sistare indiviziune. imposibilitatea partajarii in natura a bunului imobil. inadmsibilitate

"Este real ca nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune si ca terenul aflat in proprietatea reclamantei indeplineste criteriul suprafetei, fiind mai mare de 150 m.p., insa aceasta nu este suficient pentru a dispune iesirea din indiviziune in natura, prin formarea de loturi, pentru ca nu sunt indeplinite celelalte criterii impuse de H.G. nr.525/27.06.1996 iar, in conditiile in care suprafata reala a terenului este mai mica decat aceea mentionata in actele de proprietate ale partilor, absolutizarea exercitiului dreptului reclamantei ar avea ca revers negarea drepturilor celorlalti titulari, situatie de neconceput dar pe care reclamanta, tributara unei viziuni pro causa, determinata de interesul sau exclusiv, intelege sa o ignore.
     Cum nici una dintre parti nu a solicitat atribuirea intregului imobil iar, pentru considerentele expuse, imparteala sa in natura nu este posibila, instanta urmeaza sa respinga cererea de partaj ca neintemeiata." ( sentinta civila nr.2921/07.04.2005)

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti in data de 08.07.2004, reclamanta E.H. a chemat in judecata pe paratii I.M., I.S., S.G.  si S.C. APOLODOR S.A.,  solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna iesirea din indiviziune asupra terenului in suprafata totala de 420 m.p., situat in Bucuresti, str. A.V. nr.136, sector 2; stabilirea liniei de hotar dintre terenul proprietatea sa, in suprafata de 91,60 m.p. si terenul proprietatea paratelor; obligarea paratei I.S. sa dezafecteze gardul metalic si gardul viu situate in apropierea casei reclamantei si stabilirea unei servituti de trecere pietonala, cu plata,  pentru paratii S.G. si P.M.,  mama acestuia, care domiciliaza in apartamentul din spatele curtii imobilului. A solicitat obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, intemeiata pe dispozitiile art.584 - 585 C.civ., art.616-619 C.civ., art.728 C.civ.  si ale art.1073.1077 C.civ,  art.112 - 114 C.proc.civ.,  reclamanta arata ca este proprietara unei cote indivize de teren in suprafata de 91,60 m.p., din terenul situat in Bucuresti, str.A.V.  nr.136, sector 2, in suprafata totala de 420 m.p.
Ca modalitate concreta de iesire din indiviziune propune ca terenul sa fie impartit in trei laturi, corespunzatoare cotelor indivize aflate in proprietatea partilor, in fata apartamentelor detinute de fiecare, iar in ceea ce priveste servitutea propune ca aceasta sa fie stabilita "pe mijlocul terenului aflat in indiviziune, respectiv pe lungimea acestui teren".
In dovedirea actiunii s-a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri si expertiza topometrica.
Alaturat cererii de chemare in judecata reclamanta a depus la dosar, in copie certificata conform dispozitiilor art.112 alin.(2) C.proc.civ.,  titlul de proprietate nr.19733/2 eliberat de Prefectura Municipiului Bucuresti la data de 22.03.2001.
Cerere timbrata cu suma de 171.000 lei, conform chitantei nr.59005-018930/08.07.2004 emisa de CEC-Ag.Victoria 1. si timbru judiciar de 3.000 lei.
In data de 10.08.2004 s-a depus la dosar intampinarea formulata de parata I.S., prin care se arata ca a vandut o cota indiviza de 70 m.p.,  din cei 193,60 m.p. cota indiviza proprietatea sa, numitei M.I.M.,  si ca gardurile metalic si viu au fost edificate in anul 1979, cu acordul tuturor coproprietarilor de la acea data.
A depus la dosar, in copie certificata: certificat de mostenitor S.114/1970 eliberat de Notariatul de stat sector 2 Bucuresti, privind pe defunctul V.F.; inscris sub semnatura privata intitulat declaratie prin care la data de 13.02.1979 coproprietarii imobilului din str. A.V. nr.136 si-au exprimat acordul la edificarea unui gard de sarma; certificat de mostenitor nr.1253/1991 eliberat de Notariatul de stat sector 2 privind pe defunctul I.P.; act de vanzare-cumparare autentificat sub nr.3132/06.06.1966 la Notariatul de stat al Raionului 1 Mai Bucuresti. Ulterior, in data de 26.11.2004, a depus la dosar, in copie: contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.5465/18.12.1998, cu incheiere de rectificare nr.855/25.05.2000, schita imobil, contract de vanzare-cumparare nr.5571 din 22.08.2003 incheiat cu S.C.Apolodor S.A.
Paratul S.G., prin intampinarea depusa la dosar in data de 03.09.2004, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si exceptia inadmisibilitatii actiunii, solicitand obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
In sustinerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive arata ca nu este proprietar asupra nici unei suprafete de teren din imobil, titular al dreptului de proprietate asupra imobilului teren indiviz de 30 m.p. din suprafata totala de 384 m.p. si constructie fiind mama sa, P.M.,  care a dobandit imobilul prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1455/04.09.1996. Alaturat intampinarii a depus si  cerere de aratare a titularului dreptului.
Arata ca actiunea reclamantei este inadmisibila, terenul aflat in proprietatea partilor fiind terenul de sub constructii si, eventual, trotuar de vizitare, neputand face obiectul iesirii din indiviziune.
In data de 02.09.2004 reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare prin care arata ca paratul S.G. nu are calitate procesuala pasiva si ca intelege sa cheme in judecata pe mama acestuia,  P. M..
A aratat si  ca suprafata totala a terenului proprietatea sa este de 182,90 m.p., conform titlului de proprietate nr.19732/2 si 19733/2, corespunzator apartamentelor nr.1 si 2 si a precizat ca nu solicita despagubiri pentru cota parte din terenul ce va fi afectat servitutii de trecere pietonala pentru paratii P.M. si S.C.Apolodor S.A., ce solicita a fi stabilita "la limita dintre lotul ce va fi atribuit subsemnatei si limita lotului paratei I. S."
Cu privire la iesirea din indiviziune arata ca solicita "impartirea in loturi pentru fiecare parte, mai putin pentru parata P.M., al carui teren se afla sub constructie si care ocupa abuziv suprafata de 12,59 m.p. pe care sunt amplasate anexele oficiu si w.c."
A depus la dosar, in copie: titlurile de proprietate nr.19732/2 si 19733/2 din 22.03.2001; adresa nr.39166/23.07.2004 prin care Primaria sectorului 2 Bucuresti ii comunica faptul ca depozitarea de materiale de constructii nu face obiectul Legii nr.50/1991modif. si o indruma ca, in cazul in care considera ca prin depozitarea respectivelor materiale ii este incalcata proprietatea, sa se adreseze instantei de judecata; adresa nr.38634;41320/12.08.2004 a Primariei sectorului 2 Bucuresti prin care se comunica reclamantei ca suprafata de teren de 30 m.p. aflati in proprietatea paratei P. este mai mica decat suprafata locuintei, de 42,59 m.p., fapt ce constituie o anomalie, schita de plan.
O noua cerere precizatoare, intitulata "nota explicativa privind apararile formulate" este depusa de reclamanta pentru termenul din 11.11.2004, insotita de fisa bunului imobil, plan de amplasament si certificat de mostenitor privind pe defunctul E.I., prin care se arata ca suprafata construita aflata in proprietatea sa este de 59,43 m.p. diferenta pana la 182,90 m.p. fiind teren curte, rezultand ca este proprietara unui procent de 44% din suprafata totala a imobilului.
In sedinta publica de la 09.09.2004, instanta a dispus scoaterea din cauza a paratului S.G. si introducerea in cauza, in calitate de parata, a titularului dreptului, P.M., prezenta personal la termenul de judecata.
La acelasi termen de judecata au fost discutate probele, fiind incuviintata administrarea probelor cu inscrisuri si expertiza topometrica avand ca obiective identificarea terenului care constituie curtea imobilului, cu propuneri de lotizare, pentru reclamanta si proba cu inscrisuri pentru parata P.M., dispunand instrumentarea unei adrese catre S.C.APOLODOR S.A. pentru a se comunica situatia juridica a terenului care constituie curtea imobilului din str.A. V. nr.136, sector 2.
In data de 01.10.2004, parata P. M. a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila, aratand ca partile nu detin in proprietate decat terenul de  sub constructii. In ipoteza in care din probele administrate ar rezulta ca partile detin in proprietate mai mult teren decat cel construit, sa se constate ca sunt in indiviziune fortata, prin iesirea din indiviziune contravenindu-se normelor impuse prin Legea nr.50/1991, cu consecinta obstructionarii accesului celorlalti proprietari precum si a masinilor de interventie in caz de necesitate.
Totodata, a depus cerere de interventie fortata a numitului R.A., solicitand obligarea acestuia la desfiintarea gardului amplasat ilegal pe terenul in litigiu.
La termenele din 07.10.2004 si 11.11.2004, instanta a dispus completarea obiectivelor expertizei cu stabilirea servitutii de trecere pietonala, daca este posibila stabilirea acesteia si, ulterior, cu precizarea distantei la care se afla gardul a carui desfiintare se solicita fata de locuinta reclamantei.
In data de 08.11.2004 a depus la dosar intampinare R.A. care a solicitat respingerea cererii de interventie fortata ca tardiv formulata in raport de dispozitiile art.57 alin.(2) C.proc.civ. Pe fond, a solicitat respingerea  cererii ca neintemeiata sustinand ca are calitatea de proprietar, in indiviziune, asupra imobilului din str. A. V. nr.138, imobil strict delimitat de cel aflat la numarul 136, asupra caruia poarta prezentul litigiu.
Exceptia tardivitatii cererii de interventie fortata a fost admisa de instanta in sedinta publica de la 09.12.2004, cand s-a dispus scoaterea din cauza a intervenientului fortat.
Expertiza tehnica topografica a fost efectuata si depusa la dosar in data de 01.03.2005, expertul constatand ca suprafata reala a parcelei imobilului este de 418 m.p., mai mica decat aceea rezultata din insumarea suprafetelor mentionate in actele de proprietate, de 467,97 m.p.,  din care suprafata construita 244 m.p. si suprafata curtii interioare de 174 m.p.
Totodata, expertul a constatat ca imobilul este delimitat perimetral de cladiri si nu are front la calea publica, trecerea locatarilor spre calea publica facandu-se pe aleea de deservire a imobilului de la nr.138 si pe teritoriul acestuia, fara ca in actele de proprietate ale  partilor litigante sa existe vreo referire in acest sens.(fila 3, pct.02.02 si fila 5, lit.d  din raportul de expertiza).
Expertiza a concluzionat ca imobilul "nu dispune de suficient teren pentru a fi dezmembrat in loturi individuale, iar pozitia fiecarei parti din cladire detinuta de fiecare locatar nu permite o astfel de divizare", neputandu-se propune variante de lotizare, situatie fata de care nu se poate stabili nici o servitute de trecere pietonala. (fila 5 din raportul de expertiza, fila 117 din dosar)
Impotriva concluziilor expertizei a formulat obiectiuni reclamanta (obiectiuni sustinute oral in sedinta publica de la 31.03.2005 si formulate in scris si alaturate concluziilor scrise depuse prin serviciul registratura), sustinand  ca expertul nu a facut decat sa legalizeze abuzurile practicate de parati,  nu a solicitat inscrisurile detinute de toti proprietarii si nu a coroborat inscrisurile existente cu schitele anexa, "concluzionand gresit ca imobilul nu dispune de suficient teren pentru a fi dezmembrat in loturi individuale, concluzie care nu poate fi exprimata de catre un expert tehnic care a fost investit tocmai cu lotizarea individuala".
In opina reclamantei, expertul avea "obligatia profesionala de a interveni cu corectii geometrice specifice in vederea lotizarii, situatie la care acesta nu s-a conformat" .
O alta critica vizeaza faptul ca expertul nu a facut nici o referire la gardul existent pe teren, gard edificat fara acordul reclamantei si care ar obstructiona linia mediana a curtii.
Obiectiunile formulate de reclamanta au fost apreciate de instanta ca neintemeiate intrucat, asa cum rezulta din  raportul de expertiza, fila 2, expertul a avut in vedere actele de proprietate depuse la dosar, situatia reflectata de actele de proprietate fiind expusa la punctul 02.01 din expertiza.
Existenta unor neconcordante intre actele de proprietate ale partilor si situatia din teren a fost evidentiata de expert, care a subliniat faptul ca suprafata reala a imobilului este mai mica iar a propune corectii in sensul dorit de reclamanta, respectiv al diminuarii suprafetelor de teren mentionate in actele de proprietate ale paratilor in raport de schite (cu referire directa la titlul de proprietate al paratei Ionita Maria si schitele de plan depuse la dosar de parti, in sensul ca suprafata de teren mentionata in actul autentic este mai mare decat aceea reala, trecuta in schita), excede competentei expertului.
Pentru a ajunge la concluzia ca nu se poate realiza o lotizare, expertul a avut in vedere situatia intregii parcele, edificata cu cladirii de locuit, pe care a analizat-o in raport de criteriile inscrise in Regulamentul general de urbanism privind dimensiunile minime ale loturilor de teren destinate constructiilor, asa cum sunt enumerate la Capitolul V, litera C din raportul de expertiza, aspect cu privire la care reclamanta nu a avut obiectiuni.
  Faptul ca, asa cum rezulta din extrasele din presa anexate de reclamanta notelor de concluzii scrise, intre parti exista o stare conflictuala ce a degenerat in plangeri penale, nu justifica pronuntarea unei hotarari cu neobservarea dispozitiilor legale.
Este real ca nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune si ca terenul aflat in proprietatea reclamantei indeplineste criteriul suprafetei, fiind mai mare de 150 m.p., insa aceasta nu este suficient pentru a dispune iesirea din indiviziune in natura, prin formarea de loturi, pentru ca nu sunt indeplinite celelalte criterii impuse de H.G. nr.525/27.06.1996 iar, in conditiile in care suprafata reala a terenului este mai mica decat aceea mentionata in actele de proprietate ale partilor, absolutizarea exercitiului dreptului reclamantei ar avea ca revers negarea drepturilor celorlalti titulari, situatie de neconceput dar pe care reclamanta, tributara unei viziuni pro causa, determinata de interesul sau exclusiv, intelege sa o ignore.
     Cum nici una dintre parti nu a solicitat atribuirea intregului imobil iar, pentru considerentele expuse, imparteala sa in natura nu este posibila, instanta urmeaza sa respinga cererea de partaj ca neintemeiata.
Pe cale de consecinta, urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata si cererea de stabilire a servitutii de trecere.
In ceea ce priveste cererea de desfiintare a gardului de metal si a gardului verde, instanta retine, pe de o parte, ca faptul edificarii acestora in curtea comuna cu acordul tuturor coproprietarilor imobilului la data de 13.02.1979  nu a fost contestat de reclamanta si, pe de alta parte, faptul ca, in conditiile in care curtea este in coproprietate indiviza, reclamanta nu facut dovada ca existenta gardurilor ii stanjeneste exercitarea dreptului de proprietate sau ii lezeaza interesele legitime, ci a solicitat, pur si simplu, desfiintarea lor, imprejurare fata de care si acest capat de cerere se priveste ca neintemeiat.