contraventii

                   - plangere contraventionala -

Sentinta civila nr. 58/2009
Presedinte: Oana - Mihaela Pretorian

Procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nu este un simplu act de acuzare, intrucat el contine nu numai sanctiunea aplicata contravenientului, ci si constatarea faptei, facuta de agentul instrumentator.
Interpretarea in acest sens este in deplin acord cu jurisprudenta CEDO, care a reiterat in mod constant importanta prezumtiei de nevinovatie in procedura contraventionala, care poate fi calificata drept "penala". Aceasta garantie este chemata sa restabileasca echilibrul dintre autorii prezumati ai faptelor nelegale si autoritatile desemnate sa-i urmareasca si sa-i sanctioneze (Anghel c. Romaniei, par. 67).
Interpretarea contrara ar fi de natura sa perturbe grav functionarea autoritatilor statului, facand extrem de dificila sanctionarea unor fapte antisociale, mai putin grave decat infractiunile, dar extrem de numeroase.

Prin cererea inregistrata la data de 03.11.2008 pe rolul acestei instante, petentul Z.M.S. a formulat plangere contraventionala impotriva procesului-verbal de contraventie seria AP nr. 0144004, incheiat la data 01.11.2008 de catre un agent constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Politie al Judetului Mehedinti, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea acestuia si exonerarea de plata amenzii contraventionale aplicate.
Petentul a sustinut (prin plangere si in declaratiile date in fata instantei) ca autoturismul condus de intimatul T.C.A. a virat brusc stanga si  fara a semnaliza, ceea ce l-ar fi determinat sa vireze stanga pentru a evita impactul. Insa probatoriul administrat in cauza nu confirma aceasta varianta.
Instanta observa ca la scurt timp dupa producerea accidentului petentul a declarat ca "a semnalizat stanga sa opreasca in dreptul triunghiului de intersectie unde exista in afara carosabilului un loc de parcare", desenand si o schita in acest sens, pe cand in fata instantei a pretins initial ca a virat stanga pentru a evita impactul, iar nu pentru a parca. Ulterior, la reaudiere a precizat ca de fapt intentiona sa parcheze in fata postei, situata dupa intersectia mentionata in procesul verbal.
Instanta retine ca petentul a recunoscut ca inainte de producerea accidentului a semnalizat spre stanga, ceea ce se coroboreaza cu concluziile agentului constatator rezultate in urma verificarilor efectuate la fata locului, imediat dupa producerea coliziunii, in sensul ca petentul se angajase intr-o depasire neregulamentara, concluzii mentionate in raportul din data de 06.11.2008.
Constituie depasire, in conformitate cu dispozitiile art. 45 alin. 1 si 5 din OUG nr. 195/2002, manevra prin care un vehicul trece inaintea altui vehicul ori pe langa un obstacol, aflat pe acelasi sens de circulatie, prin schimbarea directiei de mers si iesirea de pe banda de circulatie sau din sirul de vehicule in care s-a aflat initial, efectuata pe partea stanga a vehiculului depasit.
Potrivit art. 116 alin. 1 din Regulament, conducatorii de vehicule sunt obligati sa semnalizeze schimbarea directiei de deplasare, depasirea, oprirea si punerea in miscare.
Analizand aceste dispozitii legale in contextul ansamblului probator administrat in cauza, instanta si-a format convingerea ca petentul se angajase intr-o depasire neregulamentara intrerupta de producerea coliziunii cu autoturismul condus de intimatul T.C.A., care efectua regulamentar un viraj stanga.
Prin urmare, instanta apreciaza ca fapta retinuta in procesul verbal contestat corespunde adevarului, intrucat a fost stabilita pe baza verificarilor efectuate la fata locului de catre agentul constatator si a declaratiilor celor doi conducatori auto, procesul verbal fiind semnat fara obiectiuni din partea petentului.
  Din interpretarea sistematica a prevederilor art. 16 si 34 din OG nr. 2/2001 reiese ca procesul-verbal de contraventie a carui legalitate si temeinicie a fost stabilita in urma verificarilor instantei face prin el insusi dovada situatiei de fapt retinute de agentul constatator pe baza constatarilor sale personale (ex propriis sensibus), fara a mai fi necesara completarea sa cu vreun alt mijloc de proba extrinsec. Instanta apreciaza ca procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nu este un simplu act de acuzare, intrucat el contine nu numai sanctiunea aplicata contravenientului, ci si constatarea faptei, facuta de agentul instrumentator.
Din aceasta perspectiva procesul-verbal de contraventie, in masura in care cuprinde constatarile personale ale agentului constatator, are forta probanta prin el insusi si constituie o dovada suficienta a vinovatiei petentului cat timp acesta din urma nu este in masura sa prezinte o proba contrara. Instanta apreciaza ca a recunoaste forta probanta unui inscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie, ci poate fi considerat o modalitate de "stabilire legala a vinovatiei" in sensul art. 6 par. 2 din Conventia europeana a drepturilor omului.
Interpretarea in acest sens este in deplin acord cu jurisprudenta CEDO, care a reiterat in mod constant importanta unei asemenea garantii in procedura contraventionala, care poate fi calificata drept "penala". Aceasta garantie este chemata sa restabileasca echilibrul dintre autorii prezumati ai faptelor nelegale si autoritatile desemnate sa-i urmareasca si sa-i sanctioneze (Anghel c. Romaniei, par. 67).
Interpretarea contrara ar fi de natura sa perturbe grav functionarea autoritatilor statului, facand extrem de dificila sanctionarea unor fapte antisociale, mai putin grave decat infractiunile, dar extrem de numeroase.
 In consecinta, pentru motivele expuse mai sus, retinand ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria AP nr. 0144004, incheiat la data 01.11.2008, de catre un agent constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Politie al Judetului Mehedinti este nu numai legal, ci si temeinic, instanta urmeaza sa respinga plangerea ca fiind neintemeiata si sa mentina procesul-verbal mentionat ca fiind legal si temeinic.  
In ceea ce priveste sanctiunea aplicata, analizata prin prisma dispozitiilor art. 5 alin. 5 si ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanta apreciaza ca aceasta a fost corect individualizata, prin raportare la gradul de pericol social al faptei savarsite, retinand in mod special atitudinea oscilanta, relativ nesincera a petentului, care a incercat sa induca instanta in eroare cu privire la motivul semnalizarii si depasirii marcajului longitudinal continuu. Astfel, instanta nu si-a putut forma convingerea in sensul ca petentul nu va mai repeta fapta chiar si fara aplicarea unei amenzi contraventionale si pe cale de consecinta apreciaza ca inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment nu este de natura sa asigure realizarea scopului punitiv si preventiv-educativ al sanctiunii.
       Pentru aceste motive, instanta, in baza art. 34 din OG nr.2/2001, a respins plangerea contraventionala formulata de petent si a mentinut procesul-verbal de contraventie seria AP nr. 0144004 incheiat la data de 01.11.2008 de catre un agent constatator din cadrul intimatului IPJ Mehedinti, ca fiind legal si temeinic.