succesiune

"Potrivit dispozitiilor art. 88 din Legea nr.36/1995, modif. privind activitatea notariala “cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii".
In privinta anularii certificatului, instanta arata ca trebuie sa se faca distinctie dupa cum partea care o cere a participat la procedura succesorala notariala si a consimtit la eliberarea lui sau are calitatea de terta persoana care nu si-a dat acordul la emiterea lui. Astfel, daca partea nu a participat la emiterea lui, asa cum se intampla in cauza de fata in privinta reclamantei, se poate contesta calitatea de mostenitor a titularului ori intinderea drepturilor succesorale, mentiunile certificatului fiindu-i opozabile numai pana la dovada contrara." (sentinta civila nr. 3516/15.04.2009)
Prin cererea inregistrata la data de 30.03.2007 pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti sub nr. 3826/300/2007 reclamanta S. F., in contradictoriu cu paratii U.A. si U.E., a solicitat ca prin hotararea care se va pronunta sa se constate calitatea sa de mostenitoare legala a defunctului U.I., decedat la data de 20.03.1999 Bucuresti, sectorul 2, sa se constate nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr. 27/12.04.2002 emis de BNP I.M., sa se stabileasca cotele succesorale care se cuvin fiecarui coindivizar, sa se stabileasca masa partajabila si sa se dispuna iesirea din indiviziune asupra bunurilor ramase la decesul defunctului U.I., precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Se motiveaza in sensul ca reclamanta, ca fiica a defunctului U.I., decedat la data de 20.03.1999, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, str. G.T., nr. 120, ap.1, sect.2, avand vocatie legala concreta la mostenire si calitatea de mostenitor legal rezervatar, in termenul legal a acceptat tacit succesiunea defunctului prin acte de dispozitie si de administrare efectiva asupra unor bunuri din masa succesorala, la fel ca parata U.E., sotia supravietuitoare, si U.A., fiul acestuia.
Reclamanta mentioneaza ca paratii au dezbatut succesiunea, eliberandu-se certificatul de mostenitor nr. 27/12.04.2002, in cuprinsul caruia se arata ca reclamanta este straina de mostenire si declaratia este semnata de aceasta, aspect de care reclamanta nu a avut cunostinta, cu atat mai mult sa semneze respectiva declaratie, in combaterea careia s-a efectuat o expertiza grafica, in concluzia careia s-a stabilit ca semnatura nu ii apartine reclamantei S.F.a.
Reclamanta sustine ca certificatul de mostenitor nr. 27/12.04.2002, prin care este exclusa de la mostenire, este lovit de nulitate absoluta, in primul rand, pentru ca normele ce vizeaza rezerva succesorala sunt imperative si, in al doilea rand, pentru cauza ilicita, ascunzandu-i acesteia dezbaterea succesiunii.
Totodata, un alt motiv care ar atrage nulitatea absoluta a actului notarial il reprezinta folosirea declaratiei contrafacute de catre parati, care constituie de asemenea o cauza ilicita, precum si nerespectarea procedurii notariale succesorale, prin necitarea reclamantei, care avea vocatie succesorala.
In drept au fost invocate disp. art. 650-653 si urm., art. 728 alin. 1 Cod civil, art. 88 din Legea nr. 36/1995.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 77 lei potrivit dispozitiilor legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru  si timbru judiciar in valoare de 5 lei potrivit art. 3 alin.2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
          S-au atasat, in copii certificate pentru conformitate cu originalul, urmatoarele inscrisuri: certificatul de mostenitor nr. 27/12.04.2002 de catre BNP I.M., declaratia autentificata sub nr. 3529/17.08.2001, un raport de  expertiza criminalistica grafica.
In dovedire s-a solicitat proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul paratilor, proba testimoniala, proba cu expertiza topo, auto si in specialitatea constructii civile.
La data de 24.04.2007, paratii U.A. si U.E. au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Paratii au sustinut ca in urma decesului defunctului U.I., s-a deschis procedura succesorala in anul 2002, in urma careia a fost eliberat certificatul de mostenitor nr. 27/12.04.2002 de catre BNP I.M., prin care au fost stabiliti ca mostenitori paratii, reclamanta. In calitate de fiica, ramanand straina de mostenire prin declaratia data in fata notarului public, autentificata sub nr. 3589/17.08.2001, aspect nerecunoscut de reclamanta.
Paratii sustin ca reclamanta a dat declaratia notariala prin care a renuntat la mostenire la data de 17.08.2001, iar certificatul de mostenitor este eliberat la data de 12.04.2002, sustinand ca notarul nu era obligat sa o citeze atata timp cat reclamanta isi exprimase consimtamantul fata de succesiune.
Paratii sustin ca reclamanta nu a infaptuit acte de dispozitie intrucat reclamanta, imediat dupa decesul lui U.I. a plecat in Germania, unde locuieste din anul 1984.
Totodata paratii sustin ca sintagma "fiica de frate predecedat" este o eroare de dactilografiere, precum si faptul ca s-a mentionat in mod eronat ca declaratia este data in anul 2002.
In drept au fost invocate disp. art. 115 si urm. C.Pr.civ.
In dovedire s-a solicitat proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei.
Prin incheierea din data de 4.05.2007, au fost disjunse capetele 3, 4, 5 din actiune, privind iesirea din indiviziune, stabilirea masei succesorale si a calitatii mostenitorilor si cotelor, care formeaza obiectul altui dosar, pentru motivele aratate in incheierea respectiva.
La data de 16.05.2007, la solicitarea instantei, BNPA I.M. si A.M. au comunicat la dosar copia dosarului succesoral
Instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriu, proba testimoniala, considerandu-le, raportat la dispozitiile art.167 alin. 1 C.Pr.Civ., pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei.
La data de 7.09.2007, au fost audiati martorii D. I. si C.V.),  la aceeasi data fiind depus la dosar interogatoriul propus de parati reclamantei, apostilat, iar la data de 12.10.2007, a fost audiata martora C. Z.
La data de 14.03.2008, s-a depus la dosar declaratia data de reclamanta, autentificata sub nr. 3529/17.08.2001, fiind incheiat un proces verbal cu privire la starea inscrisului la aceeasi data..
Prin incheierea de sedinta din data de 14.03.2008, s-a dispus efectuarea unei expertize grafice, iar la data de 25.06.2008, a fost depus la dosar raportul de expertiza nr. 196/18.06.2008, filele 153-158 dosar.
La data de 1.07.2008, a fost depusa o nota de obiectiuni la raportul de expertiza criminalistica formulate de catre reclamanta.
La data de 5.03.2009, s-a depus la dosar noul raport de expertiza criminalistica.
La data de 17.03.2009, s-au depus la dosar obiectiuni la raportul de expertiza criminalistica formulate de parati.
Analizand actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
In fapt, in urma decesului lui U.I., survenit la 20.03.1999, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, str. GH.T., nr. 120, sector 2, reclamanta S. (fosta V.) F., in calitate de fiica a acestuia, a declarat ca a inteles sa ramana straina de succesiune prin declaratia autentificata sub nr. 3589/17.08.2001 de BNP M.E.
Ulterior, s-a format dosarul succesoral nr. 28, aflat pe rolul BNP I.M., in care s-a atasat declaratia reclamantei si a martorilor care arata ca defunctul a avut doi copii, pe reclamanta V.F. si pe paratul U.A. dosar finalizat prin emiterea de catre BNP a certificatului de mostenitor nr. 27/12.04.2002.
Existand declaratia notariala a reclamantei prin care se arata expres faptul ca nu a inteles sa vina la mostenirea tatalui sau, notarul public nu a apreciat necesara citarea acesteia in vedere dezbaterii succesorale.
Desi din continutul certificatului de mostenitor, fila 3, capitolul "mostenitori", rezulta ca reclamanta V.F. este straina de succesiune conform declaratiei autentificata sub nr. 3589/17.08.2002 de BNP M.E., in calitate de nepoata de frate predecedat, instanta, verificand actele dosarului succesoral nr. 28/2002, constata ca este vorba de doua erori materiale strecurate: cea privind data autentificarii declaratiei (anul 2002 in loc de 2001) si cea privind gradul de rudenie cu defunctul.
Din moment ce declaratia reclamantei este atasata la dosarul succesoral, in copie, rezulta cu certitudine ca nu este vorbe despre o alta declaratie, ci doar despre o eroare materiala care nu-i produce reclamantei vreo vatamare.
In ceea ce priveste gradul de rudenie, instanta constata ca, atat din declaratia autentificata a reclamantei, cat si din depozitia martorei M.A.I., rezulta ca s-a avut in vedere in cadrul dezbaterii succesiunii calitatea reclamantei de fiica a defunctului, mentiunea aratata reprezentand o simpla eroare materiala care de asemenea nu i-a provocat vreo vatamare acesteia.
Instanta arata de asemenea ca, in cazul in care intr-adevar s-ar fi considerat de catre notarul in fata caruia s-a dezbatut succesiunea, ca reclamanta este nepoata de frate predecedat, aceasta nici nu ar fi fost mentionata in certificatul de mostenitor ca fiind straina de succesiune deoarece nu ar fi avut vocatie concreta la mostenirea defunctului, fiind inlaturata prin acceptarea succesiunii de catre fiul acestuia, care face parte din prima clasa de succesori.
In drept, potrivit dispozitiilor art. 88 din Legea nr.36/1995, modif. privind activitatea notariala “cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii".
In privinta anularii certificatului, instanta arata ca trebuie sa se faca distinctie dupa cum partea care o cere a participat la procedura succesorala notariala si a consimtit la eliberarea lui sau are calitatea de terta persoana care nu si-a dat acordul la emiterea lui. Astfel, daca partea nu a participat la emiterea lui, asa cum se intampla in cauza de fata in privinta reclamantei, se poate contesta calitatea de mostenitor a titularului ori intinderea drepturilor succesorale, mentiunile certificatului fiindu-i opozabile numai pana la dovada contrara.
Instanta apreciaza, raportat la probele administrate, ca este justificata calitatea procesuala activa a reclamantei care este succesor legal cu vocatie concreta la succesiune, respectiv descendent de gradul 1 si care se considera vatamata prin emiterea acestui certificat prin necitarea sa in cadrul dezbaterii succesiunii.
Vatamarea la care se refera reclamanta, astfel cum prevede art.88 alin.1 din Legea nr. 36/1995 modif., consta in faptul ca procedura succesorala nu s-a dezbatut cu respectarea normelor legale care prevad citarea celor care au vocatie la mostenire, respectiv art. 75 alin.1 din acelasi act normativ.
Instanta apreciaza ca existenta acestei vatamari este conditionata de stabilirea calitatii de mostenitoare a reclamantei de pe urma defunctului, ca urmare a acceptarii succesiunii in termenul legal de 6 luni de la data deschiderii acestei, potrivit dispozitiilor art. 700 Cod civ.
Instanta arata ca, potrivit dispozitiilor art.651 C.civ. data deschiderii succesiunii coincide cu momentul mortii celui care lasa mostenirea, astfel ca succesiunea defunctului U.I. s-a deschis la data decesului acestuia, respectiv 20.03.1999
Conform dispozitiilor art.659 C.civ., succesiunile sunt deferite copiilor si descendentilor defunctului, ascendentilor si rudelor sale colaterale, in ordinea si dupa regulile determinate de lege.
Actul de optiune succesorala reprezinta actul prin care titularul dreptului subiectiv de optiune succesorala are posibilitatea de alegere intre trei facultati,  a acceptarii pure si simple, a acceptarii sub beneficiu de inventar sau a renuntarii la mostenire, oricare dintre aceste trei posibilitati realizandu-se prin manifestarea de vointa a succesibilului intr-unul din aceste trei acte juridice.
Acceptarea pura si simpla consta in actul sau faptul juridic unilateral savarsit de succesibil, prin care isi consolideaza neconditionat calitatea de mostenitor, definitivand transmisiunea succesorala care a operat la data deschiderii mostenirii.
Aceasta poate fi expresa, atunci cand aceasta imbraca forma unui inscris autentic sau sub semnatura privata (art.689 Cod civ.), sau tacita, atunci cand succesibilul indeplineste acte juridice pe care nu le putea face decat in calitate de mostenitor si din care rezulta indirect, dar nemijlocit, intentia sa de acceptare a mostenirii (de exemplu acte de administrare cu caracter definitiv sau de dispozitie, nu si acte de administrare cu caracter provizoriu ori acte de conservare).
In cauza de fata, paratii au sustinut atat in fata notarului cat si a instantei ca reclamanta nu a acceptat succesiunea de pe urma defunctului in termenul legal de acceptare si nici ulterior, facand dovada in acest sens prin depozitiile martorilor D.I. si C.Z. si prin declaratia autentificata data de reclamanta in 2001.
Instanta retine faptul ca aceasta declaratie reprezinta un inscris autentic valabil incheiat, potrivit prevederilor art. 1171 Cod civ., semnat de reclamanta, aspect stabilit atat prin primul raport de expertiza grafoscopica intocmit in cauza de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Bucuresti, cat si prin noul raport de expertiza in aceeasi specialitate intocmit de Institutul National de Expertize Criminalistice, ca urmare a admiterii obiectiunilor la primul raport.
Desi declaratia reclamantei face dovada deplina a prezentarii sale in fata notarului M.E. la 17.08.2001, deci dupa implinirea termenului suspensiv de acceptare a succesiunii tatalui sau, si luarea de catre acesta a consimtamantului reclamantei cu privire la mentiunile actului, respectiv inexistenta vreunui act de acceptare a succesiunii tatalui din partea reclamantei, instanta arata ca acest inscris autentic face dovada pana la declararea falsului numai in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile lui simturi, respectiv cele aratate anterior, celelalte mentiuni facand dovada pana la proba contrara.
Astfel, pentru a stabili calitatea de mostenitor a reclamantei, fiica defunctului, prin acceptarea succesiunii de catre aceasta a succesiunii ramase de pe urma acestui defunct, instanta va analiza sustinerile acesteia raportat la probele administrate in dovedirea acceptarii tacite.
Instanta arata in primul rand faptul ca reclamanta, prin cererea de chemare in judecata, nu a sustinut ca ar fi acceptat succesiunea tatalui sau in vreunul dintre modurile aratate anterior, singurele sale sustineri fiind facute cu privire la viciile procedurii notariale privind citarea sa si neregulile constatate in continutul certificatului de mostenitor, nereguli pe care instanta a argumentat deja lipsa vreunei vatamari.

Abia dupa administrarea probatoriului, respectiv audierea martorilor si efectuarea celor doua rapoarte de expertiza criminalistica grafoscopica, in cadrul concluziilor pe fondul cauzei, aparatorul acesteia a sustinut faptul ca aceasta ar fi acceptat tacit succesiunea tatalui prin insusirea, dupa decesul acestuia, a unui lant de aur si a unor obiecte de mobilier, precum si prin primirea unei sume de bani care ar putea fi identificata ca reprezentand exact cota parte succesorala care i s-ar fi cuvenit in urma vanzarii unui bun imobil ce facea parte din masa succesorala.
- Cu privire la insusirea acestor bunuri, instanta arata ca singura dovada in acest sens este facuta de reclamanta prin declaratia indirecta a martorului propus de reclamanta, C.V., care declara expres faptul ca are cunostinta despre acest fapt chiar de la reclamanta ("dupa inmormantare reclamanta a trecut pe la mine, ocazie cu care mi-a comunicat ca a preluat din bunurile lasate de defunct, un lant gros de aur cu o cruce mare, precum si piese de mobilier, urmand ca ulterior sa dezbata succesiunea").
Calitatea de martor presupune ca respectiva persoana sa aiba cunostinta despre faptele cauzei pe care le-a constatat personal, prin propriile simturi, o astfel de marturie indirecta neputand proba faptul preluarii bunurilor respective decat eventual in urma coroborarii cu alte probe si nu prin ea insasi, iar o alta proba in acest sens nu exista, astfel ca instanta va aprecia ca nedovedita aceasta sustinere a reclamantei.
Mai mult, martorul paratilor, D.I., sustine faptul ca reclamanta ar fi fost in relatii foarte proaste cu parintii sai si le-ar fi facut foarte multe probleme, furandu-le din casa bijuterii si covoare in timpul vietii.
- In ceea ce priveste cota parte de 1 din dreptul de proprietate asupra apartamentului din Lacul Tei, ce a facut parte din masa succesorala a defunctului (fila 56 verso), aceasta a fost vandut de parata U.E. la 22.12.2003 prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3604/22.12.2003, deci la mult timp dupa implinirea termenului legal de acceptare a succesiunii si chiar dupa ce reclamanta s-a declarat straina de succesiune.
Deci si in cazul in care primirea de catre reclamanta a unei sume de bani de la mama sa in respectiva perioada ar fi reprezentat un act de acceptare, valoarea acesteia fiind echivalenta valorii cotei parti care i s-ar fi cuvenit din acest bun, ceea ce in urma unui calcul nu reiese (suma trimisa de parata reclamantei fiind mult mai mare decat cota de 3/8 din 1 din pretul incasat prin vinderea imobilului), acest act nu ar fi fost facut inauntrul termenului de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, astfel ca nu ar fi valorat acceptare.
Cum acestea au fost singurele argumente ale reclamantei in favoarea acceptarii in termen de 6 luni a mostenirii defunctului, inlaturate motivat de catre instanta, instanta are convingerea ca mostenirea nu a fost acceptata de catre reclamanta in termenul legal de 6 luni, care, s-a implinit la 20.09.1999.

Datorita nedovedirii acceptarii mostenirii de pe urma defunctului sau tata de catre reclamanta, precum si datorita existentei unei declaratii notariale valabile prin care aceasta recunoaste ca este straina de succesiune prin neacceptare, instanta apreciaza ca aceasta nu a fost in vreun fel vatamata prin faptul necitarii sale in cadrul dezbaterii succesorale de pe urma acestui defunct.
 Instanta arata ca, in masura in care nu s-a facut dovada vatamarii prin necitarea reclamantei in vedere dezbaterii succesorale notariale, nu are aplicabilitate potrivit art. 105 alin.2 Cod proc.civ., sanctiunea nulitatii virtuale a certificatului de mostenitor.

Cu privire la al doilea motiv de nulitate absoluta a certificatului de mostenitor, respectiv existenta unei cauze ilicite, instanta arata ca o cauza licita reprezinta una dintre conditiile de valabilitate ale actului juridic civil, o conditie de fond esentiala si prezumata de lege potrivit art. 967 Cod civ., astfel ca cel care invoca existenta unei cauze ilicite are obligatia probarii sustinerilor sale.
Conform art. 968 Cod civ., "cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice", cauza ilicita cuprinzand astfel doua componente: concordanta cu legea si moralitatea.
Atitudinea paratilor care nu au apreciat necesara desfasurarea procedurii succesorale notariale in prezenta reclamantei nu poate fi considerata de catre instanta neconforma legii ori moralei pentru considerentele deja aratate pe larg.

O alta sustinere privind nelegalitatea certificatului de mostenitor este aceea ca, fiind mostenitor rezervatar, reclamantei i s-a incalcat rezerva succesorala la care era indreptatita prin lege, sustinere apreciata de asemenea neintemeiata de catre instanta motivat de faptul ca, intrucat rezerva este o parte a mostenirii care se atribuie rezervatarilor in calitate de mostenitori legali, ea poate fi pretinsa numai de cei care vin efectiv la mostenire, deci indeplinesc conditiile necesare pentru aceasta: au capacitate succesorala, vocatie concreta la mostenire si au acceptat mostenirea.

Pentru toate aceste considerente, in temeiul prevederilor art. 88 din Legea nr. 36/1995 modif. si art. 967, 968 Cod civ., instanta va respinge actiunea reclamantei ca fiind neintemeiata.

Desi reclamanta a cazut in pretentii, retinandu-se culpa procesuala a acesteia, in temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ., instanta apreciaza neintemeiata cererea paratilor de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecata facute de acestia, respectiv onorariul de avocat de 600 lei achitat prin chitanta nr. 343/25.01.2007 (fila 206) motivat de faptul ca nu s-a facut dovada de catre parati in sensul ca respectiva suma ar fi fost achitata  pentru litigiul de fata.
Instanta constata ca nu corespunde contractul de asistenta juridica incheiat de parati cu aparatorul I.M. pentru cauza de fata, din imputernicirea avocatiala reiesind ca aceasta este inregistrat cu nr. 235184/20.04.2007, iar chitanta aratata anterior este emisa la 25.01.2007, deci anterior chiar datei la care s-a introdus actiunea la instanta de catre reclamanta (30.03.2007), si cuprinde mentiunea privind valoarea sa, de 600 lei reprezentand onorariu de avocat, fara a se arata expres prestatia efectiva a avocatului (obiectul litigiului ori nr. de dosar in care a prestat activitatea).
Pentru aceste considerente, instanta va respinge cererea paratilor de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.