succesiuni. legatul lucrului mostenitorului legal

Conform art.906  din Codul civil, "cand testatorul, stiind, a dat legat lucrul altuia, insarcinatul cu acel legat este dator a da, sau lucrul in natura sau valoarea lui din epoca mortii testatorului."
Legatul lucrului mostenitorului legal, indiferent ca este privit ca o varietatea a legatului lucrului altuia, reglementat de dispozitiile art.906  din Codul civil,  sau ca o simpla sarcina impusa mostenitorului legal (ipoteza in care este valabil fara a mai fi nevoie de a se cerceta daca testatorul stia sau nu ca lucrul este strain),  este valabil si creeaza o obligatie de a face  in sarcina mostenitorului caruia ii incumba executarea legatului. Mostenitorul, care nu mai este nevoit sa incerce mai intai a procura bunul de la persoana care il poseda, trebuie sa execute sarcina, adica sa predea lucrul sau legatarului particular, ceea ce implica in genere aprobarea legatului de catre acesta, momentul aprobarii legatului fiind momentul transmiterii proprietatii.
In speta, reclamanta N.J. a aprobat legatul prin care mama sa, G.M., a dispus si cu privire la cota sa de drept, de 11/16 din dreptul de proprietate asupra imobilului din str. M.G. nr.50, sector 2, mentionand expres pe incheierea data de notarul public la 6 aprilie 1998, in dosarul succesoral nr.119/1998: "Subsemnata N.J., in calitate de fiica a defunctei, declar ca sunt de acord cu testamentul care a fost scris, datat si semnat in intregime de defuncta si accept succesiunea legal pentru celelalte bunuri."
In aceste conditii, intregul drept de proprietatea asupra imobilului ce a facut obiectul legatului a fost transmis legatari P.E.C. si, urmare a decesului acesteia, a intrat in patrimoniul mostenitorilor ei, paratii din prezenta cauza, in cotele mentionare in certificatul de mostenitor nr.125/19.07.1995 eliberat de notarul public S.C.D. , astfel ca reclamanta nu are calitate procesuala activa in cererea de iesire din indiviziune asupra acestuia. (sentinta civila nr.8679/03.11.2005) Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti sub nr.7188/2005 la data de 26.05.2005 si precizata in scris la data de 08.09.2005,  reclamanta N.J. a chemat in judecata pe paratul P.M.,  in nume propriu si ca reprezentant legal al minorilor P.L. si P.I.C.,  solicitand instantei iesirea din indiviziune cu privire la imobilul situat in Bucuresti, str. M.G. nr.50, sector 2, compus din teren in suprafata de 210 m.p. si constructiile aflate pe acesta, precum si  anularea certificatului de mostenitor nr.121, eliberat de Biroul Notarial Bucuresti la data de 6 aprilie 1998 in dosarul succesoral nr.110/1998, prin care s-a i s-a incalcat dreptul de proprietate si a fost depasita cotitatea disponibila.
In motivarea cererii, reclamanta arata ca, in calitate de mostenitor legal si rezervatar al parintilor sai, G.I. si G.M.,  are asupra imobilului in litigiu o cota de drept de 11/16, diferenta de 5/16 apartinand paratilor in calitate de  mostenitori ai numitei P.E.C., beneficiara unui testament olograf lasat de G.M.
In justificarea cotei de drept pretinse, arata ca imobilul a fost dobandit de defuncta sa mama, prin cumparare in timpul casatoriei cu tatal sau, G.I., conform contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.4440/118/1954 la Notariatul de Stat al Raionului 1 Mai, astfel ca imobilul a fost bun comun al sotilor G.
G.I. a decedat la data de 9 ianuarie 1989, mostenitori fiind G.M. - sotie supravietuitoare - si reclamanta N.J.- fiica, in aceasta calitate revenindu-i o cota de 3 din masa succesorala, respectiv de 3/8 din dreptul de proprietate asupra imobilului din str. M.G. nr.50, sector 2.
G.M. a decedat la data de 12 ianuarie 1998, mostenitori fiind P.E.C., autoarea paratilor, legatar cu titlu particular, si reclamanta, mostenitor rezervatar, astfel ca liberalitatea consimtita prin testamentul olograf intocmit in favoarea numitei P.E.C.nu putea depasi cotitatea disponibila. Pe cale de consecinta, urmare a decesului mamei sale, ii revine o cota de drept de 1 din masa succesorala, respectiv de 5/16 din imobilul succesoral, cota de drept ce se adauga celei de 3/8 mostenita de la tatal sau, rezultand cota de drept pretinsa, de 11/16 din imobil.
 In drept au fost invocate dispozitiile art.30 din Codul familiei, Legea nr.319/1944, art.728, art.650, art.653, art.669, art.841  si art.843  din Codul civil.
S-au depus la dosar, in copie certificata conform dispozitiilor art.112 alin.(2) C.proc.civ.:  certificat de casatorie privind pe G.I. si G.M.,  certificat de deces privind pe G.I., certificat de deces privind pe G.M., act de vanzare-cumparare autentificat sub nr.440/118/220.12.1954 la Notariatul de Stat al Raionului 1 Mai, certificat de mostenitor nr.121/06.04.1998.
Cererea a fost timbrata cu suma de 293.000 lei, conform chitantelor nr.63001-015663 si nr.63001 - 015664/24.05.2005, emise de C.E.C - Ag. Marconi, s-a aplicat timbru judiciar de 3.000 lei.
Prin intampinarea depusa la dosar in data de 02.09.2005, paratul a solicitat instantei sa puna in vedere reclamantei sa precizeze temeiurile de fapt si de drept pe care se intemeiaza actiunea precum si valoarea masei succesorale, aratand ca intelege sa ii conteste drepturile succesorale.
Totodata, a invocat exceptia dreptului material la actiunea in anulare a certificatului de mostenitor in raport de sustinerile reclamantei privind depasirea cotitatii disponibile si exceptia lipsei calitatii procesuale active pe capatul de cerere privind iesirea din indiviziune.
In sustinerea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, paratul arata ca actiunea in reductiunea liberalitatilor excesive este prescriptibila in termen de 3 ani de zile, termen ce incepe sa curga de la data deschiderii succesiunii testatorului. Intrucat succesiunea defunctei G.M. s-a dezbatut la data de 6 aprilie 1998, acesta este momentul de la care a inceput sa curga termenul de prescriptie a actiunii in anularea certificatului de mostenitor, reclamanta fiind prezenta la dezbaterea succesiunii, cand nu a contestat masa succesorala, cota de drept si bunurile ce i s-au atribuit.
Cu privire la cererea de reductiune a liberalitatii excesive motivat de imprejurarea ca G.M. a testat mai mult decat i se cuvenea deoarece imobilul era bun comun, dobandit in timpul casatoriei cu G.I., se arata ca la data eliberarii certificatului de mostenitor nr.121/1998, "reclamanta si mama ei aveau calitatea de succesoare ale lui G.I., fie in baza unui certificat de mostenitor, fie prin acceptarea tacita a mostenirii acestuia"  si ca "prin partajul desfasurat in cadrul dezbaterii succesiunii, reclamanta a dispus si cu privire la mostenirea lui G.I.."
Referitor la cererea de iesire din indiviziune, arata ca in cadrul procedurii notariale imobilul a fost atribuit in integralitate sotiei sale, P.E.C., instituita legatar cu titlu particular, astfel ca, in conditiile in care nu solicita iesirea din indiviziune decat asupra acestui bun, reclamanta nu are calitate procesuala activa.
Anexat intampinarii s-a depus la dosar certificat de mostenitor nr.125/19.07.2005 si dispozitie privind instituirea curatelei minorilor P.I.C. si P.L.G. pentru dezbaterea succesiunii mamei lor, P.E.C..
In sedinta publica de la 06.10.2005, aparatorul reclamantei a precizat valoarea cotei de drept pretinse ca fiind 100.000.000 lei vechi si a depus la dosar chitanta  ce atesta plata unei taxe judiciare de timbru in cuantum de 250 RON; totodata a indicat drept cauza de nulitate absoluta a certificatului de mostenitor depasirea cotitatii disponibile.
Avand in vedere faptul ca  in sedinta publica de la 08.09.2005 reclamanta, prin  aparator, a declarat ca valoarea imobilului este aceea care rezulta din procesul verbal de impunere depus la dosar de catre parat, instanta a dispus completarea taxei judiciare de timbru pentru cota de drept pretinsa cu privire la imobilul proprietatea paratilor cu suma de 1.935,48 lei si timbru judiciar de 50.000 lei.
In termen legal, reclamanta a formulat cerere de reexaminare a modului in care a fost stabilita taxa judiciara de timbru, prin cererea depusa la dosar in data de 26.10.2005 aratand ca in raport de obiectul actiunii sale, respectiv reductiunea liberalitatii si partaj, taxa judiciara de timbru datorata este, conform dispozitiilor art.3  din Legea nr.146/1997, litera c),  de 183.000 lei, achitata integral la momentul depunerii cererii de chemare in judecata.
In sustinerea cererii de reexaminare a depus la dosar, in copie, testamentul olograf intocmit de G.M. si incheierea prin care, la data de 06.05.1998, notarul public a dispus eliberarea certificatului de mostenitor de pe urma defunctei G.M..
Cererea de reexaminare a fost admisa prin incheierea din Camera de Consiliu din data de 02.11.2005, instanta investita cu solutionarea acesteia retinand ca "dispozitiile art.3 lit.c teza a doua din Lg. nr.146/1997 se interpreteaza in sensul ca este obligata la plata taxei de timbru partea care este titulara unei cereri prin care contesta bunurile de impartit, valoarea acestora ori marimea drepturilor coproprietarilor in cadrul cererilor ce se circumscriu ca obiect tezei 1 a acestui articol, aceasta in masura contestarii, situatie care nu se regaseste in speta de fata."
Potrivit dispozitiilor art.137 alin.(1)  din Codul de procedura civila,  "instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii",  exceptiile invocate de parat fiind exceptii dirimante, ce urmeaza a fi analizate in ordinea in care au fost invocate, respectiv mai intai exceptia prescriptiei dreptului material la actiunea in anularea certificatului de mostenitor si apoi aceea a lipsei calitatii procesuale active a reclamantei pe capatul de cerere privind iesirea din indiviziune.
In pofida sustinerilor aparatorului reclamantei, in sensul ca prin ordinea in care au fost invocate cele doua exceptii se incearca, de catre parat, a se modifica obiectul actiunii, aceasta este succesiunea fireasca a solutionarii celor doua capete de cerere cu care instanta a fost investita, intrucat nu se poate dispune cu privire la iesirea din indiviziune asupra unui bun aflat in intregime in proprietatea paratilor, pana nu se stabileste daca reclamanta are un drept de proprietate asupra imobilului in litigiu si intinderea acestui drept.
 Exceptia prescriptiei dreptului material la actiunea in anularea certificatului de mostenitor nr.121 eliberat de Biroul notarial Bucuresti la data de 6 aprilie 1998 a fost invocata si urmeaza a fi analizata in raport de unicul motiv de nulitate sustinut de reclamanta - depasirea cotitatii disponibile.
Anularea unui certificat de mostenitor pentru acest motiv presupune reductiunea liberalitatilor excesive consimtite prin testamentul avut in vedere de notarul public la eliberarea sa, iar din motivarea in fapt si in drept  - art.841  si art.843 din Codul civil - a cererii introductive de instanta si a cererii precizatoare, rezulta ca in intentia reclamantei a stat o cerere in reductiune, intentia fiind afirmata expres in cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru.
Potrivit dispozitiilor legale enuntate, "liberalitatile nu pot trece peste jumatatea bunurilor dispunatorului daca la moarte-i lasa un copil legitim", donatiile si legatele care depasesc cotitatea disponibila nefiind nule ci reductibile; in masura in care aduc atingere rezervei vor fi lipsite de eficacitate, fiind astfel reduse in limitele cotitatii disponibile.
Actiunea in reductiunea liberalitatilor excesive este, fata de lipsa unor dispozitii legale care sa impuna un alt termen, prescriptibila in termenul comun oricaror actiuni personale patrimoniale, si anume cel de trei ani stabilit de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Acest termen incepe a curge, de regula, de la data deschiderii succesiunii (deci de la aceea a mortii lui de cujus), insa cu posibilitatea inceperii curgerii lui din momentul la care rezervatarii lezati au cunoscut existenta liberalitatii, daca din motive neimputabile lor nu au cunoscut liberalitatea la data deschiderii succesiunii.
Astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar (filele 40 - 41), reclamanta N.J. a cunoscut existenta testamentului cel mai tarziu la 06.04.1998 - data eliberarii certificatului de mostenitor - cand, in incheierea prin care notarul public a dispus eliberarea acestuia, a mentionat, sub semnatura, ca este de acord testamentul care a fost scris, datat si semnat in intregime de defuncta, si ca accepta succesiunea pentru celelalte bunuri, acesta fiind momentul in care a inceput sa curga termenul de prescriptie extinctiva.
Cum investirea instantei cu judecarea cererii de reductiune s-a facut la data de 26.05.2005,  cu depasirea termenului de 3 ani, fara a se invoca si dovedi existenta unor cauze de suspendare sau intrerupere a cursului prescriptiei, dreptul material la actiunea in reductiunea testamentului prin care mama reclamantei a gratificat pe autoarea paratilor, P.E.C., este prescris, consecinta fiind aceea a prescrierii dreptului material la actiunea in anularea certificatului de mostenitor, pentru acest motiv.
La analiza celei de a doua exceptii, aceea a lipsei calitatii procesuale active a reclamantei  in cererea de iesire din indiviziune  asupra imobilului din Bucuresti, str. M.G. nr.50, ce a facut obiectul legatului cu titlu particular cu care a fost gratificata Pop Elena Cristina, instanta a avut in vedere dispozitiile art.906  din Codul civil, intrucat, potrivit sustinerilor reclamantei, recunoscute de parat (punctul 4 din intampinare), succesiunea defunctului G.I. a fost acceptata tacit atat de reclamanta N.J.- fiica - cat si de sotia supravietuitoare, G.M., reclamanta dobandind astfel o cota de 3/8 din dreptul de proprietatea asupra imobilului bun comun al parintilor sai.
In aceste conditii, cu buna stiinta si, conform mentiunii, necontestate, din testament, cu acordul reclamantei, G.M. a dispus si cu privire la partea din imobil apartinand fiicei sale.
Conform art.906  din Codul civil, "cand testatorul, stiind, a dat legat lucrul altuia, insarcinatul cu acel legat este dator a da, sau lucrul in natura sau valoarea lui din epoca mortii testatorului."
Legatul lucrului mostenitorului legal, indiferent ca este privit ca o varietatea a legatului lucrului altuia, reglementat de dispozitiile art.906  din Codul civil,  sau ca o simpla sarcina impusa mostenitorului legal (ipoteza in care este valabil fara a mai fi nevoie de a se cerceta daca testatorul stia sau nu ca lucrul este strain),  este valabil si creeaza o obligatie de a face  in sarcina mostenitorului caruia ii incumba executarea legatului. Mostenitorul, care nu mai este nevoit sa incerce mai intai a procura bunul de la persoana care il poseda, trebuie sa execute sarcina, adica sa predea lucrul sau legatarului particular, ceea ce implica in genere aprobarea legatului de catre acesta, momentul aprobarii legatului fiind momentul transmiterii proprietatii.
In speta, reclamanta N.J. a aprobat legatul prin care mama sa, G.M., a dispus si cu privire la cota sa de drept, de 11/16 din dreptul de proprietate asupra imobilului din str. M.G. nr.50, sector 2, mentionand expres pe incheierea data de notarul public la 6 aprilie 1998, in dosarul succesoral nr.119/1998: "Subsemnata N.J., in calitate de fiica a defunctei, declar ca sunt de acord cu testamentul care a fost scris, datat si semnat in intregime de defuncta si accept succesiunea legal pentru celelalte bunuri."
In aceste conditii, intregul drept de proprietatea asupra imobilului ce a facut obiectul legatului a fost transmis legatari P.E.C. si, urmare a decesului acesteia, a intrat in patrimoniul mostenitorilor ei, paratii din prezenta cauza, in cotele mentionare in certificatul de mostenitor nr.125/19.07.1995 eliberat de notarul public S.C.D. , astfel ca reclamanta nu are calitate procesuala activa in cererea de iesire din indiviziune asupra acestuia.