vizitare minor

A da eficienta dreptului copilului de a mentine relatiile personale cu tatal sau presupune si, conform art.6 lit.c) din Legea nr.272/2004, responsabilizarea acestuia din urma cu privire la indeplinirea obligatiilor parintesti, aceasta putandu-se realiza numai printr-un contact mai indelungat intre parinte si copil intr-un cadru in care cei doi sa-si poata dezvolta armonios si nestingheriti atasamentul reciproc. Acest fapt este de natura sa asigure copilului echilibrul psihic afectat prin despartirea parintilor sai, fiind esential pentru copil ca la aceasta varsta, la care este deosebit de vulnerabil, sa aiba certitudinea ca, independent de neintelegerile dintre adulti, fiecare dintre ei il iubeste si il protejeaza. (sentinta civila nr.8252/19.10.2007)

Reclamanta C.C.F.a solicitat instantei de judecata ca in contradictoriu cu paratul M.D.L. sa dispuna modificarea masurilor privitoare la dreptul paratului de a avea legaturi personale cu minora D.I., nascuta la data de 12.03.2002, in sensul de a i se permite acestuia sa-si viziteze fiica numai o singura zi pe luna si, in primul an urmator ramanerii definitive a hotararii judecatoresti, numai in prezenta unor reprezentanti ai Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. A solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Ulterior, prin cererea depusa la dosar in sedinta publica de la 12.10.2007, reclamanta si-a modificat actiunea, propunand un alt program de vizitare a minorei, respectiv: in prima saptamana din fiecare luna, incepand cu ziua de vineri, ora 1800, pana duminica ora 1800, cu preluarea copilului de la locuinta mamei si readucerea sa in domiciliu de catre paratul reclamant; iar in perioada concediului de vara 7 zile calendaristice in luna august a fiecarui an, incepand cu data de 01 a lunii.
In motivarea cererii, reclamanta arata ca prin sentinta civila nr.6268/22.10.2003 pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, prin care s-a dispus desfacerea casatoriei partilor, instanta de judecata a incredintat mamei spre crestere si educare copilul rezultat din casatorie, iar prin sentinta civila nr.1894/09.04.2005 Judecatoria sectorului 5 Bucuresti a stabilit programul in care tatal isi putea exercita dreptul de a avea legaturi personale cu fiica sa, respectiv: la sfarsitul primei si celei de a treia saptamani din fiecare luna, de vineri ora 1800 pana duminica ora 1800, cu luarea si readucerea minorei din si in domiciliul mamei; 10 zile in perioada concediului de vara, fara insa a se specifica perioada exacta; a doua zi a sarbatorilor legale religioase de Craciun si de Pasti, de la ora 1000 si pana la ora 1800, cu luarea din si, respectiv, readucerea copilului in domiciliul mamei la terminarea orelor de program.
Sustine reclamanta ca in prezent, atat din motive independente de persoana paratului cat si din motive ce tin de acesta, se impune restrangerea programului de vizitare, modificarea propusa fiind in interesul superior al copilului.
Referitor la motivele independente de persoana paratului, reclamanta arata ca s-a recasatorit, din actuala casnicie nascandu-se la data de 26.01.2005 un alt copil, G.C.C., intre cei doi copii dezvoltandu-se sentimente de afectiune deosebit de puternice, intreaga familie bucurandu-se de unitatea si consolidarea conferite de atasamentul deosebit al fiecaruia dintre membrii sai fata de ceilalti.
In aceste imprejurari, copiii isi petrec si urmaresc sa isi petreaca cea mai mare parte a timpului impreuna, exceptie facand week-end-urile si perioada de vacanta in care D. este luata de tatal sau, aceste intreruperi reprezentand o piedica in realizarea unui program care sa serveasca cresterii, educarii si dezvoltarii fizice si psihice a copiilor deoarece momentele in care cei doi trebuie sa fie separati genereaza pentru acestia confuzie, efectele fiind resimtite la nivelul intregii familii. Sustine reclamanta si ca, adesea, atunci cand este nevoita sa plece, D. doreste sa ramana angrenata in viata familiei actuale, o familie organizata si un frate mai mic reprezentand pentru ea factori de natura a-i oferi un confort pe care il constientizeaza si pe care si-l doreste si care ii influenteaza in mod pozitiv dezvoltarea fizica si psihica.
In detalierea motivelor care tin de persoana paratului, reclamanta arata ca acesta a dovedit agresivitate necontrolata, fizica si verbala, inclusiv in prezenta minorei, dar si ca in repetate randuri a nesocotit masurile dispuse de instanta cu privire la copil.
Sustine reclamanta ca paratul nu se poate adapta la situatia generata de actuala sa casnicie si de intemeierea noii familii a D., manifestandu-se agresiv fata de intreaga familie si nesocotind demersurile intreprinse pentru ca exercitarea drepturilor sale cu privire la D. sa se realizeze in asa fel incat copilul sa fie ferit de orice trauma si sa resimta cat mai putin consecintele divortului parintilor sai. Paratul exercita asupra copilului o influenta negativa de natura a-i primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala, morala si sociala, manifestand iresponsabilitate si rea credinta, prioritar pentru el nefiind interesul superior al copilului ci satisfacerea urii pe care o nutreste fata de actuala familie a fostei sale sotii.
Cel mai recent incident provocat de parat s-a petrecut in ziua de 20 aprilie 2007 cand, la sfarsitul programului de vizita, a refuzat sa o incredinteze pe D. actualului sot al mamei, cu toate ca fusese instiintat, prin intermediul executorului judecatoresc, ca in afara de reclamanta si de sotul acesteia exista si alte persoane imputernicite sa o aduca si sa o preia in zilele de vizita. Nu numai ca a refuzat sa-i incredinteze copilul, dar paratul  l-a si lovit pe C.A., de doua ori, cu pumnul in fata, fara sa tina cont de faptul ca acesta il avea in brate pe celalalt copil si ca D. asista la scena. Cei doi copii s-au speriat si au inceput sa planga si intrucat erau vizibil marcati de incident, au fost prezentati unui medic neuropsihiatru de la Spitalul Clinic de Copii "Victor Gomoiu", ambii fiind diagnosticati cu "psihotrauma". 
In raportul intocmit cu privire la D., medicul arata ca a constatat modificari de comportament secundare relatiei tata biologic - copil, cu repercursiuni distructive in armonia actualei familii precum si o stare reactiva acuta cu tulburari emotionale secundare psihotraumei din 22.04.2007 (tulburari de somn, plans nemotivat, irascibilitate), recomandandu-se ca in perioada urmatoare consultului sa ramana in actuala familie, dupa cum cu privire la G. s-a recomandat, pe langa protectie emotionala si tratament psihoterapeutic, mentinerea in familie cu sora sa.
Totodata a fost sesizata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului  din cadrul Primariei sectorului 1 Bucuresti, D. fiind din nou consultata de specialisti care au inclus-o intr-un program special de consiliere si care au recomandat sa nu mai fie predata tatalui pana la lamurirea imprejurarilor intrucat incidentul generat de acesta este extrem de nociv pentru amandoi copiii.
Precizeaza reclamanta ca acest incident  nu a fost singular, si in alte ocazii paratul agresandu-i sotul si alti membri ai familiei, manifestandu-se necivilizat si agresiv si fata de ea, inclusiv la locul de munca, ori abuziv, supraveghindu-i locuinta, in mai multe situatii fiind vazut stand ore intregi in fata imobilului in care locuieste impreuna cu actuala sa familie,
Referitor la nerespectarea masurilor dispuse de instanta de judecata pentru exercitarea dreptului de a avea legaturi personale cu fiica sa, reclamanta arata ca, dupa ce s-a recasatorit, paratul a inceput sa nesocoteasca programul de vizitare stabilit prin hotarare judecatoreasca, prezentandu-se la domiciliul sau in afara orelor de vizitare si cerand sa vada copilul, prin aceasta atitudine urmarind sa genereze tensiuni intre reclamanta si sotul ei, fara sa il intereseze ca astfel de tensiuni pot fi resimtite si de copii. Intr-un final, paratul a fost notificat prin executorul judecatoresc, punandu-i-se in vedere sa respecte masurile dispuse de instanta de judecata, acesta raspunzand ca alege sa raspunda pentru faptele sale.
Intr-o astfel de ocazie, in luna octombrie 2006, cand paratul a retinut copilul doua zile peste week-end si a refuzat sa o aduca acasa, au fost sesizate organele de politie, constatandu-se ca paratul o avea pe D. in locuinta sa si refuza sa o predea familiei sale, ulterior fiind formulata si plangere penala pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.307 Cod penal.
Sustine reclamanta si ca, in perioadele in care D. se afla la el, paratul incearca sa o indeparteze afectiv de noua familie, vorbind urat despre actualul sau sot si interzicandu-i copilului sa ii spuna tata, presiunile exercitate determinand schimbari in comportamentul minorei care in zilele imediat urmatoare vizitelor da dovada de neastampar crescut, irascibilitate, dezechilibru emotional, alternand stari de plans cu ras.
Precizeaza reclamanta ca, legat de incidentul violent din data de 22.04.2006, D. a spus educatoarei ca este foarte dezamagita de "tati Dan" pentru ca "l-a lovit pe tati", afirmand in acest contest ca nu vrea sa mai mearga la tatal biologic pentru ca nu vrea sa fie dezamagita, iar in discutiile purtate cu bona copilul a declarat ca este cuminte cand este cu paratul deoarece ii este frica sa nu il supere, acesta enervandu-se foarte tare.
In drept au fost invocate dispozitiile art.44 din Codul familiei, art.112 Cod procedura civila.
Cerere timbrata cu suma de 6,00 lei, conform chitantei nr.6174442/10.05.2007, emisa de  CEC-Ag.Victoria, timbru judiciar 0,3 lei.
In termen legal paratul a depus intampinare, solicitand respingerea cererii principale deoarece solicitarea de reducere a programului de vizitare si a dreptului de a avea legaturi personale cu fiica sa vine in contradictie cu dispozitiile codului familiei si cu unele decizii ale fostului Tribunal Suprem.
Totodata, a formulat cerere reconventionala, solicitand sa-i fie incredintata minora sau, in subsidiar, modificarea actualului program de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu aceasta, propunand urmatorul program de vizitare: de doua ori pe luna,in saptamanile 1 si 3, intre orele 1600- 2000, de vineri pana duminica; in celelalte zile de sambata si duminica, in fiecare sambata din saptamanile 2 si 5 si duminica in saptamana a 4-a, de la ora 830 la ora 2000; prima saptamana din vacanta de iarna si a doua zi a Anului Nou; 30 de zile in vacanta de vara, fie in luna iulie fie in luna august; o saptamana in vacanta de primavara si, atunci cand Pastele nu cade in aceasta saptamana, si in prima zi de Pasti, intre orele 830-2000; o zi in fiecare saptamana, miercuri sau joi, intre orele 1600 - 2000, cu luarea copilului de la gradinita, urmand a-l duce mamei sale la sfarsitul programului.
In cazul respingerii cererii de reincredintare, a solicitat si obligarea reclamantei parate sa il anunte cand doreste sa iasa cu fetita din  tara, intrucat sotul acesteia are domiciliul in S.U.A. astfel ca exista posibilitatea ca acesta sa incerce sa-l indeparteze de fiica sa.
Arata paratul reclamant ca sustinerile fostei sale sotii  nu sunt reale, intrucat niciodata nu a rostit vorbe urate la adresa actualei familii a reclamantei si nici nu a incercat sa genereze tensiuni intre reclamanta si actualul sot, a respectat intotdeauna indicatiile referitoare la sanatatea copilului, iar vinovati de incidentul petrecut in luna aprilie sunt reclamanta, care nu a venit sa ia copilul, si sotul acesteia, care a devenit agresiv atunci cand l-a informat ca nu va da copilul decat mamei sale pentru ca nu ii cunoaste caracterul, comportamentul fata de fiica sa si nici natura legaturii dintre el si copil.
Arata paratul reclamant ca reclamanta parata nu intelege ca amandoi au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copil si apreciaza ca incidentul din data de 22 aprilie 2007, care nu trebuie sa se repete, a fost premeditat cu mult timp inainte de fosta sa sotie impreuna cu actualul sot, notificarile pe care cei doi i le-au expediat prin intermediul executorului judecatoresc facand parte din aceasta strategie.
In dovedirea sustinerilor reciproce, partile au solicitat, instanta incuviintand, administrarea probelor cu inscrisuri, interogatoriu si testimoniala, in cauza fiind audiati martorii I.C., P.F.R., L.N. si D. N..
Totodata, s-a dispus si s-a efectuat ancheta sociala la domiciliile partilor si in conformitate cu dispozitiile art.42 alin.1 din Codul familiei,  art.24  din Legea nr.272/2004 si  art.1441 Cod procedura civila a fost ascultata minora D.I., la intalnirea cu copilul fiind prezent psihologul delegat de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 2 Bucuresti.
Potrivit dispozitiilor art.31 alin.2 din Legea nr.272/2004,  "exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau",  principiul interesului superior al copilului prevaland si in cazul in care, in caz de neintelegere intre parinti, instanta de judecata este chemata sa hotarasca asupra modului in care parintii isi exercita drepturile si isi indeplinesc obligatiile  (art.2 alin.3 si art.31 alin.3 din actul normativ).
Fiind singurul criteriu dupa care instanta se calauzeste pentru a decide cu privire la exercitarea drepturilor parintesti, pentru determinarea  sa trebuie sa se tina seama de intregul complex de imprejurari menite sa-i asigure o dezvoltare fizica, morala si intelectuala armonioasa, interesand nu numai posibilitatile materiale ale parintilor ci si varsta copiilor, comportarea parintilor inainte de separare, gradul de atasament si preocupare pe care    l-au manifestat fata de copii, precum si legaturile afective ce s-au stabilit intre parinti si copii, precum si intre copii si alti membrii ai familiei extinse.
In cauza, in raport de probele administrate, instanta apreciaza ca incredintarea catre mama a minorei corespunde interesului acesteia, neexistand nici un motiv pentru a modifica masura dispusa de instanta de judecata prin sentinta civila nr.6268/22.10.2003. Minora este bine integrata in familia sa, isi iubeste mult fratele si este atasata de actualul sot al mamei sale, acesta nefacand nici o diferenta intre propriul sau copil si D. care, de altfel, vorbeste despre el spunandu-i tati Adi. In mod cert, in mediul in care traieste in prezent, D. beneficiaza de toate conditiile necesare dezvoltarii sale fizice si psihice, familia conferindu-i siguranta si echilibrul de  care a avut nevoie pentru a depasi momentul de profunda tulburare emotionala generat de conflictul intervenit intre tatal biologic si sotul mamei sale, aspect constatat atat de psihiatrii care au vazut-o imediat dupa incident cat si de aceia care au evaluat-o in timpul programului de consiliere psihologica, toti recomandand, la momentul respectiv, mentinerea sa in actuala familie.
Stabilitatea si armonia din familia actuala a lui D., percepute direct sau prin intermediul relatarilor copilului, au fost subliniate si de doua persoane care au petrecut si petrec cu D. chiar mai mult timp decat parintii sai, respectiv martorele P.F.R. -directoarea gradinitei si, pentru un timp, educatoarea grupei din care face parte minora - si D.N. - bona fetitei pana in luna septembrie a acestui an - si nici una dintre probele administrate de paratul reclamant nu a conturat o alta situatie de fapt. Dimpotriva, s-ar putea retine ca ceea ce l-a determinat pe paratul reclamant sa reactioneze agresiv si sa il loveasca pe sotul reclamantei parate atunci cand acesta a venit impreuna cu celalalt copil sa o intampine pe D., a fost sentimentul de frustrare generat de teama ca acest barbat il va substitui in viata fiicei sale, neputand accepta ca intre cei doi s-a creat o relatie tata -fiica.
Fata de cele retinute, solicitarea paratului reclamant de a-i fi incredintata minora spre crestere si educare urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.
Analizand insa materialul probator administrat in cauza prin prisma dispozitiilor art.14 din Legea nr.272/2004 si art.43 din Codul familiei, care consacra dreptul copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, precum si a dispozitiilor art.6 lit.c) din Legea nr.272/2004, potrivit caruia respectarea si garantarea drepturilor copilului presupune, printre altele, responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta apreciaza ca pentru valorificarea optima a dreptului minorei de a mentine relatii personale cu tatal sau se impune modificarea actualului program de vizitare astfel incat cei doi sa aiba posibilitatea de a petrece, atunci cand este posibil, mai mult timp impreuna.
Declaratiile martorilor dar indeosebi inscrisurile depuse la dosar de reclamanta parata, evidentiaza existenta relatiilor conflictuale intre parintii copilului, necontestate si acutizate in perioada care a urmat incidentului din luna aprilie din cauza refuzului mamei de a permite tatalui sa ia copilul si a promovarii celor doua actiuni prin care s-a solicitat suspendarea temporara a exercitiului dreptului de a avea legaturi personale cu minora (pe cale de ordonanta presedintiala) si restrictionarea drastica a programului de vizitare (in prezenta cauza), propunandu-se initial ca paratului sa i se permita sa-si vada fiica numai o data pe luna si, timp de un an de zile, numai in prezenta unui angajat al Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului.
Incontestabil, comportamentul paratului nu poate fi acceptat; nu are nici un drept sa pretinda fostei sale sotii explicatii ori sa-i discute deciziile ce privesc viata ei si a copilului cata vreme nu s-a dovedit ca dezvoltarea fizica sau psihica a fiicei sale este in pericol si nu poate refuza sa predea copilul sotului mamei ori unor persoane din familia extinsa, la sfarsitul programului de vizitare, daca asa a hotarat reclamanta.
Pe de alta parte, fiind evident ca paratul nu accepta, cel putin deocamdata, ca persoane despre care considera ca nu au nici un drept sa se afle in preajma fiicei sale, pot ramane singure cu ea ori chiar sa locuiasca cu ea in timp ce el are dreptul sa o vada numai dupa un program strict stabilit, cunoscand sentimentele pe care le are pentru fiica sa, reclamanta ar fi putut sa incerce sa evite confruntarea intre cei doi barbati. Nu era deloc necesar, cel putin la momentul la care s-a petrecut incidentul, ca paratul sa fie confruntat cu o realitate pe care nu o accepta, iar reactia lui, mai ales dupa notificarile transmise prin executorul judecatoresc ori prin avocat, ar fi trebuit sa fie previzibila pentru reclamanta, dat fiind temperamentul coleric al fostului sau sot.
In contextul relatiilor conflictuale dintre parinti, izbucnirea paratului nu poate fi considerata abuz emotional asupra minorei. Evident, copilul a fost afectat si, asa cum rezulta din declaratiile martorilor, dezamagit de comportamentul tatalui sau, fara insa ca incidentul sa-i fi afectat sentimentele pentru acesta. Astfel, asa cum a declarat martora P.F., in urma cu o saptamana, D.i-a spus ca "l-a iertat putin pe tati Dan si spera sa nu se mai intample asa ceva", afirmatie facuta dupa ce, ascultata in prezenta psihologului, a spus ca isi iubeste tatal si bunicii paterni la fel de mult ca pe mama si pe "tati Adi" si, intrebata daca doreste sa-si petreaca cu tatal sau o alta perioada de timp decat in prezent, a raspuns ca doreste sa stea cu acesta in toate lunile in care sunt sarbatori si in week-end.
Desi a fost cooperanta, D. a refuzat sa discute despre viata ei in cele doua familii, spunand numai ca doreste sa stea "si acolo, si acolo", fara sa aduca nici un fel de argument si lasand impresia ca doreste sa fie lasata in pace. La plecare, D.a alergat spre tatal sau, pe care, este adevarat, l-a vazut primul si apoi s-a indreptat spre grupul in care se aflau mama, sotul acesteia si avocatul ales, exprimandu-si si in acest mod sentimentele fata de parat.
In conditiile in care probatoriul administrat in cauza nu a relevat nici un pericol pentru dezvoltarea fizica ori psihica a minorei atunci cand este lasata in grija tatalui sau, reclamanta insasi modificand cererea introductiva de instanta, propunand un alt program de vizitare decat cel solicitat initial si justificand restrangerea programului actual indeosebi prin aceea ca D. este foarte ocupata si petrece putin timp si cu actuala sa familie, la stabilirea noului program de vizitare instanta va urmari nu numai sa respecte dorinta copilului dar, mai ales, sa asigure valorificarea optima a dreptului celor doi, parinte si fiica, de a mentine relatiile personale.
In ceea ce priveste programul obisnuit de vizita, instanta apreciaza ca poate fi mentinut cel stabilit anterior, in cele doua zile petrecute impreuna din doua in doua saptamani paratul avand posibilitatea sa realizeze impreuna cu fiica sa activitatile pe care si le propune.
Nu poate fi extins programul asa cum solicita paratul si nici restrans la un sfarsit de saptamana pe luna, asa cum solicita reclamanta, deoarece, in varianta propusa de parat ar fi negat dreptul minorei de a-si petrece timpul liber cu mama si fratele ei, afectand viata intregii familii actuale a lui D., iar in varianta propusa de reclamanta s-ar restrange in mod nejustificat programul cu care copilul s-a obisnuit si pe care, asa cum a declarat, si-l doreste, starea de agitatie in care reclamanta pretinde ca se afla D. atunci cand este readusa in domiciliu neputand constitui un argument rezonabil pentru limitarea cadrului programului de vizitare pentru viitor.
In plus, o asemenea masura ar da nastere la noi incidente ale caror consecinte nu sunt greu de presupus. A da eficienta dreptului copilului de a mentine relatiile personale cu tatal sau presupune si, conform art.6 lit.c)  din Legea nr.272/2004, responsabilizarea acestuia din urma cu privire la indeplinirea obligatiilor parintesti, aceasta putandu-se realiza numai   printr-un contact mai indelungat intre parinte si copil intr-un cadru in care cei doi sa-si poata dezvolta armonios si nestingheriti atasamentul reciproc. Acest fapt este de natura sa asigure copilului echilibrul psihic afectat prin despartirea parintilor sai, fiind esential pentru copil ca la aceasta varsta, la care este deosebit de vulnerabil, sa aiba certitudinea ca, independent de neintelegerile dintre adulti, fiecare dintre ei il iubeste si il protejeaza.
Este deosebit de grav faptul ca D. a perceput existenta sentimentelor de ura si aversiune intre persoanele pe care le iubeste si care trebuie sa-i ofere securitate psihica si morala, iar parintii sai ar trebui sa inteleaga atitudinea pe care trebuie sa o aiba pentru asigurarea binelui copilului lor.
Speranta, bucuria, increderea in viata sunt sentimentele pe care copilul trebuie sa le aiba atunci cand se afla cu parintii sai, iar incapacitatea adultilor de a se comporta intr-o maniera civilizata si concilianta ori impunerea voluntara a lipsei de contact cu celalalt parinte, nu pot avea drept consecinta decat frustrarea afectiva a minorului. Punctele sale de reper la aceasta varsta - parintii si legatura de afectiune fata de acestia - se vor clatina, iar copilul se va simti nesigur, lipsindu-i un pol important al securitatii sale (afectiunea unuia dintre parinti), indiferent cat de mult si-ar dori si ar incerca celalalt parinte sa umple acest gol.
De aceea, instanta apreciaza ca se impune extinderea programului de vizita in perioada verii de la cele 10 zile stabilite atunci cand D. avea doi ani, la 15 zile, in intervalul cuprins intre 1 si 15 august, activitatile in care poate fi antrenata la aceasta varsta fiind mult mai multe. Totodata, se impune modificarea programului de petrecere a sarbatorilor de iarna si a vacantei de Pasti, evenimente deosebite atat pentru copil cat si pentru parinti, pentru a asigura minorei posibilitatea de a se bucura pe deplin de satisfactiile pe care le ofera si fara a conditiona ceilalti membri ai familiei de respectarea dreptului de vizita.
Cat priveste solicitarea paratului reclamant de obligare a reclamantei parate sa il anunte cand doreste sa iasa cu fetita din tara, asa cum este argumentata, in sensul ca exista riscul sa piarda legatura cu minora pentru ca aceasta poate fi trecuta pe pasaportul mamei si, astfel, sa fie scoasa din tara fara stirea sa, cererea este neintemeiata intrucat, in conformitate cu dispozitiile art.18 alin.2  din Legea nr.272/2004, deplasarea copiilor in tara si in strainatate se realizeaza cu instiintarea si cu acordul ambilor parinti, eventualele neintelegeri cu privire la exprimarea acestui acord solutionandu-se de instantele de judecata.
Fata de considerentele expuse, instanta urmeaza sa admita in parte actiunea principala modificata si cererea reconventionala si sa incuviinteze ca dreptul reclamantului de a avea relatii personale cu copilul sa se exercite conform urmatorului program:
- lunar, in prima si a treia saptamana, de vineri ora 1800 si pana duminica ora 1800, cu luarea si aducerea copilului la/ de la domiciliul mamei;
- 15 zile in vacanta de vara, intre 1 august si 15 august;
- o saptamana in vacanta de iarna, alternand saptamana Craciunului (22 decembrie - 28 decembrie) cu aceea Anului Nou (28 decembrie - 3 ianuarie), in primul an copilul urmand a petrece Craciunul cu mama sa;
- o saptamana in vacanta de pasti, la fiecare doi ani, in primul an copilul urmand a petrece Pastele cu tatal sau.
In conformitate cu dispozitiile art.276 din Codul de procedura civila, va compensa in totalitate cheltuielile de judecata.