actiune in constatare

ROMANIA
JUDECATORIA ORADEA-JUD. BIHOR
Sectia civila
DOSAR NR.

             SENTINTA CIVILA Nr.

Sedinta publica din
Instanta constituita din:
            Presedinte:
         Grefier:

Pe rol solutionarea cauzei civile formulata de catre reclamanta X in contradictoriu cu parata Y si intervenientii in nume propriu Z, avand ca obiect actiune in constatare.
La apelul nominal facut in sedinta publica partile nu se prezinta.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica  din data de 24.05.2011, fiind consemnate in acea incheiere, care face parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 31.05.2011 respectiv 07.06.2011, cand in aceeasi compunere si pentru aceleasi motive a hotarat urmatoarele:
INSTANTA,

Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin sesizarea inregistrata la Judecatoria Oradea in data de 02.07.2010, sub dosar nr. petenta X a solicitat instantei in contradictoriu cu parata Y stabilirea sanctiunii contraventionale pentru procesul verbal seria ANPC nr. 0005391/17.06.2010.
Petenta nu si-a motivat cererea in fapt si in drept.
In probatiune, petenta a depus la dosar, in copie: procesul verbal de contraventie seria ANPC nr. 0005391/17.06.2010 (f. 4-6), contract de credit nr. RFI34844632743 ( f. 7-11).
          Intimata a depus intampinare la dosar, solicitand instantei respingerea sesizarii ca neintemeiata si anularea procesului verbal de constare a contraventiei.
In motivare, intimata a invederat instantei ca, prin procesul verbal de contraventie contestat s-a apreciat ca prevederile art. 3 pct. 6 din contractul de credit si cele ale art. 3 pct. 14 sunt clauze abuzive. A mai aratat intimata ca, contractul de credit a fost incheiat la data de 14.02.2008, clientii exprimandu-si nemultumirea fata de variantele de dobanda propuse la aniversarea creditului si fata de comisionul de administrare perceput la data de 15.02.2010. In ceea ce priveste clauza cuprinsa la art. 3.6 din contractul de credit, intimata a aratat, in esenta, ca aceasta este clara, iar clientul nu a fost vatamat prin stipularea ei, cunoscand cuantumul dobanzii la data semnarii contractului. Referitor la clauza privind comisionul de administrare, intimata a aratat, in esenta, ca acesta a fost agreat de comun acord intre parti si ca este perceput pentru acoperirea costurilor pe care banca le realizeaza prin activitatea de monitorizare a creditelor. Conform sustinerilor intimatei, chiar daca banca are obligatia unor raportari la BNR acestea nu stau exclusiv la baza perceperii comisionului, administrarea presupunand pe langa monitorizarea creditului si alte activitati din partea bancii cum ar fi: calcul dobanzi, procesare tranzactii, verificarea periodica a respectarii obligatiilor asumate de client. A apreciat intimata ca respectiva clauza nu are drept finalitate trecerea in sarcina consumatorului a unor obligatii ale intimatei fata de BNR.
Intimata a mai sustinut ca dobanda contractuala a fost acceptata de client prin semnarea contractului de credit si a actelor aditionale, iar rata acesteia nu poate fi modificata in mod unilateral de catre banca, clientul avand posibilitatea sa opteze intre trei tipuri de dobanda dintre care doua fixe. A mai invederat instantei intimata ca clientul a acceptat faptul ca dobanda stabilita la momentul incheierii contractului este valabila numai pentru primul an de creditare, iar banca si-a respectat obligatia de informare a clientului cu privire la rata dobanzii. De asemenea, intimata a sustinut, in ceea ce priveste dobanda revizuibila, ca rata acesteia nu este stabilita in mod intamplator, ci este calculata potrivit unei formule de calcul cunoscute de client la data incheierii contractului.
Intimata a aratat ca in ceea ce priveste comisionul de administrare, acesta este prevazut in mod clar in contract. In plus, intimata a afirmat ca s-a insusit de catre client contractul, prin semnatura,  ceea ce presupune ca a fost negociat, iar simplul caracter standard al unei clauze nu echivaleaza cu caracterul abuziv al acesteia avand in vedere si principiul fortei obligatorii a contractului. In plus, intimata a sustinut ca raportat la legislatia in vigoare buna credinta este prezumata si ca nu a dat dovada de rea credinta la incheierea contractului. A mai aratat intimata, ca prin clauzele mentionate nu se creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
In drept, s-au invocat prevederile art. 115 C. proc.civ., 969, 970, 1169 Cod civil, art. 56 Cod com., OUG 99/2006, OUG 174/2008, OG 21/1992, Legea 193/2000.
In probatiune, intimata a depus la dosar contract de credit nr. RFI34844632743 si act aditional (f. 33-39), jurisprudenta (f.40-55, 131-135).
Petenta a depus la dosar precizari la actiune prin care a solicitat instantei aplicarea sanctiunii contraventionale si modificarea, sub sanctiunea daunelor, a clauzelor contractuale abuzive sau desfiintarea contractului.
Intimata a depus la dosar o noua intampinare prin care a solicitat admiterea exceptiei lipsei de obiect a capetelor de cerere prin care se solicita desfiintarea contractului sau modificarea clauzelor abuzive si respingerea sesizarii ca neintemeiata.
In motivare, intimata a sustinut ca la data de 22.11.2010 clientul a rambursat integral creditul, astfel incat, contractul dintre parti nu mai este in vigoare. De asemenea, intimata a reiterat, in esenta, sustinerile din prima intampinare depusa la dosar.
In probatiune, intimata a depus la dosar adeverinta (f.65), formulare de rambursare in avans a creditelor (f. 66).
Petenta a depus la dosar un inscris intitulat "raspuns la intampinare", prin care a sustinut, in esenta, ca respectivele clauze din contract au fost introduse in virtutea pozitiei de inegalitate dintre parti si cu rea credinta.
La dosar au depus cerere de interventie in interes propriu intervenientii Popa Stela Oana si Popa Ciprian Lucian solicitand instantei sa constate nulitatea absoluta a clauzei cuprinse in art. 3  pct. 1 alin. 2 din contractul de credit, iar in subsidiar, sa constate ca modalitatea de aplicare a clauzei este abuziva, sa dispuna restituirea sumelor reprezentand diferenta dintre valoarea ratei initiale si cea efectiv platita in perioada 14.02.2009-09.11.2010 in cuantum de 768 euro, sa constate nulitatea absoluta a clauzei cuprinse in art. 3.14 din contractul de credit, iar in subsidiar, sa constate ca modalitatea de aplicare si interpretare a clauzei este abuziva si sa dispuna restituirea sumelor platite in perioada 14.02.2009-09.11.2010 in cuantum de 1029 euro.
In motivare, intervenientii au sustinut ca intre ei si intimata s-a incheiat un contract de credit in care s-a prevazut o dobanda fixa de 6,7% /an care ramanea fixa pana la prima aniversare a contractului, urmand ca la fiecare data de aniversare a creditului clientul sa poata opta intre trei tipuri de dobanda: dobanda aniversara fixa pentru un an, pentru trei ani sau revizuibila pentru un an.
Intervenientii au sustinut ca aceasta clauza creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor deoarece prin introducerea in contract a unei clauze care face referire la o dobanda aniversara si la o dobanda aniversara revizuibila, complet nedefinite, consumatorul este introdus intr-o relatie comerciala in care intinderea obligatiilor sale este la discretia bancii. Au mai aratat intervenientii ca notiunile de evolutie a pietei financiare si politica de credite a bancii folosite in legatura cu dobanda revizuibila sunt total nedefinite, lasand clientul la discretia totala a bancii. Au invederat instantei  intervenientii ca respectivele clauze dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral contractul, fara un motiv intemeiat. Conform sustinerilor intervenientilor, intimata nu le-a prezentat un motiv pentru care dobanda a fost majorata de la valoarea de 6,7% la valorile de 7,8%, 9,2% si 16%, in conditiile in care valoarea indicelui EURIBOR scazuse la data aniversarii creditului la valoarea de 1,421%.
De asemenea, intervenientii au sustinut ca respectivele clauze ii obliga sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu au avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului. In plus, intervenientii au sustinut ca din dispozitiile contractului nu rezulta ca dobanda aniversara ar putea fi superioara dobanzii contractuale iar dispozitiile contractului trebuie interpretate in favoarea celui care se obliga si in favoarea consumatorului.
Referitor la clauza privind comisionul de administrare, intervenientii au sustinut ca si aceasta este abuziva deoarece prevede posibilitatea renuntarii la acesta incepand cu al doilea an de creditare, in functie de niste criterii total abstracte si lasate la discretia totala a intimatei, notiunii constand in politica de credite a bancii, evolutia pietei de credit, serviciul datoriei imprumutatului. Au mai aratat intervenientii, ca respectivul comision a fost pretins pentru monitorizarea utilizarii creditului, insa o astfel de monitorizare nu este necesara in cazul lor deoarece si-au achitat la timp toate ratele. In plus, intervenientii au sustinut ca bancii ii revenea obligatia de a analiza mentinerea sau renuntarea la comision anual, insa aceasta nu i-a notificat vreodata cu privire la decizia asupra comisionului.
In drept, intervenientii au invocat prevederile Legii 193/2000, OG 21/1992, art. 970, 983 Cod civil.
In probatiune, intervenientii au depus practica judiciara(f. 80-97), notificare(f. 149-154), raspuns (f. 155-156), foi de varsamant(f. 166-194, 207-264).
La dosar a depus intampinare fata de cererea de interventie in interes propriu intimata, invocand exceptia netimbrarii, exceptia lipsei calitatii procesuale active a intervenientilor, exceptia lipsei de interes, exceptia inadmisibilitatii,iar pe fond solicitand respingerea cererii de interventie ca neintemeiata.
In motivare, intimata a sustinut ca cererea de interventie nu este legal timbrata. De asemenea, intimata a invederat instantei ca in cadrul procesual ale carui limite sunt stabilite de art. 12 din Legea 193/2000, parti pot fi doar ANPC si comerciantul, nu si tertii care se pretind a fi prejudiciati, acestia trebuind sa-si exercite drepturile printr-o actiune fondata pe dreptul comun. De asemenea, intimata a sustinut ca data fiind rambursarea integrala a creditului de catre intervenienti apare ca lipsita de interes cererea de constatare a nulitatii absolute a unor clauze contractuale ce nu mai sunt in fiinta, iar raspunderea contractuala nu mai poate fi angajata odata cu incetarea efectelor contractului. In plus, intimata a aratat ca cererea de interventie nu are legatura cu sesizarea ANPC care priveste aplicarea unei sanctiuni contraventionale, fiind astfel inadmisibila. Pe fond, intimata a reiterat, in esenta, sustinerile din intampinarile depuse la dosar anterior aratand, in plus, ca dobanda revizuibila este clar definita si ca intervenientii nu au invocat caracterul abuziv al clauzelor decat la cea de a doua aniversare a creditului, desi dobanzile erau identice cu cele de la prima  aniversare cand intervenientii au semnat actul aditional.
Petenta a depus la dosar concluzii scrise, reiterand, in esenta, sustinerile din precizarea de actiune.
Asupra admisibilitatii in principiu a cererii de interventie in interes propriu, instanta s-a pronuntat prin incheierea de sedinta din data de 01.03.2011, admitand in principiu cererea de interventie, pentru motivele acolo aratate.
Intervenientii au depus la dosar concluzii solicitand respingerea exceptiilor invocate de catre intimata.
Asupra exceptiilor netimbrarii cererii de interventie, lipsei calitatii procesuale active a intervenientilor si lipsei de interes, instanta s-a pronuntat prin incheierea de sedinta din data de 12.04.2011, respingandu-le pentru motivele acolo aratate.
Intimata si intervenientii au mai depus pe parcursul solutionarii cauzei note de sedinta, iar la final concluzii scrise, fiecare parte mentinandu-si pozitia procesuala exprimata initial prin intampinare, respectiv cererea de interventie.
          Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele:
          Intre intimata SC Raiffeisen Bank S.A, pe de o parte, si intervenientii Popa Stela Oana si Popa Ciprian Lucian, in calitate de imprumutati, pe de alta parte, s-a incheiat contractul de credit nr. RFI34844632743 ( f. 7-11), avand ca obiect un credit in valoare de 32000 euro. Conform contractului dintre parti, dobanda pentru primul an de creditare a fost stabilita  la 6,7%. In contract, s-a stipulat la art. 3.1 alin. 2 ca pentru urmatorii ani de creditare, imprumutatul va opta, la fiecare data de aniversare a creditului, pentru una dintre urmatoarele variante de dobanda aniversara: a) dobanda aniversara fixa pentru un an de creditare; b) dobanda aniversara fixa pentru trei ani de creditare; c) dobanda aniversara revizuibila pentru un an de creditare. La art. 3.14 din contract, s-a stipulat ca "pentru monitorizarea de catre banca a utilizarii/rambursarii creditului, precum si a indeplinirii oricaror alte obligatii asumata de aceasta in baza contractului de credit, imprumutatul datoreaza lunar bancii un comision de administrare de 0,15%, ce se calculeaza prin aplicarea procentului la soldul creditului (_); incepand cu al doilea an de creditare, in functie de politica de credite a bancii, de evolutia pietei de credit sau de serviciul datoriei imprumutatului, banca poate renunta la incasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare in curs. Decizia bancii de renuntare la incasarea comisionului va fi comunicata in scris imprumutatului pana la data scadentei primei rate aferente anului respectiv de creditare; banca va analiza anual oportunitatea renuntarii la incasarea comisionului de administrare". Dupa primul an de creditare, intervenientii au optat pentru o dobanda fixa pentru un an in cuantum de 9,2%. Ulterior, la cea de a doua aniversare a creditului, intervenientii au sesizat ANPC in legatura cu caracterul abuziv al clauzelor privind dobanda si comisionul de administrare. Aceasta din urma a dat curs sesizarii, verificand clauzele contractului de credit, rezultatul verificarilor fiind materializat in procesul verbal de constatare seria ANPC nr. 0005391/17.06.2010 prin care s-a retinut ca la art. 36 din contractul de credit, consumatorul este obligat sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea sa ia cunostinta la data semnarii contractului. S-a mai retinut in procesul verbal mentionat, ca banca a impus in mod abuziv imprumutatilor sa opteze intre majorari ale dobanzii cu 9,2 % sau 16% si ca prevederile art. 3.14 din contract sunt ilegale deoarece banca nu a avut dreptul de a trece in sarcina consumatorului niste obligatii pe care ea trebuie sa le respecte fata de Banca Nationala. De asemenea, se retine in procesul verbal ca modificarea dobanzii dupa bunul plac si doar in favoarea bancii afecteaza interesele consumatorului, clauzele fiind abuzive in temeiul art. 4 alin. 1 si 2 din Legea 193/2000, precum si a lit. e, b, g si i din Legea 193/2000.
Instanta constata ca acest contract de credit bancar intra sub incidenta Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, intrucat imprumutatii au calitatea de consumatori, iar banca pe aceea de comerciant.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, ,,o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor’’.
Potrivit art. 1 lit. a din Anexa la Lege, cuprinzand clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivatie intemeiata, in conditiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curand posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat asupra posibilitatii instantelor nationale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc notiunile de obiect al contractului si de pret, la care face referire art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13  prin Hotararea din 3 iunie 2010, data in cauza C 484/08, avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare, in cadrul procedurii judiciare initiate de Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c. Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc) si prin Ordonanta din 16 noiembrie 2010, data in cauza C-76/10, avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare, in cadrul procedurii judiciare initiate de Povotovost c. Iveta Korckovska retinand ca instantele judecatoresti au posibilitatea de a analiza caracterul abuziv al unei clauze chiar si atunci cand aceasta vizeaza obiectul principal sau pretul unui contract. De asemenea, in analiza aceleasi probleme de drept, CJUE s-a pronuntat si prin Hotararea Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quintero, C-240/1998 prin care a statuat ca instantele judecatoresti sunt obligate sa analizeze chiar si din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Din jurisprudenta CJUE care in temeiul Constitutiei si a Tratatului de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, este obligatorie pentru instantele nationale rezulta ca Directiva 93/13 in transpunerea careia s-a adoptat in dreptul national Legea 193/2000 vizeaza protejarea drepturilor consumatorilor care sunt partea slaba in contract avand in vedere faptul ca puterea lor de negociere este limitata, ei fiind practic obligati fie sa accepte clauzele impuse de comercianti, fie sa nu incheie contractul. 
Din interpretarea art. 4 din Legea 193/2000 rezulta ca pentru ca o clauza sa poata fi considerata abuziva este necesar ca ea sa indeplineasca in mod cumulativ doua criterii: sa fie o clauza standard preformulata si prin introducerea ei sa se creeze un dezechilibru contractual semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
In speta, in ceea ce priveste clauzele contractuale care guverneaza regimul dobanzii, instanta constata ca initial aceasta a fost fixa, pe o perioada de un an de zile, dupa care, intimata le-a impus intervenientilor sa opteze intre trei tipuri de dobanda, dintre care doua fixe si una revizuibila.
 Instanta retine ca nu se poate sustine ca simplul fapt al semnarii contractului de catre consumatori echivaleaza cu negocierea clauzelor contractului intre parti. Prin urmare, instanta retine ca atat clauzele privind dobanda, cat si cea privind comisionul de administrare indeplinesc prima dintre conditiile prevazute de art. 4 din Legea 193/2000, fiind, fara indoiala, clauze standard preformulate.
In ceea ce priveste cea de a doua conditie ceruta de lege, respectiv existenta unui dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, analizand ansamblul prevederilor contractuale referitoare la dobanda, instanta constata ca la stabilirea dobanzii dupa un an de zile clientul trebuia sa opteze intre trei tipuri de dobanzi, insa, pentru niciuna dintre acestea nu s-au formulat in contract criterii clare pe baza carora sa se poata prevedea inca de la data semnarii contractului posibila evolutie a dobanzii. Astfel, instanta constata ca nici in contract si nici in conditiile generale invocate de banca nu a fost stipulata o formula clara de calcul al cuantumului vreuneia dintre cele trei tipuri de dobanzi intre care consumatorul era obligat sa opteze ulterior. Formula la care face referire intimata nu satisface exigentele cerute de lege, ea stabilind doar unitatile de timp in functie de care se calculeaza dobanda, respectiv ca dobanda curge zi de zi si se calculeaza pe an.
Instanta retine ca prevederea din contract potrivit careia dobanda contractuala este fixa doar in primul an de creditare, iar ulterior, clientul este obligat ca anual sa opteze intre trei tipuri de dobanda dintre care doua fixe si una revizuibila, nu ar fi abuziva in masura in care stabilirea concreta a cuantumului ulterior al celor doua tipuri de dobanda fixa, precum si a criteriilor de revizuire a dobanzii revizuibile, ar fi facuta nu prin vointa unilaterala si discretionara a comerciantului, ci pe baza unor criterii independente de vointa acestuia, cum ar fi spre exemplu un indicator independent cu privire la evolutia pietei financiare de tipul EURIBOR.
In speta, instanta constata ca termeni precum evolutia pietei de credit sau evolutia pietei financiare, care sustine intimata ca ii confera clauzei privind dobanda un caracter obiectiv, independent de vointa bancii, nu sunt suficient de precis determinat pentru a se putea inlatura posibilitatea stabilirii in mod unilateral si discretionar a cuantumului dobanzii. Ca este asa o dovedeste si imprejurarea ca, dupa un an de zile, desi indicele EURIBOR a scazut, intimata le-a propus intervenientilor sa opteze intre o  crestere a dobanzii de la 6,7% la 7,8%, 9,2% sau 16%.Ori, se observa ca practic banca i-a impus clientului in ciuda scaderii indicelui EURIBOR si fara a ii prezenta acestuia sau in fata instantei o imprejurare concreta care a tinut de evolutia pietei financiare si care a determinat aceasta crestere a dobanzii, o majorare a costului creditului care a reprezentat in varianta aleasa de intervenienti circa 50% in plus fata de dobanda fixa platita anterior. 
Astfel, clauza care da dreptul Bancii parate de a modifica unilateral dobanda nu este raportata la un indicator precis, individualizat, determinabil, fiind indicat un criteriu generic constand in evolutia pietei financiare. In cazul in care nu se indica in mod concret in contract ce anume se intelege prin sintagma ,,evolutia pietei financiare’’, instanta considera ca aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa poata fi interpretata doar in favoarea Bancii, servind doar intereselor acesteia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proportionala scopului urmarit.
Faptul ca clientul a semnat un act aditional dupa primul an de creditare, contestand doar ulterior clauza, nu atrage lipsa caracterului abuziv al acesteia, acest caracter existand sau nu in functie de continutul concret al clauzei si nu in functie de conduita clientului.
Dat fiind faptul ca prin introducerea clauzei prevazute la art. 3 alin. 2 din contract, consumatorul a fost obligat, in concret, ca dupa un an de la data incheierii contractului sa plateasca o dobanda majorata cu circa trei puncte procentuale fata de 6,7% cat era initial, in conditiile in care, creditul fiind in euro, indicele EURIBOR a scazut in aceasta perioada, implica un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor in conditiile in care dobanda platita de consumator, care reprezinta o obligatie contractuala importanta asumata de acesta, s-a majorat cu circa 40%.
Pentru aceste motive, instanta constata ca in ceea ce priveste clauzele privind dobanda contractuala din contractul incheiat intre intimata si intervenienti, procesul verbal de contraventie intocmit de petenta este legal si temeinic, clauzele mentionate fiind abuzive.
Referitor la clauza privind comisionul de administrare, instanta constata ca desi aceasta nu ar fi abuziva in sine, in masura in care intimata ar justifica niste costuri legate de administrarea creditului, nu este totusi admis ca anumite obligatiile ale bancii fata de BNR sa fie transferate in sarcina consumatorului. Pe de alta parte, la fel ca si in cazul clauzelor privind dobanda, folosirea unor termeni imprecisi in legatura cu aceasta clauza, precum politica de credit a bancii, evolutia pietei de credit sau serviciul datoriei imprumutatului poate atrage caracterul abuziv al acestei clauze.
In speta, ceea ce este de remarcat este ca s-a introdus in contract posibilitatea renuntarii la comisionul de administrare, aparent in functie de niste criterii concrete care in fapt  insa, depind exclusiv de vointa comerciantului. Astfel,   instanta constata ca intimata nu a justificat in niciun fel de ce dupa primul an de creditare a decis sa mentina comisionul de administrare desi prin contract s-a obligat sa analizeze anual oportunitatea mentinerii acestuia si sa-i comunice consumatorului decizia privind mentinerea sau renuntarea la comision. Tocmai faptul ca, in concret, banca nici macar nu i-a comunicat clientului justificarea mentinerii comisionului, invedereaza instantei caracterul abuziv al acestei clauze in partea ce priveste mentinerea discretionara a comisionului de administrare dupa primul an de creditare.
Prin urmare, instanta constata ca si aceasta clauza este abuziva in masura in care i-a permis bancii sa mentina in mod discretionar comisionul de administrare dupa implinirea unui an de la data incheierii contractului.
Pentru aceste motive, instanta va admite sesizarea ANPC si va respinge ca nefondata plangerea contraventionala formulata de petenta S.C. Raiffeisen Bank S.A, mentinand in intregime procesul verbal contestat.
Dat fiind faptul ca, in acelasi contract au fost introduse mai multe clauze abuzive, instanta apreciaza ca se impune aplicarea unei sanctiuni contraventionale in cuantumul maxim prevazut de lege, respectiv 1000 lei.
Asupra cererii de interventie in interes propriu, instanta constata urmatoarele:
Potrivit art. 6 din Legea 193/2000, clauzele abuzive cuprinse in contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula in continuare, cu acordul consumatorului, numai daca dupa eliminarea acestora mai poate continua.
Din interpretarea acestei dispozitii legale rezulta ca clauzele constatate a fi abuzive intr-un contract sunt lipsite de efecte fiind lovite de nulitate absoluta.
Avand in vedere ca instanta a constatat caracterul abuziv al clauzelor 3.1 alin. 2 si 3.14 din contractul incheiat intre intimata SC Raiffeisen Bank S.A. si intervenienti, instanta va constata nulitatea absoluta a clauzelor cuprinse la art. 3.1 alin. 2 si 3.14 din contractul incheiat intre parti.
Unul dintre efectele nulitatii oricarui act juridic il constituie repunerea partilor in situatia anterioara incheierii acestuia. Avand in vedere constatarea nulitatii absolute a clauzelor mentionate, instanta o va  obliga pe intimata X la plata catre intervenienti  a echivalentului in lei la data platii al sumei de 768 euro reprezentand cuantumul dobanzii percepute in mod abuziv si al sumei de 1029 euro reprezentand cuantumul comisionului de administrare pe perioada 14.02.2009-09.11.2010. Prin urmare, instanta o va obliga pe intimata la restituirea catre intervenienti a sumei totale de   1797 euro reprezentand restituire sume incasate in temeiul unor clauze contractuale abuzive.
Instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:

Admite sesizarea  petentei X in contradictoriu cu intimata Y.
Respinge ca nefondata plangerea contraventionala formulata de petenta in contradictoriu cu intimata.
Mentine in intregime procesul verbal seria ANPC nr. 0005391 din  17.06.2010 incheiat de petenta.
Aplica intimatei  o amenda contraventionala in cuantum de 1000 lei.
Admite cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii X.
Constata nulitatea absoluta a clauzelor  cuprinse la art. 3.1 alin. 2 si 3.14 din contractul incheiat intre parti si pe cale de consecinta obliga pe intimata X la plata catre intervenienti  a echivalentului in lei la data platii al sumei de 1797 euro reprezentand restituire sume incasate in temeiul unor clauze contractuale abuzive.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 07.06.2011.

         Presedinte                                                                                     Grefier