nulitate act juridic Lg.18/1991, conversiune act juridic

Pentru a putea opera conversiunea actului juridic, trebuie intrunite cumulativ patru conditii, respectiv: sa existe un element de diferenta intre actul juridic nul si actul juridic ce urmeaza a fi considerat valabil; actul juridic pentru care a fost emisa manifestarea de vointa sa fie anulat efectiv si total, actul juridic ce urmeaza a fi considerat valabil sa indeplineasca toate conditiile de validitate, iar acestea sa se regaseasca in chiar actul juridic desfiintat, manifestarea de vointa a partilor sa fie favorabila conversiunii, adica din aceasta manifestare de vointa sa nu rezulta inadmisibilitatea conversiunii. (sentinta civila nr. 2312/12.03.2008)

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti la data de 05.02.2007, sub nr. 1333/300/2006, reclamantii F.V. si F.A. au chemat in judecata parata Fundatia A.L. solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1471/18.06.2001 la Biroul Notarului Public Florina Dobre, contract avand ca obiect suprafata de 3.000 mp teren situata in Bucuresti, Aleea A.  nr. 37-45, sectorul 2.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca li s-a constituit dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren de 5000 mp, situata in Bucuresti, sectorul 2, prin titlul de proprietate  nr. 1456/23.11.1992, eliberat de Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Reclamantii au mai aratat faptul ca la data de 18.06.2001 au incheiat cu parata contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1471/18.06.2001 la Biroul Notarului Public Florina Dobre prin care i-au instrainat acesteia 3.000 mp din totalul de 5000 mp. In continuare, reclamantii au mai precizat faptul ca acest contract de vanzare cumparare a fost incheiat cu incalcarea art. 32 si 43 din Legea nr. 18/1991, fiind astfel afectat de nulitate absoluta.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 32 si 43 din Legea nr. 18/1991.
In dovedirea sustinerilor din considerentele cererii de chemare in judecata, reclamantii au solicitat si instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse in copie certificata pentru conformitate cu originalul: contract de vanzare cumparare  autentificat sub nr. 1471/18.06.2001 la Biroul Notarului Public Florina Dobre, titlul de proprietate nr. 1456/23.11.1992, contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3522/17.12.1996, antecontract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 635/18.04.2006, antecontract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3810/16.11.1996, actele care au stat la baza incheierii contractului de vanzare cumparare autentificat nr. 1471/18.06.2001, certificat Directia Venituri Buget Local Sector 2 Bucuresti sector 2, precum si proba cu interogatoriul paratei la care reclamantii au renuntat la termenul din data de 04.02.2008.
Cererea de chemare in judecata a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei, potrivit art. 3 din Legea nr. 146/1997 si au fost aplicate timbre judiciare in cuantum de 0, 6 lei, conform art. 3 din O.G. nr. 32/1995.
Prin intampinare, parata a invocat exceptia lipsei de interes a promovarii cererii, motivat de faptul ca pentru promovarea unei actiuni civile reclamantul trebuie sa justifice un interes care sa indeplineasca  cumulativ urmatoarele cerinte:  sa fie nascut si actual, legitim si personal, or, in speta, actiunea formulata de reclamanti nu justifica un interes legitim ca urmare a faptului ca acestia inteleg sa-si invoce propria culpa  si anume reaua credinta de care au dat dovada la momentul realizarii contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1471/18.06.2001. Parata a mai sustinut faptul ca la momentul incheierii acestui contract, reclamantii, in calitatea acestora de vanzatori, aveau cunostinta despre faptul ca dreptul de proprietate s-a obtinut prin constituirea in temeiul Legii nr. 18/1991 si despre dispozitiile prohibitive in ceea ce priveste instrainarea cuprinsa in art. 32 din acest act normativ. Prin urmare, a mai aratat parata, in situatia in care cauza pentru care se cere a se constata nulitatea este tocmai fapta ilicita si culpabila a reclamantilor, in sensul vanzarii in cunostinta de cauza a unui teren indisponibilizat, sanctiunea procesuala care intervine in acest caz este   respingerea actiunii pentru lipsa interesului ca element de valabilitate a actiunii civile ca urmare a neindeplinirii conditiei caracterului legitim al acestuia. In continuare, parata a invocat si exceptia exercitarii abuzive a drepturilor procesuale, intrucat drepturile subiective civile se bucura de protectia legii numai atunci cand sunt exercitate cu buna credinta, potrivit art. 3 din decretul 31/1954: " Drepturile  civile sunt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social."
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 108, alin. 4, art. 723 C.proc.civ., art. 3 din decretul 31/1954.
Prin cererea reconventionala, parata - reclamanta a solicitat sa se constate ca actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1471/18.06.2001, nul ca si contract, este valabil ca antecontract de vanzare-cumparare, in aplicarea principiului conversiunii actelor juridice, solicitand, de asemenea, pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare intervenit intre cele doua parti.
In motivarea cererii reconventionale, parata - reclamanta a aratat ca in situatia admiterii cererii reconventionale, actul juridic incheiat intre parti va avea natura juridica a unui antecontract de vanzare-cumparare, intrunind toate conditiile de valabilitate, prin urmare, potrivit art. 5, alin. 2 din Legea nr. 247/2005, Titlul X, se poate solicita instantei suplinirea consimtamantului partii la incheierea contractului in forma autentica.
In drept, cererea reconventionala a fost intemeiata pe dispozitiile art. 119, 120 C.proc.civ., art. 969, 978 C.civ., art. 5 din Legea nr. 247/2005, Titlul X.
Cererea reconventionala a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 1295 lei, potrivit art. 2 si 3 din Legea nr. 146/1997, fiind aplicate timbre judiciare de o, 6 lei, conform art. 3 din O.G. nr. 32/1995.
In aparare si in sustinerea cererii reconventionale, parata - reclamanta a solicitat si instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse in copie certificata pentru conformitate cu originalul: ordine de plata, chitante,
La termenul din data de 03.09.2007, instanta a respins exceptia lipsei de interes ca neintemeiata, calificand exceptia exercitarii abuzive a drepturilor procesuale ca fiind o aparare formulata in vederea combaterii pretentiilor deduse judecatii, pentru considerentele aratate in incheierea de sedinta de la acel termen.
La termenul din data de 04.02.2008, reclamantii - parati au invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in ceea de priveste capatul de cerere reconventionala prin care s-a solicitat pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, motivat de faptul ca au trecut mai mult de trei ani de la data incheierii presupusului antecontract intre parti.
Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, retine urmatoarele:
Conform titlului de proprietate nr. 1456/23.11.1992, catre reclamantul F.V. s-a dispus constituirea dreptului de proprietate cu privire la o suprafata de 5.000 mp teren arabil situat in intravilan. La data de 18.06.2001, reclamantii F.V. si F.A., in calitate vanzatori, au instrainat prin incheierea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1471 la Biroul Notarului Public Florina Dobre catre parata Fundatia A.L. o suprafata de teren de 3.000 mp situata in Bucuresti, Aleea A. nr. 37-45, sectorul 2 (conform certificatelor de la filele nr. 62-63 din dosar), ce facea parte din suprafata de teren dobandita prin constituire.
In ceea ce priveste cererea principala, instanta constata ca aceasta este intemeiata, urmand a o admite, pentru urmatoarele motive:
Dispozitiile art. 32 din Legea nr. 18/1991, in forma in vigoare la data incheierii actului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1471 la Biroul Notarului Public Florina Dobre, stabilesc faptul ca terenul atribuit conform art. 19 alin. (1), art. 21 si art. 43 nu poate fi instrainat prin acte intre vii timp de 10 ani, socotiti de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de instrainare, constatarea nulitatii putand fi ceruta in justitie de catre primarie, prefectura, procuror, precum si de catre oricare persoana interesata.
In conformitate cu dispozitiile art. 1310 C.civ., in aplicarea unui principiu general stabilit de art. 963 C.civ., un contract de vanzare-cumparare, pentru a putea fi considerat ca valabil incheiat, trebuie sa indeplineasca, printre alte conditii, si pe aceea ca bunul vandut sa existe in circuitul civil. Se reglementeaza astfel principiul liberei circulatii a bunurilor, insa doar a celor care sunt susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate, stabilindu-se si o exceptie de la acest principiu, respectiv nu pot forma obiectul unui astfel de contract bunurile care nu sunt in comert, in circuitul civil. In ceea ce priveste categoriile de bunuri inalienabile, s-a stabilit ca acest regim juridic poate rezulta fie din natura acestora, fie dintr-o prevedere expresa a legii. In situatia prevazuta de art. 32 din Legea nr. 18/1991, inalienabilitatea are insa, un regim temporar si propter rem - adica urmareste bunul in proprietatea oricui s-ar afla, intrucat cu privire la terenurile asupra carora s-a constituit dreptul de proprietate conform acestui act normativ, se instituie o interdictie de instrainare pentru o perioada de 10 ani de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii. Prin urmare, in speta, fata de data inscrierii titlului de proprietate - 10.12.1996, astfel cum rezulta din mentiunea de pe acesta, rezulta ca obiectul actului de vanzare-cumparare se afla, la data incheierii acestuia - 18.06.2001, inca sub interdictia de instrainare mentionata mai sus, intrucat termenul de 10 ani a inceput sa curga de la data de 01.01.1997.
Astfel cum stabileste art. 32 din Legea nr. 18/1991, sanctiunea care intervine in situatia nerespectarii interdictiei respective este nulitatea absoluta, sanctiune care lipseste actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru valabilitatea acesteia. Pe cale de consecinta, nulitatea afecteaza intregul act juridic civil, astfel ca cererea principala este intemeiata, motiv pentru care instanta urmeaza a o admite astfel cum a fost formulata.
Instanta nu va retine apararea paratei - reclamante in sensul ca reclamantii - parati nu-si pot invoca propria culpa in sustinerea admiterii cererii, intrucat aplicarea principiului "nimanui nu-i este permis sa se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obtine protectia judiciara a unui drept" nu impieteaza asupra incidentei nulitatii actului juridic (care, astfel cum s-a aratat mai sus, poate fi invocata de orice persoana interesata), ci afecteaza unul dintre efectele acestei sanctiuni - restabilirea situatiei anterioare, in sensul ca prestatiile efectuate in temeiul actului juridic anulat nu sunt supuse restituirii in aceasta situatie.
In ceea ce priveste primul capat de cerere reconventionala, instanta constata ca acesta este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Prin conversiunea unui act juridic se intelege calificarea manifestarii de vointa ca echivalenta unui anumit act juridic, chiar daca nu este valabila ca alt act juridic, in aplicarea regulii de interpretare stabilita de art. 978 C.civ. - actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat.
Pentru a putea opera conversiunea actului juridic, trebuie intrunite cumulativ patru conditii, respectiv: sa existe un element de diferenta intre actul juridic nul si actul juridic ce urmeaza a fi considerat valabil; actul juridic pentru care a fost emisa manifestarea de vointa sa fie anulat efectiv si total, actul juridic ce urmeaza a fi considerat valabil sa indeplineasca toate conditiile de validitate, iar acestea sa se regaseasca in chiar actul juridic desfiintat, manifestarea de vointa a partilor sa fie favorabila conversiunii, adica din aceasta manifestare de vointa sa nu rezulta inadmisibilitatea conversiunii.
In ceea ce priveste prima cerinta a conversiunii, instanta constata ca actul juridic incheiat intre parti, nul absolut ca si contract de vanzare-cumparare, valoreaza ca manifestare de vointa, un antecontract de vanzare-cumparare; prin urmare, elementul de diferenta dintre cele doua acte juridice rezida in natura lor, actul juridic nul fiind un contract, iar cel care urmeaza a fi considerat valabil fiind un antecontract.
Referitor la conditia ca actul juridic pentru care a fost emisa manifestarea de vointa sa fie anulat efectiv si total, instanta constata ca si aceasta este indeplinita, intrucat cererea principala a fost admisa, constatandu-se nulitatea absoluta a intregului act juridic.
Instanta mai constata, de asemenea, faptul ca actul juridic incheiat intre parti indeplineste toate conditiile de forma si fond necesare pentru valabilitatea sa, respectiv cele prevazute de art. 948 C.civ.
In privinta admisibilitatii conversiunii, din examinarea continutului actului juridic incheiat intre parti nu rezulta o manifestare de vointa in sens defavorabil incidentei acesteia, iar apararea reclamantilor - parati in sensul ca nu isi exprima la acest moment acordul in vederea operarii conversiunii nu va fi retinuta de instanta, intrucat analiza manifestarii de vointa din acest punct de vedere se realizeaza raportat la data intervenirii acesteia, respectiv data incheierii actului juridic, cum nu va fi retinuta nici sustinerea conform careia conversiunea nu poate viza un act juridic incheiat cu incalcarea unei legi speciale, intrucat, in masura in care nu se prevede o dispozitie speciala contrara, aplicabile in speta devin principiile generale ale dreptului comun.
Prin urmare, instanta va constata ca, in temeiul principiului conversiunii actului juridic, contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1471 in data de 18.06.2001 la Biroul Notarului Public Florina Dobre, lovit de nulitate absoluta, este valabil ca antecontract de vanzare-cumparare.
Analizand exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in privinta formularii capatului de cerere reconventionala prin care s-a solicitat pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, instanta o va respinge ca neintemeiata, intrucat, conform art. 16, alin. 1, lit. a din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, in situatia recunoasterii dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia, se intrerupe curgerea termenului de prescriptie. Prin urmare, intrucat de la data incheierii antecontractului de vanzare-cumparare intre parti, obiectul acestuia a fost in posesia paratei - reclamante, reclamantii - parati recunoscandu-i, deci, dreptul acesteia, nu se poate opune paratei - reclamante o sanctiune care intervine in situatia pasivitatii titularului dreptului civil.
In ceea ce priveste fondul capatului al doilea al cererii reconventionale, instanta retine ca, in conformitate cu art. 5 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, instrainarile realizate sub orice forma ale terenurilor nu valideaza titlurile de proprietate ale instrainatorilor si dobanditorilor, daca acestea erau lovite de nulitate, ca urmare a incalcarii dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor, iar in situatia in care dupa incheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza ulterior sa incheie contractul, partea care si-a indeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract.
Prin urmare, instanta il poate obliga pe vanzatorul-promitent la respectarea obligatiei de vanzare asumata in antecontract, chiar si fara acordul acestuia, in lumina principiilor executarii in natura a obligatiilor si repararii in natura a prejudiciilor, hotararea instantei, suplinind consimtamantul vanzatorului-promitent prin transferul dreptului de proprietate dintr-un patrimoniu in altul, ca urmare a caracterului sau constitutiv. Avand in vedere ca in materie contractuala culpa debitorului este prezumata, ca parata si-a executat obligatia de plata a pretului, iar termenul la care expira interdictia de vanzare, prevazuta de art. 32 din Legea nr. 18/1991, s-a epuizat la data de 01.01.2007, constatand ca dreptul de proprietate asupra imobilului se afla in patrimoniul paratei - reclamante, instanta va admite cererea reconventionala si, pe cale de consecinta, va pronunta o hotarare care va tine loc de act autentic de vanzare-cumparare, incheiat intre reclamantii - parati, in calitate de vanzatori, si parata - reclamanta, in calitate de cumparatoare, avand ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului intravilan in suprafata de 3.000 mp situat in Bucuresti, str. A., nr. 37 - 45, sector 2, pretul fiind in cuantum de 69.300 lei, echivalentul a 24.000 USD.
Avand in vedere solicitarea paratei - reclamante, precum si faptul ca reclamantii - parati nu au solicitat cheltuieli de judecata, cazand in pretentii privitor la cererea reconventionala, potrivit art. 274 C.proc.civ., ii va obliga la plata catre parata - reclamanta a sumei in cuantum de 5252, 26 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbrul judiciar si onorariul de avocat achitat conform facturii fiscale nr. 1036/13.04.2007.