Dezbaterea succesiunii pe cale notariala. Lipsa incheierii finale. Pact asupra succesiunilor viitoare. Contract de intretinere subsecvent eliberarii certificatului de mostenitor. Anulare pentru vicierea consimtamantului prin dol. Conditii.

Reclamanta W. E. l-a chemat in judecata pe paratul S. S. F. solicitand sa se constate  ca este unica mostenitoare a imobilelor  inscrise in CF 2394 Oradea nr. top. 5581/1, 5583/1, 5584/1 si 5587/1 in natura reprezentand teren in suprafata de 25.237 mp  in baza sentintei civile nr.1294/2002 pronuntata de Judecatoria Oradea, sa se constate  valabilitatea titlului sau de proprietate ca emanand de la adevaratul proprietar si nevalabilitatea celui al paratului , sa se desfiinteze contractul de vanzare-cumparare  incheiat de acesta  si pe cale de consecinta sa se dispuna  radierea inscrierilor de sub B21 si B22 din cartea funciara si sa fie obligat paratul sa-i lase in deplina proprietate si posesie imobilele amintite, cu cheltuieli de judecata.
In motivare se arata ca prin sentinta civila nr. 1294/2002 pronuntata de Judecatoria Oradea s-a constatat nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr.55/2001 emis de BNP P. F. pe numele lui O. E. , fiind recunoscuta ca adevarata mostenitoare a fostei proprietare tabulare. Cu toate acestea nu si-a putut valorifica dreptul recunoscut intrucat printr-un contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1296/2001 la acelasi notar public a fost transmis dreptul de proprietate in favoarea paratului.
Actiunea formulata impotriva lui pentru desfiintarea contractului a fost respinsa  retinandu-se ca a fost de buna-credinta la momentul incheierii contractului. Singura cale de protejare a dreptului sau este prezenta actiune in revendicare in cadrul careia urmeaza a fi comparate titlul sau si al paratului. Intrucat al sau emana de la adevaratul proprietar  urmeaza ca acestuia sa i se dea preferinta.
Prin intampinarea depusa paratul a invocat exceptia lipsei de interes in privinta primului  capat de cerere aratand ca din moment ce dreptul sau a fost recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca, formularea aceleiasi pretentii nu este justificata.
Tot pe cale de exceptie a fost invocata si autoritatea de lucru judecat aratandu-se ca cererea referitoare la desfiintarea contractului de vanzare cumparare a mai fost formulata in cadrul procesului in care a fost pronuntata dec. civ. nr.717/A/2003 a Tribunalului Bihor si dec.civ.nr.13/R/2005 a Curtii de Apel Oradea. Fiind vorba de aceleasi parti si intrucat reclamanta urmareste acelasi scop se impune admiterea exceptiei.
Paratul a invocat prin aceeasi intampinare exceptia lipsei calitatii procesuale active aratand ca din moment ce nu este inscrisa in cartea funciara reclamanta nu poate promova o cerere in revendicare.
Pe cale reconventionala paratul a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de daune materiale. Se sustine in motivare ca incepand cu 2002 si pana in prezent nu a putut sa-si exercite toate atributele dreptului de proprietate ca urmare a proceselor intentate impotriva  sa. Mai mult, datorita prezentului proces a fost nevoit sa rezilieze  o promisiune  de vanzare-cumparare  cu privire la imobil  si sa restituie  dublul avansului primit.
Cererea nu a fost motivata in drept.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine in fapt ca asupra imobilelor cu nr.top.5581/1, 5583/1, 5584/1 si 5587/1 inscrise in CF  2394 Oradea  in natura reprezentand teren arabil in suprafata totala de 25.237 mp este proprietar tabular paratul cu titlu de vanzare-cumparare ( B22 ). Dreptul a fost dobandit de la numita Orban Ecaterina inscrisa la randul sau in cartea funciara  asupra imobilelor  cu titlu de mostenire ( B21 ).
Prin sent. civ. nr. 1294/2002 pronuntata de Judecatoria Oradea in dos. nr. 13.841/2001  s-a statuat in mod irevocabil  ca reclamanta este adevarata mostenitoare  a fostilor proprietari tabulari, dispunandu-se anularea certificatului de mostenitor emis pe numele lui O. E. Desi reclamanta a mai promovat o cerere  avand ca obiect  declararea nulitatii absolute  a contractului de vanzare-cumparare  incheiat de parat, prin dec. civ. nr. 717/A/2003 pronuntata de Tribunalul Bihor  in dosar nr.938/2002 ramasa irevocabila prin dec. civ. nr. 13/2005-R a Curtii de Apel Oradea aceasta a fost respinsa  retinandu-se buna credinta a cumparatorului.
Constituind mijlocul cel mai puternic de aparare a dreptului de proprietate  impotriva oricaror atingeri provenite din partea unor terte persoane, actiunea in revendicare nu este  reglementata expres in Codul Civil intr-un capitol special. Singurele referinte facute  in acest sens privesc revendicarea mobiliara, reglementarea fiind inserata sub titlul prescriptiei ( art.1909-1910 C.civ. ). Tocmai de aceea regimul juridic al actiunii  in revendicare imobiliara a fost conturat de doctrina si jurisprudenta pornindu-se de la prevederile art.480 C.civ.
In sistemul de publicitate al cartilor funciare insa, datorita preciziei reglementarii juridice a situatiei imobilelor, domeniul de aplicare a actiunii in revendicare este restrans. Concluzia se impune intrucat fiind intemeiat pe identificarea topografica  a imobilelor inscrise in colile funciare si pe principiul publicitatii integrale a drepturilor reale  imobiliare,  in cadrul acestui sistem drepturile reale  imobiliare se constituie, se modifica sau se sting  prin inscriere in cartea funciara( art.17 din Decretul -lege nr.115/1938).
Tocmai de aceea, in masura in care  un tert se gaseste in posesia nelegitima  a unui imobil proprietarul ( persoana care figureaza  in aceasta calitate in cartea funciara )  nu este obligat sa promoveze o actiune in revendicare, ci sa ceara pe cale de actiune  posesorie punerea in posesie, cu exceptia situatiei in care a lasat sa treaca un an  de la data tulburarii sau deposedarii.
La aceasta situatie se adauga si cele  in care o persoana dobandeste un drept real imobiliar fara inscriere in cartea funciara ( art.26 din Decretul-lege nr.115/1938), iar imobilul se afla in posesia altei persoane. Admiterea actiunii intr-o atare ipoteza  presupune insa ca posesorul sa nu detina un titlu opozabil reclamantului.
Solutionarea litigiului nu poate avea in vedere  regulile stabilite pe cale doctrinara si jurisprudentiala  in materia revendicarii imobiliare in sistemul de publicitate al registrelor de transcriptiuni si inscriptiuni, ci cele care se desprind din dispozitiile Decretului - lege nr.175/1938. Concluzia este fireasca intrucat intreaga constructie amintita ( compararea titlurilor sau a posesiei ) porneste de la o dificultate de ordin practic: imposibilitatea de a se proba ca titlul exhibat emana de la adevaratul proprietar.
O atare dificultate nu este incidenta intr-un sistem de publicitate real intrucat  daca in cartea funciara a fost inscris un drept real  in folosul unei persoane , se prezuma ca dreptul exista  in patrimoniul ei ( art.33 din Decretul- lege nr.115/1938). Fiind vorba de o prezumtie iuris tantum intermediara, ea nu poate fi rasturnata decat pe calea unei actiuni in rectificare de carte funciara al carei regim este stabilit de art.34 - 37 din acelasi act normativ.    
Reclamanta-parata reconventional a formulat o asemenea cerere, insa ea a fost respinsa in mod irevocabil prin dec. civ. nr.13/2005 -R pronuntata de Curtea de Apel Oradea in dos.nr.4662/2004-R ( filele 28-31 ). In aceste conditii instanta considera ca radierea dreptului de proprietate al paratului ( punctul 4 din cererea de chemare in judecata ) nu se poate dispune pe calea unei actiuni in revendicare. Pe cale de consecinta , avand in vedere  ca acesta este inscris  ca titular al dreptului de proprietate  in cartea funciara, in raport de cele aratate  anterior va respinge cererea principala ca nefondata.
In ceea ce priveste cererea reconventionala instanta retine ca paratul -reclamant reconventional nu a indicat temeiul in drept al acestuia. In raport insa de prevederile art.84 C.pr.civ. si art.3 C.civ. tinand seama de motivele expuse in mentiunea ei considera ca e vorba  de raspandirea civila delictuala pentru fapta proprie ce are o reglementare particulara in materia dreptului procesual civil.
Astfel, promovarea unei cereri de chemare in judecata nu reprezinta decat expresia accesului liber la justitie garantat de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 21 din Constitutia Romaniei. Pentru a fi antrenata  raspunderea unei persoane care a  investit instanta cu o cerere de chemare in judecata e necesar  cu dreptul sa fie exercitat contrar scopului urmand  de legiuitor  recunoasterea lui si in vederea vatamarii drepturilor altei persoane ( animus nocedi ).
Necesitatea  retinerii celor doua elemente-obiectiv si subiectiv-rezulta din interpretarea coroborata a dispozitiilor art.57 din Constitutia Romaniei si art.723  C.pr.civ. In masura in care aceste elemente nu sunt intrunite  nu se poate retine existenta vreunui abuz de drept de natura sa antreneze raspunderea reclamantei-parate reconventional.
Prin formularea cererii principale acesta nu a urmarit decat protejarea unui drept  ce i-a fost recunoscut de instanta de judecata pe o alta cale decat actiunea in declararea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare. Exercitarea unuia din elementele actiunii  civile nu a avut ca  scop impiedicarea finalizarii conventiei incheiate de paratul-reclamant reconventional cu numita  B. R. M.
De altfel, chemarea in judecata a unui proprietar tabular nu are ca efect direct indisponibilitatea bunului asupra caruia poarta dreptul. In plus, din probele existente  la dosar nu rezulta ca antecontractul de vanzare-cumparare a fost reziliat ca efect al introducerii cererii principale. Pe cale de consecinta, instanta considera  ca cererea principala nu imbraca forma abuzului de drept, astfel incat va respinge ca nefondata si cererea reconventionala.