uzucapiune - teren fara stapan

Avand situatia juridica a unui teren fara stapan, terenul este de drept in proprietatea statului, conform art.646 Cod civil, drept exercitat prin unitatea administrativ-teritoriala a municipiului Bucuresti, fata de dispozitiile art. 18, 19, 21 din Lg.215/2001.(sentinta civila nr.8999/21.11.2006) Reclamantii V.F. si V.S. au chemat in judecata pe paratii G.T., V.I. si Municipiul Bucuresti prin Primarul General, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa constate ca sunt proprietari prin uzucapiunea mai mare de 30 de ani si prin jonctiunea posesiilor asupra terenului in suprafata de 22 mp situat in Bucuresti, str. L. nr. 1, sector 2, iar prin accesiune imobiliara asupra constructiei edificate pe acest teren.
In motivarea cererii reclamantii au aratat ca prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2926/354/28.04.1959, parata G.T. a cumparat un teren in suprafata de 200 mp situat in Bucuresti str. L. nr. 1, sector 2, pe care ulterior si-a edificat o casa de locuit si dependinte gospodaresti. Prin actul de donatie nr. 14356/1991, parata a donat acest imobil paratului V.I. care, la randul sau, prin contractul de vanzare cumparare nr. 9227/1996, a vandut imobilul respectiv catre reclamanti.  Au sustinut reclamantii ca desi in actele autentice de instrainare obiectul vanzarii il constituie terenul de 200 mp, in realitate suprafata terenului a fost de 220 mp. Acest lucru rezulta din faptul ca inca de la prima vanzare terenul a fost ingradit, pastrandu-si aceeasi configuratie pana in prezent, iar o parte din constructiile edificate cuprind si o portiune din cei 20 mp, formand o singura unitate locativa cu restul casei. Despre aceasta diferenta de teren, sustin reclamantii ca au aflat inainte cu o luna de zile cand au incercat efectuarea documentatiei cadastrale, expertul informandu-i ca se impune reglementarea situatiei juridice a acestei diferente dintre terenul stapanit si cel din acte. Au aratat reclamantii ca atat ei cat si autorii lor au posedat respectiva portiune de teren neintrerupt, netulburat, public si sub nume de proprietar, astfel ca sunt indreptatiti sa li se recunoasca dreptul de proprietate asupra acesteia.
In drept s-au invocat dispozitiile art.1846 si urm., art.1890 Cod civil si art. 492 Cod civil.
In dovedire s-au depus urmatoarele inscrisuri in copii certificate: act de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2926/354/1959 la fostul notariat de stat al Raionului 1 Mai, plan topografic, contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 9227/29.11.1996 la BVNP C.V..
La 11.07.2006, paratul Municipiul Bucuresti a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, atat in privinta uzucapiunii cat si a accesiunii imobiliare, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
In motivarea acestei exceptii, paratul a aratat ca reclamantii nu fac dovada ca ultimul proprietar al imobilului in litigiu ar fi statul, cu atat mai mult cu cat prin actele depuse rezulta ca terenul a fost intotdeauna in proprietatea unor persoane fizice. A mai aratat paratul ca nu are nici  calitatea de proprietar al terenului sau al materialelor cu care a fost edificata constructia, astfel ca nu se poate retine legitimarea sa procesuala pasiva nici in privinta accesiunii imobiliare. Imprejurarea ca s-a ridicat o constructie fara solicitarea aprobarilor necesare nu justifica legitimarea procesuala pasiva a Municipiului Bucuresti, cu atat mai mult cu cat la data ridicarii constructiei exista temei legal pentru obtinerea autorizatiei de construire.
Pe fondul cauzei, paratul a aratat ca imobilul in cauza nu poate fi uzucapat, anterior anului 1991 neexistand distinctie intre domeniul public si privat al statului, proprietatea de stat fiind imprescriptibila si inalienabila. In consecinta, s-a aratat ca termenul de prescriptie asupra terenului nu putea incepe decat dupa anul 1991.
In cauza au fost incuviintate reclamantilor proba cu inscrisuri, proba testimoniala cu doi martori si proba cu expertiza tehnica imobiliara. S-au depus la dosar planuri topografice, istoricul de rol fiscal pentru imobilul in cauza, situatia juridica a acestuia, o declaratie autentificata a paratei G.T., prin care se arata ca inca de la data cumpararii, 1959, terenul in cauza era imprejmuit cu gard din beton si lemn, pastrandu-si aceeasi configuratie pana in prezent. Proba testimoniala a fost incuviintata in sedinta publica din 24.10.2006, prin audierea martorilor O.M. si G.V.; raportul de expertiza tehnica imobiliara intocmit de expertul N.S.D. a fost depus la dosar la 31.08.2006.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de paratul Municipiul Bucuresti a fost unita cu fondul in conditiile art. 137 alin. 2 Cod procedura civila prin incheierea din 24.10.2006.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarea situatia de fapt:
Prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2926/354/1959 la fostul Notariat de stat al Raionului 1 Mai, numita G.T. a dobandit dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafata de 200 mp situat in Bucuresti, str. B. nr. 76, sector 2, teren pe care a edificat o constructie cu destinatia de locuinta, compusa din cinci camere si dependinte, precum si doua anexe gospodaresti, un wc si o magazie. Prin actul de donatie autentificat sub nr. 14356/10.07.1991 la fostul Notariat de stat local al sectorului 2 Bucuresti, G.T. a donat numitului V.I. imobilul sus mentionat, compus din teren in suprafata de 200 mp si constructiile edificate pe acesta, asa cum sunt descrise mai sus. In urma sistematizarii zonei, imobilul primise nr. postal 1 pe str. L.. Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 9227/29.11.1996, V.I. a instrainat catre reclamantii din prezenta cauza, V.S. (casatorita cu V.F.) respectivul imobil. Dupa cum a reiesit din probatoriul administrat, suprafata de teren sus mentionata, desi in actele translative de proprietate a figurat ca avand o suprafata de 200 mp, a fost in realitate de 224,25 mp. In acest sens conduc toate probele administrate, respectiv inscrisurile depuse, depozitiile celor doi martori audiati la 24.10.2006, care cunosc imobilul in cauza din anii 1970-1971, declaratia autentificata a paratei G.T., precum si raportul de expertiza tehnica imobiliara, care a identificat prin masuratori terenul in litigiu. Aceleasi probe au confirmat posesia continua, pasnica si sub nume de proprietari exercitata de reclamanti, precum si de autorii lor G.T. si V.I., asupra portiunii de teren de 24,25 mp, excedentara suprafetei mentionate in actele de proprietate.
In drept, fata de situatia expusa anterior si de dispozitiile art. 1846-1847, 1860 si 1890 Cod civil, instanta constata ca posesia utila exercitata de reclamanti asupra portiunii de teren de 24,25 mp, identificata prin punctele 1,2,3,4 in raportul de expertiza topografica, unita cu posesia utila exercitata de autorii lor incepand cu anul 1959, a nascut in patrimoniul reclamantilor, prin intermediul prescriptiei achizitive, dreptul de proprietate.
Cat priveste legitimarea procesuala pasiva a Municipiului Bucuresti, instanta apreciaza ca aceasta este justificata prin inscrisurile depuse la dosar, cata vreme respectiva suprafata de teren nu figureaza ca aflandu-se in proprietatea altei persoane fizice sau juridice.  In aceste conditii, avand situatia juridica a unui teren fara stapan, terenul este de drept in proprietatea statului, conform art.646 Cod civil, drept exercitat prin unitatea administrativ-teritoriala a municipiului Bucuresti, fata de dispozitiile art. 18, 19, 21 din Lg.215/2001. In plus, instanta constata ca insusi Municipiul Bucuresti a recunoscut ca respectiva portiune de teren i-ar apartine, aspect rezultat din inscrisurile depuse de reclamanti la ultimul termen de judecata, prin care acestia erau somati sa desfiinteze o constructie provizorie edificata pe respectiva portiune de teren, portiune despre care se sustine ca ar constitui domeniul public (privat) al statului. Instanta constata de asemenea ca nu exista cerintele impuse de Legea nr. 213/1998 sau Legea nr.18/1991 pentru ca respectiva suprafata de teren sa apartina domeniului public, astfel ca, apartinand domeniului privat, poate fi uzucapata.
Pentru aceste considerente, instanta va admite primul capat al cererii reclamantilor, asa cum a fost precizat la 21.11.2006, si va constata ca acestia au dobandit prin intermediul prescriptiei achizitive si jonctiunii posesiilor, dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 24,25 mp situate in Bucuresti, str. L. nr. 1A, sector 2.
In privinta capatului de cerere avand ca obiect accesiunea imobiliara, instanta il va respinge ca neintemeiat, constatand pe de o parte ca pe respectiva suprafata de teren nu exista edificate constructii propriu-zise, independente, ci doar parti din constructia edificata pe teren de autorii reclamantilor, constructie pentru care de altfel  acestia detin titlu de proprietate, reprezentat de contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 9227/29.11.1996 la BNP V.C.