In materia raspunderii parintesti este fara relevanta faptul ca partile au domiciliul in Romania, avand in vedere art.8 alin.1 din Regulamentul CE 2201/2003 al Consiliului Europei, care stipuleaza ca instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt...

R O M A N I A

JUDECATORIA MOTRU
Sentinta civila- Nr. 201
Sedinta publica de la 27 Ianuarie 2012

Reincredintare minor

In materia raspunderii parintesti este fara relevanta faptul ca partile au domiciliul in Romania, avand in vedere art.8 alin.1 din Regulamentul CE 2201/2003 al Consiliului Europei, care stipuleaza ca instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita intr-un stat membru la momentul la care instanta a fost sesizata.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Motru sub nr. ___/263/2011  reclamantul S. G.  a chemat in judecata parata S. M.  solicitand instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta  sa se dispuna  reincredintarea minorilor  S. G. P. si S. I. L.  spre crestere si educare  reclamantului, iar in subsidiar a solicitat sa i se incuviinteze sa aiba legaturi personale  cu minori  in sensul de a-i duce atat la domiciliul lui cat si la resedinta  lui, in ultima saptamana  din luna incepand cu orele 18, pana duminica orele 14, in vacanta de vara in luna iulie, o saptamana de Craciun si o saptamana de Pasti.
In motivare reclamantul a aratat ca a fost casatorit cu parata, casatoria fiind desfacuta prin s.civ. nr___./23.06.2010 pronuntata de Judecatoria Motru, sentinta ramasa irevocabila prin decizia Curtii de Apel Craiova nr. _../18.01.2011, iar din casatorie au rezultat minorii S. G. P.  nascut la 20.06.1999 si S. I. L. nascuta la 31.01.1996, minori ce au fost incredintati , prin sentinta mai sus mentionata, mamei spre crestere si educare, reclamantul fiind obligat la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorilor.
Ca, in prezent au intervenit situatii noi, modificandu-se starea de fapt, in sensul ca s-au schimbat  imprejurarile care au determinat  incredintarea initiala, cei doi minori locuind impreuna cu mama lor si o matusa in Italia, com. P., V. G M.. nr. ., iar parata nu realizeaza nici un fel de venit astfel incat sa le poata oferi minorilor un trai decent si o crestere armonioasa , neavand posibilitati materiale.
Ca,  minorii frecventeaza  cursurile scolii gimnaziale, insa au o situatie proasta, chiar dezastruoasa in cazul minorului G. P., ceea ce conduce la ideea ca parata nu se preocupa cu precadere de educatia  acestora, minorii fiind lipsiti de mijloacele materiale necesare existentei, dar si de conditiile morale de afectiune, adesea fiind lasati in grija matusii.
A mai aratat reclamantul ca este singurul in masura sa le ofere minorilor conditiile materiale si morale corespunzatoare intrucat este angajat cu contract de munca in Italia unde detine si o locuinta in localitatea P., str. C. nr.. si a fost preocupat de ingrijirea celor doi minori contribuind cu sume de bani  in cuantum mai mare decat cel stabilit c u titlul  pensie de intretinere si desi a incercat  sa aiba legaturi personale cu minorii parata i-a interzis orice legatura  cu acestia.
In dovedirea cererii sale reclamantul a depus la dosar inscrisuri(filele 4-6).
Parata, legal citata  a formulat intampinare prin care a  solicitat respingerea actiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecata.
In motivare parata a aratat  ca cei doi minori se afla in localitatea P. - Italia , urmand cursurile scolii gimnaziale fiind sub atenta sa supraveghere, avand toate cele necesare unui trai decent si mai ales afectiunea morala de care acestia trebuie sa beneficieze.
Ca paratul nu a contribuit si nu contribuie  sub nici o forma la  cresterea si educarea minorilor si, mai mult  exercita  acte de violenta verbala atat in ceea ce-i priveste pe minori cat si in ceea  ce o priveste pe ea, parata.
Ca, nu este adevarat  ca paratul detine  o locuinta personala ci numai cu titlul de locuinta inchiriata, cum de altfel detine si ea, iar faptul ca minorii ar avea o situatie precara la scoala nu este adevarat.
A mai aratat parata prin intampinare  sustinerile reclamantului cum ca i-ar fi interzis legatura cu minorii si ca i-ar fi determinat  sa aiba o reticenta in relatia cu tatal lor sunt nereale, motivat de faptul ca datorita violentelor exercitate de acesta a fost obligata sa se adreseze  de mai multe ori organelor de politie italiene, iar acest fapt a condus la  existenta unei reticente  din partea minorilor care, din proprie initiativa il evita sistematic  pe reclamant  care le creeaza  o stare  de teama.
In drept cererea a fost intemeiata pe disp. art. 115-118 C.pr. civ.
Analizand actiunea de fata prin prisma exceptiei invocate, instanta retine urmatoarele:
Prin Sent.Civ. nr__../23.06.2010 a Judecatoriei Motru ramasa irevocabila prin Dec.Civ. nr__../18.01.2011 a Curtii de Apel Craiova instanta a dispus desfacerea casatoriei partilor incheiata la data de 29.07.1995 din vina ambilor soti , au fost incredintati spre crestere si educare mamei , parata din prezenta cauza S. M. , minorii rezultati din casatorie G.-P. nascut la 20.06.1999 si I.-L. nascuta la 31.01.1996
De asemenea, s-a dispus ca parata din prezenta cauza sa revina la numele avut anterior casatoriei acela de ,,C.,, si a fost obligat reclamantul din prezenta cauza S. G. la plata  unei pensii de intretinere  in favoarea celor doi minori  in suma de 100 lei lunar fiecaruia incepand cu data de 03.03.2010 si pana la intervenirea unei cauze legale de incetare sau modificare a obligatiei.
Potrivit art.2 pct.7 din Regulament, raspunderea parinteasca cuprinde in special incredintarea si dreptul la vizita.
De la data de 01.01.2007 Romania a aderat la Uniunea Europeana, iar potrivit art. din Regulament, acesta este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct in toate statele membre in conformitate cu Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene.
Potrivit art.8 alin.1 din Regulamentul C.E. nr.2201/2003 al Consiliului Europei, instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materia raspunderii parintesti privind un copil care, are resedinta obisnuita in acest stat membru, la momentul la care instanta a fost sesizata.
In expunerea de motive a Regulamentului la pct.12, in materia raspunderii parintesti, se prevede ca ar trebui sa fie competente in primul rand instantele statului membru in care copilul isi are resedinta obisnuita.
In cauza de fata, se constata ca la data sesizari instantei atat partile cat si minorii aveau si au si in prezent  resedinta obisnuita  in Republica  Italia, comuna P..
Apararea reclamantului in sensul ca, Judecatoria Motru este competenta sa judece cauza in temeiul art. 12 din Regulamentul 2201/2003, nu poate fi retinuta din moment ce  niciunul dintre titularii raspunderii parintesti nu isi mai are resedinta obisnuita in Romania iar minorii locuiesc in Republica Italia.
Mai mult decat atat, din inscrisurile depuse la dosar se retine ca, pe rolul Tribunalului Ordinar din P.- Italia,  sub nr. 1242/2011, a fost inregistrata o cauza ce are ca obiect modificarea conditiilor de divort a partilor din prezenta cauza.
In urma audierii din data de 01.12.2011, Tribunalului Ordinar din P.- Italia a dispus incredintarea provizorie a minorilor mamei paratei din prezenta cauza si, constatandu-se  incidente disp. art. 19 si 20 din Regulamentul 2201/2003,  s-a dispus suspendarea cauzei pana la data de 15.03.2012 .
  Fata de acestea, constatand ca ambii minori au domiciliul in Republica Italia unde frecventeaza cursurile Scoala Gimnaziala, instanta apreciaza ca partile si copiii au posibilitatea de a fi ascultate la instanta de la resedinta obisnuita, unde autoritatea tutelara poate fi consultata cu mai multa rapiditate, luand astfel in considerare si criteriul proximitatii.
Prin urmare, instanta de la resedinta obisnuita din Italia are o legatura speciala cu minorii si este mai bine plasata pentru a solutiona cauza, ceea ce serveste interesului superior al acestora.
Fata de acestea, constatand incidente in cauza  disp. art. 17 Regulamentul 2201/2003 conform carora   instanta judecatoreasca dintr-un stat membru sesizata cu o cauza pentru  care nu este competenta in temeiul regulamentului si pentru  care, in temeiul aceluiasi regulament, este competenta o instanta dintr-un alt stat membru, este obligata sa se declare din oficiu necompetenta, instanta va admite  exceptie necompetentei invocata din oficiu si, pe cale de consecinta,  va respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor romane .