Obligatie de a face. Principiul libertatii contractuale. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil. Obligarea la incheiera unui contract de concesiune

Obligatie de a face. Principiul libertatii contractuale. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil. Obligarea la incheiera unui contract de concesiune.
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la 05.11.2009 cu nr de mai sus, Municipiul Bucuresti prin Primarul General a cerut obligarea paratei EME la incheierea contractului de concesiune pentru terenul aferent apartamentului nr. 8 situat in Bucuresti, str. G-ral SB nr. 1-3, bl. XXIE, sectorul 1.
Reclamanta arata in motivarea cererii ca prin contractul de asociere nr. incheiat intre PMB - Regia Autonoma de Investitii si Administratie Locativa - IMOBILIARA RA si Asociatia de Locatari C s-a stabilit terminarea lucrarilor de constructie si punere in functiune a blocului XXXIE. In art. 4 din Actul Aditional nr. 1 la contractul susmentionat se arata ca terenul aferent constructiei se concesioneaza pe toata durata existentei acesteia catre Asociatia C, iar dupa desfiintarea asociatiei taxa trece de drept asupra fiecarui proprietar de apartament. Art. 13 din acest contract prevede si posibilitatea perceperii de penalitati. Reclamanta invoca si art. 40 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 republicata.
In dovedirea cererii au fost depuse in fotocopie convocarile nr. 646/22.03.2007 si 1760/10.04.2008, titlul de proprietate nr., proces-verbal de predare-primire a apartamentului, contractul de asociere nr. incheiat intre PMB - Regia Autonoma de Investitii si Administratie Locativa - IMOBILIARA RA si Asociatia de Locatari C., Actul Aditional nr. 1 la contractul de asociere nr..
Parata nu a formulat intampinare si nu a propus probe.
Analizand actele de la dosarul cauzei, instanta constata cererea neintemeiata, pentru urmatoarele motive :
Contractul de asociere nr. 1877/28.02.1992 incheiat intre PMB - Regia Autonoma de Investitii si Administratie Locativa - IMOBILIARA RA si Asociatia de Locatari C.  este un contract comercial in baza caruia s-a construit si dat in folosinta blocul din Bucuresti, str. G-ral SB nr. sectorul 1.
Prin actul aditional nr. 1 la acest contract, dreptul de concesiune asupra terenului aferent constructiei a trecut asupra Asociatiei C., potrivit art. 4 din acest act, urmand ca dupa desfiintarea asociatiei taxa de concesionare sa treaca "de drept" asupra fiecarui proprietar.
La 10 decembrie 1994 Asociatia C a predat paratei  EME apartamentul nr. 8 situat in Bucuresti, str. G-ral SB nr. 1-3, bl. XXIE, sectorul 1, fiind emis titlul de proprietate nr..
Analizand cuprinsul acestui titlu, instanta observa ca asupra paratei a trecut dreptul de proprietate pentru apartamentul aratat, fara a se face o mentiune cu privire la taxa de concesiune pentru teren. La aceeasi data se mentioneaza ca inceteaza existenta Asociatiei C.
Potrivit principiului relativitatii efectelor actului juridic civil, tertii nu pot fi afectati de situatiile juridice create prin acte juridice care le sunt straine. Este drept ca parata este succesor cu titlu particular al Asociatiei C, intrand formal in categoria avanzilor - cauza, insa si in cazul acestei categorii de persoane, legea prevede trei conditii cumulative pentru ca actul sa le fie opozabil. Astfel, trebuie sa fie vorba de drepturi si obligatii strans legate de dreptul transmis, sa fie vorba de acte juridice anterioare transmiterii dreptului si actul juridic care i se opune avandului-cauza sa fi fost incheiat cu respectarea formalitatilor de opozabilitate fata de terti, respectiv cu respectarea cerintelor art. 1182 C.civ. cu privire la modul de dobandire a datei certe.
Instanta constata ca in cauza de fata indeplinirea celei de a treia conditii nu a fost dovedita, motiv pentru care paratul are calitate de simplu tert fata de actul de asociere si de actul aditional la acesta. Astfel fiind, potrivit principiului res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest, aceste acte incheiate de reclamanta cu Asociatia C nu produc efecte fata de parata EME. Este lipsit de relevanta faptul ca prin actul aditional se prevede trecerea de drept in patrimoniul proprietarului a obligatiei de plata a taxei de concesiune, din moment ce nu este vorba de un act normativ pe care parata sa fie obligata a-l cunoaste si respecta, nu a fost mentionata in titlul de proprietate al acestuia si in caz contrar ar fi incalcat principiul analizat mai sus.
Cu atat mai putin instanta nu poate interveni sa suplineasca acordul de vointa al paratei, obligand-o impotriva vointei sale la incheierea unui contract cu reclamanta. Este culpa reclamantei ca nu a emis acte juridice care sa produca efecte fata de beneficiarii pretinsului drept de concesiune, fara a fi nevoie de manifestarea expresa de vointa a acestora.
Ca urmare, cererea de chemare in judecata a paratei EME va fi respinsa ca neintemeiata.