anulare act

Dosar nr. 7768/280/2009
R O M A N I A

JUDECATORIA PITESTI
SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA Nr. 9248
Sedinta publica de la 16 Noiembrie 2010
Completul compus din:
PRESEDINTE E. F.
Grefier I. C.

      Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C M si pe parat P M, parat C I, parat C
M, parat P I, avand ca obiect anulare act.
      La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
      Procedura legal indeplinita.
      S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza instantei ca dezbaterile in fond
asupra cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 09.11.2010, sustinerile partilor fiind
consemnate in incheierea de sedinta din acea data, ce face parte integranta din prezenta sentinta.
     
INSTANTA
      
      Constata ca prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Pitesti la data de 17.06.2009 sub
nr. 7768/280/2009 reclamanta C M a chemat in judecata pe paratii P M,  C I, pentru ca prin
sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare
nr. 2176/07.06.2002 incheiat intre numitii C I si P M; atribuirea imobilului apartament nr. 1 situat
in mun. P, str. G, bl. 2; evacuarea paratei  P M din imobilul sus aratat.
      In motivarea actiunii s-a aratat ca prin dec.pen. nr. 2120/05.06.2009 pronuntata de Inalta
Curte de Casatie si Justitie -Sectia Penala in dosarul nr. 4319/280/207 s-a dispus constatarea
nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr. 468/23.01.2002 intocmit de notarul C
G.
      Arata reclamanta ca, intrucat contractul de vanzare-cumparare nr. 2176/2002 a carui
nulitate o solicita este un act subsecvent contractului de vanzare-cumparare  nr. 468/2002 anulat
de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul sus amintit se impune anularea lui.
      Releva reclamanta ca, in ceea ce priveste atribuirea imobilului, cererea este admisibila atata
timp cat primul capat de cerere il constituie constatarea nulitatii absolute a contractului de
vanzare-cumparare al unui imobil, singurul proprietar fiind aceasta dupa anularea primului act de
vanzare-cumparare incheiat in lipsa sa si la baza caruia a stat contractul mai sus amintit.
      In ceea ce priveste evacuarea paratilor  P M si P I din imobilul mentionat,   arata ca acest
apartament este singura sa locuinta, neavand alta locuinta unde sa locuiasca.
      La filele 101-102 parata P a depus intampinare prin care  a solicitat respingerea actiunii
intrucat a fost de buna credinta in  momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare avand
in vedere faptul ca la data la care a cerut intabularea dreptului de proprietate in cartea funciara nu
era nicio mentiune, in cauza fiind incidente dispozitiile art. 31 din Lg. 7/1997.
      In sedinta publica din 27.10.2009 reclamanta a modificat cadrul procesual pasiv aratand ca
intelege sa cheme in judecata in calitate de parata si pe C M, casatorita cu C I in momentul
incheierii contractului.
      La filele 114-115 din dosar reclamanta a depus cerere precizatoare si modificatoare a
cererii initiale.
      Prin aceasta cerere reclamanta a solicitat constatarea  nulitatii absolute a contractului nr.
468/2002 in contradictoriu cu paratii C I, C M, P M si P I.
      A solicitat obligarea paratilor P M si P I  sa-i  le lase in deplina si posesie apartamentul,
aratand ca intelege sa formuleze actiune in revendicare impotriva acestora, sens in care a
modificat capetele II si III din cererea initiala.
      Parata P M a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat in raport de sentinta civila nr.
3441/2003 cu privire la capatul de cerere avand ca obiect constatare nulitate contract de vanzare-
cumparare.
      Paratii C au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive intrucat au instrainat
apartamentul.
       Instanta a unit aceste exceptii cu fondul cauzei.
      In cauza s-au administrat probele cu inscrisuri, interogatoriu, proba cu expertiza tehnica
efectuata de d-nul expert G G avand ca obiectiv evaluarea apartamentului ca urmare a faptului ca
paratii au contestat valoarea declarata de reclamanta in vederea stabilirii taxei de timbru.
      La data de 21.10.2009 s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei Pitesti dosarul nr.
20118/280/2009.
      Prin cererea ce formeaza obiectul acestui dosar, reclamanta C M a chemat in judecata pe
parata P M solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa oblige pe parata sa-i
plateasca echivalentul in lei a sumei de 5400 euro reprezentand lipsa de folosinta a apartamentului
cu privire la care a solicitat revendicarea prin cererea ce formeaza obiectul dosarului nr.
7768/280/2009 pentru perioada 2006-2009.
      In motivarea cererii reclamanta arata ca a fost proprietara apartamentul pana in anul 2002
cand l-a vandut ilegal numitului C I care la randul sau l-a vandut paratei, care s-a mutat in
apartament astfel incat  s-a aflat in imposibilitatea de a folosi apartamentul fiind nevoita sa 
locuiasca cu chirie, achitand lunar sume cuprinse intre 100 si 150 euro.
      Parata a formulat intampinare  prin care a solicitat respingerea actiunii intrucat este
cumparator de buna credinta si pe cale de consecinta posesor de buna credinta.
      In cauza s-au administrat urmatoarele probe: testimoniala in cadrul careia a fost audiat
martorul B I, expertiza contabila avand ca obiectiv calcularea lipsei de folosinta a imobilului,
raportul fiind intocmit de d-na expert Z C  si inscrisuri.
      In sedinta publica din 28.09.2010 instanta a admis exceptia de conexare si a dispus
atasarea dosarului nr. 20118/280/2010 la dosarul nr. 7768/280/2009.
      Din probatoriul administrat instanta retine urmatoarele:
      Prin contractul de vanzare-cumparare nr. 60/26.02.1992 N A si C M au dobandit
apartamentul nr. 1 situat in P, G, bl. 2, jud. A(fila 73).
      N A si C M au fost casatoriti pana in anul 1997 cad au divortat, in urma partajului
apartamentul in litigiu a revenit in proprietatea exclusiva a reclamantei, sens in care s-a pronuntat
sentinta civila nr. 7642/1998 (fila 4 din dosar ).
      Pe data de 23.01.2002 s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare. nr. 468/2002 la BNP
G C in care apar ca vanzatori reclamanta si N A iar in calitate de cumparator C I si C M (fila 35
dosar conex).
      La data de 07.06.2002 C I si C M au vandut apartamentul in litigiu paratei P M casatorita
cu P I prin contractul nr.  2176/2002 autentificat la BNP M C F.
      In momentul incheierii acestui contract, in cartea funciara a  imobilului figurau ca
proprietari C I si C M conform contractului nr. 468/2002, nefiind inscrise alte sarcini ale
imobilului sau opozitii la vanzare.
      La data de 10.06.2002 P M si P I si-au inscris in cartea funciara dreptul de proprietate.
      Reclamanta, luand cunostinta de aceste vanzari, incepand cu anul 2002 a declansat
numeroase litigii motivat de faptul ca apartamentul este proprietate sa, nu a intentionat sa il
instraineze si nu a semnat contractul de vanzare-cumparare nr. 468/2002.
      A formulat plangere penala impotriva notarului public solicitand in cadrul dosarului penal
anularea contractului.
      Cercetarile penale s-au desfasurat o lunga perioada de timp, finalizandu-se prin sent.pen.
nr. 27/13.03.2009, sentinta prin care  a fost achitat notarul public motivat de faptul ca s-a prescris
sentinta penala si s-a constatat nulitatea absoluta  a contractului de vanzare nr. 468/2002 motivat
de faptul ca reclamanta C nu a semnat contractul, neexprimandu-si consimtamantul valabil in
vederea instrainarii imobilului, hotarare definitiva prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie
nr. 2120/2009 prin care a fost respins recursul declarat de inculpata C G.
      La data de 10.07.2002 s-a inscris in cartea funciara opozitia la vanzare formulata de C M.
Prin incheierea pronuntata la 18.07.2002 in dosarul nr. 8336/2002 al  Judecatoriei Pitesti a fost
admisa cererea formulata de C M in contradictoriu cu C I si N A, instituindu-se sechestru judiciar
asupra apartamentului in litigiu (fila 314), masura inscrisa in cartea funciara la 07.08.2002, la
06.06.2005 s-a inscris o noua opozitie la vanzare la cererea reclamantei, la 19.01.2006 s-a inscris
litigiul  ce foram obiectul dosarului nr.  3486/2004, la 08.02.2006 s-a radiat sechestrul, la
23.02.2006 s-a radiat opozitia la vanzare.
      In sedinta publica din 04 mai 2010 , in dosarul conex, parata P M a invederat instantei
faptul ca a aflat de existenta litigiului in perioada octombrie-noiembrie 2002 cand a fost chemata
in judecata de reclamanta in vederea anularii contractului de vanzare-cumparare, moment din care
au inceput numeroase procese.
      Dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare 468/2002 reclamanta a fost evacuata
din imobil de paratii C.
       Parata P a intrat in posesia apartamentului in momentul incheierii contractului de
vanzare-cumparare.
      Conform depozitiei martorului B I, in perioada 2002-2009 reclamanta a locuit cu chirie,
achitand lunar echivalentul in lei a sumei de 150 euro cu acest titlu.
      Situatia expusa se probeaza cu inscrisurile de inscrisurile depuse la dosar, raspunsurile  la
interogatoriu, depozitia martorului si cu concluziile  raportului de expertiza contabila.
      Reclamanta a solicitat prin actiunea promovata constatarea nulitatii absolute a 
contractului de vanzare-cumparare nr. 2176/2002 incheiat de paratii C si P.
      Reclamanta a solicitat, de asemenea, obligarea paratilor P sa-i lase in deplina posesie si
proprietate apartamentul. Reclamanta nu a promovat actiune in revendicare in contradictoriu cu
paratii C.
      Paratii C au invocat lipsa calitatii procesuale pasive motivat de faptul ca au vandut
apartamentul.
      O conditie  de exercitiu a  actiunii  civile o constituie calitatea procesuala.
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta identitatii intre persoana chemata in 
judecata si  cel care este subiect pasiv in  raportul juridic civil dedus  judecatii.
Obligatia de a justifica aceasta calitate revine reclamantului si se realizeaza prin indicarea
obiectului  cererii si a motivelor  de  fapt si de drept pe care se intemeiaza pretentia sa.
Obiectul prezentei cererii de chemare in judecata il constituie constatarea nulitatii absolute
a  unui contract in care paratii C  au  calitatea de parti.
      Raportul juridic civil reprezinta relatia sociala, patrimoniala sau nepatrimoniala
reglementata de norma de drept civil.
      Partile raportului juridic civil sunt persoanele fizice sau juridice  in calitate de titulare de
drepturi subiective  civile sau de obligatii   civile.
      Obiectul raportului juridic civil consta in actiunile sau inactiunile  la care sunt indrituite
partile sau de care sunt tinute  sa le respecte.
      Obligatia civila reprezinta indatorirea subiectului  pasiv al raportului juridic civil de a avea
o anumita conduita corespunzatoare  dreptului subiectiv corelativ care  poate consta in  a da, a 
face sau nu a face ceva si  care  in  caz de nevoie poate fi impusa prin forta coercitiva a statului.
      In cauza, paratii C au cunoscut faptul ca au dobandit apartamentul de la un neproprietar si
l-au instrainat unui tert astfel incat, in contractul ce se cere a se constata nul, au calitatea de parti.
      Pentru considerentele expuse, instanta apreciata ca exista identitate intre paratii  C si
persoana obligata in cadrul raportului juridic civil dedus judecatii  drept  pentru care va respinge
exceptia lipsei calitatii procesuale a paratilor C. Trebuie precizat faptul ca paratii C nu au fost
chemati in judecata raportat la cererea avand ca obiect revendicare sau lipsa de folosinta
apartament, in raport de aceste cereri  neavand calitatea de parti si nici motive sa invoce o astfel
de exceptie.
       Conform dispozitiilor art. 1201 C.civ.  autoritatea de lucrul judecat implica existenta
triplei identitati: obiect, cauza si parti.
      Prin sentinta civila nr. 3441/2003 definitiva prin decizia civila nr. 160/2004 pronuntata de
Curtea de Apel Pitesti si irevocabila prin decizia civila nr. 1841/2005 pronuntata de aceeasi
instanta s-a respins actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractului nr. 2176/2002
promovata de reclamanta si N A  impotriva paratilor C I, P I si P M.
      In cererea ce a format obiectul dosarului nu s-a solicitat in mod expres anularea
contractului ca urmare a anularii actului initial.
      In decizia 160/2004 se retine ca s-a incercat a se induce  incidenta principiului nulitatii
actului subsecvent.
      La momentul pronuntarii acestor hotarari contractul de vanzare-cumparare principal,
respectiv contractul nr. 468/2002 nu era constatat nul.
      In prezent acest contract de vanzare-cumparare a fost constatat nul prin sent.pen. nr.
27/2009.
      Din aspectele expuse rezulta pe de o parte faptul ca reclamanta nu a solicitat in prima
cerere in mod expres anularea actului subsecvent ca urmare a anularii actului principal, fiind o
interpretare data de instanta iar la momentul pronuntarii hotararilor actul principal nu era anulat,
neexistand deci identitate de cauza, putandu-se sustine chiar ca nu a existat nici identitate de
obiect, considerente pentru care instanta va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat invocata
de parata P raportat la cererea avand ca obiect constatare nulitate act.
      Prin prezenta cerere reclamanta solicita constatarea nulitati contractului de vanzare-
cumparare nr. 2167/2002 ca act subsecvent contractului de vanzare-cumparare nr.  468/2002 ce
a fost constatat nul.  Nu s-au invocat alte motive de nulitate absoluta.
      In momentul incheierii celor doua contracte de  vanzare-cumparare paratii C au fost de o
totala rea-credinta, cunoscand faptul ca adevaratul proprietar, reclamanta, nu si-a exprimat
consimtamantul in vederea vanzarii apartamentului.
      In momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare nr. 2167/2002 in cartea 
funciara a imobilului figurau ca proprietari paratii  C, nu erau inscrise litigii sau opozitii la vanzare,
astfel incat instanta retine ca paratii P au fost de buna-credinta la acel moment avand in vedere
dispozitiile art. 31 din Lg. 7/1996.
      Mai mult decat atat, din nicio alta proba nu rezulta faptul ca la momentul incheierii
contractului paratii P au cunoscut ca dobandesc imobilul de la un neproprietar.
      Anularea titlului de proprietate  al transmitatorului cu titlu oneros nu atrage caducitatea
actului in ceea ce priveste pe subachizitor in cazul in care acesta a fost de buna-credinta.
      Potrivit art. 1898 C.civ. buna -credinta este credinta posesorului ca acela de la care a
dobandit imobilul avea toate insusirile cerute de lege spre a-i transmite proprietatea iar potrivit
art. 1899 C.civ. buna-credinta se presupune totdeauna, sarcina probei revenind celui care invoca
existenta relei-credinte.
      Deci, numai in situatia in care tertul achizitor cu titlul oneros a cunoscut, sau cu diligente
minime, putea sa cunoasca nevalabilitatea titlului de proprietate  al instrainatorului, fiind de rea-
credinta, opereaza regula de drept potrivit careia nevalabilitatea titlului de proprietate al
vanzatorului atrage si nulitatea titlului subdobanditorului.
      In cauza, asa cum s-a precizat anterior paratii P s-au intemeiat cu buna-credinta pe
inscrierile din cartea funciara si prin  nicio proba administrata in cauza nu s-a facut dovada relei-
credinte in momentul cumpararii apartamentului, buna-credinta fiind prezumata pana la proba
contrara, astfel ca nu opereaza principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului
principal, considerente pentru care  instanta va respinge acest capat de cerere ca neintemeiat .
      Potrivit dispozitiilor art.  480 C.civ. actiunea in revendicare este acea actiune reala prin
care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau cerere restituirea bunului de la posesorul
neproprietar .
      Revine reclamantului obligatia de a dovedi dreptul sau de proprietate asupra bunului si
faptul ocuparii de catre parat.
      In cauza atat reclamanta cat si paratii P invoca titluri de proprietate.
      Reclamanta invoca acel contract de vanzare-cumparare incheiat in anul 1992 si hotararea
de partaj prin care bunul a fost atribuit in lotul sau iar paratii invoca  dobandirea dreptului de
proprietate prin contractul nr.  2167/2002 incheiat cu paratii C.
      In aceasta situatie se impune compararea titlurilor de proprietate.
      Titlul invocat de reclamanta provine de la adevaratul  proprietar, nu a fost anulat pana in
prezent.
      Titlul invocat de parata se fundamenteaza pe un contract constatat nul absolut printr-o
hotarare judecatoreasca definitiva.
      In raport de aceasta situatie, instanta apreciaza ca titlul de proprietate invocat de
reclamanta, dreptul de proprietate  provenind de la adevaratul proprietar,  este preferabil titlului
de proprietate invocat de parata fundamentat pe un contract nul absolut, dreptul de proprietate
provenind de la un neproprietar.
      In acelasi timp, instanta retine ca prin probele administrate s-a dovedit faptul ca paratii P
ocupa imobilul.
        Pentru considerentele expuse, apreciind ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute
de art. 480 C.civ. instanta va admite cererea avand ca obiect revendicare si va obliga pe paratii P
M si P I sa lase in deplina proprietate si posesie reclamantei apartamentul nr. 1 situat in P, cartier
G , str. L R, bl. 2, jud. A.
        De mentionat ca in cadrul actiunii in revendicare, coparticiparea procesuala pasiva este
obligatorie  in raport de contractul de vanzare-cumparare invocat de paratii P in dovedirea
propriului drept de proprietate.
      Conform art. 483 C.civ. fructele naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile,
sporul animalelor (prasila), se cuvin proprietarului in puterea dreptului de accesiune.
         Conform art 485 C.civ. posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat cand poseda cu
buna-credinta; in cazul contrariu, el este dator de a inapoia productele, impreuna cu lucrul,
proprietarului care-l revendica.
     Potrivit art.  486 C.civ. posesorul este de buna-credinta cand poseda ca proprietar in
puterea unui titlu translativ de proprietate, ale carui viciuri nu-i sunt cunoscute.
     Conform art 487 C.civ. el inceteaza de a fi de buna-credinta din momentul cand aceste
viciuri ii sunt cunoscute.
Parata P a cunoscut viciile titlului sau din anul  2002 cand a fost chemata in judecata
pentru anularea contractului  de catre reclamanta.
Din acel moment a cunoscut faptul ca a dobandit bunul de la un neproprietar astfel incat
are obligatia de a restitui atat fructele percepute cat si pe cele nepercepute, incetand de a mai fi de
buna-credinta.
      Nu este suficient pentru a dobandi fructele ca buna-credinta  sa existe doar in momentul
dobandirii lucrului, fiind necesar ca ea sa existe si ulterior.
      Buna-credinta a posesorului este un element de ordin subiectiv si consta in convingerea sa
gresita in validitatea titlului, convingerea fiind gresita pentru ca, prin ipoteza, titlul sau este afectat
de un viciu, iar convingerea lui gresita  provine din aceea ca ignora viciile titlului.
      Deci, de indata ce a cunoscut viciile titlului, posesorul nu se mai bucura de beneficiul pe
care legea i-l recunoaste, pentru ca nu le mai ignora si, nu mai este de buna-credinta.
      In vederea incetarii bunei-credinte nu este absolut necesar sa se introduca actiunea in
revendicare, fiind suficient ca aceste vicii sa-i fie aduse la cunostinta pe o alta cale, intru-un
moment anterior, inclusiv prin chemare in judecata de catre adevarul proprietar pentru anularea
titlului invocat.
      Beneficiul instituit de art. 485 C.civ. in favoarea posesorului de buna credinta
sanctioneaza si proprietarul nediligent cu lucrul sau, legiuitorul intelegand sa protejeze buna-
credinta in situatia in care aceasta este intarita de pasivitatea adevaratului proprietar, situatie ce nu
se regaseste in cauza intrucat reclamanta in calitate de adevarat proprietar al bunului a actionat
impotriva paratei P imediat ce a luat cunostinta de contractul de vanzare-cumparare, neputandu-i-
se imputa neglijenta si respectiv cauza un prejudiciu, fiind lipsita de dreptul de a exercita posesia
asupra bunului proprietatea sa ca urmare a actiunii frauduloase a paratilor C, actiuni de care
parata P a luat cunostinta ulterior incheierii contractului de vanzare.
      A aprecia ca parata P a fost de buna credinta desi reclamanta i-a adus la cunostinta viciile
contractului  sau in momentul  imediat  urmator incheierii acestuia si a nu o obliga la restituirea
fructelor desi a cunoscut viciile titlului din anul 2002 inseamna a aduce o grava atingere
prerogativelor  dreptului de proprietate ce apartine reclamantei cu consecinta cauzarii unui grav
prejudiciu ce nu-i este imputabil, manifestand o maxima diligenta in vederea redobandirii posesiei
bunului si a crea o situatie favorabila  paratilor P care au instrainat bunul desi au cunoscut faptul
ca l-au dobandit de la un neproprietar, avand in vedere faptul ca reclamanta nu poate formula in
mod direct o cerere de chemare in judecata impotriva acestora.
      In acelasi timp, parata P are posibilitatea promovarii unei cereri de chemare in judecata
impotriva paratilor C in vederea recuperarii intregului prejudiciu cauzat constand in pret
apartament, contravaloare fructe, cheltuieli de judecata si orice alte asemenea cheltuieli, cerere ce
ar fi putut fi formulata chiar in prezenta cauza insa parata nu a inteles sa beneficieze de acest
drept.
      Reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 5400 euro incepand cu anul
2006.
      Din raportul de expertiza si depozitia martorului audiat rezulta ca valoarea fructelor este
mult mai mare .
      Intrucat procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii iar reclamanta nu a
majorat catimea obiectului cererii instanta va obliga pe parata P sa-i restituie  contravaloarea
fructelor, respectiv sa-i plateasca cu titlu de despagubiri civile echivalentul in lei la cursul practicat
de BNR in ziua platii al sumei de 5400 Euro, apreciind in baza dispozitiilor anterior mentionate
ca fiind intemeiata cererea.
        Instanta va lua act de faptul ca paratii C I si C M nu au solicitat cheltuieli de judecata.
        In baza dispozitiilor art.  274 C.pr.civ. instanta va respinge cererea de acordare a
cheltuielilor de judecata formulata de parata P M in raport de cererea conexa si o va admite in
parte in raport de cererea principala, respectiv pentru suma de 250 lei in raport de solutiile ce se
vor pronunta si de culpa procesuala.
        Va obliga pe parata P M sa plateasca reclamantei suma de 2045 lei in raport de cererea
conexa si pe paratii P M si P I suma de 3055,2 lei in raport de cererea principala cu titlul de
cheltuieli de judecata.
        Va compensa cheltuielile de judecata datorate reciproc de reclamanta si de parata P M
pana la concurenta sumei de 250 lei, urmand ca parata P M sa plateasca singura reclamantei suma
de 1795 lei cu titlu de cheltuieli de judecata iar impreuna cu paratul P I suma de 3055,2 lei cu
acelasi titlu.
        Va obliga pe paratii P M si P I sa plateasca statului suma de 2568,28 lei reprezentand
taxa timbru in raport de cererea avand ca obiect revendicare, suma pentru care reclamanta a
beneficiat de ajutor public judiciar.
      
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

        Respinge exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata P M si exceptia lipsei
calitatii procesuale pasive invocata de paratii C I si C M in raport de cererea principala avand ca
obiect nulitate act.
        Admite in parte cererea principala precizata, completata, modificata formulata de
reclamanta C M domiciliata in mun. P, cart. T, bl. 12, jud. A in contradictoriu cu paratii P Msi P
I ambii domiciliati in mun. P, cart. D, jud. A, C I si C M ambii domiciliati in mun. P, b-dul P, bl.
7, , jud. A si cu resedinta in com. T, sat. T, jud. O.
        Admite cererea conexa precizata.
        Obliga pe paratii P M si P I sa lase in deplina proprietate si posesie reclamantei
apartamentul nr. 1 situat in Pitesti, cartier G, str. L R, bl. 2, jud. A.
        Obliga pe parata P M sa plateasca reclamantei cu titlu de despagubiri civile echivalentul
in lei la cursul practicat de BNR in ziua platii al sumei de 5400 Euro.
        Respinge cererea principala avand ca obiect nulitate act.
        Ia act de faptul ca paratii C I si C M nu au solicitat cheltuieli de judecata.
        Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de parata P M in
raport de cererea conexa si o admite in parte in raport de cererea principala, respectiv pentru
suma de 250 lei.
        Obliga pe parata P M sa plateasca reclamantei suma de 2045 lei in raport de cererea
conexa si suma de 3055,2 lei in raport de cererea principala cu titlul de cheltuieli de judecata,
aceasta din urma suma (3055,2 lei) impreuna cu paratul P I.
        Compenseaza cheltuielile de judecata datorate reciproc de reclamanta si de parata P M
pana la concurenta sumei de 250 lei, urmand ca parata P M sa plateasca singura reclamantei suma
de 1795 lei cu titlu de cheltuieli de judecata iar impreuna cu paratul P I suma de 3055,2 lei cu
acelasi titlu.
        Obliga pe paratii P M si P I sa plateasca statului suma de 2568,28 lei reprezentand taxa
timbru in raport de cererea avand ca obiect revendicare, suma pentru care reclamanta a beneficiat
de ajutor public judiciar.
        Cu apel in 15 zile de la comunicare.
          Pronuntata in sedinta publica de la 16 Noiembrie 2010

  

Presedinte,
Elena Fodor Grefier,
Ionela Circiumaru

   

Red. EF
Tehn. LB  18 Noiembrie 2010
7/ex

7