UZUCAPIUNE SI ACCESIUNE IMOBILIARA

Prin cererea inregistrata la aceasta instanta la nr.1863/292/2013 din 30.04.2013 reclamanta M. O. a chemat in judecata pe paratii M. M. , C. E., M. N., M. F., M. C., M. I. si Comuna S_,  solicitand ca instanta sa constate ca reclamanta impreuna cu sotul sau decedat, au dobandit dreptul de proprietate prin uzucapiune de 30 de ani asupra suprafetei de teren de aproximativ 1881 mp situat in comuna S., sat S., jud. TR, dobandit in anul 1970, precum si dreptul de proprietate asupra constructiilor pe care le-au edificat pe terenul aratat, respectiv o casa din caramida cu 3 camere, acoperita cu tabla.
In motivarea cererii in fapt, reclamanta a aratat ca in anul 1970 s-a stabilit impreuna cu sotul ei M. I., in prezent decedat, cu acordul primariei locale, pe terenul in suprafata de 1881 mp situat pe raza comunei S., sat S., jud. TR, teren pe care au construit ulterior cu materiale si munca proprie, o casa din caramida compusa din 3 camere, acoperita cu tabla.  Reclamanta a aratat ca intrucat sotul ei a decedat in anul 2005, i-a chemat in judecata pe cei 6 parati,  in calitate de mostenitori ai acestuia iar unul dintre fii fiind decedat - M. F., au fost chemati in judecata sotia si cei 3 nepoti. A mai sustinut reclamanta ca dupa decesul sotului a stapanit continuu, neintrerupt si sub nume de proprietar imobilul, s-a comportat ca adevarata proprietara a bunurilor, a achitat taxele si impozitele aferente imobilelor, posesia nefiindu-i viciata, intrerupta sau tulburata in vreun fel de vreo persoana, motiv pentru care a solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
In drept a invocat dispozitiile art. 480,492,1837Cod Civil si art. 111 Cod procedura civila iar in probatiune a solicitat probele cu inscrisuri, martori si expertiza tehnica judiciara.
In dovedire reclamanta a depus inscrisuri.
Legal citata, parata Primaria comunei S., a depus intampinare prin care a aratat ca este de acord cu uzucapiunea de 30 de ani dar doar cu privire la suprafata de 1600 mp si nu pentru 1881 mp, situata in comuna S., sat S., jud. TR, dobandit in anul 1970, precum si dreptul de proprietate asupra constructiilor pe care le-a edificat pe terenul mentionat.
Legali citati, ceilalti parati nu au depus intampinari si nici nu s-au prezentat in instanta pentru a-si formula aparari.
La termenul din data de 06.09.2013, instanta din oficiu a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor M. M., C. E., M. N., M. F., M. C., M. I. si Comuna S. - prin primar. 
Prin sentinta civila nr. 2265/06/09/2013 Judecatoria R.V. a admis  exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor mentionati, invocata din oficiu ; a respins cererea de chemare in judecata avand ca obiect uzucapiune si accesiune imobiliara, formulata de reclamanta M. O. in contradictoriu cu paratii M.M., C.E., M.N.,  M.F., M.C., M.I. si Comuna S. - prin  primar, ca fiind introdusa impotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Impotriva acestei sentinte a  declarat apel in termenul legal, apelanta  - reclamanta M. O.,  solicitand anularea sentintei apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
Prin Decizia civila nr. 59 din 21.02.2014 T. T.  a admis apelul, a anulat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare J. R. V., pe rolul careia a fost  inregistrata la data de 09.04.2014 la nr. 1863/292/2013*.
La termenul  din data de 25.04.2014 a fost invocata din oficiu de catre instanta exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata formulata de parati, exceptie ce a fost pusa in discutia partilor.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma exceptiei invocate, instanta a constatat urmatoarele:
Mai inainte de toate instanta a constatat ca reclamanta si-a intemeiat  cererea de chemare in judecata pe dispozitiile art. 480, 492 1837 Cod civil si ale art. 111 Cod procedura civila.
La solicitarea instantei, reclamanta, prin avocat ales, si-a precizat actiunea aratand in mod expres ca insista in solutionarea cererii asa cum a fost formulata, respectiv in temeiul art. 480, 492, 1837, 1846,1890 din Vechiul cod civil si art. 111 din vechiul cod de procedura civila.
Avand in vedere dispozitiile art. 24 NCPC, instanta a considerat ca nu poate solutiona cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta in temeiul art. 111 din vechiul cod de procedura civila, pentru simplul motiv ca aceasta dispozitie legala nu mai este in vigoare la aceasta data si nu era in vigoare nici la data sesizarii initiale a instantei, intrucat la data de 15 februarie 2013 (anterior sesizarii instantei) a intrat in vigoare noul cod de procedura civila.
 I.  In analiza dispozitiilor legale ce urmeaza a fi avute in vedere cu ocazia solutionarii unei cereri avand ca obiect uzucapiune, instanta a apreciat ca trebuie facuta distinctia intre normele de drept material civil, pe de o parte, si normele de drept procesual civil, pe de alta parte.
a) Normele de drept material civil incidente in prezenta cauza, vor fi cele prevazute de lege  la data inceputului cursului prescriptiei achizitive, adica dispozitiile Vechiului Cod Civil  referitoare la uzucapiune.
Intr-adevar, in virtutea art. 6 din noul Cod Civil si art. 82 din Legea nr. 71/2011, uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi, respectiv Noul Cod Civil, sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit, adica vechile dispozitii referitoare la uzucapiune din Vechiul Cod Civil.
Instanta a retinut ca  art. 6 din noul Cod Civil si art. 82 din Legea nr. 71/2011,  prin sintagma "sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit", se refera exclusiv la prevederile legale care stabilesc conditiile de drept material civil referitoare la uzucapiune, si in nici un caz nu au fost avute in vedere si normele de drept procesual civil.
In concluzie, instanta a retinut ca in prezenta cauza, dispozitiile legale de drept material civil referitoare la durata posesiei si la calitatile acesteia (continua, netulburata, publica si sub nume de proprietar) sunt prevederile art.1846 si urmatoarele din vechiul Cod Civil 1864.
b) Normele de drept procesual civil aplicabile in cauza vor fi cele in vigoare la data inceperii demersului judiciar, si anume data inregistrarii cererii de chemare in judecata la instanta potrivit art. 192 alin. 2 NCPC (30.04.2013), in virtutea principiului activitatii a legii procesuale civile.
 Potrivit art. 24 din Noul Cod de Procedura Civila toate procesele si executarile silite incepute dupa intrarea in vigoare a Noului Cod de Procedura Civila vor fi supuse acestei noi reglementari procesuale civile.
Asadar, din punct de vedere procesual civil, chiar si cu privire la cererile de chemare in judecata ce au ca obiect uzucapiune,  instanta va avea in vedere  dispozitiile legale prevazute de Noul Cod de Procedura Civila intrat in vigoare la 15 februarie 2013. 
In acest context, instanta a apreciat ca  efectele dispozitiilor art. 6 din Noul Cod Civil si art. 82 din Legea nr. 71/2011 referitoare la uzucapiune nu pot fi extinse in nici un caz si asupra reglementarilor procesual civile.
II. Instanta a retinut ca Noul Cod de Procedura Civila prevede in materia uzucapiunii o procedura speciala reglementata la art. 1049 si urm. NCPC, dispozitii care sunt plasate in cartea a VI-a a Codului intitulata Proceduri Speciale.
In aceste conditii, dand eficienta principiului specialia generalibus derogant, si in aplicarea unei interpretari sistematice a dispozitiilor procesuale, instanta a apreciat  ca procedura speciala privitoare la uzucapiune se va aplica cu prioritate fata de normele procesuale de drept comun.
Astfel, ca urmare a efectului vechiului principiu amintit, nu se poate considera ca cererile referitoare la uzucapiune se pot intemeia pe dispozitiile de drept comun ale Noului Cod de procedura civila (art. 35, 192 si urmatoarele NCPC), atata timp cat acelasi cod prevede in mod expres o procedura speciala referitoare exclusiv la cererile ce au ca obiect uzucapiune, respectiv dispozitiile art. 1049 si urmatoarele NCPC. 
Instanta a apreciat ca procedura speciala prevazuta de art. 1049 si urm. NCPC nu numai ca este compatibila cu  uzucapiunile a caror posesie a inceput sub vechea reglementare civila, ci trebuie si chiar este obligatoriu  sa fie aplicata acestora, precum se va aplica tuturor cererilor avand ca obiect uzucapiune, indiferent de momentul inceperii cursului prescriptiei achizitive.
Intr-adevar, parcurgand intreaga carte a VI-a a Noului Cod de Procedura Civila, intitulata proceduri speciale, instanta a constatat ca atunci cand legiuitorul a intentionat ca procedura speciala reglementata sa fie una facultativa fata de dreptul comun, a prevazut in mod expres acest lucru.
Asa se intampla, spre exemplu, in cazul procedurilor speciale cu privire la cererile de valoare redusa sau referitoare la evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fara drept,  unde dispozitiile acestor proceduri  prevad expres ca reclamantul are alegerea intre procedura speciala reglementata de aceste titluri  si procedura de drept comun (art. 1026 alin. 1, art. 1034 alin.1 NCPC).
Observand dispozitiile Noului Cod de Procedura Civila, referitoare la procedura de inscriere a drepturilor dobandite in temeiul uzucapiunii, instanta a constatat ca nu exista nicio dispozitie care sa instituie un caracter facultativ al acestei proceduri fata de cea de drept comun, iar in lipsa unei prevederi exprese in acest sens, asa cum se intampla la procedurile declarate de lege ca fiind facultative, instanta apreciaza ca nu se poate recunoaste un drept al reclamantului de a alege intre procedura speciala si cea de drept comun, atunci cand formuleaza o cerere referitoare la uzucapiune.
In aceste conditii, instanta a apreciat ca aplicabilitatea procedurii de inscriere a drepturilor dobandite in temeiul uzucapiunii se impune cu aceeasi tarie cu care  procedura speciala a divortului, a partajului, a punerii sub interdictie etc. prevazute de NCPC se aplica oricaror cereri avand ca obiect unul din cele enumerate, proceduri in cadrul carora, reclamantul nu are un drept de alegere intre aceste proceduri speciale si cea de drept comun.
III. Instanta a considerat ca nu se poate sustine cu temeinicie ca procedura speciala prevazuta la art. 1049 si urm. NCPC, este doar o simpla procedura administrativ-jurisdictionala de inscriere in cartea funciara a unor drepturi deja dobandite in temeiul uzucapiunii sau ca s-ar aplica doar imobilelor inscrise in cartea funciara.
Dovada faptului ca procedura amintita se aplica si imobilelor neinscrise in cartea funciara este tocmai alin. 2 al art. 1050 NCPC, care prevede expres ca reclamantul va arata in cererea sa daca imobilul este inscris sau nu in cartea funciara, precum si dispozitiile art. 1050 alin. 3 lit. g NCPC care impun depunerea de catre reclamant fie a unui extras de carte funciara fie un certificat de sarcini, daca imobilul nu este inscris in cartea funciara.
De asemenea, daca ar fi doar o simpla procedura administrativ-jurisdictionala de inscriere in cartea funciara a unor drepturi deja dobandite, instanta a apreciat ca ar deveni absolut inutile art. 1050 alin. 3 lit. h NCPC care prevad obligativitatea depunerii a unei liste cu cel putin doi martori, situatie care anticipeaza probatiunea ce urmeaza a fi facuta in cauza cu privire la conditiile de drept material civil privitoare la durata si calitatea posesiunii exercitate asupra imobilului. 
Asadar, in ciuda neajunsurilor legate de denumirea titlului destinat acestei proceduri prevazute la art. 1049 si urm. NCPC, instanta a apreciat ca in abordarea  dispozitiilor in discutie, prin raportare la importanta deosebita a procedurii amintite, trebuie efectuata o analiza complexa care sa exceada unei interpretari pur literale a textelor, urmand a se forma o viziune de ansamblu asupra institutiei procesuale in cauza, viziune care sa cuprinda si sa sintetizeze rezultatul mai multor tipuri de interpretare, tinand seama in special de scopul edictarii normelor analizate.
De asemenea, in sustinerea celor expuse,  instanta a retinut si dispozitiile art. 1050 NCPC, care stabilind competenta materiala si teritoriala cu privire la aceste cereri, se refera expres la "cererea de uzucapiune", nefacand nicio distinctie intre uzucapiunile incepute sub imperiul vechiului Cod civil si uzucapiunile incepute  in conditiile art. 930 si urm. Noul Cod civil.
Acest lucru  inseamna ca potrivit vechiului principiu ubi lex non distiguit nec nos distinguere debemus, in lipsa unei distinctii clare a legii, nu se poate interpreta in sensul ca uzucapiunile incepute sub imperiul vechiului cod civil sunt sustrase  de la  aplicarea dispozitiilor art. 1049-1052 NCPC.
Avand in vedere practica judiciara incipienta in legatura cu acest aspect, cu toate ca nu poate reprezenta izvor de drept si nici nu se impune cu forta obligatorie, instanta a avut in vedere, doar cu titlu de reper insa, si minuta sedintei de unificare a practicii judiciare a Curtii de Apel Bucuresti din data de 16.10.2013, unde unanimitatea judecatorilor prezenti de la toate instantele arondate a apreciat in sensul aplicarii dispozitiilor art. 1049-1052 NCPC si uzucapiunilor incepute sub imperiul vechiului Cod Civil.
Inadmisibilitatea este sanctiunea de drept procesual civil care impiedica efectuarea unor acte pe care lege nu le prevede ori le interzice, sau impiedica exercitarea unui drept in alte conditii decat cele stabilite de lege sau a unui drept care a fost deja epuizat intr-o alta cale procedurala.
In virtutea rolului sau activ, instanta a solicitat reclamantei sa precizeze daca  intelege sa isi intemeieze cererea de chemare in judecata pe dispozitiile art. 1049 si urm. NCPC, insa reprezentantul reclamantei a aratat in mod expres ca insista in solutionarea cererii asa cum a fost formulata, respectiv in temeiul art. 480, 492, 1837, 1846,1890 din Vechiul cod civil si art. 111 din vechiul cod de procedura civila.
Pentru motivele deja expuse, constatand astfel ca reclamanta si-a exercitat dreptul material la actiune in alte conditii decat cele stabilite de lege neurmand procedura speciala prevazuta de art.1049 si urm. NCPC, instanta a admis exceptia invocata si a respins ca inadmisibila cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta.