CHEMARE IN JUDECATA

Imprumut contractat in timpul casatoriei, in baza unui contract de credit incheiat cu banca pe numele reclamantei. Chemarea in judecata a bancii pentru opozabilitate cu privire la modalitatea de stingere a obligatiilor dintre fostii soti dupa desfacerea casatoriei, nu are nicio consecinta juridica asupra obligatiilor de plata asumate de acestia fata de banca.
        
Prin cererea introdusa la aceasta instanta, reclamanta F.I. i-a chemat in judecata civila pe paratii S. Fl.  si, pentru opozabilitate, R. B. S.A., pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta: sa se constate ca, in timpul casatoriei cu paratul S.Fl.  au contractat creditul in valoare de 20.254 lei pe numele reclamantei de la parata - banca imprumutatoare R.B. S.A. - Ag. R. d.V., credit din care a ramas de rambursat suma de 16.023,46 lei la data de 08.10.2010, prin actul aditional nr.1 din aceeasi data - 08.10.2010 a fost restructurat; obligarea, la randu-i, si a paratului sa plateasca cota de ½ din valoarea creditului ramas de rambursat bancii imprumutatoare.
In motivarea cererii, in fapt, s-a aratat ca a fost declarata desfacuta casatoria incheiata cu paratul, prin sentinta civila nr. 119/2009 pronuntata de Jud .R.d V. In timpul casatoriei, cei doi au contractat, pe numele reclamantei, creditul in valoare de 20.254 lei si pe care, ca urmare a despartirii de catre parat reclamanta a ajuns in imposibilitatea de a-l achita, motiv pentru care a solicitat restructurarea sumei ramasa de  rambursat, de 16.023,46 lei, la data de 08.10.2010. Desi creditul a fost contractat in timpul casatoriei, dupa despartirea in fapt a celor doi, paratul a refuzat sa mai contribuie, in vreun fel, la achitarea acestuia, situatie care a condus la intentarea actiunii in cauza.
In drept, au fost invocate dispoz. art.  30 din Codul Familiei.
In dovedire au fost depuse inscrisuri si s-a solicitat interogatoriul paratului.
In contradictoriu R. B. S.A. a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si exceptia inadmisibilitatii actiunii.
Privind lipsa calitatii procesuale pasive a sustinut ca nu are nici o obligatie de indeplinit fata de reclamanta, intrucat si-au executat obligatia prevazuta in contractul de imprumut, punandu-i la dispozitie suma de bani ce a format obiectul contractului.
Cererea reclamantei ce vizeaza datorii comune, acumulate de soti in timpul casatoriei acestora, nu are nici o consecinta juridica asupra obligatiilor pe care si le-au asumat fata de banca, in consecinta, fiind nejustificata chemarea in judecata a institutiei bancare.
Privind exceptia inadmisibilitatii actiunii s-a sustinut ca a fost acordat creditul initial, de 20.254 lei, pentru o perioada de 96 de luni, ultima rata fiind scadenta la 24.04.2016, in baza contractului de credit nr. RF06945091545/2008.
Incheierea acestui contract este rezultatul acordului de vointa dintre banca si imprumutata S.( actualmente F.) I.
Prin dispozitiile art. 4.2 din contractul de credit partile au stipulat obligatia imprumutatei de a rambursa creditul acordat si plata oricaror sume acordate in baza contractului de credit cu veniturile sale prezente si viitoare, venituri provenite din orice surse proprii si ale sotului/sotiei.
La incheierea contractului s-a avut in vedere intreaga documentatie depusa de solicitantii creditului (cei doi soti ), declaratiile date de acestia si informatiile furnizate, valoarea veniturilor, aprobarea creditului fiind efectuata cu respectarea conditiilor impuse de Normele de creditare, potrivit art. 11.7 din contract.
S-a apreciat ca banca nu poate fi chemata in judecata pentru opozabilitate, intrucat este parte in contractul de credit si nu este de acord nici cu divizarea obligatiei de plata asumata de catre reclamanta, in calitate de imprumutata.
Desfacerea casatoriei s-a sustinut ca nu constituie un motiv in temeiul caruia sa i se impuna bancii conditii de restituire a creditului, cu atat mai mult cu cat legiuitorul nu prevede vreo dispozitie in acest sens.
Nu-i pot fi opozabile efectele desfacerii casatoriei, cu privire la obligatia de restituire a creditului, dat fiind ca sunt doua raporturi juridice distincte diferite, relatia contractuala cu banca si comunitatea de bunuri a fostilor soti.
Prin contractul de credit in cauza, pana la rambursarea integrala, subzista obligatia indiviza si solidara a celor doi soti, urmarirea veniturilor codebitorului, in persoana paratului in speta, putand sa intervina in contextul executarii silite, ci nu in faza derularii contractului in ce priveste respectarea graficului de rambursare.
Obligatia solidara a celor doi fosti soti fata de banca imprumutatoare, vizand rambursarea integrala, rezulta si din dispozitiile art.5 din contract conform carora "imprumutatul se obliga sa ramburseze creditul acordat si plata oricaror sume datorate, in baza contractului, cu veniturile sale prezente si viitoare, provenite din orice sursa respectiv si din cele ale sotului/sotiei".
In drept au fost invocate dispozitiile art.969 si art. 942 Cod civil.
In dovedire au fost depuse inscrisuri si s-a administrat proba cu interogatoriul paratului.
  In cauza s-a pronuntat sentinta civila nr.2681/2011 prin care s-a admis in parte actiunea, s-a stabilit ca reclamanta si paratul, in cote de ½ , in timpul  casatoriei au contractat un  credit din care a ramas de rambursat suma de 15.764,89 lei plus dobanda. S-a respins capatul privind obligarea paratului sa plateasca  bancii R. cota de ½ din creditul contractat pe numele reclamantei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta si parata R.B., recurs care a fost admis prin decizia civila nr. 270/2012 a Trib. Tel., casata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare.
In motivarea deciziei instanta de control judiciar a retinut ca instanta  de fond nu a solutionat fondul pricinii atata timp cat limitele cererii de chemare in judecata nu au fost clar determinate, urmand ca in rejudecare instanta sa puna in vedere reclamantei sa-si precizeze actiunea sub aspectul obligatiei de plata invocate in sarcina paratului S. Fl.
Procedand la rejudecarea cauzei in fond, dupa casare,  reclamanta si-a precizat actiunea sub aspectul obligatiei de plata invocate in sarcina paratului S. Fl. in sensul ca solicita ca paratul sa fie obligat sa ii plateasca cota de ½ din datoria ramasa neachitata in suma de 16.023,46 lei la R.B., cu titlu de sulta.
In cauza nu s-au mai administrat probe iar paratul, desi legal citat, nu s-a prezentat la termenele de judecata si nu a formulat intampinare.
Din analiza probatorilor administrate in dosarul de fond, instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. 119 /2009 pronuntata de Jud .R. d.V., ramasa irevocabila, s-a dispus desfacerea prin acord a casatoriei incheiate intre cei doi soti S.Fl. si S. I.
In timpul casatoriei a fost incheiat contractul de credit nr. RF06945091545/2008 intre R.B.S.A. - Buc., prin Ag. R.d.V, in calitate de imprumutatoare, si S. I. - reclamanta in cauza, in calitate de imprumutata, suma imprumutata fiind de 20.254 lei, utilizata pentru nevoi personale nenominalizate, rambursabila in 96 de luni, ultima rata fiind scadenta la 24.04.2016. Contractul de credit a fost semnat numai de catre cele doua parti, reclamanta, in calitate de imprumutata, si banca - prin reprezentantii sai, in calitate de imprumutator, in ce priveste garantiile rambursarii, in art. 5 din contract consemnandu-se garantarea restituirii creditului cu veniturile imprumutatei - prezente si viitoare, provenite din orice sursa, precum si ale sotului/sotiei.
Din interogatoriul luat de reclamanta paratului in sedinta publica din 14.10.2011, acesta a recunoscut ca a fost folosit creditul pentru cheltuielile comune ale familiei iar fata de data despartirii partilor in fapt - decembrie 2008 - pana in luna octombrie 2010 inclusiv, ratele aferente, stabilite conform graficului de rambursare, au fost achitate in cote de cate ½ de catre fiecare dintre cei doi soti, din luna noiembrie 2010, din cuantumul ratei lunare rezultata din acelasi grafic de rambursare achitand numai reclamanta, insa cota de ½ cuvenita acesteia, aspect recunoscut si de catre reclamanta in aceeasi sedinta publica, din 14.10.2011.
Instanta mai retine ca prin actul aditional nr.1/2010, data la care creditul ramas de rambursat era de 15.764,87 lei plus dobanda  de 258,59 lei, reclamanta, in calitate de debitor principal, a obtinut acordul bancii privind marirea termenului de rambursare, respectiv pana la 08.08.2017 ( fata de 24.04.2016, stabilit initial).
  In cauza, parata  R.B. a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, exceptie pusa in discutia partilor in sedinta publica de astazi, 28.06.2012.
  Analizand mai intai, conform art. 137 Cod procedura civila, exceptia invocata, instanta a constatat ca este intemeiata in cauza dedusa judecatii si care vizeaza  raspunderea sotilor fata de obligatiile asumate impreuna in timpul casatoriei si care deriva din contractul de credit, banca nu are nicio obligatie de indeplinit fata de reclamanta, deoarece si-a executat obligatia din contract si a  pus la dispozitia acesteia suma de bani din contractul de credit. 
Chemarea in judecata a bancii in calitate de parata nu se justifica, cu privire la modalitatea de stingere a obligatilor dintre fostii soti intrucat nu are nicio consecinta  juridica asupra obligatilor de plata asumate de acestia fata de banca.
B.R. S.A nu poate fi chemata in judecata "pentru opozabilitate", asa cum a procedat reclamanta, intrucat este parte in contractul de credit in baza caruia are drepturi de creanta constituite in favoarea sa, neexistand un temei de drept pentru opozabilitate .
In concluzie, instanta, pentru considerentele mai sus expuse, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei R.B. S.A. si, pe cale de consecinta, a respins actiunea ca fiind introdusa impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva. 
Analizand cauza pe fond, fata de pozitia procesuala a reclamantei si a paratului  instanta a retinut ca reclamanta si paratul au o datorie comuna.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.32 lit.b din Codul Familiei (in  forma in vigoare la data  cand s-a incheiat contractul de credit) sunt datorii comune obligatiile ce au fost contractate in timpul casatoriei, respectiv  si obligatiile contractate de fiecare sot pentru indeplinirea nevoilor obisnuite ale casniciei.
In cazul in speta instanta a retinut ca imprumutul de 20.254 lei  contractat prin contractul nr.  RF06945091545/23.04.2008, modificat prin actul aditional nr.1/8.10.2010, data la care valoarea creditului de rambursat a fost de 15.767,87 lei plus dobanzile si comisioanele aferente de 258,59 lei, este o datorie comuna, realizata in cote egale de ½ de catre fiecare dintre fostii soti.
Referitor la capatul din actiunea reclamantei prin care solicita ca paratul sa fie obligat sa-i plateasca acesteia cota de ½ din datoria comuna ramasa neachitata la banca, in suma de 16.023 lei, instanta l-a respins ca prematur formulat. In primul rand, pentru  reclamanta nu s-a nascut inca un drept de creanta, intrucat imprumutul la banca in suma de 16.023,46 lei nu a fost achitat de catre aceasta in calitate de titular si conform graficului de rambursare este esalonat lunar pana la 8.08.2017. Dreptul de creanta al reclamantei fata de parat se naste la data achitarii fiecarei rate scadente, asa incat cererea acesteia apare ca prematur formulata devreme ce solicita o plata viitoare si care ar duce la imbogatirea fara just temei a reclamantei. 
In acest moment paratul nu are nicio obligatie fata de reclamanta, iar obligatia acestuia de achitare a cotei de ½ din imprumutul neachitat apare in situatia recurgerii la executarea silita de catre banca imprumutatoare, asa cum de altfel partile contractante au stabilit prin clauza inserata la art.5 din contract, deci la solicitarea bancii si nicidecum a reclamantei, in calitate de imprumutata.
  Conform art. 969 Cod civil (text de lege in vigoare), conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, parte contractanta in contractul de imprumut fiind reclamanta, in calitate de imprumutata si banca, in calitate de imprumutatoare.
Concluzionand, instanta, pentru considerentele mai sus expuse si in temeiurile de drept indicate, a admis in parte actiunea reclamantei, constatand ca suma de 16.023,46 lei reprezinta o datorie comuna a partilor si a respins, ca prematur formulat, capatul privind obligarea paratului sa-i plateasca reclamantei cota de ½ din datoria comuna ramasa neachitata.
Instanta a respins actiunea fata de parata R.B. S.A. - Ag. R. d.V., pentru lipsa calitatii procesuale pasive.
  In temeiul art. 276 Cod procedura civila, paratul a fost obligat sa-i plateasca reclamantei jumatate din cuantumul cheltuielilor de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru, in raport de cota din datoria comuna retinuta in sarcina acestuia.
Banca nu are calitate procesuala pasiva, in cauza ce vizeaza raspunderea sotilor fata de obligatiile asumate impreuna in timpul casatoriei si care deriva din contractul de credit, pentru ca aceasta nu are de indeplinit nicio obligatie fata de reclamanta - imprumutata, deoarece si-a executat obligatia din contract si a pus la dispozitia reclamantei suma de bani din contractul de credit.
         Banca nu poate fi chemata in judecata pentru opozabilitate, intrucat este parte in contractul de credit in baza caruia are drepturi de creanta constituite in favoarea sa, neexistand un temei de drept pentru opozabilitate.