Plangere HCJ de validare partiala

La 7 iulie 2008, petentii au formulat plangere impotriva hotararii nr. 5013 din 18 aprilie 2008 a Comisiei Judetene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Gorj prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafetei de 91,8 ha. teren cu vegetatie forestiera si 91,1865 ha. gol alpin.
In motivarea acesteia au aratat ca suprafata pentru care trebuia sa li se reconstituite dreptul de proprietate este de 322 ha din care 182 ha. teren cu vegetatie forestiera si 140 ha. gol alpin.
La plangere au anexat copie -extras de la Arhivele statului, procesele verbale din 14 si 22 iulie 1919,  tabloul Ocolului silvic Novaci  din anul 1931,  un extras al situatiei padurilor Ocolului Silvic Novaci din anul 1950 si copie de pe hotararea Comisiei Judetene atacate.
In aceeasi zi petentii au mai depus o plangere similara in baza careia s-a constituit dosarul nr. _ care, prin incheierea de sedinta din 28 noiembrie 2008 a fost conexat la plangerea de fata. In dosarul nr. _ petentii au depus o expertiza tehnica extrajudiciara, incuviintata de instanta prin incheierea din 24 septembrie 2008. Cum  intimata a avut obiectiuni cu privire la continutul acestei expertize si a invederat ca a fost lipsita de posibilitatea de a participa la efectuarea expertizei, prin incheierea  din 10 februarie 2009 instanta a dispus efectuarea unei expertize la care toate partile sa aiba posibilitatea sa participe. Expertiza a fost efectuata de expertul M. GH..
La 3 aprilie 2009 a intervenit in proces F.N. care a cerut respingerea plangerii, solicitand sa se constate ca acesta este proprietarul terenului solicitat de petenti, iar partile sa fie obligate sa-i respecte dreptul de proprietate si posesie asupra terenului cu vegetatie forestiera.
Si-a motivat cererea prin faptul ca prin testamentul autentificat sub numarul 1041 din 16 octombrie 1998 este beneficiarul intregii mosteniri lasate de autoarea P.A., in proprietatea careia s-a aflat terenul cu vegetatie forestiera in litigiu.
La solicitarea instantei, cu adresa nr. 3816 din 19 mai 2009 Comisia locala B.F. a comunicat ca intervenientului nu i s-a reconstituit dreptul ca urmare a faptului ca autoarea sa a cumparat doar masa lemnoasa.
Expertiza a fost depusa la data de 19 mai 2009 iar cu privire la continutul acesteia partile au formulat obiectiuni, obiectiuni la care expertul a raspuns la termenul din 16 iunie 2009.
In expertiza efectuata, expertul a propus doua variante, una prin care delimiteaza hotarul dintre muntele M. de muntele S. prin paraul existent iar cealalta -conform sustinerilor petentilor.
Prin sentinta civila nr.1566/3.11.2009 pronuntata de Judecatoria Novaci in dosarul nr. _., a fost respinsa plangerea formulata impotriva HCJ Gorj nr. 5013/18.04.2008 a Comisiei Judetene Gorj in contradictoriu cu Comisia Locala pentru aplicarea Legii 18/1991, Directia Silvica Gorj si intervenientul F.N..
Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut ca varianta I, propusa de expert la solicitarea petentilor, contravine, insa, vecinatatii la vest a muntelui S. astfel incat nu poate fi primita iar varianta a doua confirma limitele dreptului de proprietate stabilit in favoarea petentilor prin hotararea Comisiei Judetene.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs petentii  care critica pentru nelegalitate si netemeinicie sentinta in cauza invocand faptul ca nu a fost citata Comisia de Fond Funciar Gorj; ca nu a fost avut in vedere actul autentificat sub nr.188/1912 transcris sub nr.603/1912 din care rezulta ca autorul I.P. a cumparat tot solul si subsolul Muntelui S cu toate cladirile si padurea ce se afla pe acest munte; ca nu a avut in vedere expertiza extrajudiciara realizata de expertul M.I. prin care acesta a identificat terenul in cauza ca avand suprafata de 322 ha si ca  la pronuntarea solutiei trebuiau interpretate concluziile raportului de expertiza realizat de inginerul M. GH. cu actele de proprietate ale partilor.
Prin decizia nr. 1332/03.06.2010 data in dosarul nr. _., s-au admis recursurile, s-a casat sentinta si cauza a fost trimisa pentru rejudecare, la aceeasi instanta.
Analizand motivele de recurs invocate de parti, tribunalul a constatat ca sunt nefondate, pentru data de 20.10.2009 Comisia Locala de Fond Funciar Gorj a fost citata conform dovezii aflata la fila 213 din dosarul de fond si chiar daca nu ar fi fost citata acest motiv de nulitate absoluta il putea invoca partea ale carei interese au fost prejudiciate, ori recurentii nefacand nici o dovada a afectarii interesului lor in situatia in care comisia judeteana nu a fost citata.
Este adevarat ca in anul 1912 E.C.N.B. vinde lui I.P.  Muntele S care se invecineaza la rasarit cu paraul si drumul muntelui Z si parte din muntele S. Mica, la apus cu paraul hotarului muntelui M, la mn. cu S. Mica si parte din muntele M si la m.n. cu muntele Z si M, invecinari care se regasesc in harta depusa de catre comisia Locala de Fond Funciar B.F.
Ca, din procesul verbal din 22 iulie 1919 rezulta ca reprezentantii Judecatoriei Ocolului Rural Novaci insotiti de Constantin Tanase delegat si T.P. proprietar au mers la fata locului in muntele S pentru a determina pozitia ce urmeaza a expropria constandu-se ca golul alpin este in suprafata de aproximativ 140 ha. care nu poate fi expropriata, iar din continutul extrasului de la Arhivele Statului Jud.Dolj depuse in recurs apar ca proprietari ai padurilor din muntele Stinisoara din Dos  pentru suprafata de 180 ha I.T. si I.P.
S-a constatat ca  prima instanta nu da nici un raspuns cine este proprietarul I.T si in ce raporturi de rudenie se afla cu recurentii pentru ca din copia acestui act rezulta ca I.T impreuna cu I.P. este proprietarul padurii in suprafata de 182 ha situata in muntele S. din Dos.
Ca instanta de recurs nici nu poate realiza un control judiciar al hotararii supuse recursului, deoarece prin sentinta recurata nu se motiveaza concluzia instantei.
De asemenea tribunalul observand raportul de expertiza realizat de inginerul M. GH, rezulta ca acesta nu a fost la fata locului si a realizat expertiza numai pe baza documentelor puse la dispozitie de Ocolul Silvic Polovragi, ori in cazul de fata instanta de recurs a apreciat ca au aplicabilitate dispozitiile art.208 C.pr.civ. potrivit carora lucrarea trebuia facuta la fata locului.
Intrucat raportul de expertiza realizat de inginerul M. GH. vine in contradictie cu expertiza extrajudiciara realizata de inginerul M.I, prima instanta in situatia in care partile vor solicita cu ocazia rejudecarii recursului desemnarea unui expert asistent, aceasta se va incuviinta in conditiile prevazute de art.201 pct.5 C.pr.civ..
Cu ocazia rejudecarii cauzei, s-a dat indicatia ca, in baza  copiei actului de proprietate din anul 1912 depus in recurs, a copiei procesului verbal din 22 iulie 1919 din care rezulta ca golul alpin al muntelui S este de 140 ha  si a copiei extras eliberata in 24 octombrie 2006 de catre arhivele statului ale Judetului Dolj, urmeaza a se desemna un expert tehnic care se va deplasa la fata locului, va identifica terenurile trecute in aceste acte in functie de vecinii inscrisi in actul din anul 1912 iar pe baza celorlalte probe reglementate de Codul de procedura civila prin dispozitiile art.172 si urmatoarele prima instanta va stabili cine este I.T., daca acesta este intr-un grad de rudenie cu recurenti si acestia au vocatie succesorala fata de I.T. sau este o alta persoana fata de care recurentii nu au vocatie succesorala.
In situatia in care partile vor solicita desemnarea unui expert asistent prima instanta va aprecia daca au  sau nu aplicabilitate dispozitiile art.201 poct.5 C.pr.civ.
Totodata prima instanta urmeaza a clarifica daca paraul M. ce desparte cei doi munti pe anumite portiuni mai este cunoscut si sub numele de Paraul C.
Se impune administrarea acestor probe spre a se clarifica prin proba cu martori modul cum se invecineaza muntii si limitele suprafetelor, respectiv daca limita despartitoare intre munti o reprezinta culmea muntelui sau cursurile de apa, ori chiar ambele.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata la data de 15.06.2010, sub numar dosar _..
La termenul de judecata din 06.07.2010 s-a constatat lipsa de procedura cu mostenitorii petentei decedate A.E. si s-a dispus introducerea acestora in cauza.
Pentru termenul din 07.09.2010 s-au depus note de sedinta si o cerere de probatorii  din partea mostenitorului A Gh. T
A fost incuviintata proba cu expertiza tehnico judiciara topo si a fost desemnat expert in cauza ing. G.M. inlocuit cu expertul I.D. si s-a dispus transferul onorariului de expertiza.
La solicitarea partilor, la termenul din 22.03.2011 a fost incuviintata si proba testimoniala, fiind audiati in cauza la termenul din 26.04.2011, martorii petitionarilor  C.I. si  C.H.
La data de 19.09.2011 detentoarea RNP Directia Silvica Gorj a invocat exceptia de nulitatea absoluta a HCJ nr. 5013/18.04.2008, pe care instanta a calificat-o drept o cerere reconventionala.
Instanta, in temeiul art. 165 C.p.civ., avand in vedere ca a fost investita cu doua capete principale de cerere, dintre care numai unul este in faza administrarii de probatorii, a dispus disjungerea acestuia pentru care se va forma un nou dosar, cu termen de judecata la 22 noiembrie 2011, pe rolul aceluiasi complet de judecata, in conformitate cu dispozitiile art. 99 alin. 4 din regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, aprobat prin Hotararea CSM nr. 387/2005. 
Prin incheierea de sedinta de la 22.11.2011, s-a respins cererea privind suplimentarea obiectivelor de expertiza si cererea de suspendare a cauzei, formulate de reprezentantul detentoarei.
Dupa amanari succesive ale cauzei, motivate de lipsa raportului si de  cererile de amanare formulate de expertul desemnat, raportul de expertiza a fost depus pentru termenul de judecata din 13.12.2011.
Obiectiunile au fost depuse la termenul din 20.12.2012 cand au fost incuviintate si s-a dispus revenirea cu adresa catre expertul desemnat.
Cum detentoarea RNP Directia Silvica Gorj a invocat exceptia nulitatii relative a raportului de expertiza, aceasta  a fost pusa in discutie si admisa prin incheierea de sedinta din 07.02.2012, cand s-a dispus refacerea raportului de catre acelasi expert, in contul aceluiasi onorariu.
La data de 22.05.2012 s-a depus prin serviciul de registratura o cerere de interventie in interes propriu formulata de numitele G.C. si C.T. ca mostenitoare ale autorului P.A.
Avand in vedere actele existente la dosar, respectiv tabelul nominal - Anexa 37 la HCJ Gorj nr. 5013/2008 (fila 54 dosar _.), in care figureaza, in calitate de mostenitoare ale autorului P.I., cele doua titulare ale cererii de interventie in interes propriu, in temeiul art. 49 alin. 2 si art. 52 C.p.civ. instanta a incuviintat in principiu cererea de interventie in interes propriu.
Dupa amanari succesive ale cauzei, motivate de lipsa raportului si de cererile de amanare formulate de expertul desemnat, raportul de expertiza refacut a fost depus pentru termenul de judecata din 02.10.2012.
Obiectiunile formulate de parti au fost respinse, ca neintemeiate.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin Hotararea Comisiei Judetene Gorj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor nr. 5013/18.04.2008, a fost validata propunerea comisiei locale privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 182,9865 ha, din care 91,8000 ha teren cu vegetatie forestiera si 91,1865 ha, gol alpin, mostenitorilor autorilor P.T. si P.I., corespunzator tabelului Anexa nr. 37, ce face parte integranta din aceasta hotarare.
Impotriva acesteia au formulat plangere petitionarii, solicitand modificarea HCJ in sensul validarii in totalitate si reconstituirea proprietatii pentru intreaga suprafata de 322 ha, din care 182 ha vegetatie si 140 ha gol alpin, pe care cei doi autori au stapanit-o pana in anul 1948 cand au fost expropriati de statul roman.
Observand inscrisurile aflate la dosar, invocate de parti in sustinerea plangerii, in succesiunea lor in timp, instanta retine ca, la data de 12.10.1907 numita E.B. vine cumparatorilor T.P. si N.P. toata padurea de orice esenta aflata pe muntele S, pentru exploatare pe o perioada de 10 ani, fiind stabilite conditiile de exploatare si drepturile cumparatorilor.
Prin actul din 27.11.1909, T.P. vinde lui A.P. toata padurea dobandita prin actul din 1907, cedandu-i drepturile care-i reveneau din acea conventie.
Potrivit procesului verbal din 1930, de inventariere a averii lui P.A., la decesul acestuia, s-a retinut ca ar mai avea un drept de exploatare din padure.
Prin urmare, pentru acest autor, se retine ca nu s-a facut dovada ca ar fi avut in proprietate teren cu vegetatie forestiera, ci doar un drept de exploatare dobandit conform inscrisurilor aratate.
In calitate de mostenitor al autorului A.P. a formulat cerere de reconstituire F.N., intervenient in prezenta cauza (filele 97-108 dosar fond).
In recurs, partile au mai depus la dosar contractul din 01.02.1912, prin care E.B. vinde lui I.P. tot solul si subsolul Muntelui S, cu toate cladirile si padurea ce se afla pe acesta, cu precizarea ca padurea se refera doar la ce ramane neexploatat din actul de vanzare anterior, incheiat in anul 1907.
De asemenea, la fond s-au depus copie-extras de la Arhivele Nationale din "Tablou de padurile particulare care au amenajamente in curs de aplicare sau expirate si care trebuie revizuite" intocmit de Ocolul Silvic Novaci, unde apar ca proprietari I.T. si I.P. pentru padurea Mt. S din Dos, in suprafata de 182 ha.
S-au depus si procesele verbale din 14.07.1919 si 22.07.1919, consemnandu-se ca s-a deplasat in Muntele S o comisie in vederea exproprierii celor doua persoane figurand ca proprietari, I.P. si T.P., aratandu-se de catre acesta din urma ca muntele a fost cumparat cu I.P. si ca il stapanesc in indiviziune. Comisia, in urma observatiilor facute, a apreciat golul acestui munte la suprafata de aproximativ 140 ha, care nu poate fi expropriat.
Prin actul de vanzare datat 21.05.1921 (fila 305), I.P. vinde finului sau T.P. jumatate din padurea dupa muntele S, adica circa 91,5 ha si jumatate din pasunea din muntele S, circa 67,06 ha.
Prin Hotararea nr. 3/1922 a Comisiei judetene de expropriere din jud. Gorj (fila 222) s-a admis apelul impotriva procesului verbal din 22.07.1919, scotandu-se de la expropriere cele 46 ha teren din golul muntelui S, proprietatea apelantului IP din com. B.F.. In considerentele acestei hotarari, s-a retinut ca, in urma masuratorilor de catre Ocolul Silvic Polovragi, golul muntelui S proprietatea apelantului are o suprafata de 69 ha si 15 ari.
Prin actul din 02.07.1932 (fila 231), I.P. vinde fratelui sau T.P. toata averea sa mobila si imobila.
Din expertiza intocmita, nu s-a putut stabili amplasamentul exact al suprafetelor respective, avandu-se in vedere ca actele nu prezinta elemente clare de identificare.
Potrivit concluziilor expertului, care se coroboreaza cu declaratiile martorului C.I. (fila 119), paraul M ce desparte muntele S din Dos de Muntele M nu este acelasi cu paraul C.
Potrivit martorului CH (fila 118), acesta a aratat ca T.P. avea o exploatatie lemnoasa pe muntele S din Dos, traversata de doua paraie, terenul fiind de ambele parti.
Comisia locala de fond funciar a invederat ca reconstituirea s-a realizat in limitele actului din 1912, care a stat la baza HCJ Gorj nr. 5013/2008, prin care s-a transmis proprietatea solului si subsolului muntelui S, litigiul privind vecinatatea vestica, inspre muntele M, unde apare ca limita "Parau hotarul Muntelui M".
Prin urmare, retinandu-se aceste vecinatati, instanta constata ca reconstituirea dreptului s-a realizat pentru toata suprafata inscrisa in act.
In drept, instanta retine ca, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si forestiere, in conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orasenesti, municipale si comisiile judetene, constituite potrivit legii, vor verifica in mod riguros existenta actelor doveditoare prevazute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicata, precum si pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestor acte, tinandu-se seama si de dispozitiile art. 11 alin. (1) si (2) din aceeasi lege.
De asemenea, alin. 12 din acelasi act normativ arata ca  mentiunile efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, cererile de intrare in fostele cooperative agricole de productie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neinsotite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate.
Pe de alta parte, potrivit art. 61 din HG nr. 890/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face, pe vechile amplasamente, din suprafetele de teren cu destinatie forestiera cuprinse in amenajamentele silvice si din terenurile cu destinatie agricola acoperite cu vegetatie forestiera: pasuni impadurite, tufarisuri, zavoaie si altele asemenea). Reconstituirea se va face avand in vedere structura de proprietate existenta la momentul deposedarii abuzive a acestor terenuri de catre regimul comunist.
Potrivit art. 24 din Lg. nr. 1/2000, obiectul reconstituirii dreptului de proprietate il reprezinta intreaga suprafata de teren care a facut obiectul deposedarii.
Raportat la aceste dispozitii legale, instanta apreciaza ca extrasul de la arhivele nationale nu poate face dovada, fara a fi insotit de un act translativ de proprietate, ca in patrimoniul autorilor s-ar fi aflat teren cu vegetatie forestiera in suprafata mai mare decat cea reconstituita pe baza actului de vanzare-cumparare, iar pe de alta parte nu s-a facut dovada ca autorii ar fi fost deposedati abuziv de terenurile in suprafetele solicitate, respectiv 182 ha vegetatie forestiera si 140 ha gol alpin.
Avandu-se in vedere ca, din probele administrate, analizate dupa criteriile legale enuntate mai sus, nu rezulta o indreptatire a partilor pentru suprafete mai mari de teren decat cele reconstituite prin hotararea comisiei judetene supusa plangerii la instanta, in temeiul art. 53 din Lg. nr. 18/1991 cererea principala si cererile de interventie vor fi respinse, ca neintemeiate.

(Sentinta Civila Nr. 1435/ 12 Octombrie 2012)