uzucapiune - teren apartinand domeniului privat al municipiului Bucuresti

Potrivit art.477 din Codul civil, "Toate averile vacante si fara stapani, precum si ale persoanelor care mor fara mostenitori, sau ale caror mosteniri sunt lepadate, sunt ale domeniului public".
Aceste dispozitii au fost modificate in ceea ce priveste apartenenta bunurilor fara stapan (ca si a celor cuprinse in mostenirile vacante) prin O.G. nr.128/29 august 1998, rep., act normativ care la art.1 prevede ca aceste bunuri fac parte din domeniul privat al statului, (cu precizarea ca pentru valorificarea lor in conditiile pe care le reglementeaza este necesar sa fi fost "declarate ca atare potrivit legii" -  art.1 alin.1 lit.d). (sentinta civila nr.3798/04.05.2006)

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti in data de 10.03.2005, reclamantul P.I. a chemat in judecata pe paratele PRIMARIA SECTORULUI 2 BUCURESTI si E. M. solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa constate ca a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str.D. nr.23, sector 2, compus din teren in suprafata de 300 m.p. si plantatie de vita de vie, legume si zarzavaturi, prin prescriptie achizitiva de 30 de ani si, respectiv, prin accesiune imobiliara artificiala.
In motivarea cererii, intemeiata pe dispozitiile art.480 si urm., art.1890  si urm. Cod civil, art.111 Cod procedura civila, reclamantul arata ca in luna septembrie 1969 a intrat in posesia terenului situat in Bucuresti, str.D. nr.23, sector 2, in suprafata de 300 m.p., pe care erau aruncate gunoaie si pe care l-a curatat si ingradit, cultivandu-l apoi cu legume, zarzavaturi, vita de vie si pomi fructiferi pentru folosul propriu.
Sustine reclamantul ca a folosit in permanenta terenul si ca in anul 2001 a mai promovat o actiune in constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, formulata in contradictoriu cu Municipiul Bucuresti, admisa la fond si mentinuta in apel dar respinsa prin decizia civila nr.2483/12.11.2002 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila pentru lipsa calitatii procesuale pasive .
Aceasta exceptie, respinsa de instanta de apel,  a fost admisa in recurs deoarece in aceasta faza procesuala doamna E. M. a formulat cerere de interventie in interesul paratei, sustinand ca terenul in litigiu a apartinut parintilor sai, E.E. si E. G. fiind cumparat de la I.I.T..
Arata reclamantul ca aceasta cerere, cat si notificarea adresata Municipiului Bucuresti in baza Legii nr.10/2001, au un caracter sicanator, intrucat E.M. nu a putut face dovada calitatii de proprietar ori de mostenitor al fostilor proprietari ai terenului in litigiu. Mai mult, nu a facut nici dovada identitatii intre str. D. nr.23, sector 2 si str.H.a, parcela nr.29 - Mosia Fundenii Doamnei - aceasta fiind adresa imobilului al carui proprietar sustine ca este - insa a inteles sa o cheme in judecata pentru ca hotararea ce urmeaza a fi pronuntata sa-i fie opozabila.
In dovedirea actiunii s-a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri, interogatoriul paratelor, testimoniala si expertiza topo, alaturat cererii introductive de instanta fiind depuse la dosar, in copie: adresa nr.423922/14969/16.12.2004 a Primariei Municipiului Bucuresti - Serviciul Evidenta Proprietatii, adresa nr.404282/10119/26.07.2004 a Primariei Municipiului Bucuresti - Serviciul de Nomenclatura Urbana, sentinta civila nr.2677/05.03.2002 pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti in dosar nr.7659/2001, decizia civila nr.1033/29.05.2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila si Contencios Administrativ in dosar nr.2593/2002, cererea de interventie in interesul paratului Municipiul Bucuresti formulata de parata E.M. in dosar  nr.2853/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila, decizia civila nr.2483/12.11.2002 pronuntata in acest dosar.
In data de 07.04.2005 s-a depus la dosar intampinare de catre parata E.M., prin care arata, in esenta,  ca terenul in litigiu a apartinut parintilor sai si face obiectul notificarii nr.6433/2001 adresate Primariei Municipiului Bucuresti in baza Legii nr.10/2001, prin interventia accesorie, in interesul Municipiului Bucuresti, formulata in dosarul nr.2852/2003 al Curtii de Apel Bucuresti intelegand sa-si ocroteasca dreptul sau asupra acestui teren.
Referitor la pretentiile reclamantului, arata ca P.I., fara drept, a ocupat terenul pe care, cu nerespectarea dispozitiilor legale ce reglementeaza disciplina in constructii, a ridicat o cladire ce a fost demolata ca urmare a dispozitiei Primarului sectorului 2 Bucuresti, reclamantul fiind sanctionat contraventional.
Anexat intampinarii, parata a depus la dosar, in copie: act de vanzare-cumparare autentificat sub nr.10.853/27.03.1940, procura speciala autentificata sub nr.341/27.07.1940, declaratie autentificata sub nr.342/1940 din data de 27.07.1940, inscris sub semnatura privata intitulat "Chitanta", datat 1 septembrie 1940, certificat de mostenitor nr.1345/19.09.1990, certificat de mostenitor nr.535/16.03.1995, ambele eliberate de Notariatul de stat sector 2 Bucuresti, adresa nr.11539/11.01.2002 a Primariei Municipiului Bucuresti - Directia Patrimoniu Evidenta Proprietatii - Cadastru, notificarea adresata Primariei Municipiului Bucuresti in baza Legii nr.10/2001, schita de plan.
Primaria sectorului 2 Bucuresti, prin intampinarea depusa la dosar in data de 07.04.2005, a aratat ca terenul in litigiu figureaza in evidentele sale ca fiind proprietate de stat, cu o suprafata totala de 294 m.p., categoria de folosinta "alte terenuri",  cu posesor parcela fostul Consiliu Popular Sector 2, actualmente Consiliul Local sector 2.
Precizeaza ca terenul a intrat in proprietatea statului prin expropriere,  in temeiul decretului nr.95/30.05.1986, fostul proprietar figurand la pozitia 286 - anexa 1 a actului normativ, astfel ca terenul face parte din domeniul privat al Consiliului General al Municipiului Bucuresti  si este vizat de notificarea inregistrata sub nr.6433/2001 - dosar nr.21.257/15.11.2001 al Comisiei de Aplicare a Legii nr.10/2001.
In consecinta, in conformitate cu dispozitiile art.12  din Legea nr.213/1998,  in calitate de titular al dreptului de administrare a acestui teren, Primaria sectorului 2 Bucuresti intelege sa arate titularul dreptului de proprietate, acesta fiind Municipiul Bucuresti.
Pe fondul cauzei, sustine ca actiunea este neintemeiata, intrucat terenul este proprietate de stat, astfel ca nu sunt intrunite prevederile art.1864, 1847  si art.1890 Cod civil,  reclamantul exercitand asupra acestuia o detentie precara si nu o posesie utila, elementul psihologic fiind detinut de adevaratul proprietar, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, aspect dovedit si prin aceea ca reclamantul nu a platit niciodata impozit pentru terenul pe care afirma ca il foloseste din anul 1969.
Cu adresa nr.25688/2604/2005, depusa la dosar in data de 29.04.2005, Primaria sectorului 2 Bucuresti a comunicat instantei de judecata ca sustinerile din intampinare, privind trecerea terenului in proprietatea statului prin expropriere, in baza decretului nr.95/30.05.1986, nu sunt reale, bazandu-se pe informatiile eronate comunicate de departamentul Cadastru - Fond Funciar. Terenul figureaza in evidentele sale ca fiind proprietate de stat insa nu se cunoaste modul de preluare a acestuia.
Urmare a sustinerilor paratei Primaria sectorului 2 Bucuresti, reclamantul a solicitat introducerea in cauza, in calitate de parat, a Municipiului Bucuresti prin Primar General si "scoaterea din cauza a paratei Primaria Sectorului 2 pentru lipsa calitatii procesuale pasive".
Referitor la sustinerile paratei E.M., prin raspunsul la intampinare depus la dosar in data de 22 iunie 2005, reclamantul reitereaza afirmatiile cuprinse in cererea introductiva de instanta, privind faptul ca aceasta nu a facut dovada dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu si arata ca, dimpotriva, s-a facut dovada ca nici reclamanta si nici autorii sai nu au fost proprietari ai acestui teren pentru care nu exista rol fiscal. Cum rolurile fiscale pentru imobile  s-au deschis in anul 1952, daca situatia prezentata de parata ar fi fost cea reala, ar fi fost logic ca numele autorilor sai sa figureze in evidentele fiscale ale primariei de sector.
Arata reclamantul si faptul ca, in mai multe randuri, a solicitat deschiderea rolului fiscal pentru imobil si emiterea declaratiei de impunere, insa cererile sale au fost respinse motivat de faptul ca nu a putut prezenta actul de proprietate sau cel putin o chitanta de mana prin care sa i se fi transmis acest teren.
Referitor la adresa imobilului, precizeaza ca niciodata str.D. nu a purtat denumirea de H., ci aceea de str.P.R., in acest sens fiind relatiile comunicate de Serviciul de Nomenclatura Urbana din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti - adresa nr.404282/10119/26.07.2004 - si arata ca parata a omis sa precizeze faptul ca in cursul anului 2002 a promovat o actiune in constatare in contradictoriu cu numitul I.I.T., cererea - ce a facut obiectul dosarului nr.10.786/2002 al Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti -  fiind suspendata la data de 07.11.2002 si apoi lasata in nelucrare mai mult de un an, perimandu-se.
Avand in vedere pozitia paratei Primaria sectorului 2 Bucuresti, in conformitate cu dispozitiile art.65 alin.(2) Cod procedura civila, instanta a dispus comunicarea cererii de aratare a titularului dreptului catre Municipiul Bucuresti, impreuna cu copie de pe actiune si inscrisurile depuse la dosar.
Intrucat Municipiul Bucuresti nici nu a confirmat si nici nu a tagaduit aratarile paratei Primaria sectorului 2 Bucuresti, in conformitate cu dispozitiile art.66 alin.2  rap. art.58  din  Codul de procedura civila,  a dobandit calitatea de intervenient in interes propriu.
In sedinta publica de la 23.06.2005, intervenientul Municipiul Bucuresti a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat fata de decizia civila nr.2483/2003 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, exceptie respinsa ca nefondata de instanta de judecata.
In sedinta publica de la 08.09.2005, parata E.M. a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Primaria sectorului 2 Bucuresti si a Municipiului Bucuresti, in sedinta publica de la 20.10.2005 instanta dispunand unirea cu fondul a exceptiei intrucat s-a apreciat ca pentru lamurirea calitatii procesuale pasive in cauza, in conditiile in care pentru imobilul in litigiu nu exista rol fiscal, se impune lamurirea situatiei juridice a acestuia, in acest scop fiind necesara  mai intai efectuarea unei expertize de specialitate.
Probele propuse de parti au fost discutate la termenul din 20.10.2005, fiind incuviintata administrarea probelor cu inscrisuri, martori si expertiza topo avand ca obiective identificarea suprafetei de teren in litigiu, cu indicarea laturilor si vecinatatilor, stabilirea identitatii dintre imobilul in litigiu si cel care a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.10.853/27.03.1940 si stabilirea valorii sale de circulatie.
In cadrul probei cu inscrisuri, reclamantul a mai depus la dosar dispozitia primarului sectorului 2 privind desfiintarea constructiei din str.D.nr.23, sector 2; proces verbal de inspectie din 19.11.2002; proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor din data de 27.11.2002 si un  set de fotografii prezentand constructia demolata iar parata  a depus documente privind cetatenia tatalui sau, o plansa foto, corespondenta cu Primaria Municipiului Bucuresti si Primaria sectorului 2 Bucuresti(filele 140 -152, 200-201). Totodata, urmare a solicitarilor instantei de judecata, s-au comunicat relatii privind situatia juridica a terenului din str.Declamarii nr.23, sector 2, si istoricul de adresa pentru imobil.
In cauza au fost audiati martorii N.C., G.F.N.R., propusi de reclamant, si martora C.V., propusa de parata E.M., aceasta din urma declarand ca nu cunoaste  daca terenul in litigiu este cel despre care parata sustine ca a fost dobandit de parintii sai in anul 1940 precum si faptul ca nu cunoaste daca parintii paratei au avut proprietati pe raza sectorului 2 Bucuresti.
Martorii N. si G., proprietarii imobilelor din str.D. nr.25 si, respectiv, str.D. nr.21, intre care se afla terenul in litigiu, au confirmat sustinerile reclamantului privind modul de dobandire a imobilului  si posesia exercitata asupra acestuia.
In acest sens, martorul G. F. a declarat ca reclamantul stapaneste terenul din anul 1970, anterior fiind folosit de mama sa si de alte doua vecine. Reclamatul a preluat terenul cand acestea nu s-au mai putut ocupa de gradina, l-a cultivat cu zarzavat si vita de vie si, totodata, a amplasat o baraca pe care a consolidat-o in perioada 2002 - 2003 dar care a fost demolata de organe ale statului.
A aratat martorul ca reclamantul a continuat sa foloseasca terenul si dupa  ce constructia a fost demolata, iar in ceea ce priveste fostul proprietar, a precizat ca de la mama sa si din vecini a aflat ca in urma cu 50 de ani terenul a apartinut unui grec, care a permis mamei sale si celor doua vecine sa foloseasca terenul si care a fost arestat.
Martorul N. C. a declarat ca locuieste in zona din anul 1951 iar pe str.D. din anul 1980 si ca de 30-35 de ani terenul este folosit de reclamant, fiind plantat cu  legume si vita de vie, la un moment dat reclamantul ridicand pe teren si o constructie ce a fost demolata.
Expertiza efectuata in cauza a stabilit ca terenul ocupat de reclamant este ingradit,  are o suprafata de 298,37 m.p. si este cultivat partial cu vita de vie, vara fiind folosit si ca gradina de legume.
In sedinta publica de la 23.03.2006, instanta a dispus efectuarea unei cercetari la fata locului, proba administrata in data de 11.04.2006, ocazie cu care s-a constatat ca pe terenul din str.D. nr.23 se poate intra nu numai pe poarta de acces ci si prin spate, pe langa calcanul constructiei din str.S. nr.30, reclamantul declarand ca la momentul la care a intrat in folosinta terenului locuia in str.S. nr.28, in acelasi sens fiind si sustinerea paratei, care, in intampinare arata ca "(_) P. I. a avut tupeul sa vina din str.S. nr.28 bis, peste alte curti si case, tocmai in str.D. nr.23 (...)".
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta constata si retine urmatoarele:
La data de 27 martie 1940, cu actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.10.853 si transcris sub nr.5145 la Tribunalul Ilfov - Sectia Notariat, S.I., tutore legal al minorului I.T.I., a vandut numitei A.S. "un teren de casa in suprafata de 300 m.p. situat in Comuna sub-urbana Colentina /Jud.Ilfov) la locul numit Hispania, formand parcela nr.29 si avand urmatoarele vecinatati: la Nord strada D. pe o intindere de 12 m.l., la Sud parcela No.40 pe o intindere de 12 m.l., la vest, parcela No.28 pe o intindere de 25 m.l., la est parcela No.30 pe o intindere de 25 m.l."
Partile au convenit ca pretul vanzarii, de 50.000 lei, sa fie platit esalonat, la momentul autentificarii actului fiind platita suma de 3.000 lei, diferenta de 47.000 lei urmand a fi achitata in rate trimestriale a cate 3.000 lei, prima rata fiind exigibila la data de 1 septembrie 1940 iar ultima la data de 1 iunie 1944.
In data de 27 iulie 1940,  A.S. mandateaza - procura speciala autentificata sub nr.341/1940 la Judecatoria Bucuresti - pe av. R.G. sa o reprezinte si sa semneze pentru ea actul de vanzare cumparare a terenului cumparat de la S.I., vanzare ce urma a fi facuta catre autoarea reclamantei, G.E.
In aceeasi zi, 27 iulie 1940,  A.S. da o declaratie - autentificata sub nr.342/1940 la Judecatoria Bucuresti - aratand ca renunta la drepturile conferite de contractul de vanzare cumparare in favoarea G. E.  "care urmeaza sa faca act de vanzare-cumparare cu d-na S.I., pentru acelasi obiect (parcela No.29 din Mosia Fundenii Doamnei), urmand a transcrie acel act fara ca eu sa pot beneficia de prioritatea transcrierii actului meu", vanzare ce urma sa fie perfectata dupa achitarea integrala a pretului.
In data de 1 septembrie 1940, printr-un inscris sub semnatura privata intitulat "Chitanta", S.I. declara ca a vandut  ("am vandut") sotilor E. parcela nr.29, cu o suprafata de 300 m.p. "care reprezinta actul cu privilegiul care a fost vandut D-nei A.S.",  E.E. obligandu-se sa plateasca suma de 36.000 lei in rate de cate 2.000 lei lunar, timp de 18 luni.
Se constata ca, initial, A.S. si-a manifestat intentia de vanzare a terenului al carui proprietar a devenit in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.10.853/27 martie 1940, pentru ca in aceeasi zi sa revina si sa arate ca vanzarea urmeaza a fi facuta de catre S.I. catre G.E. "atunci cand parcela va fi achitata", prin declaratia data in forma autentica intelegand sa recunoasca preferabilitatea contractului ce urma a fi incheiat  - "urmand a transcrie acel act fara ca eu sa pot beneficia de prioritatea transcrierii actului meu".
La dosar nu s-a depus nici un inscris din care sa rezulte ca intre proprietarul terenului, A.S., si parintii paratei s-ar fi  incheiat vreun act de vanzare-cumparare, sub semnatura privata ori in forma autentica,  iar parata E.M. nici nu a sustinut o asemenea ipoteza, la fila 2 din intampinare aratand ca terenul a fost cumparat de parintii sai de la S. I., acest fapt fiind consemnat in chitanta sub semnatura privata incheiata la data de 1 septembrie 1940, moment la care dreptul de proprietate asupra parcelei nr.29 iesise din patrimoniul lui S.I., aceasta avand numai calitatea de creditor privilegiat pentru diferenta de pret.
De altfel, in aceasta chitanta, S.I. arata ca a vandut  parcela nr.29 sotilor E. precum si faptul ca intelegerea vizeaza terenul vandut doamnei A.S., fara a se mentiona ca, intr-o modalitate anume,  dreptul de proprietate a reintrat in patrimoniul sau, inscrisul consemnand numai modalitatea de plata a sumei de 36.000 lei, ulterior fiind facute mentiunile liberatorii pentru ratele  convenite.
Semnificatia juridica a inscrisului sub semnatura privata incheiat la data de 1 septembrie 1940 este aceea de inscris constatator al creantei de 36.000 lei pe care E. E.   s-a obligat sa o plateasca  in rate de 2.000 lei lunar, timp de 18 luni, proband totodata liberatiunea debitorului in conditiile art.1186 Cod civil.
Aceasta este si semnificatia pe care parata E. i-o confera, in notificarea adresata Primariei Municipiului Bucuresti, in baza Legii nr.10/2001, aratand ca "acest teren a fost cumparat de parintii mei, in anul 1940, achitat in totalitate conform chitantei sub semnatura privata" .
In aceste conditii, instanta apreciaza ca parata E.M. nu a facut dovada dreptului de proprietate al parintilor sai asupra terenului vandut in anul 1940 de S.I. numitei A.S., declaratia proprietarei privind renuntarea la drepturile conferite de contractul de vanzare-cumparare incheiat in forma autentica si  transcris in registrul de transcriptiuni si inscriptiuni, ca si plata pretului, putand justifica, eventual, promovarea unei actiuni in constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Fata de  cele retinute si avand in vedere ca uzucapiunea reprezinta sanctiunea civila impotriva proprietarului care, dand dovada de neglijenta, a delasat bunul timp indelungat, constatand ca parata E.M. nu a facut dovada calitatii de proprietar al terenului in litigiu, instanta urmeaza sa admita exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestei parate.
Cat priveste identitatea dintre terenul in litigiu si cel care a facut obiectul actului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.10.853 din 27 martie 1940, contestata de reclamant,  instanta constata, pe de o parte, ca:
1.pentru imobilul din str.D. nr.23, sector 2 nu exista rol fiscal, in evidentele cadastrale figurand ca fiind proprietate de stat, fara insa a exista mentiuni cu privire la titlul statului asupra sa, in acest sens fiind relatiile comunicate de Consiliul Local al Sectorului 2 Bucuresti - Directia Venituri Buget Local (filele 68, 71-72 din dosar) cat si de Primaria Municipiului Bucuresti - Directia Evidenta Imobiliara si Cadastrala - Serviciul Evidenta Proprietatii (filele 160-165) or’, asa cum  rezulta din contractul de vanzare-cumparare aratat, pentru terenul vandut de S.I. doamnei A. S. a existat rol fiscal, la punctul 7 din act mentionandu-se ca "toate impozitele de orice natura proportional cu suprafata terenului vandut privesc exclusiv pe vanzatoare pana la data autentificarii actului, iar de astazi inainte pe cumparatoare (_)";
2. pe baza inscrisurilor aflate la dosar si a constatarilor din teren, expertul nu a putut stabili cu exactitate daca exista identitate intre cele doua terenuri;
3. istoricul de adresa pentru artera de circulatie care poarta denumirea de str.D., evidentiaza faptul ca pana la nivelul anului 1964 aceasta a purtat denumirea de str. P.R., iar din anul 1964 poarta denumirea actuala, neputandu-se stabili daca anterior anului 1964 s-a numit str.D.
Pe de alta parte, martorul G.F. a declarat ca de la mama sa si de la vecini cunoaste ca terenul "este al unui grec aflat in puscarie", iar parata E. a depus la dosar actul de vanzare cumparare autentificat sub nr.8382/1940 prin care, tot in data de 27 martie,  S. I.  vindea parcela nr.30, invecinata pe o lungime de 20 m. cu parcela nr.29, sotilor G. D. si G.E., despre care sustine ca sunt parintii martorului G.F., aspect necontestat de reclamant.
In prezent, imobilul din str.D. nr.23, sector 2 - in litigiu - se invecineaza cu imobilul din str.D. nr.21 - proprietatea martorului G.N.F. - pe o lungime de 19,74 m.l., astfel ca, in conditiile in care expertul nu a exclus posibilitatea identitatii dintre cele doua terenuri, iar acelasi martor declara ca anterior str. Declamarii s-a numit strada D. exista un grad mare de probabilitate ca terenul ce face obiectul acestui litigiu sa fie cel cumparat in anul 1940 de A. S.
Conform declaratiei date in anul 1940, A.S. a inteles sa renunte la orice drept in legatura cu acest teren pentru care pretul a fost platit de catre autorii paratei E., fapt ce poate constitui o explicatie a inexistentei rolului fiscal; nemaiconsiderandu-se proprietar, nu a considerat necesar sa solicite autoritatilor fiscale luarea in evidenta, cu atat mai mult cu cat prin aceeasi declaratie se angaja sa nu invoce indeplinirea formalitatilor de opozabilitate a dreptului sau de proprietate in defavoarea doamnei E.G., astfel ca, in conditiile in care nici o persoana fizica nu a sustinut si dovedit calitatea de proprietar al terenului in litigiu, in anul 1986 acesta a fost trecut in evidentele cadastrale ca fiind proprietate de stat.
Potrivit art.477 din Codul civil, "Toate averile vacante si fara stapani, precum si ale persoanelor care mor fara mostenitori, sau ale caror mosteniri sunt lepadate, sunt ale domeniului public".
Aceste dispozitii au fost modificate in ceea ce priveste apartenenta bunurilor fara stapan (ca si a celor cuprinse in mostenirile vacante) prin O.G. nr.128/29 august 1998, rep., act normativ care la art.1 prevede ca aceste bunuri fac parte din domeniul privat al statului, (cu precizarea ca pentru valorificarea lor in conditiile pe care le reglementeaza este necesar sa fi fost "declarate ca atare potrivit legii" -  art.1 alin.1 lit.d).
Terenul cumparat de A.S. in anul 1940 este, ca urmare a hotararii acesteia de a renunta la orice drept conferit de contractul de vanzare cumparare, un bun fara stapan, facand astfel parte din domeniul privat al statului.
In conformitate cu dispozitiile art.4  din Legea nr.213/1998,  "domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale este alcatuit din bunuri aflate in proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitatile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privata.", iar potrivit art.19 din Legea nr.215/2001 sunt persoane juridice de drept public, avand patrimoniu propriu si capacitate juridica deplina, comunele, orasele si judetele.
In consecinta, instanta urmeaza sa admita exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si in ceea ce o priveste pe parata Primaria sectorului 2 Bucuresti, unitatea administrativ teritoriala in al carei domeniu privat a intrat terenul in litigiu fiind Municipiul Bucuresti.
Este real ca prin decizia civila nr.2483/12.11.2002 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Bucuresti, aceasta deoarece instanta de judecata a apreciat ca  "reclamantul, in calitatea sa de persoana care a sesizat instanta trebuie sa dovedeasca legitimarea procesuala pasiva a celui chemat in judecata si nu si-a indeplinit aceasta obligatie", dovada care, pentru considerentele expuse, s-a facut in prezentul litigiu.
O dovada in plus a faptului ca terenul in litigiu apartine Municipiului Bucuresti o constituie procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria 234 nr.248 incheiat la data de 27.11.2002, in prezenta paratei E.M., martor semnatar -  inscris autentic in care agentul constatator arata ca reclamantul din prezenta cauza a edificat, fara autorizatie, o constructie  - parter, in suprafata de 13 m.p. pe terenul apartinand Primariei Municipiului Bucuresti,  ulterior, in data de 30.01.2004,  fiind emisa dispozitia de desfiintare  a constructiei neautorizate, "amplasata pe domeniul privat al Municipiului Bucuresti" (filele 223 si  221)
De altfel, apartenenta terenului in litigiu la domeniul privat al statului a fost sustinuta de Primaria sectorului 2 Bucuresti si in primul litigiu ce a avut ca obiect constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, comunicandu-se instantei de judecata ca "terenul de la adresa solicitata, potrivit evidentelor cadastrale (declaratii la nivelul anului 1986), figureaza ca fiind proprietate de stat, categoria de folosinta <alte terenuri >, cu o suprafata de 294,00 m.p. posesor de parcela fostul Consiliu Popular al Sectorului 2 si face parte din domeniul privat al statului." (fila 213)
In conformitate cu dispozitiile art.123 alin.(2)  din Legea nr.215/2001, bunurile ce fac parte din domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale sunt supuse dispozitiilor de drept comun, daca prin lege nu se dispune altfel, in acelasi sens fiind si dispozitiile art.6  din Legea nr.18/1991, astfel ca uzucapiunea, ca mod originar de dobandire a proprietatii, conceputa de legiuitor ca o sanctiune a pasivitatii adevaratului proprietar, care dezinteresandu-se vreme indelungata de bunul sau creeaza in favoarea unei terte persoane o aparenta de proprietate, opereaza si impotriva unitatilor administrativ teritoriale
In speta, instanta constata ca situatia de fapt se circumscrie ipotezei legale mai sus descrise, astfel incat apreciaza ca pe fondul cauzei pretentiile reclamantului sunt intemeiate.
Astfel, sustinerile martorilor N. si G. sunt convergente in atestarea imprejurarii ca, din momentul in care a intrat in stapanirea terenului in litigiu, in urma cu aproximativ 35 de ani,  reclamantul a exercitat asupra acestuia o posesie utila si neviciata, cultivandu-l si edificand o constructie, fiind recunoscut la nivelul comunitatii ca adevarat proprietar.
Posesia exercitata de reclamant asupra terenului nu a fost intrerupta de proprietarul terenului nici dupa ce s-a dispus demolarea constructiei edificate fara autorizatie, cercetarea la fata locului evidentiind faptul ca terenul se afla in continuare in folosinta lui P.I., este ingradit si plantat cu vita de vie.
In aceste conditii, constatand ca incepand cu anul 1970  reclamantul a exercitat asupra terenului in suprafata de 298,37 m.p., identificat conform raportului de expertiza intocmit de expert R. M.V., pe care a plantat vita de vie si legume, o posesie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, fiind indeplinite conditiile impuse de art.1847 C.civ. pentru a putea prescrie, in temeiul art.1846 C.civ., art.482 si 489 C.civ., instanta urmeaza sa constate ca reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu prin uzucapiune de lunga durata, respectiv, prin accesiune imobiliara artificiala.