Constatare nulitate titlu de proprietate emis in baza legilor fondului funciar

Constatare nulitate titlu de proprietate emis in baza legilor fondului funciar. Coroborare intre art. 23 din Legea nr. 18/1991, art. III din Legea nr. 169/1967 si Decretul lege nr. 42/1990.

Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Racari, reclamantii FI si FV au chemat in judecata Comisia locala si Comisia judeteana de fond funciar  si  pe SI solicitand constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate emis pe numele paratei SI de Comisia judeteana, parata fiind unica mostenitoare a defunctului CV.
Pe parcursul judecatii, reclamantii si-au precizat si completat actiunea, solicitand instantei constatarea nulitatii absolute partiale a titului de proprietate al paratei pentru suprafata de 250 mp teren curti constructii si suprafata de 300 mp teren arabil.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca, intre ei si autorul paratei, defunctul CV, a intervenit o promisiune de vanzare cumparare a imobilului casa de locuit situat pe suprafata de teren de 800 mp, suprafata ce face obiectul titlului de proprietate contestat.
Considera reclamantii ca s-au incalcat prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991 care constata proprietatea de drept a celor ce au dobandit prin acte sub semnatura private imobile casa si teren aferent acesteia.
Apreciaza reclamantii ca parata era persoana neindreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 800 mp aferent constructiei.
Prin intampinarea formulata, parata a solicitat respingerea actiunii ca fiind neintemeiata, aratand ca intre ea si tatal sau decedat ( defunctul CV) si reclamanti, a fost incheiata o chitanta sub semnatura privata, datata 03.07.1988, prin care ea si defunctul se angajau sa instraineze “imobilul" ( fara alta specificatie), care la acea data era compus din casa de locuit si teren aferent in suprafata de 250 mp. Cu privire la aceasta suprafata, precizeaza parata ca, in acea perioada, pana in anul 1990, prin dispozitiile legilor aparute in anul 1974, imobilele erau compuse din casa de locuit impreuna cu 250 mp teren aferent, astfel ca nu putea instraina catre reclamanti mai mult decat avea.
Prin sentinta civila nr. 231/04.02.2009 instanta a admis cererea reclamantilor, a constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate al paratei si a dispus emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele reclamantilor pentru suprafetele de teren de 250 mp si respective 300 mp.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta, analizand actele si lucrarile dosarului, a procedat la coroborarea art. 23 din Legea nr. 18/1991 si art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990, retinand urmatoarele:
Pentru suprafetele de teren pentru care a operat reconstituirea dreptului de proprietate, reconstituirea a intervenit ca effect al aplicarii Decretului lege nr. 42/1990, efectul sau fiind mentinut de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, astfel incat beneficiarul dreptului de reconstituire nu mai trebuie sa recurga la procedura prevazuta de Legea nr. 18/1991. Daca totusi persoanele se adreseaza Comisiilor locale de fond funciar  pentru a obtine titlu de proprietate, un astfel de titlu va avea effect constatator si recognitiv.
Cu alte cuvinte, indifferent daca proprietarilor gospodariei( reclamantii) li s-au intocmit sau nu documentele pentru atestarea dreptului de proprietate, un asemenea drept subzista si este opozabil fostilor proprietary ai terenului inainte de colectivizare ( parata si defunctul CV).
Mai retine instanta ca, in acelasi rationament juridic, in ceea ce priveste constituirea dreptului de proprietate ( in favoarea reclamantilor), persoanele indreptatite                           ( reclamantii) trebuiau sa beneficieze in virtutea legii de constiturea dreptului de proprietate ( ope legis).
Concluzioneaza instanta ca, in aceste circumstante, nu se poate vorbi de absenta unui interes legitim al reclamantilor ca si conditie pentru fundamentarea actiunii in nulitate din moment ce acestia nu erau obligati sa urmeze procedura speciala.