plangere contrav.

Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta intreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza intr-un domeniu in care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, ea retine ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune in sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata. (sentinta civila nr. 3141/07.04.2008)
Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul acestei instante la data de 14.03.2008 sub nr. 3171/300/2008, contestatorul H.R.A. a solicitat, in contradictoriu cu intimata Politia Comunitara, anularea procesului - verbal seria PC nr. 0034442 din data de 16.02.2008, prin care a fost amendat cu suma de 2.500 de lei pentru ca in data de 15.02.2008, ora 10:20 a calcat peste o peluza prevazuta cu rond de flori si gard viu, cu autoturismul cu numar de inmatriculare nr. IF 08_, si a distrus, prin patrunderea cu autoturismul, vegetatia ierboasa si lemnoasa existenta in spatiul verde, contraventii prevazute de art. 1 lit. b si art. 3 lit. d din HCGMB nr. 10/2001, republicata.
In motivarea plangerii, contestatorul a aratat ca agentul constatator nu ar fi facut minimele diligente cerute de lege pentru corecta identificare a contravenientului, complacandu-se in a ii aplica lui sanctiunea amenzii doar in virtutea faptului ca el este proprietarul respectivului autovehicul. Astfel, intimata nu a probat in nici un fel faptul ca el se face vinovat de savasirea pretinsei contraventii, ceea ce constituie un abuz in serviciu.
De asemenea, petentul a invocat nelegalitatea procesului-verbal de contraventie, datorita lipsei unui martor-asistent, si atrege atentia ca este posibil ca procesul-vernbal sa fi fost incheiat de fapt la biroul agentului constatator.
Pe fondul cauzei, petentul a aratat ca fapta a fost savarsita in plina iarna (15 februarie 2008) si arata ca fata de aceste imprejurari meteorologce nu vede cum a putut fi calcata o peluza si un rod de flori. In plus, petentul se plange de lipsa locurilor de parcare si considera ca ar fi trebuit aplicata sanctiunea avertismentului.
In drept, petentul a invocat prevederile art. 31 din OG nr. 2/2001, cu modificarile ulterioare, si a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
In conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, plangerea impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este scutita de taxa judiciara de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutita si de plata timbrului judiciar.
Desi legal citata, intimata nu a depus la dosar intampinare si nici nu a formulat aparari orale sau scrise fata de sustinerile petentului.
In temeiul art. 167 C.proc.civ., instanta a incuviintat pentru petent proba cu inscrisuri, astfel cum va rezulta mai jos din analiza detaliata a materialului probator pe care este intemeiata solutia in cauza.
Verificand, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, instanta constata ca acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistand cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu.
In ce priveste motivele invocate de petent, instanta retine ca acestea sunt neintemeiate, pentru urmatoarele motive:
(1) In ce priveste faptul ca agentul constatator nu ar fi facut minimele diligente cerute de lege pentru corecta identificare a contravenientului, aplicandu-i petentului sanctiunea amenzii doar in virtutea faptului ca el este proprietarul autovehicului, instanta a procedat la citarea petentului cu mentiunea de a "indica numele persoanei careia i-a fost incredintat spre folosinta autovehiculul si probe in acest sens". Evident, instanta a avut invedere existenta unui contract cu data certa avand ca obiect trasferul folosintei catre o alta persoana. Or, petentul nu s-a infatisat in instanta si nu a propus probe in acest sens.
Instanta observa ca atitudinea agentului constator nu constituie un abuz in serviciu, ci o corecta si riguroasa aplicarea atat a legislatiei interne, cat si a juruisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie contraventionala.
Astfel, instanta reaminteste cauze precum Gaucher impotriva Frantei, in care reclamantul a fost sanctionat contraventional in ciuda faptului ca afirmase ca nu el a fost conducatorul autovehiculului la data constatarii faptei. Fata de imprejurarea ca aceasta aparare i-a fost respinsa si ca instantele nationale nu au adus ele dovada concreta ca masina fusese condusa de reclamant, acesta s-a plans in fata CEDO de incalcarea prezumtiei de nevinovatie.
Or, Curtea europeana a retinut in motivarea deciziei de inadmisibilitate a cauzei ca nu rezulta din motivarea hotararii interne ca instantele nationale au pornit de la ideea preconceputa ca reclamantul este vinovat de savarsirea faptei, ci au judecat cauza pe baza probelor furnizate de acuzare si administrate in mod contradictoriu in fata lor. Daca este adevarat ca sarcina probei incumba acuzarii si dubiul profita celui acuzat, simpla negare a imprejurarii ca reclamantul conducea masina in momentul constatarii faptei nu este suficienta pentru a il exonera de raspundere, acesta neaducand nici macar un indiciu pertinent care sa dea veridicitate acestei afirmatii.
Curtea a mentionat in mod expres (a se vedea, de exemplu, decizia de inadmisibilitate Falk impotriva Olandei) ca prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta intreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza intr-un domeniu in care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, ea retine ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune in sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata. 
In aceste conditii, instanta constata ca poate analiza savarsirea contraventiei prin raportare la proprietarul autovehiculului si apreciaza ca agentul constatator a actionat in limitele si cu respectarea legii.
(2) In ceea ce priveste lipsa martorului-asistent din procesul-verbal de contraventie, deci incalcarea art. 19 din OG nr. 2/2001 invocata de petent, instanta observa ca din cuprinsul procesului-verbal rezulta ca acesta a fost incheiat in lipsa contravenientului, iar martorii prezenti au refuzat implicarea. In acest sens, agentul constatator a procedat in conformitate cu prevederile art. 19 alin. 1 si 3 din OG nr. 2/2001, care prevede ca in cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor, iar in lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod. Or, asa cum rezulta din procesul-verbal de contraventie, agentul constatator a precizat motivele care au impiedicat semnarea inscrisului constatator de catre un martor, si anume faptul ca persoanele de fata au refuzat implicarea datorita temerii de a fi chemate in instanta, in cazul contestarii procesului-verbal. Aceasta precizare intruneste conditiile legale, legea permitand incheierea proceselor-verbale de contraventie si in situatiile limita in care nu este posibila semnarea de catre un martor, cu conditia ca aceasta lipsa sa fie justificata obiectiv (persoanele de fata au refuzat  implicarea).
(3) De asemenea, chiar si imprejurarea ca procesul - verbal ar fi fost incheiat in alt loc decat cel al constatarii contraventiei nu ar fi determinat anularea procesului-verbal de contraventie, de vreme ce legea nu il obliga pe agent sa incheie - in majoritatea cazurilor, in ipoteza in care petentul nu este de fata - procesul-verbal la locul constatarii contraventiei. Or, petentul nu a sustinut nici un moment ca ar fi fost de fata la momentul constatarii contraventiei (oricum, ar fi trebuit sa se inscrie in fals).
Sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca petentul a depus la dosar (fila 5) o plansa foto, aratand ca acesta este spatiul verde care delimiteaza sensurile de mers la intersectia Strada G. si Sos. P.. Despre acest spatiu, s-a mentionat ca arata astfel de cel putin un an de zile.
Or, instanta observa in plansa foto un loc destinat a fi spatiu verde, unde petentul declara ca poate parca deoarece era iarna si nu vede cum a putut fi calcata o peluza si un rod de flori, aparari pe care instanta nu le poate primi.
Astfel, nu se poate invoca lipsa partiala a vegetatiei pentru a justifica parcarea pe un spatiu acoperit (partial) cu iarba, din moment ce legea protejeaza stationarea in zonele prevazute in planul urbanistic ca spatii verzi, fara a conditiona aceasta masura protectiva de existenta vegetatiei la un anumit moment, tocmai pentru ca are in vedere si fluctuatiile anotimpurilor, ciclul natural al vegetatiei sau diverse probleme temporare care pot da spatiului un aspect deteriorat. In plus, chiar parcarile repetate pot duce la distrugerea spatiului verde.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii contraventionale aplicate, in raport cu dispozitiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanta retine ca amenda contraventionala aplicata inspre maximul prevazut de lege este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinand seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului, care a negat comiterea contraventiei.
Instanta va respinge cererea de inlocuire a amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului, retinand aspectele grave invederate chiar de petent, care in lipsa locurilor de parcare din fata blocului intelege sa parcheze masina pe spatiul verde din fata acestuia, considerand aceasta o atitudine nu numai legala, dar si absolut fireasca.
Fata de situatia de fapt si de drept expusa, instanta constata ca procesul-verbal contestat este legal si temeinic, iar sanctiunea aplicata este corect individualizata, astfel incat urmeaza sa respinga plangerea in temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001 ca neintemeiata.