PRETENTII. APLICABILITATEA REGULAMENTULUI NR. 261/11.02.2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE

Prin cererea inregistrata sub nr.11490/299/23.05.2007 la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, reclamanta A.A. a solicitat instantei ca, prin hotararea ce va pronunta, sa dispuna obligarea paratei SC B.A.T.A. SRL la plata sumei de 2.805 lei (850 EURO), dintre care 1.155 lei (350 EURO), prejudiciu material, iar 1.650 lei (500 EURO), prejudiciu moral, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, in data de 25.03.2007, a incheiat cu parata un contract de transport aerian de persoane, dus-intors, cu destinatia Bucuresti-Istanbul. Pretul biletului, de 625 lei, a fost achitat prin virament bancar, in data de 28.03.2007, conform biletelor electronice nr. JOR 2101/04.04.2007 si JOR 2102/09.04.2007.
In data de 09.04.2007, s-a prezentat la Aeroportul International Mustafa Kemal Atatürk din Istanbul si a aflat ca zborul a fost anulat din cauza sarbatorilor pascale, agentia comunicand ca nu are alte detalii, iar acest incident trebuie rezolvat in Bucuresti, la compania care a vandut biletele de avion.
Deoarece nu i s-au asigurat asistenta pentru rezervare de urgenta a altui bilet de intoarcere si nici cazare, reclamanta a reusit sa procure un bilet de intoarcere doar pentru a doua zi, fiind nevoita sa-si procure hrana, sa se cazeze si sa achite un alt bilet de avion, la un pret dublu fata de cel pe care il rezervase de la compania parata.
De asemenea, anularea zborului i-a provocat si probleme profesionale, intrucat nu s-a putut prezenta la serviciu in ziua urmatoare celei anularii zborului, iar lipsa sa putea fi apreciata ca rea-credinta, cu consecinta incetarii colaborarii profesionale, dat fiind ca se afla intr-o perioada de proba.
In data de 12.04.2007, a depus la biroul paratei de la Aeroportul Baneasa o reclamatie-sugestie, insotita de documente justificative ale cheltuielilor suplimentare suportate, reprezentantii paratei comunicandu-i, telefonic, ca poate fi despagubita doar partial si numai dupa indeplinirea unei proceduri de aprobare a respectivelor plati din partea conducerii, procedura care ar fi presupus costuri si deplasari suplimentare, pe care parata refuza, in mod expres, sa le deconteze.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art.969 C. civ., Conventia de la Montreal din 1999.
Actiunea a fost legal timbrata cu suma de 231 lei, taxa judiciara de timbru si 3,3 lei, timbru judiciar.
La termenul din data de 07.11.2007, reclamanta si-a precizat, in drept, temeiul juridic al cererii, indicand si Regulamentul nr.261/11.02.2004 al Parlamentului European si al Consiliului U.E.
Parata a formulat intampinare, solicitand respingerea cererii de chemare in judecata, in principal, invocand exceptia prematuritatii, datorita neparcurgerii procedurii concilierii directe, prevazuta de art.7201 si urm. C. proc. civ., exceptie respinsa de instanta, ca neintemeiata, prin incheierea din data de 26.09.2007.
In ceea ce priveste fondul pretentiilor reclamantei, parata a aratat ca acestea sunt nejustificat de mari fata de prejudiciul real suferit. In plus, ca urmare a anularii cursei din data de 09.04.2007, la cererea operatorului de turism care a contractat cursa charter pe ruta Istanbul - Bucuresti, parata a asigurat tuturor pasagerilor care urmau sa efectueze zborul transportul cu o alta aeronava, apartinand companiei Tarom.
In acest scop, toti pasagerii au fost contactati telefonic in timp util, folosindu-se datele de contact furnizate la momentul achizitionarii biletului, inclusiv reclamanta, cu care nu s-a putut stabili contactul.
In ceea ce priveste daunele materiale, ca urmare a reclamatiei depuse de catre reclamanta la data de 12.04.2007, parata, prin email-ul din data de 16.05.2007, i-a comunicat ca a fost aprobata cererea de rambursare a contravalorii biletului de avion Tarom, in valoare de 160 EURO, precum si a cheltuielilor suplimentare, in cuantum de 23 EURO, pentru recuperarea acestor sume fiind necesar ca reclamanta sa se prezinte, dupa o programare prealabila, la contabilitatea paratei.
Referitor la daunele morale, acestea nu sunt determinate concret de catre reclamanta, in sensul de a preciza in ce au constat acestea si care au fost criteriile de determinare a sumei solicitate cu acest titlu. In lipsa unei reglementari exprese a raspunderii contractuale pentru prejudicii de natura nepatrimoniala, sunt aplicabile dispozitiile Codului civil referitoare la raspunderea contractuala pentru prejudicii patrimoniale.
In dovedirea pretentiilor sale, reclamanta a solicitat, iar instanta i-a incuviintat, administrarea probei cu inscrisuri, depunand la dosar urmatoarele: rezervare bilet avion, ordin de incasare din 28.03.2007, bilet cursa charter, copii bilete electronice, copii chitante si bonuri fiscale, listinguri corespondenta email, invitatie la conciliere directa, raspuns din partea paratei, Regulamentul nr.261/11.02.2004 al Parlamentului European si al Consiliului U.E.
In aparare, parata a solicitat, iar instanta i-a incuviintat, administrarea probei cu inscrisuri, depunand la dosar corespondenta purtata cu reclamanta.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
La data de 25.03.2007, reclamanta a rezervat un bilet de avion dus-intors, pentru ruta Bucuresti-Istanbul, transportul sau urmand a se face printr-o cursa charter a paratei, in schimbul sumei de 625 lei, suma pe care reclamanta a achitat-o prin virament bancar, conform dovezii de la fila 5. O data cu achizitionarea biletului de calatorie, in cuprinsul caruia erau cuprinse si conditiile si regulamentul de zbor, intre parti s-a incheiat o conventie de transport, obligatiile reciproce ale partilor fiind acelea de asigurare a transportului, in ceea ce o priveste pe parata, respectiv de plata a cval serviciilor de transport, din partea reclamantei, ambele obligatii fiind guvernate de regulile speciale in materie, continute de Conventia de la Montreal din 1999 si de Regulamentul nr.261/11.02.2004 al Parlamentului European si al Consiliului U.E.
In data de 09.04.2007, reclamanta s-a prezentat la Aeroportul International Mustafa Kemal Atatürk din Istanbul si a aflat ca zborul spre Bucuresti a fost anulat, datorita sarbatorilor pascale.
Reclamanta si-a procurat un bilet de intoarcere, pentru a doua zi, prin intermediul unei curse Tarom, la pretul de 160 EURO.
In ceea ce priveste aplicabilitatea, in speta, a Regulamentului nr.261/11.02.2004 al Parlamentului European si al Consiliului U.E., instanta constata urmatoarele:
Potrivit art.249 al Tratatului privind Comunitatile Europene, Regulamentul reprezinta o norma de aplicabilitate generala, avand caracter obligatoriu in toate elementele sale componente si fiind direct aplicabil in toate statele membre. Datorita acestei trasaturi, Regulamentul este opozabil tuturor persoanelor fizice si juridice, fiind direct aplicabil unor situatii obiectiv determinate.
Drept urmare, Regulamentul se aplica in statele membre fara nici un fel de modificari, nefiind necesara implementarea sa in legislatia interna, iar persoanele fizice si juridice pot invoca prevederile sale in fata instantelor nationale.
In consecinta, instanta observa, pe de o parte, ca, incepand cu data de 01.01.2007, o data cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, Regulamentul nr.261/11.02.2004 al Parlamentului European si al Consiliului U.E., de stabilire a unor norme comune in materie de compensare si asistenta a pasagerilor in cazul anularii sau intarzierii prelungite a zborurilor, are aplicabilitate directa in aceasta materie, iar, pe de alta parte, ca, datorita aplicabilitatii sale directe, poate fi invocat de catre orice persoana interesata, atat impotriva unui stat parte, cat si impotriva unei persoane fizice/juridice, avand, deci, aplicabilitate in speta.
In plus, potrivit dispozitiilor 3 pct.1 lit. b din Regulament, acesta se aplica pasagerilor care pleaca de pe un aeroport situat intr-o tara terta catre un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru.
In ceea ce priveste daunele materiale suportate de catre reclamanta, instanta constata ca acestea sunt intemeiate, in parte, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit preambulului Regulamentului, pct.12, dificultatile si neplacerile cauzate pasagerilor de anularea zborurilor ar trebui sa fie minime, obiectiv atins prin informarea pasagerilor, de catre transportatori, cu privire la aceste incidente, inaintea orei de plecare prevazute si prin oferirea de posibilitati de redirectionare, astfel incat pasagerii sa poata face alte rezervari.
In conformitate cu art.5 pct.1, printre obligatiile transportatorilor, in cazul anularii unui zbor, se numara aceea de a oferi asistenta de catre operatorul de transport aerian si de a oferi o compensatie persoanei prejudiciate prin anularea zborului. Potrivit punctului 3, obligatia de despagubire nu mai subzista in cazul in care anularea a fost cauzata de circumstante extraordinare, care nu au putut fi evitate, in pofida adoptarii tuturor masurilor posibile. Totusi, pct.4 prevede, in continuare, ca sarcina dovedirii faptului ca pasagerul a fost, intr-adevar, informat despre anularea zborului, cu indicarea momentului precis, revine operatorului de transport aerian. Rasturnarea sarcinii probei este prevazuta, in mod expres, si in art.19 din Conventia de la Montreal din 1999, in conformitate cu care transportatorul trebuie sa dovedeasca faptul ca atat el, cat si prepusii sai, au incercat sa adopte toate masurile rezonabile pentru a evita dauna sau ca s-au aflat intr-o imposibilitate de a lua aceste masuri.
Or, in speta, pe de o parte, parata nu a facut dovada acelor circumstante extraordinare, care nu au putut fi evitate, conducand la anularea zborului, simplul fapt ca, in acea perioada, se desfasurau sarbatorile pascale neconstituind un caz de forta majora, iar, pe de alta parte, nu a probat nici sustinerea faptului ca a incercat sa o contacteze pe reclamanta si nu a reusit, ca imprejurare exoneratoare de raspundere.
In aceste conditii, intervine raspunderea paratei, in calitate de transportator, pentru prejudiciile suportate de catre reclamanta, in calitate de pasager, prin anularea zborului din data de 09.04.2007.
In ceea ce priveste despagubirile, instanta constata ca Regulamentul, in art.7, contine prevederi cu privire la dreptul de compensare a acestor prejudicii; astfel, la punctul 1 lit.a, valoarea compensatiei pentru anularea zborurilor pe o distanta de maxim 1.500 km, cum este cazul in speta, fiind de 250 EURO. Aceasta este o compensatie minima, intrucat art.12 prevede ca Regulamentul nu aduce atingere drepturilor pasagerilor la o compensatie suplimentara.
Referitor la cheltuielile efective, art.9 stabileste ca dreptul la deservire consta in oferirea, gratuita, a meselor si bauturilor racoritoare, direct proportionale cu timpul de asteptare, a cazarii hoteliere, a transportului dintre aeroport si locul cazarii si a doua apeluri telefonice gratuite.
Prin analogie, rezulta ca reclamanta, nebeneficiind, din partea paratei, de oferirea, gratuita, a acestor servicii, este indreptatita la restituirea cval sumelor achitate pentru procurarea acestor servicii si care au legatura directa cu anularea zborului din data de 09.04.2007.
Astfel, instanta constata ca, in primul rand, reclamanta are dreptul la restituirea cval biletului achizitionat la cursa Tarom de a doua zi, in suma de 160 EURO, precum si a celui platit in plus paratei, aferent zborului Istanbul - Bucuresti, de aprox. 40 EURO (140 lei), de care nu a mai beneficiat. Apoi, avand in vedere inscrisurile depuse, parata avea obligatia de a o despagubi pe reclamanta pentru cheltuielile efectuate pentru asigurarea hranei si a transportului de la hotel la aeroport, in valoare de aproximativ 50 EURO (100 lire).
Drept urmare, avand in vedere, pe de o parte, dispozitiile regulamentare, iar, pe de alta parte, inscrisurile depuse la dosar, instanta o va obliga pe parata la plata catre reclamanta a sumei de 250 EURO (825 lei, fata de cursul EURO/leu avut in vedere de aceasta la momentul introducerii cererii de chemare in judecata), cu titlu de despagubiri materiale.
De asemenea, vazand dispozitiile art.12 din Regulament, care permit acordarea unei compensatii mai mari decat cea prevazuta la art.7 pct.1 lit. a, instanta urmeaza sa verifice daca, fata de imprejurarile spetei, se justifica cererea reclamantei de acordare a daunelor morale, in suma de 500 EURO (1.650 lei).
In primul rand, instanta constata ca parata nu a facut nici o dovada, astfel cum ii impune art.5 pct.4 din Regulament, in sensul ca a incercat sa remedieze sau, macar, sa diminueze dificultatile si neplacerile cu care s-a confruntat reclamanta datorita anularii zborului Istanbul - Bucuresti din data de 09.04.2007.
Din contra, din probele existente la dosar, rezulta ca reclamanta, ca urmare a propriilor eforturi, si-a procurat bilet pentru transportul in Romania abia pentru a doua zi, la un pret mult mai mare, a trebuit sa suporte cheltuieli suplimentare, pentru a-si asigura hrana, precum si transportul de la locul de cazare la aeroport.
Este adevarat ca, dat fiind caracterul, in principiu, necuantificabil al suferintelor morale pricinuite unei persoane, nu se poate aprecia cu exactitate daca suma ceruta cu titlu de despagubire pentru aceste suferinte este echitabila.
Cu toate acestea, instanta are in vedere ca simpla imprejurare ca o persoana a fost pusa in situatia de a ramane intr-un stat strain pentru inca o zi, fara sa aiba asigurata posibilitatea intoarcerii, a cazarii si a asigurarii hranei, fiind nevoita sa-si procure singura aceste servicii, in limitele bugetului, precum si de a  suporta eventualitatea unei schimbari de program la intoarcerea in statul de origine, cu posibile repercusiuni asupra statutului sau profesional si social, reprezinta cauze suficiente de suferinte morale. Or, toate aceste suferinte ar fi putut fi diminuate, astfel cum cer, de altfel, prevederile regulamentare, in situatia in care parata ar fi facut minime demersuri in vederea remedierii situatiei create ca urmare a anularii zborului din data de 09.04.2007.
Avand in vedere aceste considerente, instanta considera ca suma ceruta de catre reclamanta cu titlu de daune morale, respectiv 500 EURO (1.650 lei), dupa propria sa apreciere, nu este intr-un cuantum nejustificat de mare, fata de prejudiciul moral incercat, astfel incat urmeaza a admite si acest capat de cerere, obligand-o pe parata la plata acestei sume, cu acest titlu.
De asemenea, vazand ca, in cauza, sunt incidente dispozitiile art.274 C. proc. civ., iar parata este in culpa procesuala fata de reclamanta, nefiind incidente dispozitiile art.275 C. proc. civ., chiar daca aceasta a recunoscut, in parte, pretentiile, intrucat litigiul are natura comerciala, iar parata este de drept in intarziere cu privire la plata sumelor, instanta o va obliga pe aceasta la plata catre reclamanta si a sumei de 704,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, respectiv taxa judiciara de timbru, timbru judiciar, cheltuieli de traducere si onorariu avocatial.