uzucapiune. jonctiunea posesiilor

Posibilitatea oferita de disp. art. 1860 c.civil (aceea ca actualul posesor sa uneasca posesia sa cu aceea a autorului sau) are in vedere o posesie exercitata de o persoana care, ca si cel care invoca uzucapiunea, nu este titular al dreptului real, asa cum s-a retinut constant in doctrina si jurisprudenta (spre exemplu deciziile nr. 2166/1986 si 122/1987 ale fostului Tribunal Suprem). Daca autorul celui care invoca uzucapiunea este chiar titularul dreptului real, acesta poate transfera direct dreptul, nemaifiind necesara unirea posesiilor. De altfel nu este permis ca reclamanta sa solicite jonctiunea posesiei sale cu aceea a adevaratului proprietar, persoana fata de care solicita realizarea dreptului. (sentinta civila nr. 802/31.01.2006)

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti la 15.07.2004 sub nr. 8911/2004 reclamanta C.A. a chemat in judecata pe paratele C.J, C.D. si I.M., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa constate ca a dobandit prin uzucapiune, ca efect al jonctiunii posesiilor, dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str. G nr.132, sector 2, compus din teren in suprafata de 150 mp si constructie formata din doua camere si dependinte.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca in anul 1979 a cumparat de la paratele C.J. si C.D.  imobilul proprietatea acestora, sus mentionat, incheindu-se in acest sens un inscris sub semnatura privata intitulat "chitanta". A aratat reclamanta ca de la data incheierii chitantei a intrat efectiv in posesia imobilului, exercitand de atunci in mod neintrerupt o posesie utila, publica si sub nume de proprietar. A mai aratat reclamanta ca cele doua parate dobandisera imobilul de la parata I.M. in anul 1970.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 1890 C.civil.
In sustinere s-au depus in copii certificate  urmatoarele inscrisuri: inscris sub semnatura privata incheiat la 29.05.1979 intitulat "chitanta" si sentinta civila  nr. 2781/22.04.1980 a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti.
La 07.09.2004 parata I.M. a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii va neintemeiata.
In motivarea exceptiei parata a aratat ca este coproprietara, alaturi de fiii sai, I.M. si T.D., a cotei de 3/20 din imobilul situat in Bucuresti, str. G. nr. 132, sector 2, compus din teren de 400 mp si constructie, drept dobandit prin mostenire de la sotul sau I.N., decedat la 17.05.2002. A aratat parata  ca sustinerile reclamantei cum ca in anul 1970 le-ar fi vandut celorlalte parate C.J. si C.D. imobilul in litigiu sunt neadevarate, cata vreme in anul 1970 proprietatea asupra acestuia apartinea numitei I.A., mama sotului sau, doar aceasta si ulterior decesului acesteia, survenit in 1972, I.N., putand instraina acest imobil. A mai aratat parata ca din inscrisul depus de reclamanta la dosar, reiese ca paratele C.J. si C.D.  i-au vandut cota parte a lor ce li se cuvenea de pe urma decesului parintilor lor, iar nu un imobil pe care-l dobandisera de la parata I.M..
Pe fond, parata a aratat ca atat ea, cat si sotul sau au exercitat o posesie neintrerupta asupra cotei de 3/20 din imobilul situat in Bucuresti, str. G nr. 132, sector 2, achitand impozitele aferente, efectuand acte de folosinta asupra acestuia.
La 14.10.2004 in conditiile art.57 C.proc.civ. reclamanta a formulat cerere de chemare in judecata si a numitilor I.M. si T.D., coproprietari alaturi de parata I.M., asupra cotei de 3/20 din imobil.
La 10.11.2004 I.M. si T.D. au formulat intampinare prin care au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si exceptia prematuritatii cererii, iar pe fond au solicitat respingerea cererii ca neintemeiata. Motivarea asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive si asupra fondului cauzei  a fost similara celei din intampinarea depusa de parata I.M.. In privinta exceptiei prematuritatii cererii paratii au aratat ca posesia exercitata de reclamanta nu indeplineste conditiile prevazute de art. 1890 C.civil, durand de 25 de ani si nefiind suficienta pentru uzucapiune. Au mai sustinut paratii ca  reclamanta nu poate beneficia de jonctionarea posesiei sale cu aceea a paratei I.M., cata vreme posesiile exercitate de cele doua au avut ca obiect alta cota si suprafata din imobil.  
La 13.09.2005 reclamanta a formulat cerere de chemare in judecata in conditiile art. 57 C.proc.civ. a numitului M.M., intrucat din inscrisurile depuse la dosar a reiesit ca acesta are calitatea de proprietar asupra a 180 mp din imobilul in litigiu.
Prin incheierea de la 13.09.2005 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor I.M., I.M. si T.D., cererea formulata impotriva acestora urmand a fi respinsa ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
In cauza a fost efectuata o expertiza tehnica imobiliara in vederea identificarii imobilului, au fost audiate la propunerea reclamantei martorele M.C. si F.M.. La solicitarea instantei au fost depuse relatii privind rolul fiscal asupra imobilului.
Din analiza inscrisurilor depuse la dosar instanta  retine ca in fapt, imobilul situat in Bucuresti, str. G.nr.132, sector 2 , compus din teren in suprafata de 400 mp si constructiile edificate pe acesta a fost proprietatea numitilor B.I. si B.V., dobandit prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.  28442/1923 de Tribunalul Ilfov sectia notariat. In urma decesului acestora dreptul a fost mostenit de cei sapte copii (B.I.,  B.M., A.V., B.M., I.A., C.E. si D.E. - in cote egale de 1/7), dintre acestia I.A. fiind autoarea paratilor I.M.,I.M. si T.D., iar C.E. fiind autoarea paratelor C.J. si C.D. Desi nu s-a  facut dovada existentei unei hotarari judecatoresti de iesire din indiviziune sau a unui act de partaj voluntar, in fapt succesorii proprietarilor si ulterior succesorii acestora au procedat la o partajare in fapt, stapanind fiecare o suprafata determinata. Unii dintre succesori au instrainat aceste suprafete catre terte persoane prin inscrisuri sub semnatura privata, M.V., mostenitorul numitei D.E., a instrainat catre M.M., acesta obtinand ulterior hotarare judecatoreasca ce sa tina loc de act autentic de instrainare, iar paratele C.J si C.D. instrainand catre reclamanta din prezenta cauza "partea" ce li se cuvine din mostenirea parintilor lor.
Analizand materialul probator administrat in cauza, in raport de situatia de fapt expusa anterior, instanta apreciaza ca cererea reclamantei in constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune cu jonctiunea posesiilor este neintemeiata si o va respinge pentru urmatoarele considerente:
Uzucapiunea este un mod originar de dobandire a dreptului de proprietate prin posedarea neintrerupta a unui imobil pe perioada si in conditiile prevazute de lege.
In speta, cata vreme reclamanta nu detine un just titlu (inscrisul sub semnatura privata intitulat "chitanta" fiind nul pentru neindeplinirea conditiilor de forma), singura modalitate prin care putea dobandi proprietatea era uzucapiunea prevazuta de disp. art. 1890 c.civil, respectiv prin exercitarea unei posesii utile timp de treizeci de ani. Instanta constata insa ca posesia reclamantei nu a fost exercitata pe o perioada suficienta pentru a naste in patrimoniul acesteia dreptul de proprietate. Astfel, cata vreme reclamanta a intrat in posesia imobilului in anul 1979, dupa cum recunoaste in petitul cererii introductive si cum rezulta din probatoriul administrat (chitanta depusa la fila 3 si depozitiile martorelor M.C si F.M., implinirea termenului de prescriptie achizitiva poate opera abia in anul 2009. Trebuie mentionat ca, in cauza,  reclamanta nu-si poate uni posesia cu cea a paratelor C.J. si C.D., in conditiile art. 1860 C.civil, cata vreme acestea erau chiar titularele unei cote parti din dreptul de proprietate asupra acestui imobil. Or, posibilitatea oferita de disp. art. 1860 c.civil (aceea ca actualul posesor sa uneasca posesia sa cu aceea a autorului sau) are in vedere o posesie exercitata de o persoana care, ca si cel care invoca uzucapiunea, nu este titular al dreptului real, asa cum s-a retinut constant in doctrina si jurisprudenta (spre exemplu deciziile nr. 2166/1986 si 122/1987 ale fostului Tribunal Suprem). Daca autorul celui care invoca uzucapiunea este chiar titularul dreptului real, acesta poate transfera direct dreptul, nemaifiind necesara unirea posesiilor. De altfel nu este permis ca reclamanta sa solicite jonctiunea posesiei sale cu aceea a adevaratului proprietar, persoana fata de care solicita realizarea dreptului. Pe langa considerentele redate anterior, instanta retine ca reclamanta nu a probat, in conditiile art. 1169 C.civil, imprejurarea ca autoarele sale, C.J. si C.D., ar fi exercitat o posesie utila asupra imobilului, care sa poata fi continuata de reclamanta, martorele audiate la termenul din 07.02.2006 aratand una ca "nu stiu daca aceste persoane (C.J. si C..D.) locuisera anterior acolo...", iar cealalta ca "... nu stiu daca au locuit in acel imobil, dar inclin sa cred ca nu."
Pentru aceleasi considerente instanta va respinge ca neintemeiata si cererea formulata de reclamanta  in conditiile art. 57 si urm. C.proc.civ. impotriva intervenientului M.M.