Exercitare autoritate parinteasca

     - exercitare autoritate parinteasca - 

Pe rol se afla judecarea cauzei civile, in domeniul minori si familie, privind pe reclamanta XX in contradictoriu cu parata YY  si ZZ, avand ca obiect exercitarea autoritate parinteasca.
La apelul nominal, facut in sedinta publica, a raspuns, pentru reclamanta, avocat Andreea Todirite, avand imputernicirea avocatiala nr. 39531 din 11.10.2011, martorul propus de reclamanta, numitul AA, lipsa fiind paratii si reprezentantul Autoritatii Tutelare din cadrul Consiliului Local Piatra Neamt.
S-a expus referatul cauzei, grefierul de sedinta invederand instantei urmatoarele:
- stadiul procesual: al treilea termen de judecata;
- procedura de citare s-a efectuat prin afisare la usa instantei cu paratii YY si ZZ, tatal biologic al minorului, in sarcina reclamantei fiind stabilita obligatia citarii paratilor prin publicitate largita, intr-un ziar de circulatie nationala, cu 15 zile inainte de termenul de judecata, potrivit dispozitiilor art. 95 Cod procedura civila;
- prin Serviciul arhiva-registratura, s-au depus la dosar:
• de catre autoritatea competenta  de la resedinta reclamante, respectiv Tribunalul di Arezzo inscrisurile privind efectuarea anchetei psihosociale la resedinta reclamantei,  prin comisie rogatorie internationala (filele  61-81 dosar), un  exemplar de pe acestea fiind comunicate reprezentantei reclamantei, avocat T A, in vederea traducerii
• de catre reprezentanta reclamantei, avocat T A, un exemplar de pe inscrisurile comunicate, in traducere legalizata  in limba romana (fila 82 dosar);
• s-a acordat termen in vederea administrarii probei testimoniale, in sarcina reprezentantei reclamantei fiind  stabilita obligatia de a asigura prezenta martorului propus, numitul AA.
                     Avocat T A, pentru reclamanta, depune la dosar dovada  citarii paratilor YY si ZZ, prin publicitate largita intr-un ziar de circulatie nationala, cu 15 zile inainte de termenul de judecata, potrivit dispozitiilor art. 95 Cod procedura civila.
          Avand in vedere prezenta martorului propus de reclamanta, instanta procedeaza la administrarea probei testimoniale, la ascultarea martorului sub prestare de juramant, in considerarea dispozitiilor art. 193 alin. 1 Cod procedura civila, declaratia acestuia fiind atasata la fila 84 dosar.
      Nemaifiind alte cereri de formulat,exceptii de fond de invocat sauprobe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, in considerarea dispozitiilor art. 150 Cod procedura civil.
  Reprezentanta reclamantei, avocat T A, solicita admiterea actiunii astfel cum a fost formulata, respectiv exercitarea exclusiv de catre reclamanta a autoritatii parintesti privind  minorul TF, stabilirea locuintei minorului la resedinta mamei din strainatate si obligarea paratului la contributia de intretinere in favoarea  minorului, fara cheltuieli de judecata. Apreciaza ca, din probatoriul administrat, rezulta ca   mama reclamantei, bunica materna a minorului, si-a a neglijat obligatia de intretinere a minorului, dispusa prin sentinta civila nr. 576/09.02.2006 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, aceasta plecand  cu un alt barbat in strainatate de mai multi ani. De asemenea, precizeaza ca tatal minorului nu se intereseaza de  nevoile materiale ale copilului sau, singura  care contribuie la ingrijirea acestuia fiind reclamanta sprijinita de actualul sot.  Astfel, cum rezulta din concluziile raportului de ancheta psihosociala efectuata la resedinta reclamantei din Italia,  aceasta detine conditiile necesare pentru cresterea si educarea minorului, acesta din urma fiind atasat si de fratele sau vitreg si dorind sa locuiasca impreuna cu acesta, cu reclamanta si sotul actual, acesta exprimandu-si acordul in acest sens.
S-au declarat dezbaterile inchise, dupa care,
  
  INSTANTA,

Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin actiunea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt la data de 06.03.2012, sub nr. xxx, reclamanta XX a solicitat ca, in contradictoriu cu parata YY (fosta G), sa exercitarea de catre mama a autoritatii parintesti asupra minorului AA, nascut la data de 02.02.2002, si stabilirea locuintei minorului la adresa sa de resedinta din Italia.
In motivarea actiunii, reclamanta a invederat instantei urmatoarele:
A fost casatorita cu tatal minorului - ZZ, din anul 2002 pana in anul 2006, iar la momentul in care cei doi au divortat, intrucat reclamanta avea varsta doar de 20 de ani, nu avea loc de munca stabil si mai adusese pe lume un copil, aceasta a fost de acord ca minorul sa fie incredintat bunicii materne.
        Prin sentinta civila nr. 579/09.02.2006 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt s-a dispus desfacerea casatoriei partilor, iar minorul a fost incredintat bunicii materne, insa reclamanta locuia impreuna cu baiatul, ocupandu-se indeaproape atat fata de el, cat si fata de fratele sau, care la momentul divortului avea varsta de o luna.
Desi in acte minorul era dat spre crestere si educare bunicii materne, in realitate de minor se ocupa reclamanta alaturi de actualul sot, ce este tatal celui de al doilea copil, precum si de bunicul patern. Financiar, reclamanta a fost permanent sustinuta de sotul sau, care nu a facut diferenta intre cei doi copii.
Imediat dupa pronuntarea hotararii, in vara anului 2006, parata a intrat intr-o relatie de concubinaj, a divortat si a plecat in Italia, de minor ocupandu-se mama, sotul acesteia si bunicul matern. In vara anului 2007, reclamanta impreuna cu sotul sau si copilul cel mic au plecat la munca in Italia minorul CC ramanand in grija bunicului matern, mama fiind cea care trimitea bani si pachete necesare intretinerii si educarii copilului si revinea in tara de 2-3 ori pe an, interesandu-se de situatia scolara a fiului sau si mergand impreuna in vacante.
Reclamanta a mai aratat ca, de cand a parasit domiciliul si pana in prezent, parata a venit in tara o singura data, ocazie cu care nu a venit sa-si vada nepotul si nici nu a contribuit in nici un fel la cresterea si educarea minorului.
Reclamanta a mai precizat ca minorii sufera cand sunt despartiti, dorindu-si sa locuiasca impreuna, ca are un program care i-ar permite sa se ocupe de fiul sau, ca scoala la care intentioneaza sa inscrie baiatul se afla la o distanta destul de mica de apartamentul pe care l-a luat in chirie si ca, atat ea, cat si sotul sau, obtin veniturile necesare pentru cresterea celor doi copii.
In drept au fost invocate prevederile art. 504, art. 398 alin. 1, art. 496 alin. 3 din noul Cod civil, precum si art. 112 si art. 274 Cod procedura civila.
  Actiunea a fost legal timbrata in conformitate cu art. 7 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
La termenul de judecata din data de 12.04.2012 s-a dispus introducerea in cauza a paratului ZZ - tatal biologic al minorului.
Paratii au fost legal citati, insa constatandu-se ca dovada de citare nu au fost semnate personal de acestia si ca din sustinerile reclamantei si a martorului audiat in cauza reiese ca paratii actualmente au resedinta in strainatate, instanta, in temeiul art. 95 Cod procedura civila, a dispus citarea partilor respective la usa instantei si prin publicitate intr-un ziar de circulatie nationala. Cu toate acestea paratii nu s-au prezentat in fata instantei de judecata pentru a-si sustine punctul de vedere in legatura cu actiunea promovata de reclamanta si cu sustinerile acesteia si nici nu au depus intampinare la dosarul cauzei.
In sustinerea actiunii, reclamanta a solicitat proba cu inscrisuri, depunand la dosarul cauzei fotocopii ale urmatoarelor acte: sentintele civile nr. 579/2006 si nr. 4339/2007 ale Judecatoriei Piatra Neamt, certificatele de nastere ale minorilor CC si IV, certificatul de casatorie inregistrat sub nr. xxxx in Registrul starii civile al Primariei municipiului Piatra Neamt, adeverinta nr. xxx emisa de Scoala cu clasele I-VIII nr. x Piatra Neamt, judetul Neamt, o adeverinta medicala, un contract de inchiriere a unui imobil si o comunicare de angajare, ambele in limba italiana si in traducere legalizata, precum si o caracterizare psihopedagogica a minorului CC. De asemenea, a solicitat administrarea probei testimoniale, propunand in calitate de martor pe numitul BB.
Instanta a incuviintat probele propuse in cauza si a procedat la audierea martorului nominalizat de reclamanta, ale carui declaratii au fost consemnate in procesul - verbal atasat la dosar. De asemenea, in temeiul art. 129 alin. 5 C.proc.civ., art. 44 alin. 2 cu referire la art. 42 alin. 1 teza a II-a din din Codul familiei (actualmente art. 396 din noul Cod civil) si in conformitate cu art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 privind cooperarea intre instantele statelor membre in domeniul obtinerii probelor in materie civila sau comerciala, instanta a dispus efectuarea unei anchete psihosociale la resedinta reclamantei din Italia prin comisie rogatorie, autoritatile straine dand curs solicitarii, raportul de ancheta psihosociale existand la dosar in original si in traducere legalizata. Totodata, a fost efectuata o ancheta psihosociala la domiciliul actual al minorului din Romania, iar potrivit art. 264 din noul Cod civil, a fost audiat minorul in varsta de peste 10 ani, in camera de consiliu.
Analizand si coroborand sustinerile partilor si probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
        In fapt, prin sentinta civila nr. 579/2006 a Judecatoriei Piatra Neamt, s-a dispus desfacerea casatoriei incheiate la data de 15.06.2002 intre reclamanta si paratul ZZ s-a dispus incredintarea minorului CC, nascut la data de 02.02.2002, bunicii materne - YY, la luarea acestei decizii instanta tinand seama de solicitarea bunicii materne, de faptul ca aceasta s-a mai ocupat corespunzator de ingrijirea minorului cat timp mama a fost plecata in strainatate, precum si de imprejurarea ca ambii parintii au fost de acord in privinta acestuia aspect.
Ulterior luarii acestei decizii, imprejurarile avute in vedere de instanta de judecata la momentul pronuntarii hotararii s-au modificat, in sensul ca bunica nu s-a mai ocupat efectiv si direct de cresterea, ingrijirea, supravegherea si educarea minorului intrucat a parasit domiciliul, plecand in strainatate inca din anul 2006, astfel ca baiatul a ramas in grija efectiva a bunicului matern cu sprijinul financiar al mamei reclamante si a sotului acesteia, care au resedinta in strainatate.  In timp relatiile bunica materna - copil si tata - fiu au devenit distante, existand probleme de comunicare generate de lipsa contactelor directe si a neimplicarii paratilor in cresterea si educarea minorului in conditiile in care acestia si-au intemeiat alte familii, locuind in strainatate si fiind dezinteresati de evolutia copilului.
In drept, potrivit art. 403 din noul Cod civil "in cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului", cu mentiunea ca in cauza exista premizele vizate de dispozitiile legale enuntate anterior, iar potrivit art. 51 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, aceste dispozitii sunt aplicabile si in cazul masurilor stabilite prin hotarare judecatoreasca anterior intrarii in vigoare a Codului civil (1 octombrie 2011).
Prevederea respectiva trebuie coroborata cu art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului in care se stipuleaza ca "reglementarile adoptate in domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, dupa caz, incheiat in acest domeniu se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului", principiu ce "este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal". In alineatul 3 al aceluiasi articol se prevede ca " principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionare de instantele judecatoresti".
Pe de alta parte, art. 44 din legea susmentionata prevede ca "orice copil are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala, iar parintilor sau, dupa caz, altor reprezentanti legali le revine in primul rand responsabilitatea de a asigura, in limita posibilitatilor, cele mai bune conditii de viata necesare cresterii si dezvoltarii copiilor; parintii sunt obligati sa le asigure copiilor locuinta, precum si conditiile necesare pentru crestere, educare, invatatura si pregatirea profesionala".
Pornind de la dispozitiile legale invocate mai sus si avand in vedere prevalenta principiului interesului superior al copilului in orice masura care il vizeaza, instanta considera ca, in speta, se impune ca autoritatea parinteasca asupra minorului CC sa fie exercitata exclusiv de catre mama,  pentru urmatoarele considerente:
Din probele administrate in cauza, in mod special, din declaratiile martorului audiat in speta si din rapoartele de ancheta psihosociale existenta la dosar, reiese ca, dupa desfacerea casatoriei si pana in prezent mama reclamanta, cu sprijinul substantial al bunicului matern, a fost cea care a exercitat efectiv drepturile si indatoririle parintesti, ocupandu-se indeaproape de acoperirea nevoilor de ordin material, afectiv si moral ale fiului sau, precum si de toate demersurile necesare pentru integrarea sociala a acestuia.
        Totodata, trebuie remarcat ca mama prezinta garantiile morale si materiale pentru dezvoltarea armonioasa a minorului din punct de vedere fizic, moral si intelectual, care justifica masura exercitarii autoritatii parintesti asupra copilului exclusiv de catre mama, cu atat mai mult cu cat prezenta tatalui si a bunicii materne in viata minorului nu a fost constanta, ci ocazionala, o dovada in acest sens fiind faptul ca in perioada in care mama si bunicul matern s-au ocupat de copil acesta a avut un comportament social normal, fiind o persoana comunicativa si echilibrata, imprejurare perceputa direct de instanta cu ocazia audierii acestuia.
        Pe de alta parte, avand in vedere varsta minorului, faptul ca acesta se afla in plin proces de dezvoltare afectiva, emotionala si psihica si de formare a personalitatii sale, instanta apreciaza ca primordiala in aceasta perioada este prezenta efectiva si directa a parintilor in viata sa, in vederea satisfacerii nevoilor de ordin afectiv care presupune asigurarea unui mediu familial si social stabil, fara modificarea reperelor umane si morale care constituie fundamentul formarii ca adolescent si, ulterior, ca adult. Or, aceasta exigenta poate fi satisfacuta prin exercitarea autoritatii parintesti de catre mama si prin stabilirea locuintei minorului la locuinta reclamantei, cu mentiunea ca interesul minorului este de a fi alaturi de persoanele fata de care au un atasament profund si, in mod special, de a creste impreuna cu fratele sau, pentru a se evita declansarea unei crize de identitate.
Totodata, instanta apreciaza ca, desi stabilirea locuintei minorului la resedinta din strainatate a mamei presupune mutarea acestuia in tara de resedinta a reclamantei, exista premizele ca minorul sa nu intampine dificultati majore de integrare in noul mediu familial si social si de adaptare scolara, lingvistica si sociala, avand in vedere ca baiatul va beneficia de ajutorul reclamantei si sotul acesteia de care este foarte apropiat si este pregatit din punct de vedere psihologic pentru aceasta schimbare din viata sa, pe care si-o doreste. Mai mult decat atat, reclamanta si sotul ei si-au exprimat intreaga disponibilitate in acest sens, fiind dispusi sa faca demersurile necesare integrarii sociale si scolare a baiatului in tara de resedinta si au conditii locative propice crearii unui mediu favorabil dezvoltarii acestuia.
Un alt argument in favoarea reincredintarii minorului reclamantei este acela ca aceasta a demonstrat in timp ca are capacitatea de a-si creste, educa si ingriji copiii, atat sub aspect economic, cat si din punct de vedere moral, intrucat a fost si este foarte atenta la nevoile acestora, oferindu-le libertatea de a decide in privinta relatiilor lor cu parintii si acceptandu-le optiunile.
          Pe de alta parte, prin exercitarea autoritatii parintesti de catre unul dintre parinti se evita situatiile conflictuale generate de refuzul celuilalt parinte de as da acordul atunci cand o anumita decizie in legatura cu minorul este conditionata de un astfel de acord, precum si orice fel de neintelegeri intre parinti cu privire la exercitiul drepturilor sau la indeplinirea indatoririlor parintesti si care ar presupune interventia instantei de tutela conform art. 486 din noul Cod civil, cu atat mai mult cu cat parintii nu mai tin legatura, iar tatal este total dezinteresat de copil.
In acest context, trebuie subliniat faptul ca, potrivit art.  483 din noul Cod civil, autoritatea parinteasca reprezinta ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului, iar parintele are obligatia de a exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate.
           In schimb, trebuie aratat ca, in conformitate cu prevederile art. 398 alin. 2 rap. la art. 403 din noul Cod civil, parintele care nu exercita autoritatea parinteasca pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copiilor, iar potrivit art. 401 si art. 496 alin. 5 din acelasi act normativ, dreptul de a avea legaturi personale cu acestia.
         Raportat la prevederile legale enuntate anterior, instanta retine ca, in cauza pendinte, faptul ca relatiile interpersonale intre tata si copil si cele intre bunica materna si nepot au fost sporadice si formale a avut drept consecinta o instrainare intre parati si copil, care practic nu mai are sentimentul de apartenenta paterna si nu isi percepe tatal si bunica ca pe doua persoane importante in viata lui, copilul fiind destul de matur in a face astfel de aprecieri. In aceste conditii si in acest moment al dezvoltarii minorului este necesar ca relatia paterna sa fie dezvoltata treptat prin contacte directe, pentru a se reconstrui o legatura tata - copil durabila, bazata pe incredere si afectiune reciproce, tatal avand obligatia morala de a face demersurile necesare in acest sens.  
Fata de cele ce preced si avand in vedere, in mod special, optiunea copilului, instanta va dispune ca reclamanta sa exercite exclusiv autoritatea parinteasca asupra minorului CC, astfel consfintindu-se juridic o situatie de fapt existenta de cativa ani de zile.
         Totodata, potrivit art. 400 alin. 1 din noul Cod civil,  instanta va stabili locuinta copilului la locuinta reclamantei, din tara de resedinta, situata in Italia, xxx. Argumentele acestei decizii sunt faptul ca mama se va ocupa efectiv de cresterea, ingrijirea si educarea copilului, precum si imprejurarea ca reclamanta urmeaza sa exercita exclusiv autoritatea parinteasca.
O consecinta a faptului ca de minor se va ocupa reclamanta este aceea ca celalalt parinte are obligatia de a contribui la intretinerea copilului (conform art. 499 din noul Cod civil, potrivit caruia "tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea sa profesionala"). In acest sens art. art. 525 si art. 529 alin. 2 din Noul Cod civil reglementeaza obligatia de intretinere a copilului minor de catre parintii sai. Aceasta obligatie este independenta de imprejurarea ca minorul are statutul unui copil din casatorie sau din afara institutiei matrimoniale, fiind conditionata doar de starea de nevoie a creditorului, respectiv a minorului, si de obtinerea unor venituri de catre debitor care sa-i permita acestuia sa-si indeplineasca obligatia legala. 
      In ceea ce priveste prima conditie enuntata anterior, referitoare la starea de nevoie a creditorului, aceasta conditie este indeplinita in speta avand in vedere ca persoana in favoarea careia se datoreaza pensie de intretinere este minora si frecventeaza invatamantul gimnazial, iar art.  525 alin. 1. din Noul Cod civil prevede ca minorul care cere intretinere de la parintii sai se afla in nevoie daca nu se poate intretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri.
               Referitor la conditia obtinerii de venituri de catre debitor (respectiv tatal minorului), desi in cauza nu s-a facut dovada cu privire la veniturile nete lunare obtinute din munca de catre acesta sau a altor venituri cu caracter periodic ale acesteia, totusi se poate prezuma ca aceasta obtine venituri cel putin la nivelul venitului minim pe economie care sa ii permita sa se intretina si sa-si indeplineasca obligatiile legale fata de descendentii sai, chiar daca nu exista dovezi privind obtinerea unor venituri legale. In acest sens art. 527 din noul Cod civil statueaza ca poate fi obligat la intretinere numai cel care are mijloacele pentru a o plati sau are posibilitatea de a dobandi aceste mijloace, iar la stabilirea mijloacelor celui care datoreaza intretinerea se tine seama de veniturile si bunurile acestuia, precum si de posibilitatile de realizare a acestora.
     Tinand seama de faptul ca, in speta, sunt indeplinite cele doua conditii mentionate anterior, paratul EE urmeaza sa fie obligat la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului, in cuantum de 25 % din venitul minim lunar pe economie ((in valoare de 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore in medie pe luna in anul 2012, reprezentand 4,13 lei/ora, potrivit H.G. nr. 1225/2011), de la data introducerii actiunii (06.03.2012) si pana la majoratul minorului, valoarea contributiei fiind stabilita cu respectarea dispozitiilor art. 529 alin. 2 din Codul civil, conform carora cand intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pana la o patrime din castigul sau din munca pentru un copil.
In privinta modalitatii de stabilire a cuantumului pensiei de intretinere, tinand seama de realitatile economice actuale, aplicarea unui procent asupra venitului minim net lunar pe economie corespunde cel mai bine atat acestor realitati, cat si nevoilor minorului, nereprezentand o dezavantajare a paratului deoarece suma ce reprezinta echivalentul acestui procent este la randul ei variabila, in raport de fluctuatiile ce vor surveni in veniturile nete ale paratei.
Avand in vedere ca minorul va locui impreuna cu mama sa, care se va ocupa direct de cresterea si ingrijirea sa, urmeaza ca reclamanta sa exercite obligatia de intretinere fata de copilul sau in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala, conform art. 530 alin. 1 din noul Cod civil.
In considerarea prevederilor art. 533 alin. 1 din noul Cod civil, potrivit caruia pensia de intretinere se plateste in rate periodice, la termenele convenite de parti sau, in lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotarare judecatoreasca, instanta va stabili ca termen de plata a contributiei de intretinere de catre tata data de 15 a fiecarei luni.
          In temeiul articolului 274 Cod procedura civila, instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

    Admite actiunea formulata de reclamanta XX,  cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat TA, cu sediul in Piatra Neamt, ssss jud. Neamt, in contradictoriu cu paratii YY , cu domiciliul in  Piatra Neamt, ddddd, jud. Neamt si ZZ, cu domiciliul in Piatra Neamt, sssss, jud. Neamt.
  Dispune ca reclamanta sa exercite exclusiv autoritatea parinteasca privind minorul CC, nascut la data de 02.02.2002, paratul ZZ pastrand dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului.
Stabileste locuinta minorului ca fiind locuinta de resedinta a reclamantei, situata in Italia, xxxx.
Obliga paratul ZZ la plata unei contributii lunare de intretinere in favoarea minorului CC, in cuantum de 25 % din venitul minim pe economie, de la data introducerii actiunii (06.03.2012) si pana la majoratul creditorului obligatiei de intretinere (02.02.2020), urmand ca reclamanta sa execute obligatia de intretinere in natura.
Stabileste ca termen de plata a contributiei de intretinere de catre paratul  ZZ data de 15 a fiecarei luni.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.  
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 18.10.2012.
Presedinte,            Grefier,