incredintare minor.criterii

Potrivit dispozitiilor art.2 alin.(3) din Legea nr.272/2004, "principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti".(sent.civ.1598/24.02.2005)

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti in data de 29.04.2004, sub nr.5262/2004, reclamantul F.F. a chemat-o in judecata pe parata F.O. solicitand instantei de judecata ca prin hotararea ce va pronunta in contradictoriu si cu Autoritatea Tutelara sector 2 Bucuresti, sa dispuna desfacerea casatoriei inregistrate sub nr.4 din 11.04.1993, din vina paratei, incredintarea catre reclamant, spre crestere si educare, a minorului M.I., nascut la 19.06.1994, obligarea paratei la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului, revenirea paratei la numele avut anterior incheierii casatoriei si partajarea bunurilor comune.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca s-a casatorit cu parata la data de 11.04.1993 iar din aceasta casatorie a rezultat  minorul M.I.. Desi la inceput relatiile dintre soti au fost armonioase, incepand cu anul 1998 acestea  s-au deteriorat din cauza comportamentului paratei. Astfel, in anul 1998, aceasta a lipsit nejustificat o saptamana din domiciliul conjugal,  iar in anul 2000 a plecat din nou, revenind numai pentru a lua o parte din bunurile proprii, bijuterii si o importanta suma de bani, in prezent sotii fiind despartiti in fapt.
Arata ca dupa ce parata a parasit domiciliul conjugal, a fost singurul care s-a preocupat de cresterea si educarea minorului, mama vizitandu-l lunar, in ziua in care venea sa-si ridice pensia.
Privitor la bunurile comune, reclamantul arata ca in timpul casatoriei sotii au dobandit apartamentul nr.22 situat in Bucuresti, str.M.nr.29, sector 2, bunuri mobile: T.V. Sanyo, casetofon Panasonic, frigider Arctic, aragaz, mobila de dormitor, mobila sufragerie, mobila bucatarie, precum si autoturismul Dacia 1310, sustinand ca are o cota de contributie mai mare decat parata la dobandirea acestora, intrucat o parte din bunurile mobile au fost achizitionate in perioada despartirii in fapt.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.37 alin.2 si art.38 C.fam .
Parata a formulat intampinare si cerere reconventionala prin care a solicitat desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a sotului reclamant, incredintarea spre crestere si educare  a minorului M.I., obligarea reclamantului - parat la plata unei pensii de intretinere in favoarea acestuia, revenirea la numele purtat anterior casatoriei, obligarea reclamantului - parat la plata unei pensii de  intretinere in favoarea sa, partajarea bunurilor comune, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reconventionale, parata-reclamanta a aratat ca dupa nasterea copilului sotul sau a inceput sa se poarte urat cu ea, era permanent nemultumit, adresandu-i cuvinte injurioase si devenind chiar violent. Situatia s-a agravat din anul 1998, pe fondul tensiunii psihice la care era supusa  si in urma unei batai puternice, a fost internata de mai multe ori in spital, fiind diagnosticata cu "schizofrenie paranoida" si pensionata medical.
A aratat ca este puternic atasata de minor, ca s-a ingrijit de acesta si ca, ajutata fiind de parintii sai, ii poate oferi acestuia conditiile materiale si morale necesare dezvoltarii sale armonioase.
In privinta bunurilor supuse partajului, parata-reclamanta nu a contestat compunerea masei partajabile si a sustinut ca sotii au contribuit in mod egal la achizitionarea acestora.
In drept au fost invocate dispozitiile art.36, art.37 alin.2, art.38, art. 40 si art.42 din Codul familiei.
In dovedirea sustinerilor reciproce s-a solicitat, instanta incuviintand, administrarea probelor cu inscrisuri, testimoniala si interogatoriu.
In sedinta publica de la 09.09.2004 au fost audiati martorii G.S si D.J. propusi de reclamantul-parat, Z.M. si N.N., propusi de reclamanta - parata, declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar.
La acelasi termen de judecata, instanta a procedat la administrarea probei cu interogatoriul partilor, raspunsurile acestora fiind consemnate si atasate la dosar.
In cadrul probei cu inscrisuri, parata a mai depus la dosar: cupon de pensie, avize de prescriptie eliberate de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof.Dr.Al. Obregia", retete medicale, adeverinte privind veniturile realizate in perioada 01.01.1994 -30.06.1998, 01.01.1999 - 31.05.2000, 01.05.2002 - 31.03.2003,  eliberate de S.C."P.P"
Si reclamantul - parat a facut dovada veniturilor realizate in perioada 01.01.2000 - 31.01.2005 depunand  la dosar adeverinte eliberate de S.C."P.P.".
In cauza s-a dispus si s-au efectuat expertiza medico-legala psihiatrica a paratei -reclamante, raportul intocmit de Comisia de expertiza din cadrul I.M.L. Bucuresti  fiind atasat la dosar, anchete sociale la domiciliile partilor.
In conformitate cu dispozitiile art.42 alin.1 C.fam., art.24  din Legea nr.272/2004 si art.1441 C.proc.civ., instanta a procedat la ascultarea minorului  M.I..
Analizand materialul probator administrat in cauza fata de dispozitiile art.38 alin.1 C.fam.,  instanta constata ca raporturile dintre soti sunt grav vatamate, continuarea casatoriei, pe care nici unul dintre soti nu o mai doreste, nemaifiind posibila.
Cat priveste culpa, instanta apreciaza ca  vinovati  de destramarea relatiilor de familie sunt  atat paratul-reclamant cat si reclamanta - parata.
Astfel, asa cum rezulta din declaratiile martorilor, la inceputul casatoriei relatiile dintre soti erau armonioase dar cu timpul s-au deteriorat, neintelegerile fiind initial determinate  de modul in care sotii intelegeau sa administreze veniturile comune, parata-reclamanta fiind nemultumita de faptul ca sotul sau dorea sa aiba control permanent asupra banilor.
Martorele Z.M. si N.N., sora si mama paratei, au afirmat ca discutiile generate de acest aspect au  degenerat in certuri in cursul carora reclamantul-parat devenea violent. Nici una dintre martore nu a asistat personal la manifestari de violenta din partea reclamantului - parat astfel ca, avand in vedere istoricul bolii de care sufera parata - reclamanta, asa cum este consemnat in raportul de expertiza medico-legal psihiatrica: ideatie deliranta de persecutie, este posibil ca aceasta sa le fi prezentat deformat situatia.
Este real ca la dosar s-a depus un certificat medico-legal ce atesta ca parata-reclamanta a suferit o agresiune in luna noiembrie 1999, numai ca acesta nu se coroboreaza cu  alta dovada pentru a se retine ca a fost lovita de sotul sau, cu atat mai mult cu cat boala se declansase iar parata-reclamanta avea un comportament  bizar ce a culminat cu parasirea domiciliului conjugal fara ca sotul sau altcineva sa aiba cunostinta unde se afla, fiind gasita dupa mai mult timp, la o manastire.
Pe de alta parte, dupa despartirea in fapt a sotilor, in anul 2002, chiar daca parata-reclamanta a fost aceea care a parasit domiciliul conjugal, nici reclamantul-parat nu a incercat sa reia relatiile de familie, martora Z.M. relatand ca in primavara acestui an, de sarbatorile de Pasti, a mers impreuna cu minorul la tara, lasandu-l pe acesta in domiciliul bunicilor materni unde locuieste si sotia sa, el   locuind la parintii sai, in acelasi sat.
In aceste conditii,  instanta urmeaza sa admita actiunea si, in temeiul art.37 alin.2 C.fam., va desface casatoria incheiata la data de 11.04.1993.
 In conformitate cu dispozitiile art.40 alin.3 C.fam., parata - reclamanta va reveni la numele purtat anterior casatoriei, acela de N.
Potrivit dispozitiilor art.2 alin.(3) din Legea nr.272/2004, "principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti".
Acestui principiu urmeaza sa i se subordoneze si masura incredintarii minorului M.I. unuia dintre parintii sai, instanta apreciind ca se impune ca acesta sa fie incredintat tatalui, in ingrijirea si sub supravegherea caruia a ramas dupa ce parata-reclamanta a parasit domiciliul conjugal si cu care minorul doreste sa locuiasca in continuare.
Faptul ca parata-reclamanta a solicitat incredintarea minorului, dovedeste ca nu ii este indiferenta soarta acestuia, insa, conform concluziilor raportului de expertiza psihiatrica,  starea de boala psihica, cu evolutie cronica, o pune in imposibilitate obiectiva de a se ocupa singura  de copil.
In aceste conditii si cum nu exista nici un motiv de a schimba mediul in care minorul locuieste si in care, asa cum rezulta din referatul de ancheta sociala, beneficiaza de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala, tatal sau fiind in masura  sa-i asigure conditiile necesare pentru crestere, educare si invatatura, instanta apreciaza ca plasarea minorului in ingrijirea bunicilor materni (pentru ca aceasta ar fi consecinta masurii incredintarii minorului catre mama),  intr-un mediu care poate primejdui dezvoltarea sa psihica si intelectuala, ar reprezenta o masura ce contravine interesului superior al copilului.
In consecinta, in temeiul art.42 alin.1 din Codul familiei, va incredinta reclamantului parat, spre crestere si educare, pe minorul M.I., nascut la data de 19.06.1994  si, in temeiul art.42 alin.3, 86 si 94 C.fam.,  va obliga parata-reclamanta la plata, in favoarea minorului, a unei pensii de intretinere in cuantum de 425.000 lei lunar, incepand cu data introducerii actiunii - 29.04.2004 - pana la intervenirea unei cauze legale de modificare a conditiilor avute in vedere de instanta la pronuntarea prezentei hotarari.
Tinand cont de imprejurarea ca boala psihica de care sufera parata-reclamanta, respectiv schizofrenie paranoida cu evolutie cronica, s-a ivit in timpul casatoriei, iar din aceasta cauza si-a pierdut capacitatea de a munci, cum pensia pentru incapacitate de munca, de 1.708.000 lei, este inferioara veniturilor pe care le obtinea din munca, in medie de 2.315.690 lei,  instanta apreciaza ca parata-reclamanta  se afla in stare de nevoie, astfel ca in baza art.41 alin.2 C.fam. coroborat cu art.86 alin.1  si 2 C.fam. va admite cererea de obligare a reclamantului - parat la plata unei pensii de intretinere in favoarea fostei sotii, incepand cu data formularii cererii reconventionale, respectiv 14.05.2004, pana la incetarea starii de nevoie
La stabilirea cuantumului acestei pensii vor fi avute in vedere prevederile art.41 alin.3 C.fam. dar si cele ale art.86 alin.1 C.fam.,  faptul ca minorul a fost incredintat spre crestere si educare tatalui sau precum si faptul ca parata-reclamanta locuieste la tara, impreuna cu parintii sai care, asa cum rezulta din raportul de ancheta sociala intocmit de Autoritatea Tutelara din comuna S.G. o sprijina material si financiar.
In consecinta, avand in vedere ca diferenta dintre veniturile din munca si pensia lunara de care beneficiaza in prezent parata-reclamanta este de 607.690 lei, instanta apreciaza ca suma de 425.000 lei lunar corespunde criteriilor sus-mentionate, cu atat mai mult cu cat in perioada in care sotii au fost despartiti in fapt, timp de 2 ani de zile, parata-reclamanta nu a acuzat o stare de nevoie care sa impuna obligarea sotului la prestarea intretinerii.
Intrucat sumele datorate de parti cu titlu de obligatie de intretinere sunt egale, avand in vedere faptul ca in conformitate cu dispozitiile art.11 alin.2  din Decretul nr.31/1954, pentru cei lipsiti de capacitate de exercitiu, actele juridice se incheie de catre reprezentantii lor legali, astfel ca pensia de intretinere cuvenita minorului M.I. urmeaza a fi ridicata (incasata) de tatal sau, reclamantul-parat F.F., pentru a evita plata cheltuielilor de expeditie, instanta apreciaza ca utila si in beneficiul ambelor parti, compensarea in totalitate a obligatiilor banesti stabilite in sarcina lor, pana la intervenirea unei cauze legale de modificare a conditiilor avute in vedere la pronuntarea prezentei hotarari.
In temeiul art.165 C.proc.civ., apreciind ca solutionarea capetelor de cerere privind partajul bunurilor comune ar duce la intarzierea solutionarii divortului, instanta va disjunge solutionarea acestui capat de cerere si va acorda termen la data de 10.03.2005 pentru continuarea judecatii.
In conformitate cu dispozitiile art.274 C.proc.civ., instanta va obliga reclamantul-parat la plata sumei de 492.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata catre parata-reclamanta, reprezentand jumatate din suma achitata de catre aceasta din urma pentru efectuarea expertizei psihiatrice solicitata de reclamantul-parat.