Cerere de atragere a raspunderii personale,conform art.138 din e Legea 85/2006

Dosar nr.7244/3/2005
ROMANIA 
TRIBUNALUL BUCURESTI  -  SECTIA A VII A COMERCIALA 
SENTINTA COMERCIALA nr.2124
Sedinta publica de la 09.03.2010 
TRIBUNALUL COMPUS DIN:
PRESEDINTE -  Judecator sindic: CIUCULESCU CONSTANTIN  
GREFIER: MOROSAN MARIA

S-a luat in examinare cererea formulata de debitorul RGRES Bucuresti, cu sediul in Bucuresti, intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns creditorul AFP, prin consilier si paratul BCT, personal si asistat de avocat IM, cu imputernicire avocatiala la dosar, lipsa fiind lichidatorul si celelalte parti.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Judecatorul sindic pune in discutie exceptia prescriptiei dreptului de a solicita atragerea raspunderii personale a paratului BCT, exceptie invocata de catre acesta, cererea intemeiata pe dispozitiile art.138 din lege si inchiderea procedurii, conform disp.art.131 din lege.
Paratul BCT, prin avocat, solicita admiterea exceptiei invocate; conform disp.art.139 din lege actiunea de atragere a raspunderii se prescrie in termen de 3 ani de la data cand a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat starea de insolventa, dar nu mai devreme de 2 ani calculati de la data hotararii de deschidere a procedurii; deschiderea procedurii a fost dispusa prin incheierea de la 10.01.2006, pronuntata de judecatorul sindic, astfel ca, in speta, momentul de la care incep sa curga ambele termene, atat cel de 3 ani, cat si cel de 2 ani, este marcat de data de 10.01.2006; la aceasta data la dosar se gaseau toate inscrisurile doveditoare ale starii de insolventa, intrucat chiar debitorul, in baza hotararii adunarii generale a asociatilor a solicitat deschiderea procedurii; potrivit art. 139 din lege, cererea de atragere a raspunderii putea fi promovata oricand in intervalul de timp 10.01.2006-10.01.2009, intrucat ambele termene au inceput sa curga succesiv de la 10.01.2006; or, creditorul a depus cererea la data de 13.03.2009, dupa implinirea termenului de prescriptie; pe fond, cererea este neintemeiata, intrucat din rapoartele nr.1 si 2 ale lichidatorului rezulta ca principala cauza a insolventei debitorului este blocarea, in mai 2005, a conturilor de catre AFP , care a dispus incetarea esalonarii platilor la bugetul de stat, esalonare ce fusese stabilita de comun acord pe perioada 2003-2008; nici dupa schimbarea lichidatorului si numirea altuia nu rezulta din rapoartele acestuia culpa fostului administrator; cu privire la inchiderea procedurii, arata ca este de acord.
Creditorul AFP , prin consilier juridic, solicita respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune si, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulata si obligarea paratului la suportarea pasivului debitorului; lasa la aprecierea instantei cu privire la inchiderea procedurii.

JUDECATORUL-SINDIC

Prin cererea, legal timbrata, inregistrata la 30.09.2005 sub nr. 7244/3/2005(1068/2005) pe rolul acestei instante debitoarea  RGRES a solicitat, in baza art. 31 alin 1 si art 32 alin 2 din Legea 64/1995, republicata si modificata, deschiderea procedurii falimentului si numirea in calitate de lichidator judiciar a dl SL.
In motivare, in fapt, a aratat ca la data de 22.04.2005 a avut loc adunarea generala a asociatilor in care a fost analizata situatia financiar contabila a societatii. Constatand ca debitorul este in stare de insolventa s-a hotarat declansarea procedurii.
Prin incheierea de sedinta din 10.01.2006, Tribunalul Bucuresti-Sectia a VII- a Comerciala, prin judecatorul sindic, a admis cererea; in baza art 38 alin 1 din Legea 64/1995, republicata si modificata, a deschis procedura falimentului impotriva debitorului RGRES; in baza art 106 alin 2 a ridicat dreptul de administrare al debitorului  si a dispus dizolvarea societatii debitoare; a  numit lichidator judiciar pe dl. SL cu atributiile prevazute de art. 29 din lege si conducerea in tot a activitatii debitorului si  cu o remuneratie de  1.500 lei din averea debitoarei si si 8 % din  valoarea bunurilor lichidate.
             A pus in vedere lichidatorului judiciar sa  intocmeasca un raport de activitate amanuntit, in sensul art 29 alin 1 lit a) din lege si sa-l depuna la dosarul cauzei pana la urmatorul termen de judecata-07.02.2006..
La data de 20 iulie 2006 a intrat in vigoare Legea 85/2006 privind procedura insolventei, care a abrogat Legea  64/1995, republicata si modificata.
Prin incheierea de sedinta din Camera de Consiliu din 03.10.2006, Tribunalul Bucuresti-Sectia a VII- a Comerciala, prin judecatorul sindic, a inlocuit lichidatorul judiciar SL cu AAC.
La 12.06.2007, debitorul SC RGRES Bucuresti, prin lichidatorul judiciar AAC, a depus la dosar, prin serviciul registratura, cerere intemeiata pe dispozitiile art 22 alin 4, corob. cu art 24 alin 1 din Legea 85/2006, impotriva paratului SL, in calitate de fost lichidator judiciar, solicitand obligarea acestuia la acoperirea prejudiciului cauzat prin neindeplinirea atributiilor legale prevazute in sarcina sa, in cuantum de 71.104,57 lei,(f.274 vol.1)
Constatand intrunite elementele constitutive ale raspunderii civile delictuale, prin incheierea de sedinta din 27.11.2007, judecatorul sindic a admis cererea; in temeiul disp.art.24 alin 1 rap. la art. 22 alin.4 din Legea nr.85/2006 a obligat paratul SEBE LIVIU, in calitate de fost lichidator judiciar, la plata catre debitorul RGRES a sumei de 71.104,57 lei, reprezentand prejudiciul produs acestuia; Ulterior, prin incheierea de sedinta din camera de consiliu de la 17.12.2008, pronuntata in dosarul nr.5657/3/2008,  un alt judecator sindic a admis cererea de reexaminare formulata de catre paratul lichidator si a dispus anularea masurii luata prin incheierea de sedinta din 27.11.2007.
Prin incheierea de sedinta din 07.10.2008, judecatorul sindic a dispus conexarea cauzei ce formeaza obiectul dosarului nr.30131/3/2008, iar la 06.11.2008 lichidatorul a depus la dosar proces verbal de afisare si tabel suplimentar al obligatiilor debitorului, in care a inscris creanta creditorului din dosarul conexat, CNADNR; ulterior a depus si tabelul definitiv consolidat in care sunt inscrisi doi creditori.
  La termenul din 10.02.2009(f.133 vol.2), creditorul AFP  a solicitat  prorogarea punerii in discutie a inchiderii procedurii si a formulat oral cerere de autorizare in vederea introducerii actiunii prevazuta la art. 138 din lege; prin incheierea de sedinta de la acel termen, judecatorul sindic a pus in vederea creditorului sa formuleze in scris cererea de autorizare; aceasta, impreuna cu cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a paratului BCS, au fost depuse la dosar la data de 16.03.2009(f.134, 138 vol.2)
  Prin incheierea de sedinta din 24.03.2009, judecatorul sindic a autorizat creditorul AFP in vederea introducerii actiunii prevazuta la art. 138 din lege(f.140 vol.2) si a dispus citarea paratului cu copie cerere
In motivare, in fapt, creditorul a aratat ca paratul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane, a facut sa dispara unele documente contabile si nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea; debitorul a recuperat in cursul anului 2006 creante in valoare de 120.839 lei, insa nu si-a onorat obligatiile fata de creditori; din bilantul pe anul 2005 rezulta ca debitorul figura cu active circulante si cu active imobilizate, iar o parte din mijloacele fixe au fost vandute ori casate in anul 2005, an in care debitorul a introdus cererea de deschidere a procedurii; societatea a depus declaratii si deconturi de TVA si dupa deschiderea procedurii, continuandu-si activitatea., iar conform raportului nr.2 de activitate lichidatorul a concluzionat ca au fost incalcate dispozitiile art. 6 alin. 1 din legea contabilitatii.
Legal citat, paratul s-a prezentat in instanta si a depus intampinare, solicitand respingerea cererii ca neintemeiata; de asemenea, a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Analizand cererea de atragere a raspunderii cu prioritate prin prisma exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, exceptie invocata de parat, retine urmatoarele:
Potrivit art. 139 din Legea 85/2006, care nu reia nicio dispozitie din legea veche: "Actiunea prevazuta la art. 138 se prescrie in termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotararii de deschidere a procedurii".
Conform dispozitiilor alin.1 al art.137 din Legea 64/1995, republicata in 17.11.2004, cu modificarile si completarile ulterioare, lege sub imperiul careia a fost deschisa procedura impotriva debitorului: Judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoana juridica,  ajunsa in stare de insolventa, sa fie suportat de  catre membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori si de orice alta persoana -  care au contribuit la ajungerea persoanei juridice in aceasta  situatie " prin una dintre faptele enumerate la lit. a-g din acelasi alineat.
Potrivit art 138 alin 1 din Legea 85/2006 "La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre faptele prevazute la lit a)-g)"
Actiunea reglementata de dispozitiile  art. 138 din legea noua(art 137 din legea veche) este diferita de extinderea  executarii silite impotriva asociatilor cu raspundere nelimitata  sau impotriva asociatului unic,  reglementate de dispozitiile  Legii  nr.31/1990.  In aceste cazuri, raspunderea  pentru plata obligatiilor sociale izvoraste direct din calitatea de asociat al societatii in nume colectiv sau de asociat comanditat ori de asociat unic, procedandu-se direct la executarea silita impotriva acestor categorii de asociati,   fara a fi obligat sa constate culpa asociatilor si sa se pronunte obligarea  lor la plata datoriilor sociale. 
In situatiile reglementate de art. 138 din Legea 85/2006 nu se extinde  procedura reorganizarii si lichidarii judiciare fata de membrii organelor de conducere ci se initiaza o procedura diferita,  de stabilire a raspunderii patrimoniale personale a membrilor organelor de conducere si de obligare a acestor persoane la plata unei parti din pasivul societatii. Aceasta procedura este aplicabila numai in cazul  debitorului, astfel cum este definit in art 1 din lege, ajuns in stare de insolventa si  contra  persoanelor care au savarsit una dintre  faptele comisive sau omisive enumerate limitativ de art.138 lit.a) -g).
Determinarea  naturii juridice a raspunderii persoanelor vizate de art. 138 este consecinta  calificarii raporturilor juridice dintre  administratori, directori si  cenzori si orice alte persoane din conducere,  pe de o parte si debitorul, persoana juridica, pe  de alta parte, in situatia reglementata  de alin.1 al art.138,  indiferent  de sursa obligatiei, raspunderea fiind delictuala.
Textul art. 137 din Legea nr.64/1995 se  referea  la membrii organelor  de conducere: administratori,  directori,  cenzori si orice alta persoana, iar textul art 138 din legea 85/2006 se refera la membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului.
Textul nu distinge intre conducatorii in functie la data deschiderii procedurii si conducatorii anteriori, lasand  la  suverana ratiune a judecatorului-sindic sa stabileasca daca atat unii cat si ceilalti au contribuit la ajungerea  societatii in aceasta situatie, in calitatea de autori ai unora dintre  faptele enumerate.  Imprejurarea ca persoana  fata de care se cere stabilirea raspunderii nu avea calitatea de administrator la data nasterii creantei,  este irelevanta fata de dispozitiile art. 138, care nu conditioneaza raspunderea de  prezenta acestei calitati la data nasterii creantei, ci numai de savarsirea in timpul mandatului,  a unor fapte enumerate in textul alin.1  al art. 138.
Pentru aplicarea dispozitiilor art. 138, nu este necesar ca investirea in functia de conducere sa fi  fost efectuata  cu respectarea tuturor formelor prescrise de lege, daca  in fapt  s-au exercitat  atributiile acelei  functii.
Pentru angajarea raspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege in sarcina membrilor organelor de conducere trebuie indeplinite cumulativ conditiile generale (existenta unui prejudiciu; o fapta ilicita a unei persoane; existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita a persoanei si prejudiciu; fapta ilicita sa fi fost comisa cu una din formele de vinovatie). Pe langa conditiile generale, art.138 prevede si conditii speciale pentru angajarea acestei forme de raspundere: persoanele care au savarsit faptele ilicite trebuie sa faca parte din organele de conducere ale unui debitor, persoana juridica - administratori, directori, cenzori si orice alte persoane.
In ceea ce priveste societatea debitoare, fata de aceasta, prejudiciul consta in ajungerea sa in stare de insolventa si declansarea procedurii prevazuta de lege.
In cazul creditorilor, prejudiciul consta in diminuarea valorii reale a creantelor pe care acesta le au fata de debitoare.
Faptele ilicite savarsite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevazute la lit. a-g ale art.138 din lege.
Din formularea textului  alin.1 rezulta ca sunt raspunzatori pecuniar, in temeiul dispozitiilor  art.  138, membrii  organelor de conducere “care au cauzat " starea de insolventa prin una dintre  faptele enumerate in continuare. 
Expresia sugereaza  existenta raportului  de cauzalitate  intre fapta  personala si prejudiciul  suferit de averea debitorului  si, consecutiv, de  creditori.
Premisele  actiunii reglementate  de art. 138 se  afla in raportul administratorului sau lichidatorului  asupra cauzelor  si imprejurarilor  care  au dus la  incetarea  de   plati, raport  care contine si informatii privind  eventuala raspundere a oricarui administrator, director,  cenzor, asociat,  salariat sau a altei persoane.
Conform dispozitiilor art. 126 (in redactarea anterioara modificarii Legii 64/1995 prin OG 38/2002 si ulterior prin Legea 149/2004), pe baza acestui raport sau pe baza altor informatii si documente  din  dosarul cauzei,  tribunalul, prin judecatorul-sindic, se putea sesiza din oficiu sau putea fi sesizat de  oricare dintre  creditori sau de  camera de comert  si industrie  teritoriala  pentru a dispune in sensul aplicarii  prevederilor  alin.1  al art. 124, cu citarea persoanelor  responsabile. Dupa modificarea art. 124 (care a devenit art. 137) prin Legea 149/2004 si prin Legea 249/2005 judecatorul sindic putea dispune, din oficiu,(sau la sesizarea  facuta de catre administrator/lichidator, de catre creditori, membrii sau, dupa caz, asociati/actionari) doar luarea unor masuri asiguratorii in vederea luarii masurilor prevazute de art 137 .
In redactarea actuala, cererile intemeiate pe dispozitiile art 138 din lege sunt introduse de catre administrator/lichidator si, in subsidiar de catre comitetul creditorilor.    
Fiind vorba de o raspundere civila delictuala, dreptul la actiune ia nastere din momentul in care persoana interesata ia cunostinta de fapta cauzatoare de prejudicii si de  persoana care a cauzat prejudiciul, in cadrul procedurii acest moment fiind, de regula, cel al depunerii de catre administrator/lichidator a raportului prevazut la art.26, respectiv 29 lit a) rap. la art. 56 alin.1 din  Legea 64/1995, republicata in 17.11.2004, cu modificarile ulterioare aduse prin Legea 249/2005, respectiv de art.20 lit. b) rap.la 59 alin.1 din Legea 85/2006, termen indicat de judecatorul sindic, dar care nu putea depasi 60 de zile de la desemnare.
Chiar daca nu se prevedea expres in legea veche, termenul de prescriptie extinctiva a dreptului la actiune in raspundere patrimoniala a organelor de conducere ale debitorului este cel general, de 3 ani, care incepe sa curga din momentul in care persoana interesata (creditorul inscris la masa credala, respectiv administratorul/lichidatorul judiciar si comitetul creditorilor) ia cunostinta de fapta cauzatoare de prejudicii si de persoana care a cauzat prejudiciul, prin depunerea de catre administrator/lichidator a raportului asupra cauzelor sau imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, ori din alte informatii si documente aflate sau nu la dosarul cauzei.
Acest termen poate incepe sa curga si inainte de deschiderea procedurii, iar in  reglementarea actuala se prevede expres acest lucru, in teza a II-a a art.139 din Legea 85/2006; astfel, termenul de prescriptie de 3 ani nu se poate implini mai devreme de 2 ani de la data hotararii de deschidere a procedurii, in speta de la data de 10.01.2006.
Cererea fiind introdusa de creditorul AFP termenul de prescriptie de 3 ani incepe sa curga de la data la care lichidatorul a depus sau trebuia sa depuna raportul prevazut de art.29 lit a) rap. la art. 56 alin.1, in vigoare la data deschiderii procedurii, raport asupra cauzelor sau imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, acela fiind momentul la care trebuia sa cunoasca fapta cauzatoare de prejudicii si persoana care a cauzat insolventa debitorului.
Astfel, la data de 07.02.2006, lichidatorul judiciar trebuia sa depuna la dosar raport asupra cauzelor sau imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila; la acel termen lichidatorul a depus raportul de activitate nr.1(f.96) Semnificatia datei de 07.02.2006 rezida in faptul ca e data de la care incepe sa curga termenul general de prescriptie de 3 ani, termen care s-a implinit la data de 07.02.2009(art.101 alin.3 C.pr.civ.)
Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958, republicat, (1)  Dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege.(2) Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii.
Creditorul AFP sector 4 nu a facut dovada, in conditiile art 13 si 16 din Decretul 167/19958, republicat, a suspendarii ori intreruperii prescriptiei dreptului de a solicita atragerea raspunderii personale a paratilor, cererea fiind introdusa la 16.03.2009, dupa implinirea  termenului general de prescriptie de 3 ani; chiar luand in considerare cererea creditorului AFP sector 4, formulata oral la termenul din 10.02.2009, de autorizare in vederea introducerii actiunii de atragere a raspunderii, constatam ca si aceasta a fost introdusa dupa implinirea  termenului general de prescriptie de 3 ani.
Pentru aceste considerente va admite exceptia prescriptiei dreptului de a solicita atragerea raspunderii personale a paratului BCS, exceptie invocata de catre acesta; pe cale de consecinta, va respinge, ca prescrisa, cererea creditorului AFP impotriva paratului BCS, fiind astfel de prisos analiza temeiniciei cererii.
Raportul final si bilantul general trebuie intocmite de lichidatorul judiciar, comunicate si afisate, conform art 129 alin 1 din lege, doar in situatia in care bunurile din averea debitorului au fost lichidate, in acest caz procedura fiind inchisa potrivit art 132 alin 2 din lege.
In cauza, lichidatorul judiciar a aratat ca nu a identificat faptic in patrimonial debitorului bunuri mobile sau imobile care sa fie valorificabile, astfel ca nu a trebuit sa intocmeasca raport final.
Potrivit art.131 din lege, in orice stadiu al procedurii, judecatorul sindic va da o sentinta de inchidere a procedurii, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperii cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.
Prin urmare, judecatorul-sindic constata ca debitorul nu detine bunuri prin a caror valorificare sa poata fi acoperite creantele sau cheltuielile administrative, astfel incat o continuare a procedurii nu s-ar justifica, atat timp cat finalitatea urmarita de lege nu ar putea fi atinsa.
Pentru aceste motive, in baza art.131 din Legea nr.85/2006, procedura va fi inchisa si  se va dispune  radierea debitorului din registrul comertului, sentinta urmand sa fie notificata, in conditiile art. 135 din lege.
Fata de lipsa disponibilitatilor din averea debitorului, va dispune plata catre lichidatorul judiciar, din fondul prevazut la art 4 alin 4 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, a sumei de 2.000 lei, din care 1.500 lei reprezinta  remuneratie, iar 500 lei cheltuieli de procedura, apreciate ca atare din suma totala solicitata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite exceptia prescriptiei dreptului de a solicita atragerea raspunderii personale a paratului BCS, exceptie invocata de catre acesta.
Respinge, ca prescrisa, cererea creditorului AFP cu sediul in Bucuresti, , impotriva paratului BCS, cu domiciliul in Bucuresti.
In baza art.131 din Legea nr.85/2006 inchide procedura insolventei impotriva debitorului RGRES, cu sediul in Bucuresti,in contradictoriu cu creditorii AFP, cu sediul in Bucuresti, CNADRN, cu sediul in Bucuresti.
Radiaza societatea debitoare din Registrul Comertului Bucuresti.
In baza art.135 din lege sentinta de inchidere a procedurii va fi notificata  DIRECTIEI GENERALE A FINANTELOR PUBLICE Bucuresti si OFICIULUI REGISTRULUI COMERTULUI Bucuresti de pe langa Tribunalul Bucuresti, pentru efectuarea mentiunii.
Dispune plata catre administratorul judiciar AAC a sumei de 2.000 lei, reprezentand  remuneratie/cheltuieli de procedura, din fondul prevazut la art 4 alin 4 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
Definitiva si executorie. Cu recurs in 10 zile de la  comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 09.03.2010

PRESEDINTE,                                                                                                 GREFIER,
Judecator-sindic Constantin CIUCULESCU                                             Maria MOROSAN

CC/CC
3ex/28.03.2010