nulitate act - art.184 Cod procedura civila

"Atunci cand nu este caz de judecata penala, inscrisul - indiferent ca este act autentic sau act sub semnatura privata -  este, in procesul civil,  un simplu document probator iar in cazul defaimarii lui ca fals urmeaza a fi verificat prin expertiza grafica ori, dupa caz, prin expertiza documentului, acesta fiind intelesul art.184 Cod procedura civila,  text de lege invocat de reclamant in sustinerea cererii sale." (sentinta civila nr.5482/28.06.2007)

Reclamantul P.GHE. a chemat in judecata pe paratii P.S., G.M., M.G., B.GHE., A.N.A.S. si U.D.S. solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa se constate:
1. in conditiile prevazute de art.184 Cod procedura civila, ca inscrisul intitulat "contract de vanzare cumparare" autentificat sub nr.23358/21 octombrie 1993 la Notariatul de Stat sector 2, privind instrainarea apartamentului nr.7 din str.C.M. nr.229, bloc 39, de catre P.C. si P.S., in calitate de vanzatori, si M.G.,in calitate de cumparator, precum si inscrisul intitulat "contract de vanzare cumparare" autentificat sub nr.2717/26 iulie 1996 la B.N.P. N.I., privind instrainarea aceluiasi apartament de catre M.G., in calitate de vanzator, si B.Ghe. in calitate de cumparator, au fost perfectate si autentificate prin savarsirea infractiunilor de fals prevazute de art.288 - art.292 Cod penal, si pe cale de consecinta sa se constate nulitatea absoluta a celor doua acte juridice;
2. nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.2279/21 august 1996 la B.N.P. M.R., intervenit cu privire la apartamentul in litigiu intre B.Ghe., in calitate de vanzator, si A.N.A.S., cumparator;
3. nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.1932/7 septembrie 1998 la B.N.P. O.I.M. intervenit cu privire la apartamentul in litigiu intre A.N.A.S., in calitate de vanzator, si, U.D.S., in calitate de cumparator.
Totodata, a  solicitat obligarea paratei U.D.S. la plata sumei de 10.000 lei daune interese reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a apartamentului, precum si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul arata ca in anul 1993 a cumparat apartamentul in litigiu de la sotii P.C. si P.S., contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.25584/19 noiembrie 1993 la Notariatul de Stat al sectorului 2 Bucuresti fiind transcris in registrul de transcriptiuni si inscriptiuni sub nr.18139/1993 iar in conformitate cu Legea nr.7/1996 si-a intabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului in C.F. nr.3982.
Arata reclamantul ca in perioada 1995-1997, din motive obiective,  nu si-a putut exercita prerogativele de proprietar asupra bunului iar dupa 3 ani de zile, cand a incercat sa-si valorifice dreptul, a constatat ca apartamentul era ocupat de paratul A.N.A.S., acesta sustinand ca este proprietar conform contractului de vanzare cumparare incheiat cu paratul B.Ghe..
Ulterior, cu ocazia demersurilor efectuate pentru a reintra in posesia apartamentului, a constatat ca apartamentul este locuit de o alta persoana, parata U.D.S., actiunea de evacuare formulata impotriva acesteia fiind respinsa intrucat instanta de judecata a constatat ca are calitatea de proprietar in baza contractului de vanzare cumparare incheiat cu A.N.A.S..
Intre timp, parata U.D.S. l-a actionat in judecata, intr-un proces avand ca obiect constatarea dreptului sau de proprietate asupra apartamentului si rectificarea cartii funciare nr.3982 in sensul radierii dreptului de proprietate al reclamantului, litigiul fiind stins prin renuntarea reclamantei la judecata. O a doua actiune formulata de parata, intemeiata pe dispozitiile art.111 Cod procedura civila, avand ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului, a fost respinsa de instanta de judecata ca inadmisibila.
In argumentarea sustinerilor privind faptul ca actele de vanzare cumparare a caror anulare o solicita sunt unele false iar altele au fost intocmite in frauda legii, reclamantul arata ca primul contract, ce poarta numarul de autentificare 25584/19 noiembrie 1993, nu a fost semnat de sotii P., cercetarile efectuate de organele de politie confirmand falsul prin aceea ca s-a constatat ca actul nu a fost semnat de P.S.(singura in viata la momentul cercetarilor) si ca actele de identitate folosite de persoanele care s-au prezentat in fata notarului nu corespund cu cele ale sotilor P.. Confirmarea deplina a falsului este data de faptul ca in evidentele oficiale ale Notariatului de Stat al sectorului 2 Bucuresti la numarul de autentificare 23358/21 octombrie 1993 figureaza un alt act juridic, privind un alt imobil si alte parti contractante.
Referitor la cel de al doilea contract,  incheiat intre M.G. si B.Ghe., arata ca in mod mincinos in cuprinsul acestuia se arata ca apartamentul a fost dobandit de vanzator de la sotii P., intrucat acestia nu l-au vandut, si, pe de alta parte, semnatura vanzatorului M. din acest contract difera de aceea a cumparatorului M. din primul contract, fiind evident ca si aceasta persoana a fost substituita in ambele contracte, ipoteza fiind aceea ca atat lui cat si sotilor P. le-au fost furate actele de identitate.
Cel de al treilea contract,  incheiat intre B.Ghe. si A.N.A.S., este, in opinia reclamantului, lovit de nulitate absoluta intrucat vanzatorul este, in mod neindoielnic, participant la savarsirea falsurilor pe care se intemeiaza contractul pe carel-ar fi perfectat cu M.G., nefiind exclus nici ca B.Ghe. sa fi actionat ca persoana interpusa a lui A.N.A.S. la regizarea tuturor falsurilor, ceea ce ar explica faptul ca s-a omis a se consemna in contract precizarea potrivit careia cumparatorul cunoaste statutul juridic al imobilului, respectiv situatia de fapt si de drept a acestuia.
In plus, fiind instrainat un bun  proprietatea altei persoane, contractul are la baza o cauza ilicita, astfel ca nu produce efecte juridice.
Nulitatea absoluta a celui de al patrulea contract,  incheiat intre Ammar Naim Abdulah Al Sarafa si Urs Dana Sorana, este intemeiata in primul rand pe faptul ca vanzatorul a cunoscut viciile dirimante ale actului pe care il incheiase cu Barbu Gheorghe, cunoscand ca instraineaza bunul proprietatea unei alte persoane, astfel ca actul juridic are la baza o cauza ilicita conform art.948 pct.4, art.966  si art.968 Cod civil, nulitate ce opereaza chiar si in situatia in care cumparatoarea nu a fost in coniventa cu vanzatorul. Aceasta intrucat, prin minime diligente, cumparatoarea ar fi putut lua cunostinta despre viciile actului juridic pe care vanzatorul il prezenta ca fiind titlu sau de proprietate, din verificarea registrelor de publicitate imobiliara putand constata ca apartamentul este proprietatea reclamantului.
In al doilea rand,  sustine reclamantul ca parata ar fi avut posibilitatea sa examineze contractele de vanzare cumparare prin prisma pretului cu care s-a vandut apartamentul, mult sub valoarea de piata a acestuia, astfel ca nu se poate prevala de calitatea de cumparator de buna credinta.
Referitor la capatul de cerere ce are ca obiect plata daunelor interese, reclamantul arata ca este indreptatit sa pretinda a fi despagubit pentru lipsa de folosinta a bunului proprietatea sa, cuantumul daunelor urmand a fi stabilit prin echivalarea cu chiria pe care ar fi putut-o incasa in cazul in care ar fi putut dispune de apartament, si sustine  ca parata a inchiriat apartamentul imediat ce l-a cumparat, fiind inchiriat si in prezent, fructele civile cuvenindu-i-se lui si nu paratei, un nondominus.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 184 Cod procedura civila raportat la prevederile art.122 lit.d  si urm. Cod penal, art.289-292 Cod penal, art.948 pct.4, art.966 si art.968 Cod civil.
In dovedirea cererii reclamantul a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri, interogatoriul paratilor, martori, expertiza grafoscopica, prezumtii, alaturat cererii de chemare in judecata fiind depuse  la dosar, in copie certificata conform dispozitiilor art. 112 alin. (2) Cod procedura civila, contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.25584/19 noiembrie 1993, reprezentand titlul de proprietate al reclamantului si contractele de vanzare cumparare a caror nulitate se solicita a fi constatata.
Cererea a fost timbrata cu suma de 44 lei, pentru capetele de cerere privind constatarea nulitatii absolute a celor patru contracte de vanzare cumparare si cu 679 lei, capatul de cerere privind daunele interese. Paratul B.Ghe., prin intampinarea formulata in termen legal, a solicitat respingerea actiunii, sustinand ca a cumparat apartamentul de la adevaratul proprietar, M.G.care, la randul sau, il cumparase de la sotii P.C. si P.S. la data de 21 octombrie 1993, anterior datei de 19 noiembrie 1993 la care a fost incheiat actul de vanzare cumparare invocat de reclamant ca titlu de proprietate; cum la 19 noiembrie 1993 sotii P.nu mai erau proprietari, reclamantul este cel care nu are un titlu de proprietate valabil.
Paratul a formulat si cerere de chemare in garantie impotriva paratilor P.S., P.C., M.G. si Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice,  solicitand obligarea acestora la plata de daune interese in cazul admiterii actiunii reclamantului.
In drept au fost invocate dispozitiile art.61 Cod procedura civila  si "dispozitiile din Codul civil privind raspunderea delictuala, evictiune, precum si dispozitiile constitutionale privind obligatia statului de a ocroti proprietatea".
In aparare, a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri, interogatoriu si martori.
Ulterior, urmare a dispozitiilor instantei de judecata, paratul a depus la dosar o precizare a cererii de chemare in garantie, in care arata ca "statul are raspundere, in raport de obligatia constitutionala de garantare si ocrotire a proprietatii bazata pe faptul ca titlul autorului meu M.G. contract nr.23358/1993 este autentic, autentificarea fiind facuta de un notar al Notariatului de Stat Sector 2, ceea ce mi-a format deplina credinta ca dobandesc apartamentul de la un proprietar adevarat.
Aceeasi convingere mi-a format-o si verificarea situatiei juridice: certificat fiscal, certificat de sarcini, acte eliberate de institutii ale statului".
Parata U.D.S., prin intampinarea depusa la dosar in data de 19.12.2005, a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, aratand ca la aproximativ 6 ani de zile de la cumpararea apartamentului, timp in care nu a fost tulburata in exercitarea atributelor dreptului sau de proprietate asupra acestuia, a aflat ca reclamantul detine cu privire la acelasi apartament, din surse necunoscute si discutabile, un contract de vanzare cumparare autentic, transcris in registrul de transcriptiuni si inscriptiuni ulterior titlului autorului ei.
Sustine parata ca este cumparator de buna credinta si ca de la data cumpararii a folosit apartamentul in mod continuu, public si netulburat, atitudinea reclamantului care, timp de 14 ani de la data la care pretinde ca l-a achizitionat, nu s-a interesat de imobil si nu a platit taxele si impozitele aferente, fiind mai mult decat dubioasa, reclamantul fiind singurul vinovat de situatia creata.
Arata parata si ca motivele pentru care reclamantul apreciaza ca actul sau de proprietate este intemeiat pe o cauza ilicita sunt simple speculatii si nicidecum dovezi in acceptiunea codului de procedura civila, astfel ca nu le poate raspunde, cu atat mai mult cu cat valabilitatea cauzei este prezumata pana la proba contrara.
In drept au fost invocate dispozitiile art.82, art.111, art.112 Cod procedura civila, art.948  si urm. Cod civil, art.480 Cod civil.
In sedinta publica de la 20.02.2006, parata a depus la doar cerere de chemare in garantie a Ministerului de Justitie, aratand ca situatia in care partile se gasesc este imputabila Ministerului Justitiei si este determinata de existenta in paralel a doua acte juridice intabulate in aceeasi perioada la Biroul de carte funciara din subordinea acestei autoritati, acte ce au fost incheiate cu respectarea formelor cerute de lege, validate si autentificate de notariatul de stat din subordinea aceleiasi autoritati, sub girul legalitatii.
Ministerul Justitiei a formulat intampinare la cererea de chemare in garantie, invocand lipsa calitatii sale procesuale pasive si aratand, in esenta,  ca in considerarea atributiilor prevazute de lege in ceea ce priveste activitatea de publicitate imobiliara, nu poate exista vreo obligatie de garantie in sarcina sa.
In sedinta publica de la 22.02.2007, parata a declarat ca renunta la cererea de chemare in garantie a Ministerului Justitiei, instanta luand act de pozitia acesteia.
Parata U.D.S. a chemat in garantie si pe paratul A.N.A.S., prin cererea depusa la dosar in sedinta publica de la 07.12.2006 solicitand obligarea acestuia sa restituie pretul vanzarii, reactualizat in raport de valoarea actuala de piata a bunului precum si la despagubiri civile.
In drept au fost invocate dispozitiile art.1337-art.1346 Cod civil, art.60-art.63 Cod procedura civila.
Cererea a fost precizata sub aspectul cuantumul pretentiilor, parata aratand ca pretul platit pentru apartament a fost de 12.500 lei si ca suma pretinsa cu titlu de despagubiri civile este de 10.000 lei.
Cererea de chemare in garantie a fost legal timbrata cu suma de 1.517 lei, conform chitantei nr.4810614/17.01.2007 emisa de CEC-Ag.Victoria, fiind aplicat si timbru judiciar de 5 lei.
In data de 27.12.2005 s-a depus la dosar intampinare si de catre paratul M.G., acesta aratand ca in luna iulie 1996 i-a fost spart apartamentul din Bucuresti, fiindu-i furate buletinul de identitate si pasaportul, spargerea fiind reclamata la Sectia 4 Politie, astfel ca la data asa zisei vanzari a apartamentului nu mia era in posesia buletinului.
Sustine paratul ca nu a participat la nici o tranzactie cu privire la apartamentul in litigiu si ca nu-i apartine niciuna dintre semnaturile ce-i sunt atribuite, ambele contracte fiind falsuri grosolane cu care nu a avut nimic de a face.
In sedinta publica de la 22.02.2007 reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare, indicand ca temei juridic al cererii privind daunele interese dispozitiile art.480 Cod civil, art.482 Cod civil  si ale art.992 Cod civil.
In cauza au fost acordate mai multe termene pentru aflarea domiciliilor tuturor paratilor, in urma relatiilor comunicate de Directia Informatizata de Evidenta a Persoanelor si de Autoritatea pentru Straini dispunandu-se citarea prin publicitate, conform art.95 Cod procedura civila, a paratilor M.G. si A.N.A.S..
Paratii - chemati in garantie P., G. si A.N.A.S si chematul in garantie Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, nu au formulat intampinare.
In sedinta publica de la 18.01.2007, instanta de judecata, din oficiu, a invocat exceptia inadmisibilitatii cercetarii falsului pe cale principala, discutarea acesteia fiind initial prorogata iar apoi unita cu fondul, pentru considerentele retinute in incheierile de sedinta din 22.02.2007 si 19.04.2007.
La termenul din 22.02.2007 s-a pus dispus citarea paratului B. Ghe.  cu mentiunea de a-si preciza cererea de chemare in garantie in conformitate cu dispozitiile art.61  raportat la dispozitiile art.112 Cod procedura civila, paratul fiind citat cu aceasta mentiune la fiecare dintre termenele de judecata ce au urmat.
Probele solicitate de parti au fost discutate in sedinta publica de la 19.04.2007, fiind incuviintate, in conformitate cu dispozitiile art.167 Cod procedura civila, proba cu inscrisuri si interogatoriu.
Analizand cu prioritate exceptia inadmisibilitatii constatarii falsului unui inscris pe cale principala de catre instanta civila, instanta o constata intemeiata. Atunci cand nu este caz de judecata penala, inscrisul - indiferent ca este act autentic sau act sub semnatura privata -  este, in procesul civil,  un simplu document probator iar in cazul defaimarii lui ca fals urmeaza a fi verificat prin expertiza grafica ori, dupa caz, prin expertiza documentului, acesta fiind intelesul art.184 Cod procedura civila,  text de lege invocat de reclamant in sustinerea cererii sale. Evident, in cazul in care se constata ca inscrisul este fals, devine lipsit de orice putere probatorie cu privire la operatiunea juridica pe care o constata ceea ce, in cauza, ar avea drept consecinta nulitatea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.23358/21 octombrie 1993 pentru inexistenta consimtamantului partilor contractante cu atat mai mult cu cat atat P.S. cat si M.G.au declarat ca nu au incheiat respectivul contract, aspect pe care reclamantul l-a sustinut in permanenta chiar daca nu a invocat expres dispozitiile art.948 pct.2 Cod procedura civila.
Din modalitatea in care reclamantul si-a argumentat in fapt si in drept  cererea de constatare a falsului, rezulta fara tagada ca intentia sa a fost aceea de verificare a inscrisului prin mijloacele de proba prevazute de legea procedural civila, solicitand initial si expertizarea grafica a acestuia, expertiza asupra careia nu a mai insistat la termenul la care au fost discutate probele.
Fata de considerentele expuse, desi exceptia invocata de instanta din oficiu este intemeiata, admiterea ei nu impiedica solutionarea pe fond a cauzei in raport de motivele de nulitate invocate expres sau care rezulta implicit din sustinerile reclamantului.
Analizand materialul probator administrat in cauza instanta urmeaza a retine ca este nul absolut contractul de vanzare cumparare ce poarta numar de autentificare 23.358/21 octombrie 1993 si numar de transcriere 16732 nefiind incheiat intre sotii P., in calitate de vanzatori si M.G., in calitate de cumparator.
Cu toate ca inscrisul nu a fost supus expertizei grafice, din inscrisurile depuse la dosar  rezulta cu certitudine ca nu a fost semnat de persoanele carora li se atribuie. Astfel, relatiile comunicate de Biroul de Carte Funciara al Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti sunt in sensul ca, in arhiva fostului notariat de stat, actul juridic autentificat si transcris sub aceste numere este incheiat intre sotii T.P. si T.N., pe de o parte, si S.A., pe de alta parte, contractul incheiat intre sotii P.si M.G. nefiind inregistrat nici in registrul de acte autentice si nici in registrul de transcriptiuni, numele lui M.G. neaparand in registrul de transcriptiuni si inscriptiuni.
In declaratia data in fata organelor de urmarire penala parata vanzatoare P.S. afirma ca a vandut apartamentul numai mandatarului reclamantului si ca nu-si explica cum a aparut cel de al doilea act de vanzare cumparare; paratul M., la randul sau, a aratat in intampinare ca nu a cumparat si nu a vandut apartamentul, precum si faptul ca in anul 1996 i-a fost furat actul de identitate, iar cu adresa nr.229307/03.11.1999 Inspectoratul General al Politiei a comunicat reclamantului faptul ca "actualul proprietar al apartamentului in litigiu, cetateanul iordanian A.N.A.S. l-a achizitionat de la persoane care au prezentat la Notariat acte de proprietate false referitoare la respectivul imobil".
In rezolutia nr.4196/P/2003 a Parchetului de pe langa Judecatoria sectorului 2 Bucuresti, prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale pentru faptele prev. de art.215 si art.289 Cod penal fata de P.C., decedat,  P.S., A.E.T., M.S. si M.S., se arata ca "semnatura de pe contract nr.23356/01.10.1993 nu apartine numitei P.S.", toate acestea confirmand inexistenta conventiei de vanzare cumparare a apartamentului intre sotii P.C. si S. si M.G..
Nul absolut este si contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.2717/26 iulie 1996 si transcris sub nr.9682,  sustinerile paratului pretins vanzator M., care in intampinare arata ca nu a cumparat si nu a vandut apartamentul in litigiu, fiind confirmate de cercetarile efectuate de politie ca urmare a plangerii formulate de reclamant impotriva paratului A.N.A.S., constatandu-se,  asa cum s-a aratat deja ca acesta din urma a cumparat apartamentul de la persoane care au prezentat la notariat acte false.
Chiar daca din probele administrate in cauza nu rezulta cu certitudine ca B.Ghe. a participat sau, cel putin, a cunoscut activitatea infractionala desfasurata in scopul instrainarii apartamentului, instanta apreciaza ca nu se poate retine buna sa credinta dincolo de orice culpa la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare prin care a dobandit apartamentul in litigiu.
Aceasta deoarece, pe de o parte, este suspect de rapida succesiunea tranzactiilor efectuate de acesta cu privire la apartament - cumpara la 26 iulie 1996 si vinde la 21 august 1996,  interval in care abia a avut timp sa realizeze formalitatile de publicitate imobiliara, prin transcrierea actului, si sa se inregistreze la rolul fiscal -  iar, pe de alta parte, asa cum rezulta din relatiile comunicare de Biroul de Carte Funciara al Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti, nici in registrul de autentice si nici in registrul de transcriptiuni al fostului Notariat al sectorului 2 Bucuresti nu apare nici un act de vanzare cumparare incheiat intre sotii P. si M.G., fiind suficienta o simpla verificare a acestora pentru a se constata ca titlul de proprietate al vanzatorului nu este inregistrat si ca numerele de autentic si transcriere apartin unui alt contract
Este adevarat ca s-a solicitat certificat de sarcini, dar verificarea registrului de sarcini avea un cu totul alt rol, si anume acela de a se stabili daca imobilul este grevat de garantii reale sau personale, neconferind nici o certitudine cu privire la calitatea de proprietar a vanzatorului. Aceasta cu atat mai mult cu cat evidenta in registrul de sarcini nu era tinuta pe imobil ci pe numele proprietarului, astfel ca, M.G. nefiind niciodata proprietar,  era firesc ca pe numele sau sa nu apara nici o sarcina cu privire la imobil.
Vanzarea apartamentului la mai putin de o luna de zile de la cumpararea sa in conditiile deja analizate, coroborata cu atitudinea  sa procesuala, B.Ghe. neprezentandu-se in instanta pentru a raspunde la interogatoriu, contureaza reaua credinta a acestui parat la momentul la care a vandut apartamentul paratului A.N.A.S..
Era firesc ca, in ipoteza in care a fost de buna credinta, asa cum sustine in intampinare, sa faca toate apararile menite sa salveze de la nulitate cel putin instrainarea pe care el a consimtit-o si, cel putin, sa se prezinte in instanta pentru a raspunde la interogatoriu avand in vedere consecintele neprezentarii pentru administrarea acestei probe,  prevazute de art.225 Cod procedura civila.
Or’, desi a beneficiat de asistenta juridica de specialitate, avand avocat ales, B.Ghe. s-a limitat la a sustine ca nu a uzat de fals sau de alte demersuri ilicite in perfectarea contractului de vanzare cumparare cu M.G., fara sa arate nimic despre contractul incheiat cu A.N.A.S., formuland totodata o cerere de chemare in garantie informa, ce urmeaza a fi declarata nula de instanta de judecata in temeiul art.133 Cod procedura civila rap. art.61 Cod procedura civila in referire la art.112 Cod procedura civila  intrucat, desi practic pe tot parcursul judecatii i s-a pus in vedere acest lucru, nu a inteles sa-i precizeze obiectul.
In aceste conditii, instanta retine ca cel putin atunci cand a vandut apartamentul, B.Ghe. a cunoscut ca nu are un titlu de proprietate valabil si a urmarit "sa scape" cat mai repede de apartament cu un profit rapid, diferenta dintre pretul de achizitie si cel de vanzare fiind de 30.000.000 lei, fiind de rea credinta la vanzare.
In ceea ce-l priveste pe paratul A.N.A.S., instanta apreciaza ca acesta ar fi trebuit sa verifice cu mai mare atentie situatia juridica a apartamentului, dat fiind faptul ca vanzatorul il cumparase cu doar trei saptamani in urma, pentru un pret cca.3.000 USD (curs valutar 1 USD = 3135 lei), lipsa sa de diligenta coroborata cu reaua credinta a vanzatorului avand drept consecinta si anularea acestui act de vanzare cumparare, pentru cauza ilicita, in temeiul art.966 Cod civil.
Cat priveste contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1932/7 septembrie 1998 la B.N.P. O.I.M., incheiat intre paratii A.N.A.S. si  U.D.S., instanta retine ca prin  probele administrate in cauza nu s-a facut dovada relei credinte a cumparatoarei, in sensul ca, in cunostinta de cauza, a  convenit cu vanzatorul transmiterea dreptului de proprietate asupra  bunul altuia, situatie in care s-ar fi putut retine ilicitatea cauzei.
Astfel, in timp ce reclamantul nu a probat existenta coniventei frauduloase intre partile actului si nici macar existenta vreunei relatii intre vanzator si cumparatoare, parata U. a facut dovada lipsei de diligenta a reclamantului care, prin modalitatea in care a actionat cel putin dupa momentul la care a aflat ca apartamentul este ocupat de A.N.A.S., acesta prezentandu-i actul sau de proprietate (conform sustinerilor din actiune ), a facut posibila o noua vanzare a apartamentului.
Sub acest aspect, instanta retine ca reclamantul nu a facut dovada ca, pana la data de 7 septembrie 1998, cand parata a cumparat apartamentul,  ar fi luat vreo masura pentru a impiedica o noua vanzare, prin formularea in instanta a unei cereri de realizare a dreptului sau, ceea ce i-ar fi permis sa solicite si instituirea unui sechestru asupra apartamentului ori, cel putin, prin formularea unei cereri de notare a unei interdictii de instrainare in registrul de publicitate imobiliara (intrucat cartea funciara pentru apartament a deschis-o la data de 19.11.1999).
Mai mult, asa cum rezulta din adresa nr.229307/03.11.1999 a M.I. Inspectoratul General al Politiei (fila 132, vol.I), a formulat plangere penala impotriva lui A.N.A.S. abia la data de 19.10.1998, cand acesta nu mai era proprietar al apartamentului, tot dupa vanzare fiind formulata si cererea de evacuare a acestuia, respinsa de instanta de judecata intrucat s-a constatat ca proprietar al apartamentului devenise parata U.D.S.(conform sustinerilor din cererea introductiva de instanta).
Cum vanzatorul avea, legal, resedinta in apartamentul pe care il cumparase in urma cu doi ani de zile, era titular de rol fiscal si figura inscris ca proprietar in registrul de transcriptiuni si inscriptiuni - la nr.11001/1996 - inscrierea asigurand opozabilitatea erga omnes a dreptului sau de proprietate, drept cu privire la care nu exista nici o contestatie in justitie,  instanta apreciaza ca parata U.D.S. nu avea nici un motiv de suspiciune legat de actul juridic pe care urma sa-l incheie chiar daca, asa cum a recunoscut, pretul i s-a parut avantajos.
Cata vreme nu este neserios, vadit disproportionat fata de valoarea bunului ce face obiectul contractului, iar reclamantul nu a sustinut o asemenea ipoteza, stabilirea pretului vanzarii este lasata la latitudinea partilor, subiectivismul acestora fiind supus cenzurii notarului care perfecteaza actul, in raport de valorile minimale prevazute in normativele in vigoare la momentul autentificarii. Or’ notarul a autentificat actul la acest pret, motiv in plus pentru ca reclamanta sa fie convinsa de legalitatea operatiunii juridice.
Fata de cele retinute, chiar daca vanzatorul fusese deja tulburat in exercitarea dreptului sau, din declaratia aflata la fila 131 din dosar - vol.I., rezultand ca in luna iunie 1998 a avut loc un incident intre acesta si reclamant, cata vreme nu s-a dovedit ca parata U.D.S. a cunoscut aceasta imprejurare, urmeaza a se retine ca aceasta a fost de buna credinta la cumparare, buna credinta intemeiata pe eroarea comuna si invincibila asupra calitatii de proprietar a vanzatorului salvand de la nulitate actul juridic contestat si consolidandu-i calitatea de proprietar asupra imobilului litigios.
In consecinta, instanta va admite numai in parte actiunea, constatand nulitatea absoluta a contractelor de vanzare cumparare autentificate sub numerele 23358/21.10.1993, 2717/26.07.1996 si 2279/21.08.1996 respingand cererea de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1932/07.09.1998 precum si cererea de obligare a paratei U.D.S. la plata daunelor interese reprezentate de lipsa de folosinta a apartamentului in litigiu
Urmare a respingerii cererii formulate impotriva sa, va respinge ca ramasa fara obiect cererea de chemare in garantie formulata de U.D.S. impotriva paratului lui A.N.A.S..
Cum reclamantul a cazut in pretentii fata de parata U.D.S., urmeaza  ca in conformitate cu dispozitiile art.274 Cod procedura civila sa se dispuna obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.
Va respinge ca neintemeiata cererea paratului B.Ghe. privind plata cheltuielilor de judecata.
Vazand si dispozitiile art.2821 Cod procedura civila,