Legea nr. 18/1991. Cerere de repunere in termenul de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate

ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A III-A CIVILA

DOSAR NR.6892/302/2009

DECIZIA CIVILA NR. 1506 R
Sedinta publica din 01.10.2009
Tribunalul compus din:
Presedinte: IONICA NINU
Judecator: CRISTINA VILCELEANU
Judecator: STANCU MIRELA
 Grefier: Mihai Vijulie Pe rol solutionarea recursului civil formulat de catre recurentul-reclamant DGA impotriva sentintei civile nr. 5653/07.07.2009 pronuntata de catre Judecatoria Sector 5 Bucuresti in dosarul nr. 6892/302/2009, in contradictoriu cu intimatele-parate COMISIA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR A M.B.  si SUBCOMISIA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR S. 5 B. ,  avand ca obiect fond funciar - obligatie de a face.
La apelul nominal facut in sedinta publica, a raspuns intimata Subcomisia de aplicare a legilor fondului funciar sector 5 Bucuresti prin consilier juridic, lipsind celelalte parti.
Procedura de citare legal indeplinita.
Tribunalul lasa cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei in sedinta publica, a raspuns recurentul personal si asistat, lipsind celelalte parti.
Tribunalul acorda cuvantul asupra probelor.
Recurentul, prin avocat, solicita proba cu inscrisuri, pentru a dovedi data la care a cerut repunerea in termen, si cererile adresate comisiilor cu confirmarile de primire. Depune la dosar un set de inscrisuri.
Tribunalul, deliberand, incuviinteaza pentru recurent proba cu inscrisuri si constata administrata aceasta proba.
Recurentul, prin avocat, arata ca nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Tribunalul, constatand cauza in stare de judecata, acorda cuvantul asupra recursului.
Recurentul, prin avocat, solicita admiterea recursului, modificarea sentintei primei instante, si pe fond, admiterea cererii sale de repunere in termen. Instanta de fond a retinut ca termenul de decadere prevazut de Legea 18/1991 este prevazut de o lege speciala, si nu este aplicabil art. 103 C.pr.civ. Considera ca hotararea instantei de fond a fost data cu gresita aplicare a legii. S-au incalcat si prevederile art. 271 C.pr.civ. Cum legea fondului funciar nu prevede o procedura speciala cu privire la repunerea in termen, considera ca se aplica art. 103 C.pr.civ. Considera ca boala de care sufera partea este o impiedicare mai presus de vointa acesteia, care exclude culpa acesteia. Considera ca recursul sau este intemeiat. Depune concluzii scrise.
Tribunalul retine cauza in pronuntare.

T R I B U N A L U L
Asupra recursului civil de fata, deliberand constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata la data de 15.06.2009, sub nr.  6892/302/2009 pe rolul Judecatoriei  Sectorului 5 Bucuresti, reclamantul DGA, a solicitat ca in contradictoriu cu paratii SUBCOMISIA DE APLICARE A LEGII FONDULUI  FUNICAR S. 5 B. P. si COMISIA DE APLICARE A LEGII FINDULUI FUNICAR A M.B. sa se pronunte o hotarare judecatoreasca prin care se dispuna repunerea reclamantului in termenul prevazut de legea nr. 18/1991, astfel cum a fost prelungit prin legea nr. 247/2005, de formulare a cererii in vederea reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 254 mp situat in Bucuresti, str. T. , nr. 18,  sector 5 (fost R. C. nr. 12).
In motivarea cererii reclamantul arata ca potrivit certificatului de mostenitor nr. 42/27.05.2009 eliberat de BNP S.L., certificat prin care s-a dezbatut succesiunea defunctei P.C., data de 27.05.2009. La acea data  la care  reclamantul sustine ca luat cunostinta de  drepturile si bunurile ce au apartinut defunctei. Se arata ca, potrivit actelor medicale de la dosar, defuncta a suferit de boala Alzheimer, aceasta fiind in imposibilitate, in timpul vietii, sa formuleze cerere in termenul prevazut de Legea nr. 18/1991.
Se mai arata in motivare ca imobilul in litigiu situat in Bucuresti, str. T., nr. 18, sector 5 (fost R.C. nr. 12), compus din teren in suprafata de 254 mp si constructie a apartinut autoarelor reclamantului D.M. si D.E.
Prin contractul de donatie autentificat sub nr. 95/07.01.1988 acestea au donat locuinta fiicei reclamantului, D.M.C. terenul aferent constructiei fiind trecut in proprietatea statului conform art. 30 alin. 2 din legea nr. 58/1974.
Ulterior, prin contractul de donatie autentificat sub nr. 3411/26.01.1993 D.M.C. a donat locuinta catre mama reclamantului P.C.. Aceasta a decedat la data de  27.04.2009. Se mai arata ca defuncta P.C.  a fost diagnosticata inca de la data de 07.02.2002 cu boala Alzheimer, boala care i-a afectat memoria.
Reclamantul arata ca dispozitiile art. 19 din decretul 167/1958 recunosc institutia depunerii in termen in situatii temeinic justificate, iar conform art.  103 alin. 1 C.pr.civ., neindeplinirea unui act de procedura in termenul legal atrage decaderea, afara de cazul in care partea  dovedeste ca a fost impiedicata de o imprejurare mai presus de vointa ei sa realizeze acest act.
In drept reclamantul a invocat art. 103, 109 C.pr.civ., art. 36 alin. 3 si 6 din legea nr. 18/1991, art. 19 din decretul 167/1958.
In dovedire reclamantul a  solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
In cadrul acestei probe reclamantul a depus la dosar urmatoarele: copie act de vanzare-cumparare, nr. autentic 9133/15.03.1940 la Tribunalul Ilfov - Sectia Notariat, copie certificat de mostenitor 1453/1985, privind pe defunctul B.N., copie contract de partaj voluntar, copie contract de donatie autentificat sub nr. 95/07.01.1998, copie contract de donatie nr.  autentic 3411/26.01.1993, copie certificat de mostenitor nr. 42/27.05.2009 eliberat de BNP S.L., copii acte de stare civila (fila 7-36).
La data de 29.06.2009, parata Subcomisia de aplicare a Legii fondului funciar S. 5 B. P., a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii deoarece termenul prevazut de dispozitiile  Legii nr. 247/2005, care reglementeaza posibilitatea persoanelor indreptatite sa formuleze cererii  de reconstituire a dreptului de proprietate a fost stabilit la data de 30.11.2005, acesta fiind un termen de decadere, iar in cauza nu poate opera repunerea in termen potrivit  art. 103 alin. 1 C.pr.civ.
La sedinta publica din data de 01.07.2009, instanta a pus in discutie partilor exceptia inadmisibilitatii invocata de parata Subcomisia de aplicare a Legii fondului funciar S. 5 B. P., calificand aceasta exceptie ca o aparare  de fond.
Instanta a incuviintat reclamantei si paratei Subcomisia de aplicare a Legii fondului funciar S. 5 B. P. proba cu acte, ca fiind o proba  utila, pertinenta si concludenta cauzei conform art. 167 alin. 1 C.pr.civ.
La termenul de judecata din data de 01.07.2009, reclamantul, la acordarea cuvantului  pe fond a aratat ca s-a strecurat o eroare materiala in actiune ca este vorba de un teren in suprafata de 264, iar nu de 254 mp.
Prin sentinta civila nr. 5653/08.07.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, in dosarul nr. 6892/302/2009,  s-a respins actiunea  formulata de reclamantul DGA, in contradictoriu cu paratele  SUBCOMISIA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR S. 5 B. P. si  COMISIA DE APLICARE A LEGII FINDULUI FUNICAR A M.B.ca neintemeiata. 
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a  retinut urmatoarele  aspecte:
La data de 27.04.2009 a decedat autoarea reclamantului defuncta P.C., iar la data de 27.05.2009 a fost eliberat certificatul de mostenitor nr. 42/27.05.2009 de catre BNP S.L. de pe urma defunctei P.C..
Potrivit sustinerilor reclamantului data de 27.05.2009, este data la care ar fu luat cunostinta de drepturile si bunurile ce au apartinut defunctei.
In raport de actele medicale de la dosar instanta a retinut ca defuncta a suferit de boala Alzheimer, boala ce a fost diagnosticata la data de 07.02.2002, astfel ca aceasta ar fi fost in imposibilitate, in timpul vietii, sa formuleze cerere in termenul prevazut de  Legea nr. 18/1991.
Potrivit actelor de proprietate depuse la dosar, imobilul in litigiu situat in  Bucuresti, str. T., nr. 18,  sector 5(fost R.C., nr. 12), compus din teren in suprafata de 254 mp si constructie a apartinut autoarelor reclamantului D.M. si D. E.
Prin contractul de donatie autentificat sub nr. 95/07.01.1998 acestea au donat locuinta fiicei reclamantului, terenul aferent constructiei fiind trecut in proprietatea statului conform art. 30 alin. 2 din legea nr. 58/1974, ulterior, prin contractul de donatie, autentic,  nr. 3411/26.01.1993, D.M.C. a donat locuinta catre  mama reclamantului P.C., care a decedat la data de  27.04.2009.
In drept conform titlului VI - Modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere,  solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 - din legea nr. 247/205. in art. III se prevede ca: Persoanele fizice si persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferente de suprafata ce pot fi restituite conform prezentei legi, pana la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.
In cauza nu s-a facut dovada ca acest termen a fost respectat sau ca in raport de defuncta, a carei boala fusese depistata in 2002 ar fi fost instituita curatela conform art. 152 C.pr.civ. ori ca s-ar fi solicitat punerea  sub interdictie fata de prevederile art. 142 si urm. C.fam.
De asemenea, instanta a considerat ca textul de lege invocat de reclamant - art. 103 C.pr.civ. nu este aplicabil in speta, chiar in conditiile existentei unei impiedicari generale de imprejurari mai presus de vointa  solicitantului, de vreme ce in discutie se pune problema valorificarii unui termen de decadere - termenul prevazut de legea speciala a fondului funciar.
Instanta a apreciat ca termenul prevazut pentru formularea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate are natura juridica a unui termen de decadere, iar aceasta interpretare rezulta din dispozitiile art. 9 din legea nr. 18/1991, dar si din finalitatea legii speciale, care nu  are nimic comun cu valorificarea unui drept material la actiune.
Prin urmare, fata de considerentele retinute anterior, instanta a respins actiunea formulata de reclamant ca neintemeiata.
In baza art. 274 C.pr.civ. s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva sentintei mai sus mentionate, in termen legal a declarat recurs reclamantul DGA.
Recursul a fost inregistrat pe rolul T.B. - S. 3 C. , la data de 04.08.2009.
In motivarea recursului sau, recurentul reclamant arata ca prin cererea sa, a solicitat  instantei repunerea in termenul de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 264 mp, situat in Bucuresti, str. T., nr. 18,  sector 5, potrivit Legii nr. 18/1991, astfel cum a  fost completata  si modificata prin Legea  nr. 247/2005, teren care a apartinut autoarei sale.
Recurentul reclamant a criticat hotararea primei instante sustinand ca aceasta este lipsita de temei legal si bazata pe interpretarea gresita a legii pentru urmatoarele motive:

1. Recurentul reclamant a sustinut ca in mod gresit prima instanta a considerat ca termenele prevazute de Legea nr. 18/1991 sunt termene de decadere si nu exista un mijloc procedural pentru repunerea intr-un termen de decadere.
Recurentul reclamant arata ca este adevarat ca prin art. 9 din Legea nr. 18/1991  astfel cum a fost completata si modificata prin Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 si Legea nr. 247/2005,  s-a  prevazut un termen pentru formularea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, care este un termen de decadere. Insa dispozitiile art. 103 C.pr.civ., reglementeaza tocmai institutia repunerii in termenul de decadere, asa cum rezulta in mod expres din acest text de lege: "Neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termenul legal atrage decaderea afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei. In acest din urma caz,  actul de procedura se va indeplini intr-un termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii."
Din dispozitiile art. 103 C.pr.civ., rezulta, fara echivoc, faptul ca in situatia in care se face dovada ca partea a fost impiedicata fortuit sa realizeze un act  de procedura intr-un anumit termen, prevazut de lege ca termen de decadere, partea poate cere instantei sa fie repusa in termenul (de decadere) prevazut de lege pentru indeplinirea actului.

2. In al doilea rand, recurentul reclamant arata ca, in ceea ce priveste sustinerea instantei de fond in sensul ca doar in situatia in care autoarea sa ar fi pusa sub interdictie sau ar fi pusa sub curatela, se poate cere repunerea in termenul prevazut de Legea nr. 18/1991, modificata prin legea  nr. 247/2005, aceasta este lipsita de temei legal, deoarece:
- nu exista nici o dispozitie legala care sa defineasca "imprejurarea mai presus de vointa partii" (la care face trimitere art. 103 C.pr.civ.) prin instituirea curatelei sau interdictiei;
- imprejurarea  mai presus de vointa partii ramane la aprecierea instantei.
Mai  mult, arata recurentul reclamant,  in situatia in care autoarea sa ar fi avut curator, ca urmare a instituirii interdictiei, aceasta ar fi avut obligatia sa formuleze in numele interzisului toate cererile necesare pentru aplicarea drepturilor sale, in termenul legal, iar prezenta cerere,  fireste nu ar mai fi avut obiect.
In completarea probatoriului, solicita proba cu acte.
In drept: art. 304 ind. 1, art. 304 pct. 9 si art. 312 C.pr.civ.
Prin intampinarea formulata la data de 18.08.2009 intimata parata Subcomisia de Aplicare a Legilor fondului funciar s. 5 a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat cu motivarea ca prima instanta in mod corect a retinut ca termenul prevazut de art. 9 din Legea nr. 18/1991 este un termen de decadere  care nu intra sub incidenta art. 19 din Decretul nr. 167/1958. De asemenea,  a mai aratat intimata parata, nici art. 103 C.proc.civ. nu este aplicabil in speta, chiar in conditiile existentei unei impiedicari generate de imprejurari mai presus de vointa solicitantului, de vreme ce se pune problema valorificarii unui termen de decadere.
La randul sau intimata parata Comisia M.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a formulat intampinare la 19.08.2009, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat sustinand inaplicabilitatea in cauza a art. 19 din Decretul nr. 167/1958 si art. 103 C.proc.civ., deoarece termenul reglementat de art. 9 din Legea nr. 18/1991 este un termen de decadere.
In cadrul probei cu inscrisuri incuviintata de instanta la termenul din 1.10.2009, recurentul reclamant a depus la dosarul cauzei recipisa de depunere la posta a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate catre Subcomisia de aplicare a legilor fondului funciar s. 5, precum si cererea de reconstituire si consideratii cu privire la boala Alzheimer, certificat de mostenitor, plan topografic, certificat de nastere al defunctei P.C..
Analizand actele si lucrarile cauzei civile de fata, instanta apreciaza ca recursul cu care a fost sesizata este neintemeiate pentru urmatoarele considerente:
Problema de drept dedusa judecatii de recurentul reclamant in cauza de fata este posibilitatea repunerii in termenul de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate conform dispozitiilor Legii nr. 18/1991, termen prevazut de art. 9 din acest act normativ.
Astfel, recurentul reclamant a formulat cererea pe rolul J.S. 5 B. cu acest obiect cu referire la cererea de reconstituire pe care a depus-o la Subcomisia de aplicare a legilor fondului funciar S. 5 si la Comisia M.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor la data de 15.06.2009.
Din aceasta cerere dar si din cuprinsul cererii de repunere in termen cu care a fost sesizata Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti rezulta ca cererea de reconstituire a fost intemeiata pe dispozitiile art. 36 alin. 3 si alin. 6 din Legea nr. 18/1991. De asemenea, repunerea in termen s-a formulat cu privire la termenul de formulare a cererii reconstituire in temeiul art. 36 alin. 3 si alin. 6 din Legea nr. 18/1991.
Temeiul de drept a cererii de repunere in termen invocat in fata primei instante a fost deopotriva art. 19 din Decretul nr. 167/1958 si art. 103 C.proc.civ.
Prin recursul de fata recurentul reclamant critica sentinta primei instante doar cu privire la respingerea cererii pe temeiul art. 103 C.proc.civ.
Pe cale de consecinta, in baza principiului disponibilitatii, instanta de control judiciar va analiza criticile formulate in aceste limite al controlului judiciar deduse judecatii in recurs de recurent.
Problema de drept dedusa judecatii presupune stabilirea prealabila a naturii juridice a termenului de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Cu privire la acest aspect prima instanta a retinut ca termenul prevazut de Legea nr. 18/1991 pentru cererile de reconstituire a dreptului de proprietate este un termen de decadere de drept material. Aceasta natura juridica a termenului nu a fost contestata de recurent. Pornind de la aceasta premisa corecta in aprecierea instantei de recurs, urmeaza a se analiza in ce masura este aplicabil art. 103 C.proc.civ. termenului mentionat. Aceasta presupune a se raspunde la intrebarea daca dispozitiile art. 103 C.proc.civ. care reglementeaza repunerea in termenele procedurale de decadere sunt aplicabile si termenelor de decadere de drept material.
Institutia termenelor de decadere de drept material nu cunoaste o reglementare expresa, insa existenta acestora este necontestata si identificarea acestora se face dupa efectul produs si anume pierderea a insusi dreptului nevalorificat inauntrul termenului. Lipsa reglementarii generale a termenelor de drept material face ca acestea sa nu cunoasca o reglementare a  cauzelor de suspendarea sau intrerupere, si a repunerii in termen.
Cu toate acestea, instanta apreciaza ca lipsa acestei reglementari nu se opune la recunoasterea aplicarii art. 103 C.proc.civ. si in materia termenelor de decadere de drept material. Aceasta deoarece acestea sunt singurele dispozitii care reglementeaza de lege lata institutia repunerii in termenul de decadere. Chiar daca art. 103 C.proc.civ. se refera la termenele procedurale de decadere, instanta apreciaza ca acest text trebuie aplicat prin analogie si termenelor de decadere de drept material. Ratiunea aplicarii prin analogie o constituie identitatea de efecte in cazul celor doua categorii de termene. Ambele categorii de termene la momentul implinirii atrag pierderea dreptului neexercitat in termen, fara a avea importanta natura dreptului care se stinge, drept subiectiv civil sau drept procedural.
Astfel, natura juridica identica, de termene de decadere ceea ce atrage efecte identice trebuie sa conduca prin analogie la aplicarea si in cazul termenelor de decadere de drept material a dispozitiilor art. 103 C.proc.civ.
Retinand ca este aplicabil in speta art. 103 C.proc.civ., instanta urmeaza a analiza in ce masura sunt intrunite cerintele acestui text de lege in speta.
Art. 103 C.proc.civ. permite repunerea in termenul de decadere numai in cazul in care partea decazuta din drept a fost impiedicata sa actioneze dintr-un motiv mai presus de vointa sa.
In cauza, aceasta conditie va fi analizata in persoana recurentului reclamant el fiind cel care solicita repunerea in termen.
Instanta retine ca imprejurarile mai presus de vointa sa pe care recurentul reclamant le invoca pentru justificarea cererii de repunere in termen sunt reprezentate de faptul ca succesiunea defunctei P.C., care era persoana indreptatita a formula cererea de reconstituire in termenul prevazut de legea nr. 18/1991, a fost dezbatuta la 27.05.2009 astfel ca abia la acea data recurentul a aflat de calitatea defunctei de persoana indreptatita unit cu faptul ca inca din 2002 defuncta a fost diagnosticata cu sindromul Alzheimer.
Instanta apreciaza ca desi din actele medicale depuse la dosarul cauzei reiese ca defuncta era diagnosticata cu sindromul Alzheimer nu rezulta ca aceasta nu avea discernamant in perioadele in care era in curs termenul de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, termen prelungit prin dispozitiile legii nr. 247/2005. Inscrisul depus la dosarul cauzei in recurs de recurentul reclamant cu privire la descrierea generala a acestei boli nu poate fi retinut ca o dovada a lipsei discernamantului defunctei in perioada mentionata deoarece acest inscris, caruia nu i se poate stabili emitentul, descrie in mod general simptomele acestei boli, nu este un act medical care sa se refere la starea psihica a defunctei.
Dar chiar daca s-ar trece peste acest aspect si s-ar retine inscrisurile mentionate ca probe ale lipsei discernamantului defunctei in toata perioada 2002-27.04.2009, cand a decedat cererea de repunere in termen tot nu poate fi primita deoarece ea nu este formulata in termenul de 15 zile reglementat de art. 103 C.proc.civ. Astfel, pentru recurentul reclamant posibilitatea de a actiona in sensul formularii cererii de repunere in termen a existat de la data deschiderii succesiunii autoarei sale, deoarece la acel moment drepturile din patrimoniul acesteia s-au transmis catre el. Din acel moment, 27.04.2009, recurentul reclamant putea actiona, incetand impedimentele anterioare, respectiv lipsa de discernamant a autoarei sale si cunoasterea calitatii sale de mostenitor.
In aceste conditii, de la 27.04.2009 recurentul reclamant putea actiona in termenul de 15 zile conform art. 103 C.proc.civ., care prevede ca cererea de repunere in termen trebuie formulata in 15 zile de la data la care a incetat imprejurarea mai presus de vointa partii care a impiedicat-o sa actioneze.
Instanta nu va retine sustinerea recurentului reclamant ca abia de la data eliberarii certificatului de mostenitor, 27.05.2009, recurentul reclamant a putut actiona, deoarece acest act nu are efect constitutiv cu privire la calitatea de mostenitor, ci aceasta se dobandeste de drept de la data deschiderii succesiunii, acceptarea in termenul de 6 luni avand numai efectul de consolidare a acestei calitati.
Cum in cauza, cererea de repunere in termen a fost formulata la 11.06.2009, este evident ca a fost formulata cu depasirea termenului legal prevazut de lege.

In fine, in cauza de fata, instanta mai constata si ca cererea de repunere in termen este neintemeiata si din alt punct de vedere.
Astfel, asa cum s-a retinut mai sus, temeiul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate invocat de recurentul reclamant este reprezentat de art. 36 alin. 3 si alin. 6 din legea nr. 18/1991 republicata astfel cum a fost ulterior modificata.
Insa in acest caz, legea nr. 18/1991 nu reglementeaza un caz de reconstituire a dreptului de proprietate ci de constituire a dreptului de proprietate, iar pentru formularea unei asemenea cereri dispozitiile mentionate nu prevad un termen de decadere.
Pentru considerentele de mai sus, instanta apreciaza ca recursul cu care a fost sesizata este neintemeiat urmand a-l respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul formulat de catre recurentul-reclamant D.G.A.,  impotriva sentintei civile nr. 5653/07.07.2009 pronuntata de catre Judecatoria Sector 5 Bucuresti in dosarul nr. 6892/302/2009, in contradictoriu cu intimatele-parate COMISIA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR A M.B.,   si SUBCOMISIA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR S 5 B.  , ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 01.10.2009.

Presedinte,                        Judecator,                             Judecator,        
IONICA NINU        CRISTINA VILCELEANU             STANCU MIRELA
Grefier,
Mihai Vijulie
Red. M.S.
Dact. M.S./A.M.
5 ex. 27.10.2009
Jud. fond - C. V.