ACTIUNE AVAND CA OBIECT "DIVORT" - ADMISA IN PARTE

Prin actiunea civila inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 2228/259/2011 reclamanta M. M. E. a chemat in judecata pe paratul M. I., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna desfacerea casatoriei incheiate de parti la data de 06.03.1997 inregistrata la nr. 3 la Primaria comunei Gura Vadului, jud.Prahova, din vina comuna, sa fie stabilita locuinta minorului M. M. S. nascut la 01.01.1998 la parat, iar la ea sa fie stabilita locuinta minorului M.M.A., nascut la 15.03.2008, urmand ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de catre ei asupra ambilor minori, iar dupa desfacerea casatoriei sa-si reia numele avut anterior, acela de BALAN.
In motivarea actiunii, reclamanta a invederat ca s-a casatorit cu paratul la data de 06.03.1997 si a convietuit cu acesta pana in luna decembrie 2010 la locuinta sa in comuna Gura Vadului, jud.Prahova, apoi din cauza faptului ca intre ei nu mai exista acea potrivire de caracter, s-au despartit in fapt, dupa care a inceput sa traiasca in relatii de concubinaj cu M. D. din comuna Sahateni, jud.Buzau, cu care este si in prezent si au impreuna un copil, nascut la data de 15.10.2011.
Mentioneaza reclamanta ca intrucat reluarea casatoriei nu mai este posibila, a formulat prezenta actiune astfel cum a fost formulata, iar cu privire la cei doi minori a convenit cu paratul ca minorului  M. M. S. nascut la 01.01.1998 sa i se stabileasca locuinta la parat, iar a minorului M.M. A., nascut la 15.03.2008, la ea reclamanta, urmand ca impreuna sa exercite autoritatea parinteasca asupra ambilor minori.
La dosarul cauzei, reclamanta a depus certificatul de casatorie incheiat de parti ,copie certficat de nastere M M. S. si copie CI a acestuia, certificat nasltere M. M. A., adeverinta de venit pe anul 2011 privind pe M. D., dovada achitarii taxei judiciare de timbru si a t.j.
In dovedirea cererii reclamanta a solicitat, iar instanta a incuviintat proba cu martori .
Analizand actiunea formulata de reclamanta , in raport de dispozitiile legale incidente in cauza, instanta  a constatat  urmatoarele:
Cu privire la competenta materiala si teritoriala de solutionare a plangerii, care este una absoluta, potrivit art 607 Cod proc civ, Judecatoria Mizil  este competenta, intrucat ultimul domiciliu comun a fost in comuna Gura Vadului, jud.Prahova unde paratul locuieste in continuare, iar litigiul este de competenta judecatoriei.
          Instanta a avut in vedere  pentru  solutionarea cauzei de fata dispozitiile art. 6 alin.4 Codul Civil  potrivit carora dispozitiile legii noi sunt de asemenea aplicabile si situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acesteia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinatate, daca acestea subzista si dupa intrarea in vigoare a legii noi.
 Astfel, instanta a retinut, ca  la solutionarea cauzei se vor avea in vedere dispozitiile Noului Cod Civil, care  in ceea ce priveste divortul, exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea locuintei minorului si obligatia de intretinere este de aplicare imediata.
Referitor la culpa comuna instanta a  constatat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.617 alin.2 Cod proc civila avand in vedere si declaratiile martorului audiat, M. D. , care a declarat ca partile nu se mai intelegeau existand frecvente certuri in urma carora paratul devenea agresiv verbal dar si fizic iar de aproximativ un an de zile reclamnta a parasit domiciliul conjugal intrand intr-o relatie de concubinaj cu un alt barbat impreuna cu care are un copil, instanta apreciaza ca intre parti nu se mai poate vorbi despre existenta unor relatii de afectiune, respect si sprijin reciproc pe care soti si-l datoreaza considerand ca relatiile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate nefiind posibila continuarea casatoriei considerenta pentru care va admite actiunea si va dispune desfacerea casatorie incheiate de parti din culpa comuna.
Avand in vedere dispozitiile art.617 alin.4 Cod pr civ, instanta urmeaza sa respinga cererea reclamntei privind nemotivarea sentintei de desfacere a casatoriei in raport de imprejurarea ca numai reclamanta a solicitat , paratul neprezentandu-se iar dispozitiile legale anterior mentionate conditioneaza nemotivarea hotararii de existenta solicitarii din partea ambilor soti.
Cu privire la capatul de cerere referitor la stabilirea locuintei minorilor M.M. S., nascut la 01.01.1998 si  M. M. A. , nascut la 15 martie 2008, instanta va avea in vedere dispozitiile Codului civil , urmand sa tina cont de concluziile raportului de ancheta psihosociala , de optiunea exprimata de minorul M. S. dar si de acordul partilor in sensul ca minorul M. M.A. sa locuiasca cu reclamanta,  avand in vedere si varsta frageda a acestuia..
De altfel ratiuni ce tin de posibilitatile dezvoltarii psihice dar si fizice ale unui copil langa mama sa tinand cont de sexul si varsta acestuia au constituit o prezumptie a instantei in legatura cu interesul minorului si sub acest aspect, mama reclamanta oferind cele mai prielnice conditii pentru cresterea si educarea minorului M. M. A., fiind sprijinita de catre bunica materna, iar minorul M. S. M. sa locuiasca cu paratul, avand in vedere ca acesta si-a exprimat dorinta de a locui impreuna cu tatal sau la domiciliul din com Gura Vadului, sat Gura Vadului unde s-a nascut si a crescut, unde frecventeaza cursurile scolii elementare si are prieteni mentionand totodata ca nu doreste sa locuiasca cu mama sa care are in prezent convietuieste cu un alt barbat , la domiciliul acestuia , dar si de concluziile referatelor de ancheta psihosociala efectuate .
Potrivit dispozitiilor art. 6 litera i din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, unul din principiile prin care se realizeaza respectarea si garantarea drepturilor copilului este asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copiilor.
Un alt argument avut in vedere de catre instanta la adoptarea masurii stabilirii locuintei minorului M. S. M. la domiciliul tatalui parat, il constituie si acela ca, de la data despartirii in fapt tatal parat locuind impreuna cu minorul de aproximativ 1 an de zile, implicandu-se in mod direct in procesul de ingrijire si educare a minorului, fapt ce a dus la un atasament reciproc intre acestia iar in vederea asigurarii unei continuitati in mediul familial si a unui climat familial stabil, instanta apreciaza ca se impune ca minorul sa fie crescut in continuare de tata, care, fiind ajutat de catre parin?ii si sora lui, s-a ocupat foarte bine de cresterea si educarea lui, masura venind in intampinarea principiilor stabilite in legislatia privind protectia minorilor, fiind in interesul minorului sa nu fie traumatizat prin schimbarea de mediu .
Totodata instanta a apreciat ca si atitudinea parintilor de cooperare in sensul ca permit minorilor sa se viziteze reciproc si sa petreaca timp alaturi de parintele cu care nu domicliaza in mod obisnuit  a constituit un argument in ceea ce priveste modul de solutionare al capatului de cerere privind stabilirea locuintei minorilor.
Astfel, vazand si faptul ca dispozitiile alineatului ultim al art.400 C.civ. ingaduie invoiala partilor sub acest aspect, instanta va dispune stabilirea locuintei minorului M. M. A.  la domiciliul mamei reclamante si a minorului M. M. S. la tatal parat.
In ceea ce priveste exercitarea autoritatii parintesti instanta a  retinut  ca disp. art.397 C.civ instituie ca regula exercitarea autoritatii parintesti, dupa divort, de ambii parinti si numai in situatii de exceptie exercitarea numai de catre unul dintre acesti. Avand in vedere ca existenta unei  situatie de exceptie nu a fost dovedita in cauza instanta urmeaza sa dispuna ca autoritatea parinteasca, in ceea ce ii priveste  pe minori , sa fie exercitata de catre ambii parinti
Cu privire la cererea de obligare a paratului la plata pensiei de intretinere instanta retine ca aceasta este reglementata de dispozitiile art.499 din C.civ. care in alin.1 stabileste ca tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare  traiului, precum si educatia, invatatura, si pregatirea profesionala. Potrivit dispozitiilor art. 516 alin.1 C.civ obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, rudele in linie dreapta, intre frati si surori, precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege.
In ceea ce priveste conditiile obligatiei de intretinere, instanta va avea in vedere dispozitiile art.524 C.civ, potrivit carora are drept la intretinere numai cel care se afla in nevoie, neputandu-se intretine din munca sa sau din bunurile sale, cele ale art.525 alin.1 C.civ potrivit carora minorul care cere intretinere de la parintii sai se afla in nevoie daca nu se poate intretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri. Totodata, potrivit dispozitiilor art.527 alin.1 C.civ poate fi obligat la intretinere numai cel care are mijloacele pentru a o plati sau are posibilitatea de a dobandi aceste mijloace.
Asadar, avand in vedere dispozitiile legale mentionate, instanta va avea in vedere faptul ca reclamanta nu a facut dovada ca paratul realizeaza venituri cu caracter de permanenta urmand sa se stabileasca o pensie de intretinere  la venitul minim pe economia nationala care in prezent este de 700 lei
        In ceea ce priveste cuantumul pensiei de intretinere alin.2 al art.529 C.civ stabileste ca atunci cand intretinerea este datorata de parinte ea se stabileste pana la  o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumatate pentru 3 mai multi copii.
Asadar, cuantumul maxim la care instanta poate stabili nivelul intretinerii stabilita in cauza de fata este de 1/3  din venitul minim pe economie intrucat reclamanta nu a facut dovada faptului ca paratul realizeaza venituri salariale iar acesta mai are in intretinere un minor, respectiv suma de 116 lei lunar pentru minorul Moise Marian Alexandru este indestulatoare pentru satisfacerea obligatiei de intretinere.
Totodata, in stabilirea pensiei de intretinere instanta a avut  in vedere si dispozitiile Legii 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului care in art. 2 alin. 2 stabileste ca  principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal.  Principiul interesului superior al copilului trebuie sa prevaleze in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti. Avand in vedere aceste dispozitii legale, precum si cele ale alin.4 potrivit carora persoanele prevazute la alin. (3) sunt obligate sa implice familia in toate deciziile, actiunile si masurile privitoare la copil si sa sprijine ingrijirea, cresterea si formarea, dezvoltarea si educarea acestuia in cadrul familiei, si in prezenta cauza, principiul director al  deciziei instantei va fi interesul superior al minorului M. M. A. nascut la data de 15.03.2008 .
Astfel, desi potrivit prevederilor Noului Cod Civil starea de nevoie a minorului nu se mai prezuma, ci aceasta trebuie dovedita, instanta va avea in vedere drept criterii  din care rezulta starea de nevoie a minorului varsta frageda a  acestuia care atesta faptul ca nu se poate intretine singur, precum si dispozitiile invocate referitoare la interesul superior al copilului, dar si faptul ca paratul nu a facut dovada ca acestia au venituri indestulatoare si astfel se poat intretine singur.
   De asemenea, in ceea ce priveste data de la care se acorda pensia de intretinere, dispozitiile art.532 alin.1 C civ stabilesc ca pensia de intretinere se datoreaza de la data cererii de chemare in judecata. Astfel, acest moment este prezumat ca fiind cel in care se naste starea de nevoie a creditorului intretinerii. In ceea ce priveste momentul pana la care se acorda pensie de intretinere, acesta este cel al majoratului minorului.
In temeiul dispozitiilor art. 383 din Codul civil  avand in vedere faptul ca intre parti nu a intervenit o intelegere cu privire la purtarea de catre reclamanta dupa desfacerea casatoriei a numelui avut in timpul casatoriei , aceasta isi va relua numele purtat anterior casatoriei , acela de "BALAN".