actiune in pretentii - Se poate aprecia drept abuz de drept procesual pozitia reclamantei care, in loc sa depuna cerere de plata a pensiei sociale dupa prelungirea perioadei de pensionare, s-a adresat instantei cu o noua cerere de chemare in judecat...

Se poate aprecia drept abuz de drept procesual pozitia reclamantei care, in loc sa depuna cerere de plata a pensiei sociale dupa prelungirea perioadei de pensionare, s-a adresat instantei  cu o noua cerere de chemare in judecata, in luna iunie 2000, dupa expirarea perioadei la care ar fi fost indreptatita la pensie sociala dar si dupa ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti prin care parata fusese obligata atat la plata pensiei sociale pentru perioada 01.03.1998-01.03.1999 cat si  la plata de 50.000.000 lei daune morale.
De altfel, aceeasi atitudine o are reclamanta si in prezent,  cererea precizatoare depusa la dosar in sedinta publica de la 17.06.2003 fiind in realitate o cerere modificatoare deoarece solicita obligarea paratei si la plata pensiei sociale neachitate pe perioada 12.03.2000 - 16.06.2003,  fara a proba in vreun fel refuzul paratei, legal sesizata,  de a-si indeplini aceasta obligatie.(sentinta civila nr.6779/11.11.2003) Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti in data de 15.06.2000, sub nr.8962/2000, reclamanta A.E. a chemat in judecata pe parata ASOCIATIA NEVAZATORILOR DIN ROMANIA,  solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna obligarea acesteia la plata de despagubiri reprezentand echivalentul pensiei sociale neachitate pe perioada 12.03.1999 - 12.03.2000, in cuantum reactualizat in functie de rata inflatiei precum si la plata sumei de 100.000.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat prin nerespectarea tuturor drepturilor cuvenite.
A solicitat reclamanta ca obligarea paratei la plata acestor sume sa fie dispusa sub sanctiunea platii de daune cominatorii in cuantum de 50.000 lei pentru fiecare zi de intarziere, cu incepere de la data ramanerii definitive a hotararii.
In motivarea cererii, intemeiata pe dispozitiile art.5-8  din Legea nr.53/1992, Legii nr.610/1990  si ale art. 19 din O.U.G. nr.102/1999, reclamanta a aratat ca la data de 12.03.1999 i s-a eliberat certificatul  nr.882, ce atesta  incadrarea sa intr-o categorie de persoane cu handicap care necesita protectie speciala, o data cu eliberarea certificatului nascandu-se in favoarea sa drepturile prevazute, pentru aceste categorii de persoane, de Legea nr.53/1992, Legea nr.610/1990 si OUG.102/30.06.1999 si ca aceste drepturi nu i-au fost respectate de parata care refuza sa-i plateasca  pensia sociala.
In dovedirea sustinerilor sale, reclamanta a depus la dosar, in copie: certificatul de incadrare intr-o categorie de persoane handicapate care necesita protectie speciala, nr.882/12.03.1999, tabel cuprinzand evolutia pensiilor sociale acordate in baza Legii nr.5371992 de la data de 1 septembrie 1992, adresa din data de 08.05.2000 a Comisiei Nationale pentru Statistica, procura de reprezentare acordata mandatarului Bira Sandu.
Parata, prin intampinarea depusa la dosar in data de 05.09.2000, a solicitat respingerea primului petit al cererii de chemare in judecata ca nefondat si ca inadmisibil a celui de-al doilea petit, sustinand ca este numai culpa in paratei in neacordarea drepturilor de care ar fi putut beneficia in calitate de persoana cu handicap, deoarece aceasta a refuzat sa se prezinte la Comisia de Expertiza pentru efectuarea controlului oftalmologic obligatoriu.
Se arata ca s-a apreciat ca se impune efectuarea acestui control deoarece de-a lungul anilor reclamantei i s-au pus diagnostice diferite, care au determinat incadrarea in gradul I sau II de invaliditate, chiar in intervale scurte de timp - 2 luni de zile, iar  la ultimul control medicul specialist - presedinte al Comisiei de Expertiza, nu a avut certitudinea diagnosticului, punand in dreptul acestuia un semn de intrebare.
In aceste conditii, s-a dispus trimiterea reclamantei la Institutul National de Expertiza Medicala si Recuperarea Capacitatii de Munca in vederea stabilirii diagnosticului corect, dat fiind aparatura complexa pe care acest institut o poseda, dar reclamanta a refuzat sa se prezinte preferand, la fel ca si mama sa, Nastase Ioana, sa formuleze cereri de chemare in judecata prin care solicita plata de daune morale.
Alaturat intampinarii s-au depus, in coipe: referat intocmit de Asociatia Nevazatorilor din Romania, prin care s-a dispus trimiterea reclamantei  la INLMRCM, pentru expertizare, adresa catre institut,  nr.747/11.5.1998, certificate de incadrare intr-o categorie de persoane handicapate, eliberate reclamante in perioada 1992-1998.
Prin sentinta civila nr.12.285/2000, Judecatoria sectorului 2 Bucuresti a respins actiunea reclamantei ca neintemeiata, retinand ca aceasta a dovedit rea-credinta atunci cand a refuzat sa se prezinte la INLMRCM pentru expertizare. A apreciat instanta ca in aceste conditii nu se poate dispune obligarea paratei la plata pensiei sociale deoarece s-ar incalca prevederile Legii nr.53/1992.
Hotararea a ramas definitiva si irevocabila prin respingerea apelului - decizia civila nr.6470/2000 pronuntata de  Tribunalul Bucuresti-Sectia a III-a Civila  si a recursului - decizia civila nr. 1299/2001  pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila.
In data de 23 aprilie 2002 s-a inregistrat pe rolul Curtii Supreme de Justitie, sub nr.4880, recursul in anulare declarat de procurorul general, apreciindu-se ca cele trei hotarari judecatoresti au fost pronuntate cu incalcarea esentiala a legii, ceea ce a determinat o solutionare gresita a cauzei, fiind vadit netemeinice.
Se arata ca reclamanta a facut dovada calitatii de persoana cu handicap, eliberarea certificatului nr.882/12.03.1999 fiind facuta cu respectarea dispozitiilor Legii nr.53/1992, in vigoare la data emiterii actului medical, care prevede ca incadrarea in categoria persoanelor cu handicap se face prin certificat emis de comisiile de expertiza medicala ce functioneaza pe langa fiecare cabinet de expertiza medicala si recuperarea capacitatii de munca din cadrul policlinicilor teritoriale.
Se apreciaza ca parata a dat dovada de rea-credinta, refuzand sa plateasca pensia sociala la care reclamanta era indreptatita, aceasta atitudine avand-o nu numai in prezent ci si anterior, reclamanta fiind nevoita, ca si mama sa, sa se adreseze instantei de judecata pentru ca parata sa fie obligata sa-i plateasca drepturile legale.
Recursul in anulare a fost admis prin decizia nr.889/06.03.2003 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila,  instanta suprema apreciind ca reclamanta a dovedit calitatea sa de persoana handicapata, prin certificatul nr.882/12 martie 1999, act medical emis de organul prevazut de lege.
Acest certificat putea fi contestat, in termen de 30 de zile de la comunicare la Comisia de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca de pe langa oficiul de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca a Municipiului Bucuresti, conform art.1 alin.3 din Legea nr.53/1992, decizia emisa in acest caz putand fi atacata potrivit Legii contenciosului administrativ nr.29/1990.
In aceste conditii, parata, care a invocat oscilatiile de incadrare a reclamantei in gradele I si II de invaliditate, trebuia sa dovedeasca faptul ca demersurile sale pe langa Institutul National de Expertiza si Recuperare a Capacitatii de Munca  pot fi retinute ca reprezentand contestatie impotriva incadrarii reclamantei intr-un grad de invaliditate sau altul.
La randul sau, reclamanta trebuia sa faca dovada cuantumului lunar al pensiei sociale pretinse, a celorlalte drepturi in legatura cu care a pretins daune morale precum si a depunerii la sediul paratei a documentatiei necesare si obligatorii pentru a beneficia de drepturile aferente perioadei 12.03.1999 - 12.03.2000, despre a carei existenta parata a sustinut ca a luat cunostinta numai dupa actionarea sa in judecata.
Intrucat stabilirea acestor aspecte presupune administrarea de probe, Curtea a aprecia ca se impune admiterea recursului in anulare si trimiterea cauzei la prima instanta pentru rejudecare.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti sub nr.4503/2003, reclamanta depunand la dosar o cerere precizatoare  a cuantumului pretentiilor, aratand ca solicita obligarea paratei la plata sumelor de: 7.951.472 lei, reprezentand cuantumul actualizat al pensiei sociale datorate pentru perioada 12.03.1999 -12.03.2000; de 7.951.472 lei, despagubiri reprezentand echivalentul pensiei sociale neachitate pe perioada 12.03.2000 - 16.03.2003 (aceasta fiind data depunerii cererii precizatoare) si de 100.000.000 lei, reprezentand daune morale, prejudiciul fiindu-i creat prin nerespectarea drepturilor ce i s-au cuvenit, prin greutatile pe care a fost nevoita sa le indure in toti anii in care a fost obligata sa se imprumute pentru a achizitiona alimente, vitamine si medicamente strict necesare pentru subzistenta.
S-a depus la dosar adresa din 16.06.2003 a Institutului National de Statistica, prin care se comunica reclamantei rata inflatiei pe perioada ianuarie 1999 - mai 2003.
Prin intampinarea depusa la dosar in data de 29.08.2003, parata a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesual pasive in raport de dispozitiile punctului 5 din Legea nr.239/2003 pentru aprobarea O.G.nr.14/2003 privind infiintarea, organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap.
Exceptia a fost respinsa de instanta ca neintemeiata, cu motivarea ca la data introducerii cererii de chemare in judecata  - 15.06.2000 - parata era persoana juridica obligata la plata pensiei sociale iar,  potrivit dispozitiilor art.5 din O.G. nr.14/2003, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.239/2003, Asociatia Nevazatorilor din Romania va efectua plata drepturilor cuvenite, potrivit legii, pentru persoanele cu handicap vizual, pana la data de 30.09.2003, iar pretentiile reclamantei privesc pensia sociala pentru perioada 12.03.1999 - 12.03.2000.
In cauza nu s-au administrat alte dovezi, cu exceptia relatiilor comunicate de parata, la solicitarea instantei de judecata, cu privire la cuantumul pensiei sociale cuvenit unui nevazator incadrat in gradul II de invaliditate in perioada martie 1999 - martie 2000.
Ambele parti au depus la dosar concluzii scrise, reclamanta, prin mandatar, in sedinta publica de astazi, iar parata prin serviciul registratura.
Notele scrise depuse de reclamanta reiau considerentele din cererea precizatoare depusa la dosar in data de 17.06.2003.
 Parata a solicitat respingerea actiunii ca nelegala si netemeinica, sustinand si ca primul capat de cerere este prescris extinctiv precum si ca exista autoritate de lucru judecat in raport de sentinta civila nr.12.285/2000 a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti, decizia civila nr.142/12.01.2001 a Tribunalului Bucuresti, decizia civila nr.1299/02.05.2001 a Curtii de Apel Bucuresti.
Concluziile scrise fiind depuse la dosar prin intermediul serviciului arhiva al instantei, dupa ce instanta a retinut cauza spre solutionare, cele doua exceptii nu au fost avute in vedere la pronuntarea solutiei deoarece nu au fost invocate in conditiile art.115 si 132 si art.136 C.proc.civ.,  acesta din urma neavand in vedere ipoteza invocarii exceptiilor de ordine publica dupa inchiderea dezbaterilor.
Potrivit art.1169 C.civ. "cel ce face o propunere inaintea judecatii, trebuie sa o dovedeasca",  astfel ca, asa cum s-a retinut si de catre Instanta Suprema in considerentele deciziei nr.889 pronuntata la 6 martie 2003, prin care s-a dispus trimiterea cauzei la instanta de fond pentru rejudecare,  reclamanta avea obligatia sa faca dovada ca a depus la sediul paratei documentatia necesara si obligatorie pentru acordarea drepturilor conferite de lege persoanelor cu handicap, in lipsa acestei documentatii Asociatia Nevazatorilor neputandu-i acorda pensia sociala.
Or’, in cauza nu s-a facut dovada depunerii la sediul paratei Asociatia Nevazatorilor din Romania a certificatului nr.882/12.03.1999, ultimul act medical ce a fost prezentat paratei fiind Decizia de incadrare intr-o categorie de persoane handicapate care necesita protectie speciala,  nr.507 din data de 06.03.1998.
In baza acestui act medical, instanta de judecata, prin sentinta civila nr.17.128/1999 a obligat parata sa-i plateasca reclamantei drepturile reprezentand pensia sociala pe perioada 01.03.1998 - 01.03.1999.
A fost necesara interventia instantei de judecata deoarece parata a refuzat plata pensiei sociale cata vreme reclamanta nu s-a prezentat la Institutul National de Expertiza si Recuperare a Capacitatii de Munca pentru a i se stabili un diagnostic corect.
Parata a incercat sa-si justifice atitudinea prin aceea ca insusi presedintele Comisiei de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca din sectorul 3 a avut dubii cu privire la gradul de invaliditate diagnosticat, punand sub semnul intrebarii posibilitatea reclamantei de a vedea la o distanta de 2 m.
 In aceste conditii, la data de 06.05.1998 s-a intocmit un referat prin care parata solicita I.N.L.M.R.C.M. sa stabileasca corect incadrarea in gradul de invaliditate iar cu adresa nr.747/11.05.1998 s-a solicitat Institutului sa o programeze pe A.E. pentru reexpertizare.
Cu adresa nr.3594/97/11.01.1999, cu doua luni de zile inainte de a expira valabilitatea deciziei sus-mentionate, Institutul National de Expertiza Medicala si Recuperarea Capacitatii de Munca restituie paratei dosarul medical al reclamantei, cu mentiunea ca aceasta nu s-a prezentat pentru internare in pofida a repetate convocari.
Reclamanta nu a dat curs solicitarii paratei de a se prezenta pentru expertizare si nici nu avea aceasta obligatie atata vreme cat parata nu a contestat concluziile deciziei in conditiile prevazute de art.1 alin.3 din Legea nr.53/1992.
Numai ca, data fiind valabilitatea de numai 12 luni a respectivei decizii, pentru a putea beneficia de pensie sociala si dupa data de 6 martie 1999, reclamanta avea obligatia sa depuna la sediul intimatei noul certificat de incadrare intr-o categorie de persoane handicapate.
Neindeplinirea  acestei obligatii de catre reclamanta exonereaza parata de orice obligatie de plata, neputandu-se aprecia ca aceasta din urma  a fost de rea-credinta pentru ca pe rolul instantelor se afla deja o cerere prin care se solicita obligarea la plata pensiei sociale aferente perioadei martie 1998 - martie 1999.
Dimpotriva, se poate aprecia drept abuz de drept procesual pozitia reclamantei care, in loc sa depuna cerere de plata a pensiei sociale dupa prelungirea perioadei de pensionare, s-a adresat instantei  cu o noua cerere de chemare in judecata, in luna iunie 2000, dupa expirarea perioadei la care ar fi fost indreptatita la pensie sociala dar si dupa ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti prin care parata fusese obligata atat la plata pensiei sociale pentru perioada 01.03.1998-01.03.1999 cat si  la plata de 50.000.000 lei daune morale.
De altfel, aceeasi atitudine o are reclamanta si in prezent,  cererea precizatoare depusa la dosar in sedinta publica de la 17.06.2003 fiind in realitate o cerere modificatoare deoarece solicita obligarea paratei si la plata pensiei sociale neachitate pe perioada 12.03.2000 - 16.06.2003,  fara a proba in vreun fel refuzul paratei, legal sesizata,  de a-si indeplini aceasta obligatie.