Sentinta civila nr.914
(Sentinta civila nr. 914 din data de 11.07.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti)ROMANIA DOSAR NR.22528/3/2006
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A IV A CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 914 SEDINTA PUBLICA DE LA 11.07.2006
TRIBUNALUL COMPUS DIN:
PRESEDINTE CORALIA CONSTANTINA IACOB
GREFIER CAMELIA PAUNEATA
Pe rol fiind solutionarea cererii formulata de reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE, in contradictoriu cu paratul ILIE DRAGOS, avand ca obiect restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie.
Din partea Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, participa procuror Voicu Cezar Sorin.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezenta paratul personal, lipsind reclamanta.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Paratul solicita respingerea actiunii ca neintemeiata.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, pune concluzii de admitere a cererii, astfel cum a fost formulata.
Tribunalul retine cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila sub nr. 22528/3/21.06.2006, reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE a solicitat in contradictoriu cu paratul ILIE DRAGOS, ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna restrangerea dreptului la libera circulatie privind paratul, pentru o perioada de cel mult 3 ani.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca paratul a fost returnat din Belgia, la data de 09.04.2006, in baza acordului dintre cele doua state privind readmisia persoanelor aflate in situatie ilegala, aprobat prin HG nr. 825/1995.
Reclamanta a mai aratat ca, in conformitate cu art. 52 din Legea nr. 248/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru unele situatii legiuitorul precizeaza ca pana la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, in cazul returnarii unui cetatean roman in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si un stat membru al Uniunii Europene masura restrangerii dreptului la libera circulatie in strainatate trebuie sa se refere la teritoriile tuturor acestor state, cu exceptia celor cu privire la care persoana in cauza face dovada ca are drept de intrare.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 38, art. 39 si art. 52 din Legea nr. 248/2005, dispozitiile Codului de procedura civila si art. 242 C.proc.civ.
In dovedirea cererii, s-a depus la dosar declaratiile privind returnarea paratului din Belgia, la data de 09.04.2006.
Analizand probatoriul administrat, tribunalul apreciaza ca actiunea nu este fondata si o va respinge.
Libertatea individuala are mai multe fatete, decurgand insa dintr-o idee simpla, aceea ca inainte chiar de a fi un cetatean liber, fiinta umana trebuie sa fie libera, la adapost de atingerile arbitrare ce-i pot fi aduse persoanei sale fizice, intimitatii sau propriei constiinte.
Libertatea de miscare prezinta, in acest context, o importanta capitala, orice imixtiune a administratiei asupra acesteia putand constitui un abuz de putere. Ca urmare, astfel cum se statueaza si in legislatia unor tari comunitare (Franta), libertatea de miscare poate fi limitata numai printr-o hotarare judecatoreasca, iar aceasta poate interveni doar in cazuri exceptionale, deoarece misiunea judecatorului este tocmai de a-1 proteja pe cetatean fata de orice actiune arbitrara impotriva sa; administratia poate refuza eliberarea unui pasaport, numai daca aceasta parasire a teritoriului este de natura sa afecteze siguranta publica. In acelasi timp, problemele care pot aparea in legatura cu deplasarea persoanelor pot justifica interventia administratiei pentru a concilia interese contradictorii si a veghea la securitatea cetatenilor. In consecinta, libertatea de miscare poate fi restransa atunci cand sunt utilizate mijloace tehnice periculoase.
In cadrul legislatiei romanesti, sediul materiei in discutie il reprezinta Legea nr. 248/20.07.2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate. Acest act normativ se coroboreaza cu prevederile constitutionale, respectiv art. 25, "Libera circulatie", conform caruia: "1.Dreptul la libera circulatie, in tara si in strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept. 2.Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, de a emigra, precum si de a reveni in tara".
Totodata, se impune a fi avute in vedere dispozitiile art. 20 "Tratatele internationale privind drepturile omului", text constitutional potrivit caruia: "1.Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. 2.Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile".
Ca urmare, tribunalul apreciaza ca in speta sunt incidente si prevederile art. 2, "Libertatea de circulatie", din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, prin care se recunosc anumite drepturi si libertati, altele decat cele care figureaza deja in Conventie si in primul Protocol aditional la Conventie, intrat in vigoare la data de 20.06.1994.
La alin. 2 al acestei prevederi se stabileste ca "orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa, alin. 3 statuand ca "exercitarea acestora drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora". In cuprinsul alin. 4 se arata ca "drepturile recunoscute in parag. 1, pot, de asemenea, in anumite zone determinate, sa faca obiectul unor restrangeri care, prevazute de lege, sunt justificate de interesul public intr-o societate democratica".
Tribunalul apreciaza ca este obligat sa tina seama si sa aplice si solutiile jurisprudentiale ale organelor Conventiei generate de acestea, indiferent daca ele au fost pronuntate in cauze privitoare la Romania sau, de cele mai multe ori, in cauze privitoare la celelalte state parti la Conventie.
Practica organelor Conventiei in privinta aplicarii dispozitiilor parag. 2 al art. 2 din Protocolul nr. 4 este insa foarte restransa, in speta o anumita relevanta prezentand numai cauza Peltonen impotriva Finlandei si cauza K.S. impotriva Finlandei. In aceasta cauza, fosta Comisie a decis ca libertatea de a parasi orice tara implica dreptul pentru cel interesat de a pleca, la alegerea sa, in orice tara dispusa sa-1 primeasca. De aceea, ea a apreciat refuzul autoritatilor finlandeze de a elibera un pasaport unui cetatean finlandez ce locuia in Suedia constituie o atingere adusa libertatii acestuia de a-si parasi tara, independent de acordul de libera circulatie in vigoare intre tarile nordice, ca si refuzul de a elibera un pasaport unei persoane cu motivarea ca solicitantul nu si-a efectuat in intregime serviciul militar.
Drepturile care compun libertatea de circulatie pot cunoaste anumite limitari in cazurile si conditiile prevazute de dispozitiile art. 2 parag. 3 si parag. 4 din Protocolul nr. 4. Redactarea art. 2 parag. 3 este asemanatoare dispozitiilor cuprinse in parag. 2 al art. 8, art. 9, art. 10 si art. 11: limitarile acestor drepturi trebuie sa fie prevazute de lege, sa urmareasca un scop legitim, sa fie necesare intr-o societate democratica, necesitate analizata si in aceasta materie de organele Conventiei, prin prisma raportului de proportionalitate intre scopul urmarit prin aplicarea unei limitari a drepturilor in discutie si mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Avand ca punct de plecare cauza Olivieira impotriva Olandei, analiza circumstantiata la datele spetei a calitatilor cerute Legii nr. 248/2005, pe baza careia autoritatile nationale romane dispun restrangerea libertatii de miscare in conditiile art. 2 parag. 3 si 4 anterior evocate, cat si analiza necesitatii proportionalitatii ei cu scopul pentru care aceasta a fost edictata presupun, dincolo de cerinta ca masura solicitata sa aiba o baza legala in "dreptul intern", si examinarea calitatilor "legii" in cauza, anume ca ea sa fie accesibila justitiabilului si previzibila in privinta efectelor sale. Cum acest act normativ, mai putin jurisprudenta interpretarii si aplicarii acesteia, a fost publicat in Monitorul Oficial, tribunalul apreciaza ca este totusi indeplinita conditia accesibilitatii legii.
In ceea ce priveste previzibilitatea ei, tribunalul apreciaza ca dispozitiile pertinente ale legii in discutie sunt redactate in termeni generali, in cuprinsul art. 38 si art. 39 din Legea nr. 248/2005 stabilindu-se ca restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult trei ani, instanta competenta fiind Tribunalul Bucuresti, cererea solutionandu-se cu celeritate, in termen de 5 zile de la primirea solicitarii. Singurele elemente clar definite sunt cele referitoare la categoriile de persoane carora li se poate aplica masura in discutie. intrucat aceasta masura este supusa cailor legale de atac, apel si recurs, tribunalul apreciaza ca exista suficiente garantii impotriva oricaror abuzuri ce s-ar putea produce, in ansamblu, masura analizata fiind "prevazuta de lege", in sensul dispozitiilor art. 2 parag. 3 din Protocolul nr. 4.
Fiind vorba despre restrangerea dreptului de circulatie, se impune a fi analizat si daca aceasta masura este justificata de interesul public intr-o societate democratica, iar sub acest aspect, tribunalul apreciata ca masura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie al paratului Ilie Dragos, pe teritoriile tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu exceptia celor cu privire la care se face dovada ca paratul are drept de intrare, masura a carui instituire se solicita "pentru o perioada de cel mult trei ani", este disproportionata in raport cu scopul urmarit prin adoptarea acestei masuri, cu consecinta constatarii incalcarii dispozitiilor art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventie.
Returnarea paratului din Belgia, la data de 09.04.2006, in baza acordului dintre Romania si aceasta tara privind readmisia persoanelor aflate in situatie ilegala nu reprezinta o imprejurare de natura a justifica persistenta unei ingerinte atat de semnificative in libertatea de circulatie a paratului. Aceasta ingerinta nu poate fi privita ca necesara intr-o societate democratica si proportionala cu scopul urmarit prin aplicarea ei.
Vazand si dispozitiile art. 39 alin. 3 din Legea nr. 248/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE :
Respinge ca nefondata actiunea formulata de reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE, cu sediul in Bucuresti, str. Nicolae Iorga,‘nr. 29, sector 1, in contradictoriu cu paratul ILIE DRAGOS, domiciliat in Bucuresti, str. Domnita Ruxandra, 4, sectorul 2.
Cu drept de apel in termen de 5 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 11.07.2006.
PRESEDINTE GREFIER
Constantina-Coralia Iacob Camelia Pauneata
Red. CCI Thred. PI/6 ex
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A IV A CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 914 SEDINTA PUBLICA DE LA 11.07.2006
TRIBUNALUL COMPUS DIN:
PRESEDINTE CORALIA CONSTANTINA IACOB
GREFIER CAMELIA PAUNEATA
Pe rol fiind solutionarea cererii formulata de reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE, in contradictoriu cu paratul ILIE DRAGOS, avand ca obiect restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie.
Din partea Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, participa procuror Voicu Cezar Sorin.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezenta paratul personal, lipsind reclamanta.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Paratul solicita respingerea actiunii ca neintemeiata.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, pune concluzii de admitere a cererii, astfel cum a fost formulata.
Tribunalul retine cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila sub nr. 22528/3/21.06.2006, reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE a solicitat in contradictoriu cu paratul ILIE DRAGOS, ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna restrangerea dreptului la libera circulatie privind paratul, pentru o perioada de cel mult 3 ani.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca paratul a fost returnat din Belgia, la data de 09.04.2006, in baza acordului dintre cele doua state privind readmisia persoanelor aflate in situatie ilegala, aprobat prin HG nr. 825/1995.
Reclamanta a mai aratat ca, in conformitate cu art. 52 din Legea nr. 248/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru unele situatii legiuitorul precizeaza ca pana la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, in cazul returnarii unui cetatean roman in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si un stat membru al Uniunii Europene masura restrangerii dreptului la libera circulatie in strainatate trebuie sa se refere la teritoriile tuturor acestor state, cu exceptia celor cu privire la care persoana in cauza face dovada ca are drept de intrare.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 38, art. 39 si art. 52 din Legea nr. 248/2005, dispozitiile Codului de procedura civila si art. 242 C.proc.civ.
In dovedirea cererii, s-a depus la dosar declaratiile privind returnarea paratului din Belgia, la data de 09.04.2006.
Analizand probatoriul administrat, tribunalul apreciaza ca actiunea nu este fondata si o va respinge.
Libertatea individuala are mai multe fatete, decurgand insa dintr-o idee simpla, aceea ca inainte chiar de a fi un cetatean liber, fiinta umana trebuie sa fie libera, la adapost de atingerile arbitrare ce-i pot fi aduse persoanei sale fizice, intimitatii sau propriei constiinte.
Libertatea de miscare prezinta, in acest context, o importanta capitala, orice imixtiune a administratiei asupra acesteia putand constitui un abuz de putere. Ca urmare, astfel cum se statueaza si in legislatia unor tari comunitare (Franta), libertatea de miscare poate fi limitata numai printr-o hotarare judecatoreasca, iar aceasta poate interveni doar in cazuri exceptionale, deoarece misiunea judecatorului este tocmai de a-1 proteja pe cetatean fata de orice actiune arbitrara impotriva sa; administratia poate refuza eliberarea unui pasaport, numai daca aceasta parasire a teritoriului este de natura sa afecteze siguranta publica. In acelasi timp, problemele care pot aparea in legatura cu deplasarea persoanelor pot justifica interventia administratiei pentru a concilia interese contradictorii si a veghea la securitatea cetatenilor. In consecinta, libertatea de miscare poate fi restransa atunci cand sunt utilizate mijloace tehnice periculoase.
In cadrul legislatiei romanesti, sediul materiei in discutie il reprezinta Legea nr. 248/20.07.2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate. Acest act normativ se coroboreaza cu prevederile constitutionale, respectiv art. 25, "Libera circulatie", conform caruia: "1.Dreptul la libera circulatie, in tara si in strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept. 2.Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, de a emigra, precum si de a reveni in tara".
Totodata, se impune a fi avute in vedere dispozitiile art. 20 "Tratatele internationale privind drepturile omului", text constitutional potrivit caruia: "1.Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. 2.Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile".
Ca urmare, tribunalul apreciaza ca in speta sunt incidente si prevederile art. 2, "Libertatea de circulatie", din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, prin care se recunosc anumite drepturi si libertati, altele decat cele care figureaza deja in Conventie si in primul Protocol aditional la Conventie, intrat in vigoare la data de 20.06.1994.
La alin. 2 al acestei prevederi se stabileste ca "orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa, alin. 3 statuand ca "exercitarea acestora drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora". In cuprinsul alin. 4 se arata ca "drepturile recunoscute in parag. 1, pot, de asemenea, in anumite zone determinate, sa faca obiectul unor restrangeri care, prevazute de lege, sunt justificate de interesul public intr-o societate democratica".
Tribunalul apreciaza ca este obligat sa tina seama si sa aplice si solutiile jurisprudentiale ale organelor Conventiei generate de acestea, indiferent daca ele au fost pronuntate in cauze privitoare la Romania sau, de cele mai multe ori, in cauze privitoare la celelalte state parti la Conventie.
Practica organelor Conventiei in privinta aplicarii dispozitiilor parag. 2 al art. 2 din Protocolul nr. 4 este insa foarte restransa, in speta o anumita relevanta prezentand numai cauza Peltonen impotriva Finlandei si cauza K.S. impotriva Finlandei. In aceasta cauza, fosta Comisie a decis ca libertatea de a parasi orice tara implica dreptul pentru cel interesat de a pleca, la alegerea sa, in orice tara dispusa sa-1 primeasca. De aceea, ea a apreciat refuzul autoritatilor finlandeze de a elibera un pasaport unui cetatean finlandez ce locuia in Suedia constituie o atingere adusa libertatii acestuia de a-si parasi tara, independent de acordul de libera circulatie in vigoare intre tarile nordice, ca si refuzul de a elibera un pasaport unei persoane cu motivarea ca solicitantul nu si-a efectuat in intregime serviciul militar.
Drepturile care compun libertatea de circulatie pot cunoaste anumite limitari in cazurile si conditiile prevazute de dispozitiile art. 2 parag. 3 si parag. 4 din Protocolul nr. 4. Redactarea art. 2 parag. 3 este asemanatoare dispozitiilor cuprinse in parag. 2 al art. 8, art. 9, art. 10 si art. 11: limitarile acestor drepturi trebuie sa fie prevazute de lege, sa urmareasca un scop legitim, sa fie necesare intr-o societate democratica, necesitate analizata si in aceasta materie de organele Conventiei, prin prisma raportului de proportionalitate intre scopul urmarit prin aplicarea unei limitari a drepturilor in discutie si mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Avand ca punct de plecare cauza Olivieira impotriva Olandei, analiza circumstantiata la datele spetei a calitatilor cerute Legii nr. 248/2005, pe baza careia autoritatile nationale romane dispun restrangerea libertatii de miscare in conditiile art. 2 parag. 3 si 4 anterior evocate, cat si analiza necesitatii proportionalitatii ei cu scopul pentru care aceasta a fost edictata presupun, dincolo de cerinta ca masura solicitata sa aiba o baza legala in "dreptul intern", si examinarea calitatilor "legii" in cauza, anume ca ea sa fie accesibila justitiabilului si previzibila in privinta efectelor sale. Cum acest act normativ, mai putin jurisprudenta interpretarii si aplicarii acesteia, a fost publicat in Monitorul Oficial, tribunalul apreciaza ca este totusi indeplinita conditia accesibilitatii legii.
In ceea ce priveste previzibilitatea ei, tribunalul apreciaza ca dispozitiile pertinente ale legii in discutie sunt redactate in termeni generali, in cuprinsul art. 38 si art. 39 din Legea nr. 248/2005 stabilindu-se ca restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult trei ani, instanta competenta fiind Tribunalul Bucuresti, cererea solutionandu-se cu celeritate, in termen de 5 zile de la primirea solicitarii. Singurele elemente clar definite sunt cele referitoare la categoriile de persoane carora li se poate aplica masura in discutie. intrucat aceasta masura este supusa cailor legale de atac, apel si recurs, tribunalul apreciaza ca exista suficiente garantii impotriva oricaror abuzuri ce s-ar putea produce, in ansamblu, masura analizata fiind "prevazuta de lege", in sensul dispozitiilor art. 2 parag. 3 din Protocolul nr. 4.
Fiind vorba despre restrangerea dreptului de circulatie, se impune a fi analizat si daca aceasta masura este justificata de interesul public intr-o societate democratica, iar sub acest aspect, tribunalul apreciata ca masura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie al paratului Ilie Dragos, pe teritoriile tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu exceptia celor cu privire la care se face dovada ca paratul are drept de intrare, masura a carui instituire se solicita "pentru o perioada de cel mult trei ani", este disproportionata in raport cu scopul urmarit prin adoptarea acestei masuri, cu consecinta constatarii incalcarii dispozitiilor art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventie.
Returnarea paratului din Belgia, la data de 09.04.2006, in baza acordului dintre Romania si aceasta tara privind readmisia persoanelor aflate in situatie ilegala nu reprezinta o imprejurare de natura a justifica persistenta unei ingerinte atat de semnificative in libertatea de circulatie a paratului. Aceasta ingerinta nu poate fi privita ca necesara intr-o societate democratica si proportionala cu scopul urmarit prin aplicarea ei.
Vazand si dispozitiile art. 39 alin. 3 din Legea nr. 248/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE :
Respinge ca nefondata actiunea formulata de reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE, cu sediul in Bucuresti, str. Nicolae Iorga,‘nr. 29, sector 1, in contradictoriu cu paratul ILIE DRAGOS, domiciliat in Bucuresti, str. Domnita Ruxandra, 4, sectorul 2.
Cu drept de apel in termen de 5 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 11.07.2006.
PRESEDINTE GREFIER
Constantina-Coralia Iacob Camelia Pauneata
Red. CCI Thred. PI/6 ex
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Drepturile omului
Discriminare. Conditiile legale pentru existenta contraventiei cunoscute sub denumirea de „hartuire”. - Sentinta civila nr. 63 bis/F din data de 18.06.2015Potrivit art. 6 din Legea nr. 544/2001 „(1) Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.” Spitalul Judetean este institutie publica obl... - Decizie nr. 1072/R din data de 03.11.2010
Minorul care a locuit cu parintii sai se incadreaza in prevederile art. 18 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 6/2008 , avand personal de suferit de pe urma participarii tatalui la revolta din 15 noiembrie 1987 de la Brasov. - Decizie nr. 927/R din data de 15.10.2010
Art. 10 din Decretul-lege nr. 118/1990 prevede ca „ (1) Dovedirea situatiilor prevazute la art. 1 se face, de catre persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar in cazul in care nu este posibil, prin orice mijloc de p... - Decizie nr. 994/R din data de 26.10.2010
Daune morale. Modificarea cuantumului acestora in recurs - Decizie nr. 461/R din data de 02.07.2009
Durata arestarii preventive raportat la termenul rezonabil prev. de art. 5 paragraf 3 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului. - Decizie nr. 670/R din data de 12.09.2008
Legea nr. 248/2005. Restrangerea dreptului la libera circulatie in strainatate, dupa data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. - Decizie nr. 11/Ap din data de 20.09.2007
Exceptia lipsei capacitatii de folosinta a recurentei, ca urmare a decesului acesteia pe parcursul solutionarii apelului, fapt neadus la cunostinta instantei si exceptia nulitatii recursului declarat de avocat in numele acestei persoane - Decizie nr. 456/R din data de 11.10.2005
Dreptul la aparare - Decizie nr. 1054/R/C din data de 23.10.2009
Dreptul partii la ascultarea argumentelor aduse in fata instantei. Respectarea principiului contradictorialitatii, oralitatii si al dreptului la aparare din perspectiva art. 6 CEDO si art. 151 Cod procedura civila. - Decizie nr. 97 din data de 04.03.2010
Drept la aparare . Civil. Incalcare. Respingerea cereri de acordare a unui nou termen pentru angajare de aparator in conditiile rezilierii unilaterale a contractului de asistenta juridica de catre aparatorul ales. - Decizie nr. 17 din data de 09.02.2009
plangere refugiat - Sentinta civila nr. 738 din data de 26.01.2011
plangere refugiat - Sentinta civila nr. 503 din data de 19.01.2011
plangere refugiat - Sentinta civila nr. 4977 din data de 29.06.2011
plangere refugiat - Sentinta civila nr. 4592 din data de 15.06.2011
Penal rejudecare dupa extradare cedo - Sentinta penala nr. 229 din data de 18.11.2011
Suspendarea platii pensiei - Decizie nr. 1584 din data de 09.11.2011
Sanctiune disciplinara aplicata nelegal - Decizie nr. 1599 din data de 14.11.2011
Desfacerea contractului de munca ca urmare a deschiderii procedurii insolventei - Decizie nr. 1587 din data de 09.11.2011
Drept procesual civil. Incheiere premergatoare prin care nu s-a intrerupt cursul judecatii. Recurs. Inadmisibilitate - Decizie nr. 1681 din data de 21.11.2011