litigiu comercial - competenta materiala

Avand in vedere faptul ca reclamantul urmareste sa obtina, in principal, prin prezenta actiune constatarea rezilierii de drept a unui contract de inchiriere avand ca obiect un spatiu comercial potrivit art. 1.4 din contract, instanta apreciaza ca obiectul actiunii este fara dubiu unul comercial, prezumtia de comercialitate nefiind rasturnata. (sentinta civila nr. 994/04.02.2009)
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 17.12.2008, sub nr. 14372/300/2008, reclamantul B.C. a chemat in judecata pe parata SC S SRL, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa constate rezilierea de drept a contractului de inchiriere nr. 7/10.01.2007 incheiat intre parti, ca urmare a nerespectarii obligatiilor contractuale de catre parata, respectiv neplata chiriei aferente spatiului inchiriat cu o intarziere de peste 45 de zile in lunile ianuarie si februarie 2008; si evacuarea paratului din spatiul inchiriat situat in Bucuresti, sos. M.B. nr. 194, bl. 203, unitatea 15, sector 2, in suprafata de 76,53 mp ca urmare a rezilierii de drept a contractului de inchiriere nr. 7/10.01.2007, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, la data de 10.01.2007 a incheiat cu paratul un contract de inchiriere cu nr. 7/10.01.2007 inregistrat la Administratia Financiara Sector 2 sub nr. 212541/05.02.2007, prin care reclamantul se obliga sa inchirieze paratului spatiul din Bucuresti, sos. M.B. nr. 194, bl. 203, unitatea 15, sector 2, in suprafata de 76,53 mp pe o perioada de 6 ani, iar paratul se obliga sa plateasca o chirie lunara in cuantum de 1637 euro pentru primii doi ani si 1600 euro pentru urmatorii  4 ani. Chiria trebuia platita de parat pana la data de 05 a fiecarei luni pentru luna in curs, fie in contul reclamantului, fie in mana acestuia din urma cu obligatia acestuia de a elibera paratului o chitanta liberatorie.
In contract, la art. 4.7 se prevede ca depunerea sau primirea  oricaror sume in contul contractului  nu are ca efect prelungirea duratei contractului. Se poate deduce ca depunerea oricaror sume de bani dupa rezilierea de drept a contractului de inchiriere nu are nici un efect asupra rezilierii de drept a contractului.
A aratat faptul ca paratul nu si-a indeplinit obligatiile contractuale stabilite in  contractul de inchiriere, respectiv nu a platit in termen de 45 de zile de la scadenta respectiv in data de 05.01.2008 si 05.02.2008 chiria aferenta lunilor ianuarie si februarie 2008, acumuland intarzieri de 62 de zile pentru luna ianuarie 2008 si de 70 de zile pentru luna februarie 2008 de la scadenta.
Reclamantul i-a notificat paratului, prin notificarea de la data de 03.03.2008, rezilierea contractului urmare a nerespectarii obligatiilor contractuale prev de art. 6.1.6 din contract, respectiv pentru neplata pretului in termen de 45 de zile de la scadenta si evacuarea chiriasului din spatiul inchiriat in termen de 10 zile conform contractului.
Privind cel de-al doilea capat din actiune a invederat ca acesta este subsidiar primului capat de cerere, prin urmare, odata intervenita rezilierea de drept a contractului de inchiriere, paratul nu mai are un titlu justificativ si solicita evacuarea acestuia.
In ceea ce priveste contractul de inchiriere, apreciaza ca este unul de natura civila si nu comerciala, deoarece spatiul inchiriat nu este un fond de comert, iar un asemenea contract nu este mentionat in art. 3 din Cod comercial ca fiind un act sau un fapt de comert.
A mai precizat ca pentru rezolvarea amiabila a acestei situatii reclamantul l-a invitat pe parat la data de 12.12.2008 la ora 15.00 , in vederea solutionarii litigiului pe cale amiabila, insa paratul nu a dat curs invitatiei, fiind incheiat un proces verbal.
In drept au fost invocate disp. art. 112 C.pr.civ, art. 111 C.pr.civ, art 480 Cod civil.
In dovedire au fost solicitate probele cu inscrisuri si interogatoriu.
In dovedire au fost depuse la dosar urmatoarele inscrisuri in copii certificate pentru conformitate cu originalul: contractul de inchiriere nr. 7/10.01.2007, notificarea din 03.03.2008, confirmarea de primire a notificarii, conciliere directa, proces verbal de conciliere, extrase de cont, acte proprietate.

La prima zi de infatisare, instanta, apreciind din oficiu in temeiul dispozitiilor art. 129 Cod proc.civ. raportate la art. 2 alin. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborate cu dispozitiile art. 5 din Norma metodologica din 22.04.1999 pentru aplicarea Legii nr. 146/1007, ca valoarea primului capat de cerere, care are ca obiect constatarea rezilierii de drept a contractului de inchiriere care ar produce efecte pentru viitor de la data la care se solicita rezilierea de drept pana la data la care ar fi trebuit sa produca efecte respectivul contract, este de aproximativ 400.000 lei, motiv pentru care, in temeiul art. 137 alin. 1 Cod Proc. Civ., a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale a instantei raportat la dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. a) C.Pr.Civ. punand-o in discutia partilor.

Dupa ramanerea in pronuntare pe exceptia invocata, parata a formulat note de sedinta, depuse prin Serviciul registratura, prin care a sustinut ca ordinea de solutionare a exceptiilor trebuia sa fie urmatoarea: exceptia netimbrarii actiunii si, in cazul respingerii acesteia, solutionarea exceptiei necompetentei materiale a instantei.

Instanta arata in prealabil faptul ca ordinea de solutionare a exceptiilor netimbrarii actiunii si necompetentei materiale a instantei este inversa avand in vedere dispozitiile art. 137 alin.1 Cod proc.civ. si mai ales efectul la care tind aceste doua exceptii de procedura absolute. Astfel, instanta apreciaza ca numai o instanta competenta din punct de vedere material si teritorial ar putea face acte de procedura potrivit art. 105 alin.1 Cod proc.civ., unul dintre aceste acte fiind si discutarea in contradictoriu cu partile si pronuntarea asupra unei exceptii de procedura referitoare la corecta sesizare a instantei judecatoresti.
Pentru aceste considerente, instanta a apreciat necesar a analiza cu prioritate exceptia necompetentei materiale a acesteia, instanta a carei competenta va fi stabilita ca urmare a solutionarii acestei exceptii urmand a face aprecieri asupra modului de indeplinire a obligatiei reclamantului de a-si timbra cererea.
Analizand exceptia de necompetenta materiala, care este o exceptie de procedura absoluta, instanta arata ca, potrivit dispozitiilor art.2 pct.1 lit.a Cod proc.civ., procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum si procesele si cererile in aceasta materie al caror obiect este neevaluabil in bani, sunt de competenta tribunalului.
Competenta materiala este reglementata de norme de ordine publica, avand caracter absolut, astfel incat partile nu pot conveni sa deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instantei.
Instanta isi verifica din oficiu competenta materiala raportat la cadrul procesual stabilit de reclamanta, insa, in situatia de fata, constatand ca valoarea precizata de reclamant de 6000 lei este vadit derizorie in raport de pretul chiriei stabilita prin contractul de inchiriere si apreciind inutila efectuarea unei expertize in cauza, in temeiul dispozitiilor art. 2 alin. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborate cu dispozitiile art. 5 din Norma metodologica din 22.04.1999 pentru aplicarea Legii nr. 146/1007, instanta apreciaza ca este in masura sa stabileasca valoarea reala a capatului de cerere principal.
Avand in vedere obiectul acestuia, respectiv constatare reziliere de drept contract inchiriere nr. 7/10.01.2007 incheiat pentru 6 ani, incepand cu 1.01.2007 pana in 1.01.2013, instanta va stabili valoarea obiectului in raport de efectele produse de actiune, rezilierea producand efecte exclusiv pentru viitor, respectiv de la data constatarii intervenirii rezilierii de drept si pana la data la care contractul reziliat ar fi produs efecte juridice (1.01.2013).
Instanta arata ca suma ce urma a fi platita cu titlu de chirie in perioada martie 2008 - decembrie 2012 ar fi fost de aproximativ 400.000 lei, chiria lunara pentru perioada martie 2008 - decembrie 2008 fiind stabilita potrivit art. 4.1 din contract la suma de 1637 Euro si pentru perioada ianuarie 2009 - decembrie 2012 la 1600 Euro/lunar.
In ceea ce priveste caracterul comercial al cererii instanta arata ca, potrivit art. 4 Cod com. este aplicabila prezumtia de comercialitate, fiind considerate fapte de comert toate obligatiile comerciantului daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul.
Avand in vedere faptul ca reclamantul urmareste sa obtina, in principal, prin prezenta actiune constatarea rezilierii de drept a unui contract de inchiriere avand ca obiect un spatiu comercial potrivit art. 1.4 din contract, instanta apreciaza ca obiectul actiunii este fara dubiu unul comercial, prezumtia de comercialitate nefiind rasturnata.
In ceea ce priveste cererea accesorie, respectiv capatul de cerere avand ca obiect evacuarea paratei ca urmare a admiterii capatului principal, sunt aplicabile dispozitiile art. 17 Cod proc.civ., conform carora cererile accesorii ori incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala, operand in acest caz un caz de prorogare legala de competenta.
Instanta apreciaza astfel ca, in raport de obiectul cererii si de fundamentul juridic al pretentiei, cererea principala este o cerere in materie comerciala, evaluabila in bani, valoarea obiectului acesteia depasind cu mult suma de 100.000 lei, fiind astfel plicabile, in materie de competenta, dispozitiile art. 2 pct.1 lit.a teza I Cod proc.civ.
Pentru toate aceste considerente, instanta va admite exceptia necompetentei materiale invocata de instanta din oficiu si va declina competenta de solutionare a cauzei comerciale avand ca obiect obligatia de face in favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala.