Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie. Proba elementelor raspunderii civile delictuale

            Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Orsova la data de 22.02.2011 sub nr. 228/274/2011, reclamanta SC T. SA  a chemat in judecata pe paratul G. A, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta acesta din urma sa fie obligat la plata sumei de 1763,87 lei, reprezentand contravaloarea prejudiciului cauzat societatii reclamante, constand in distrugerea unui cablu magistral de telecomunicatii, amplasat intre statiile CF Mehadia Veche si Mehadia Noua, in data de 30.07.2009.
      In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca in data de 30.07.2009, paratul G.A, angajat al SC  T.S. SPA Cluj Napoca, in timp ce executa lucrari de curatare a talajului pentru modernizarea drumului DN7 cu un excavator, a distrus un cablu magistral de telecomunicatii, proprietatea societatii reclamante, amplasat intre statiile CF Mehadia Veche si Mehadia Noua, la km 409+195. Prin actiunea neglijenta a paratului a fost periclitata siguranta circulatiei feroviare, fiind intrerupte toate comunicatiile ce functionau pe acest cablu. Pentru repunerea retelei de telecomunicatii in folosinta s-au  executat lucrari si a fost deplasat personal de specialitate in zona , personal care nu are ca atributii repararea retelei ca urmare a  distrugerilor sau a furturilor, ci exploatarea retelei in conditii de functionare normala. Pentru executarea acestei lucrari au fost necesare si alte materiale, astfel incat costul total al acestei  operatii a fost  cuantificat la  suma de 1763,87 lei, conform devizului de pagube nr.       SRTc.3/2/1/2554/04.08.2010 si devizului de pagube nr. SRTc3/2/1 /2554/04.08.2010 intocmit cu aceasta ocazie, in conformitate cu prevederile legale.
      Prin ordonanta din data de 10.12.2010, pronuntata in dosarul nr. 1934/P/2010, Parchetul de pe langa Judecatoria  Caransebes a dispus scoaterea de sub  urmarire penala a paratului sub aspectul comiterii infractiunii prevazute si pedepsite de art.5 alin.1 din Legea nr. 289/2005, insa prejudiciul suferit de reclamanta nu a fost  recuperat nici pana in prezent, latura civila a  procesului penal ramanand  nesolutionata.
      In drept au fost invocate dispozitiile art.  998-999 C.civ.
      In probatiune, a propus administrarea probei cu inscrisurile depuse la dosar si acvirarea dosarului nr. 1934/P/2010 al Parchetului de pe langa  Judecatoria Caransebes.
      Cererea nu a fost  timbrata, reclamanta fiind scutita de plata taxei judiciare de timbru si timbru judiciar in temeiul art. 15 alin.1 lit.o din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la dispozitiile art. 19 si 20 din C.pr.pen.
      Au fost anexate copii de pe urmatoarele inscrisuri:  ordonanta de scoatere de sub urmarire penala, deviz  de pagube, deviz estimativ, situatie executare lucrari, adresele nr. SRTc/3/2/1/25.06.2010, nr.SRTc/3/Z4/164/02.08.2010.
      Paratul a depus intampinare, prin serviciul registratura, la data de 18.03.2011 prin care a  solicitat anularea actiunii ca netimbrata iar pe fond respingerea actiunii formulata de catre reclamanta.
      In motivare a aratat ca este adevarat faptul ca la data de 30.07.2010( si nu 30.07.2009, cum gresit se retine in cererea introductiva),  executa cu un utilaj mecanic, respectiv un excavator, lucrari de taluzare in cadrul reabilitarii DN6-E70 (si nu DN7, cum din nou  indica gresit reclamanta. La un moment dat utilajul a agatat un cablu care s-a rupt, cablu care, a aflat ulterior ca apartinea  reclamantei. A mentionat  ca acest cablu nu era vizibil, fiind ingropat in pamant si nici nu era semnalizat in nici un fel pentru a-i atrage atentia. Pe de alta parte, a aratat paratul, a efectuat lucrarile  respectiv conform  proiectului de reabilitare a drumului  pe care nu aparea  marcat nici un cablu, respectand intocmai sarcinile  trasate de seful de santier si responsabilii lucrarii si fara a incalca in nici un fel sarcinile de serviciu, asa cum au fost ele trasate de cei indreptatiti, deci nici intr-un caz nu a fost vina sa in  producerea acestui incident. In ceea ce priveste temeiul juridic a aratat ca nu su      nt indeplinite conditiile prevazute de lege  pentru a se putea angaja raspunderea civila  delictuala pentru fapta proprie - art. 998-999 C.civ. A mai aratat ca ar fi trebuit intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, existenta  unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu  precum si existenta vinovatiei  celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat. A mentionat  ca lipsesc doua dintre conditiile  care trebuie indeplinite pentru a se angaja raspunderea civila delictuala si anume  existenta  faptei ilicite si vinovatia  sa. A  desfasurat  doar  activitatile premise de fisa postului, respectand sarcinile trasate si avand in vedere  proiectul de executare a lucrarilor, avizat de organele  competente.
      Prin incheierea  din data de 30.03.2011 instanta a respins exceptia de netimbrare, intrucat potrivit art. 15 alin.1 lit. o din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru cererile privind cauzele penale precum si cele avand ca obiect despagubiri materiale sau morale rezultate din acestea.
      La data de  12.04.2011 reclamanta a depus, prin serviciul registratura,  raspuns la intampinare, prin care a solicitat proba cu interogatoriul paratului.
Sub aspectul probatoriului, instanta a incuviintat si administrat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosar si proba cu interogatoriul paratului.
La solicitarea instantei constructorul drumului, J.V.G.C. SpA - T.S. Spa, a comunicat documentele solicitat, iar Parchetul de pe langa Judecatoria Caransebes, a depus, prin serviciul registratura, copiile actelor de urmarire penala impreuna cu ordonanta de scoatere de sub urmarire penala.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine in fapt si in drept urmatoarele:
      In data de 30.07.2010, paratul G.A, in calitate de angajat al T. S. s. I- Sucursala Cluj, a executat cu un utilaj mecanic, respectiv un excavator, lucrari de taluzare in cadrul reabilitarii DN 6 - E70. Lucrarile facute de parat s-au efectuat la intrarea in localitatea Mehadia, la o distanta de aproximativ 2 m de marginea drumului, la km. rutier 385+30m, unde angajatorul sau desfasura lucrari de modernizare potrivit contractului incheiat cu CNADNR. 
      La un moment dat, utilajul condus de parat a agatat un cablu magistral de comunicatii CFR apartinand reclamantei, amplasat in pamant, intre statiile CF Mehadia Veche si Mehadia Noua la km. Cfr 409+195 m., cablul ce s-a rupt, cauzand si intreruperea comunicatilor.
      Nu rezulta din probe ca respectivul cablu ar fi fost semnalizat in vreun fel, iar pana la firul liniei de cale ferata a magistralei 900 care tranziteaza zona era o distanta de 129 m.
      Pentru repararea si repunerea in functiune a retelei de telecomunicatii, reclamanta a efectuat lucrari si a folosit materiale care au costat in total suma de 1763,87 lei, conform devizelor de pagube nr. SRTc 3/2/1/2554/04.08.2010 si nr. SRTc 3/2/1/2555 /04.08.2010 (f. 7,8).
      Potrivit art. 998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.
      Deci, pentru a interveni raspunderea civila delictuala sunt necesare urmatoarele conditii : fapta ilicita, prejudiciu, legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si vinovatia.
      Toate aceste cerinte trebuie dovedite de reclamant, regula generala in materie de probatiune - cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca, aplicandu-se si in aceasta materie.
      Reclamanta a facut dovada faptei ilicite a paratului, respectiv ruperea cablului de telecomunicatii CFR, aspect recunoscut si de paratul G.A. si a prejudiciului constand in contravaloarea lucrarilor de repunere in functiune a comunicatiilor in suma de 1763,87 lei. Intre fapta si prejudiciu exista legatura de cauzalitate, deoarece ruperea cablului de telecomunicatii este consecinta faptei paratului.
      Pentru ca raspunderea civila a celui ce a cauzat prejudiciul sa fie angajata, nu este suficient sa fi existat o fapta ilicita aflata in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei, adica autorul sa fi avut o vina atunci cand a savarsit-o, sa fi actionat deci cu vinovatie. 
      In cazul culpei, ca forma a vinovatiei invocata de reclamanta, criteriu de apreciere este unul obiectiv, adoptandu-se ca tip de referinta omul normal, prudent, completat insa cu elemente subiective, ce tin de circumstantele concrete ce decurg din locul, timpul, imprejurarile in care a fost savarsita fapta, calitatile si pregatirea subiectului si alte asemenea circumstante.
      Prin note de sedinta reclamanta a justificat comportamentul neglijent sau imprudent al paratului prin aceea ca acesta nu ar fi tinut cont de prevederile legale, atat cele referitoare la executarea de lucrari in zona de siguranta a caii ferate, cat si de cele existente in materie de constructii, prin care este instituita in sarcina executantului obligatia de a obtine toate avizele si autorizatiile necesare pentru astfel de lucrari.
      Instanta retine ca reclamanta, desi citata cu mentiunea de a propune probe, nu a facut nici o dovada ca paratul a prevazut rezultatul faptei sale sau daca nu l-a prevazut, trebuia si putea sa-l prevada, in conditiile in care a actionat.
      Pe de alta parte instanta mai retine ca obligatiile privind  obtinerea de avize si autorizatiile necesare pentru astfel de lucrari  nu apartin paratului, ci executantului, societatea la care lucra acesta, astfel ca nu-i pot fi imputate in masura in care ar lipsi. Nici sustinerile privind executarea lucrarilor in zona de siguranta a caii ferate nu pot fi retinute, deoarece potrivit art. 1 al. 2 din Legea 289/2005, zona de siguranta a infrastructurii feroviare cuprinde o fasie de teren in limita a 20 de m de o parte si de alta a caii ferate, care trebuie obligatoriu semnalizata, or din probe reiese ca paratul a actionat la o distanta de aproximativ 120 de metri de calea ferata.
      De asemenea, instanta mai retine ca nu rezulta din nici o proba ca respectivul cablu de telecomunicatii, ce nu era vizibil, fiind amplasat in pamant, ar fi fost semnalizat in vreun fel sau ca paratul ar fi lucrat in afara indicatiilor date de angajator. Imprejurarea ca paratul a avut efectuat instructajul cu privire la protectia muncii, este irelevanta si nu dovedeste culpa paratului in producerea prejudiciului, atata timp cat acesta a lucrat pe o portiune de drum - in care angajatorul sau desfasura lucrari de modernizare potrivit contractului incheiat cu CNADNR si dispozitiei de santier.
      Cum una din conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv culpa paratului nu este indeplinita, instanta va respinge actiunea.
      Se va lua act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata, iar  cererea paratului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, desi aceasta din urma a cazut in pretentii potrivit art. 274 C.p.c., va fi respinsa deoarece paratul nu a facut dovada efectuarii vreunei cheltuieli.