuresti la data de 10.10.2008, sub nr. 10612./300/2005.
Conform prevederilor art. 315 al.1 C.pr.civ., martorii ascultati in primul ciclu procesual au fost reaudiati. De asemenea, a fost suplimentata proba testimoniala, fiind ascultati si alti martori. Au fost depuse si noi inscrisuri si a fost luat interogatoriul reclamantului. II. Analiza probelor administrate in cauza si solutia instantei in rejudecare
In fapt, instanta retine ca reclamantul este fiul surorii predecedate a defunctei D.G. in timp ce parata este fiica fratelui predecedat al acesteia. Parata mai are o sora, C.G., care a renuntat expres la succesiunea defunctei. Totodata, aceasta din urma nu a avut alti mostenitori dintr-o clasa sau dintr-un grad mai apropiat decat partile din dosar. Aceste aspecte reies din actele de stare civila depuse la dosar in primul ciclu procesual, nu sunt contestate de nici una dintre parti si au fost retinute ca atare de toate instantele investite cu solutionarea cauzei.
Prin urmare, problema care trebuie solutionata in rejudecare, astfel cum a dispus si Curtea de Apel Bucuresti, este de a stabili daca reclamantul are vocatie concreta la mostenirea defunctei, mai exact, daca acesta a acceptat in termenul prevazut de lege succesiunea.
In prealabil, instanta retine ca in rejudecare nu va fi analizata cererea initiala a reclamantului, de a fi repus in termenul de acceptare a succesiunii, aceasta fiind respinsa, ca prescrisa, in primul ciclu procesual, fara ca aceasta solutie sa fie atacata de reclamant. Astfel, sunt respectate si prevederile art. 315 al.4 raportat la art. 296 C.pr.civ., in sensul ca paratei nu i se poate crea o situatie mai grea in privinta acestui capat de cerere, rejudecarea fiind urmare a cailor de atac promovate de aceasta.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, aceasta va fi analizata, prioritar, cu privire la primul capat de cerere, de solutionarea caruia depind urmatoarele.
Potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995, cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Reiese, asadar, ca legea confera legitimare procesuala persoanelor care se considera vatamate in drepturile lor (si nu doar celor efectiv vatamate, aspect ce nu poate reiesi decat din analiza fondului cererii). Optiunea legiuitorului corespunde si definitiei de principiu a calitatii procesuale active, aceasta presupunand existenta identitatii intre persoana reclamantului si persoana titulara a dreptului supus judecatii. Existenta si intinderea acestui drept, insa, reprezinta aspecte ce tin de fondul raportului juridic.
Prin urmare, fata de aceste consideratii si fata de faptul ca reclamantul este succesibil al defunctei, fiind, asadar, potential vatamat prin nementionarea lui in cuprinsul certificatului de mostenitor, urmeaza a fi respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active, in privinta capatului de cerere referitor la constatarea nulitatii acestui act.
In ceea ce priveste fondul primului capat de cerere, aspectul litigios este dat de problema acceptarii sau neacceptarii succesiunii defunctei de catre reclamant.
Exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala, invocata de parata, reprezinta o chestiune de drept material si va fi analizata ca atare.
Potrivit art. 651 C.civ., succesiunile se deschid prin moarte.
Potrivit art. 700 C.civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, iar conform art. 689 teza I C.civ., acceptarea poate fi sau expresa sau tacita. Conform tezei finale a aceluiasi articol, acceptarea este tacita cand eredele face un act pe care n-ar putea sa-l faca decat in calitate de erede si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare.
In cauza, succesiunea defunctei D.G. s-a deschis la data decesului acesteia, respectiv 11.02.2003. De la acea data a inceput sa curga, pentru toti succesibilii, termenul de 6 luni in care succesiunea putea fi acceptata.
Instanta retine ca acest termen curge din momentul deschiderii succesiunii, indiferent de faptul ca succesibilul a luat cunostinta la o alta data de moartea celui care lasa mostenirea. Solutia este fireasca, intrucat Codul civil isi propune sa protejeze, in privinta celor care vin la mostenire, relatiile apropiate de familie, care implica, cu exceptia unor situatii cu totul exceptionale, necesitatea cunoasterii, macar in perioada de 6 luni de dupa deces, producerea acestuia.
Reclamantul a invocat acceptarea tacita a mostenirii, prin preluarea unor bunuri succesorale, respectiv o parte din bijuteriile defunctei.
Instanta retine ca persoana de la care reclamantul a aratat ca a primit bijuteriile defunctei este martorul D.S., audiat in primul ciclu procesual si a carui ascultare nu a fost posibila in rejudecare, din cauza decesului acestuia. Acest martor a aratat ca a fost vecin cu defuncta si ca aceasta, inainte de a se interna, i-a lasat un plic cu mai multe bijuterii, spunandu-i sa i le dea nepotului sau (reclamantul). A mai declarat ca a facut acest lucru dupa circa o luna de la deces, cand reclamantul a venit sa intrebe de ce matusa sa nu raspunde la usa.
Cu privire la aceleasi aspecte, exista referiri si ale altor martori si ale reclamantului, in raspunsul la interogatoriu. Astfel, in raspunsul la intrebarea nr. 10 a interogatoriului administrat in rejudecare, reclamantul arata ca a primit (bijuteriile) in hol, pe palier, de fata fiind si vecinii A.G.  si T.I..
Martorul A.G.,in dosarul initial, indica faptul ca a fost de fata in momentul in care un alt vecin i-a dat reclamantului un plic in care erau mai multe bijuterii. Totodata, arata ca, ulterior, acel vecin i-a spus ca defuncta i-a incredintat bijuteriile, pentru a le da reclamantului.
Acelasi martor, fiind ascultat si in rejudecare, arata ca a vazut momentul in care defuncta i-a dat un plic vecinului D.G., iar acesta din urma i-a spus ca doamna D. urmeaza sa se interneze in spital si ca i-a cerut, ca in ipoteza in care se intampla ceva cu ea, sa le dea reclamantului. A mai precizat ca nu stie daca domnul D. a dat sau nu bijuteriile reclamantului, insa crede ca da, intrucat acesta era un om corect.
Martorul S.P., nasul de cununie al reclamantului, arata in primul ciclu procesual ca, desi l-a insotit de cateva ori pe acesta in vizite la matusa lui, nu a urcat niciodata in bloc. Mai precizeaza ca stie de la reclamant ca la o luna dupa decesul matusii, un vecin i-a inmanat niste bijuterii din partea acesteia, pe care le-a si vazut ulterior.
In rejudecare, acelasi martor indica faptul ca in martie 2003 a fost cu reclamantul in blocul in care locuise matusa lui si ca a fost de fata cand un vecin in varsta i-a dat niste bijuterii. Totodata, mai arata cu nu a mai vazut pe nimeni sa fie de fata.
Martorul L.L. arata in dosarul initial ca a auzit ca defuncta lasase o cheie unei vecine atunci cand a fost internata in spital si ca, dupa deces, acea vecina a luat plicul in care erau bijuteriile, plic care ulterior a fost dat reclamantului de alti vecini.
In rejudecare, acelasi martor arata ca s-a intalnit cu vecinul care ar fi primit bijuteriile de la defuncta si ca acesta i le-ar fi aratat. Totodata, mai precizeaza ca a vazut cortegiul funerar la inmormantarea doamnei D-iesind din casa.
Potrivit art. 1169 C.civ., cel care face o propunere in fata judecatii trebuie sa o dovedeasca.
Curtea de Apel Bucuresti a stabilit ca probele administrate in primul ciclu procesual nu sunt suficiente pentru stabilirea faptului ca reclamantul a primit acele bijuterii, astfel ca, in rejudecare, trebuie sa se stabileasca, fara echivoc, faptul preluarii.
Instanta, fata de probele administrate atat in primul ciclu procesual, cat si in rejudecare, constata ca reclamantul nu a facut proba ca a primit bijuterii ale defunctei.
Astfel, asa cum s-a aratat, marturia lui D.S., coroborata cu afirmatiile reclamantului, nu a fost considerata suficienta de instanta de control judiciar, astfel ca nu poate fi considerata ca atare nici de catre aceasta instanta.
Depozitiile martorului A.G. date in primul, respectiv al doilea ciclu procesual, se contrazic fundamental in ceea ce priveste momentul cheie in discutie, acela al primirii bijuteriilor de catre reclamant, astfel ca nu pot fi luate in considerare.
Aceeasi este situatia si in privinta declaratiilor martorului S.P., nasul reclamantului, care in rejudecare, spre deosebire de ceea ce afirmase la prima audiere, a aratat ca a fost si el de fata la acel moment. Aceasta declaratie nu se coroboreaza nici macar cu afirmatiile reclamantului, astfel ca nu poate fi luata in seama.
De asemenea, declaratiile martorului L.L., date in ambele cicluri procesuale, difera. Oricum, acest martor nu afirma ca a perceput direct faptele si, tinand cont si de afirmatia privitoare la faptul ca a vazut cortegiul funerar al defunctei (aceasta fiind inmormantata direct din spital, aspect necontestat), reiese ca acest martor nu poate fi considerat credibil cu privire la faptele ce trebuie dovedite.
(_)
In privinta inscrisului sub semnatura privata depus la dosar in primul ciclu procesual, instanta retine ca acesta a dobandit data certa la 05.06.2006 si, in conformitate cu prevederile art. 1182 C.civ., nu poate fi opus tertilor (paratei) decat incepand cu acea data. Aceasta data este situata dupa implinirea termenului de acceptare a succesiunii. Oricum, presupunand ca cele aratate in inscris si sustinute si de martorul P.V. ar fi adevarate, faptul ca reclamantul a vandut acestei persoane anumite bijuterii nu face si proba provenientei lor, astfel ca nu influenteaza stabilirea acceptarii sau nu a mostenirii.
De asemenea, nici demersurile facute de reclamant in sensul consultarii martorului C.S. in calitatea acestuia de avocat nu tin loc de acceptare a mostenirii. Oricum, este greu de admis ca o persoana cu studii juridice nu l-ar fi sfatuit pe reclamant sa dea o declaratie notariala de acceptare a mostenirii sau ca nu l-ar fi intrebat daca a preluat bunuri succesorale.
In sfarsit, contrar afirmatiilor reclamantului, actele acestuia de ingrijire a mormantului defunctei nu reprezinta "un act pe care nu l-ar fi putut face decat in calitate de erede" in sensul art. 689 C.civ. Dimpotriva, astfel de fapte reprezinta manifestari ale respectului fata de memoria celui decedat si nu semnifica acte de acceptare a succesiunii.
Totodata, discutiile purtate de reclamant cu parata si cu mama acesteia nu semnifica acte de acceptare a mostenirii, ci, cel mult, preocuparea pentru acea mostenire. Or, reiese fara echivoc din dispozitiile art. 689 C.civ. ca acceptarea tacita presupune acte clare, nesusceptibile de interpretare.
Prin urmare, fata de aspectele aratate mai sus, instanta retine ca reclamantul nu a acceptat succesiunea defunctei. Devine astfel, fara relevanta juridica, faptul ca parata nu l-a anuntat ca se dezbate mostenirea, din moment ce, retroactiv, reclamantul este considerat ca nu a fost niciodata erede, conform prevederilor art. 696 C.civ.
Asadar, vazand ca drepturile reclamantului nu au fost vatamate prin nementionarea acestuia in certificatul de mostenitor a carui anulare s-a cerut, urmeaza a fi respins, ca neintemeiat, acest capat de cerere.
Fata de faptul ca reclamantul nu are vocatie succesorala concreta dupa defuncta, va fi admisa exceptia lipsei calitatii procesuale active a acestuia, in ceea ce priveste cererea de stabilire a drepturilor sale succesorale si in ceea ce priveste partajarea masei succesorale si, in consecinta, vor fi respinse aceste capete de cerere, fiind introduse de o persoana fara calitate procesuala activa.