plangere contraventionala. Inadvertenta cu privire la literele din articolele care prevad si sanctioneaza contraventia

     In mod corect au fost indicate atat actul normativ cat si articolul in care se incadreaza contraventia retinuta in sarcina petentei, existand insa o inadvertenta cu privire la literele din articolele care prevad si sanctioneaza contraventia respectiva.
     Instanta apreciaza insa ca nu este tinuta de incadrarea juridica facuta de agentul constatator, iar indicarea temeiului gresit de sanctionare a contravenientului nu reprezinta motiv de nulitate a procesului-verbal de constatare. Apreciem ca nerespectarea acestei dispozitii a art. 16 din OG 2/2001 este sanctionata cu nulitatea relativa si virtuala, revenind petentei sarcina probei, in sensul de a demonstra vreo vatamare ce i s-a adus prin gresita mentionare a temeiului legal, de natura sa nu poata fi inlaturata altfel decat prin anularea procesului verbal. Or, in speta, petenta nu a suferit nicio vatamare, in conditiile in care limitele de sanctionare sunt aceleasi.

      
     
     Prin sentinta civila nr. 667/2009 pronuntata de Judecatoria Orsova in dosarul nr. 549/274/2009 a fost admisa in parte plangerea contraventionala a petentei si a fost modificat procesul-verbal de contraventie seria H nr. 0007632 intocmit la data de 21.04.2009 de catre un agent constatator din cadrul Garzii Financiare Mehedinti, in sensul ca amenda contraventionala in cuantum de 12.000 lei a fost inlocuita cu sanctiunea avertismentului.
     Analizand legalitatea procesului-verbal de contraventie, in conformitate cu dispozitiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanta constata ca acesta intruneste conditiile de forma impuse de dispozitiile art. 17 si art. 19 din O.G. nr. 2/2001 si cuprinde toate  mentiunile obligatorii prevazute de dispozitiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
     Referitor la fapta sanctionata, instanta constata ca aceasta a fost gresit incadrata si sanctionata, retinandu-se ca au fost incalcate dispozitiile  art. 219 alin. 1 lit. b1) din O.G. nr. 92/2003, care incrimineaza ca si contraventie "nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor recapitulative reglementate de Titlul VI din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare", si nu a declaratiei informative 394 de care se face vinovata petenta.
     Prin urmare, s-au indicat, in mod corect, atat actul normativ cat si articolul in care se incadreaza contraventia retinuta in sarcina petentei, existand insa o inadvertenta cu privire la literele din articolele care prevad si sanctioneaza contraventia respectiva. Fapta retinuta in procesul-verbal de contraventie, nedepunerea declaratiei informative 394 in termenul prevazut de lege pentru semestrul II al anului 2008, constituie contraventie potrivit art. 219 alin. 1 lit f) si se sanctioneaza cu amenda contraventionala intre 12.000 si 14.000 lei pentru persoanele juridice, conform art. 219 alin. 2 lit. c) din acelasi act normativ.
     Astfel, potrivit art. 219 alin. 1 lit. f) constituie contraventie nerespectarea obligatiei contribuabililor de a furniza periodic organelor fiscale informatii referitoare la activitatea desfasurata, prin completarea unei declaratii pe proprie raspundere. Natura informatiilor, periodicitatea, precum si modelul declaratiilor se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, iar potrivit art. 1 si 7 din Ordinul ANAF 702/14 mai 2007 persoanele impozabile inregistrate in scopuri de TVA in Romania sunt obligate sa declare toate livrarile de bunuri, prestarile de servicii si achizitiile de bunuri si servicii realizate pe teritoriul Romaniei, catre/de la alte persoane impozabile inregistrate in scopuri de TVA in Romania incepand cu data de 1 ianuarie 2007 prin completarea declaratiei informative 394 care se depune semestrial la organul fiscal competent pana la data de 25 inclusiv ale lunii urmatoare incheierii semestrului de raportare.
     Conform art. 16 din OG 2/2001, procesul-verbal de constatare a contraventiei trebuie sa contina indicarea actului normativ prin care se sanctioneaza contraventia. Asadar, pe langa descrierea starii de fapt, agentul constatator trebuie sa faca incadrarea in drept a starii de fapt expuse. Consideram ca, pentru ca instanta sa poata aprecia corectitudinea incadrarii juridice este necesar ca agentul constatator sa indice si articolul, alineatul sau litera corespunzatoare a textului legal care sanctioneaza contraventia.
     Instanta apreciaza insa ca nu este tinuta de incadrarea juridica facuta de agentul constatator, iar indicarea temeiului gresit de sanctionare a contravenientului nu reprezinta motiv de nulitate a procesului-verbal de constatare. Apreciem ca nerespectarea acestei dispozitii a art. 16 din OG 2/2001 este sanctionata cu nulitatea relativa si virtuala, revenind petentei sarcina probei, in sensul de a demonstra vreo vatamare ce i s-a adus prin gresita mentionare a temeiului legal, de natura sa nu poata fi inlaturata altfel decat prin anularea procesului verbal. Or, in speta, petenta nu a suferit nicio vatamare, in conditiile in care limitele de sanctionare sunt aceleasi.
     Cat priveste sustinerea petentei in sensul ca agentii constatatori nu aveau competenta de a incheia procesul-verbal si ca potrivit OMFP 702/14.05.2007 competenta pentru savarsirea contraventiilor in ceea ce priveste aceasta declaratie revine Inspectiei Fiscale, instanta o apreciaza neintemeiata. Astfel, potrivit  art. 1 din OUG 91/2003, modificata, Garda Financiara se organizeaza ca institutie publica de control, cu personalitate juridica, in subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala din cadrul Ministerului Finantelor Publice si are competenta generala, exercitand controlul operativ si inopinat privind prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte care au ca efect frauda si evaziunea fiscala, precum si alte fapte date prin lege in competenta sa.
     Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, instanta constata ca  nu se impune anularea procesului-verbal de constatare a  contraventiei nici sub acest aspect, apreciind ca materialul probator administrat in cauza nu releva o alta situatie de fapt decat cea retinuta de catre agentul constatator in procesul-verbal, insasi petenta recunoscand ca nu a depus declaratia informativa 394 aferenta semestrului II al anului 2008 la termen, si anume la 25.01.2009, ci abia la data de 25.03.2009, dupa ce a fost notificata de Administratia Fiscala.
     In consecinta, instanta constata ca procesul-verbal contestat este temeinic intocmit, in sensul ca fapta retinuta in cuprinsul sau a fost savarsita de petenta cu vinovatia ceruta de legea contraventionala, nefiind administrata proba contrara.
     Sub aspectul individualizarii sanctiunii, instanta retine ca  s-a aplicat petentei o amenda contraventionala in cuantumul minim prevazut de lege pentru persoanele juridice. Prin raportare la art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2002 sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa si de circumstantele personale ale contravenientului.
     Instanta apreciaza insa ca sanctiunea aplicata este prea aspra,in conditiile in care controlul Garzii Financiare s-a facut la o data ulterioara depunerii declaratiei de catre petenta, cand aceasta intrase in legalitate, conformandu-se notificarii primite, ceea ce dovedeste buna sa credinta si intentia de a respecta legislatia fiscala in materie, intarzierea in depunerea declaratiei reprezentand in cazul acesta o dovada de cunoastere incompleta a legii si nu de rea-credinta.
     Faptul ca in norma de sanctionare a fost prevazut un cuantum ridicat al amenzii nu reprezinta un argument suficient pentru a fundamenta critica adusa de intimata solutiei de inlocuire a amenzii cu avertisment, intrucat legiuitorul a avut in vedere pericolul social abstract al faptelor prevazute ca si contraventii, or la alegerea si individualizarea sanctiunii trebuie sa se tina seama de pericolul social apreciat in concret, alaturi de celelalte criterii stabilite de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.