Ultraj. Recidiva postcondamnatorie. Individualizare pedeapsa. Revocare liberare conditionata.

JUDECATORIA MANGALIA
SENTINTA PENALA NR. 51/P DIN DATA DE 12.02.2008 Ultraj. Recidiva postcondamnatorie. Individualizare pedeapsa. Revocare liberare conditionata.

Prin rechizitoriul nr. 1980/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului R.G. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 239 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal, cauza fiind inregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia   de  29.10.2007.
In cuprinsul actului de sesizare s-a aratat ca, in noaptea de 29/30.09.2007, agentii de politie B.C. si P.I., din cadrul Postului de politie x , aflati in exercitarea atributiilor de serviciu au facut semn regulamentar de oprire unui autovehicul ce venea dinspre satul Plopeni.
Masina respectiva, s-a sustinut in rechizitoriu, a oprit la o distanta de circa 150 de metri de locul in care se aflau lucratorii de politie si din ea au coborat doua persoane, respectiv inculpatul R.G. si martorul N.I., care au fugit. Prin statia de amplificare de la masina politiei, partea vatamata B.C. le-a somat pe cele doua persoane sa se intoarca intrucat fusesera identificate, iar, prin statia de emisie - receptie, a solicitat ajutorul unui alt lucrator de politie, din cadrul Postului de politie Y, aflat la randul sau in exercitarea atributiilor de serviciu pe raza satului Plopeni.
S-a mai aratat in actul de sesizare ca, la fata locului au sosit, mai intai, agentul de politie M C, insotit de paznicii comunali, dupa care a venit si inculpatul R.G., care a inceput sa adreseze injurii lucratorilor de politie care oprisera masina. Observand ca unul dintre acestia este B.C., inculpatul a inceput sa-i reproseze ca, in trecut, cand il cercetase penal pentru comiterea unei infractiuni de viol, i-ar fi fabricat probe pentru a-i dovedi vinovatia.
Datorita comportamentului recalcitrant al inculpatului, s-a aratat in rechizitoriu, cei doi lucratori de politie au incercat sa-l linisteasca, spunandu-i sa inceteze, insa acesta nu a data curs solicitarii si a inceput sa-i adreseze amenintari partii vatamate, afirmand ca ii va arunca o sticla de benzina in casa, ca va incendia cladirea in care sotia lucratorului de politie isi desfasura activitatea, ca-i va omori copilul si ca, la sfarsitul saptamanii, va merge la soacra lui pentru a-i lua fata.
In cuprinsul actului de sesizare s-a mai aratat ca inculpatul chiar a incercat sa se apropie de partea vatamata, insa martorul PL s-a interpus intre acestia, crezand ca inculpatul vrea sa-i faca un rau lucratorului de politie, gest care l-a iritat pe inculpat si l-a determinat sa-l loveasca cu pumnul pe martor.
Apreciind ca fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ultraj prevazuta de art. 239 alin. (1) din Codul penal, Parchetul de pe langa Judecatoria Mangalia a dispus trimiterea in judecata a acestuia pentru savarsirea infractiunii mentionate.
Totodata, in ceea ce priveste incadrarea juridica, in sarcina inculpatului au fost retinute si dispozitiile art. 37 lit. a) din Codul penal referitoare la recidiva postcondamnatorie, fata de imprejurarea ca acesta a comis fapta in perioada liberarii conditionate din pedeapsa de 5 ani inchisoare la care a fost condamnat prin sentinta penala nr. 140 din 07.04.2004 a Judecatoriei Mangalia.
In cursul judecatii, instanta a procedat la audierea partii vatamate B.C. si a martorilor MC, P Nicolae si N.I. si a luat act de refuzul inculpatului de a da declaratie
Coroborand probele administrate in cauza, atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Partea vatamata B.C. este politist, desfasurandu-si activitatea in cadrul Postului de Politie al comunei x , iar inculpatul R.G. domiciliaza in comuna x si este recidivist, prin sentinta penala nr. 140 din 07.04.2004 a Judecatoriei Mangalia fiind condamnat la pedeapsa de cinci inchisoare pentru savarsirea infractiunii de viol.
Inculpatul a fost arestat la data de 03.02.2004, in vederea executarii pedepsei mentionate anterior, si a fost liberat conditionat la data de 20.03.2007, avand un rest de executat de 685 de zile, conform fisei sale de cazier judiciar.
In noaptea de 29/30.09.2007, partea vatamata B.C., insotita de un alt agent de politie, ambii din cadrul Postului de politie X, aflati in exercitarea atributiilor de serviciu, au observat un autovehicul care venea dinspre satul Plopeni.
P.A. a facut semn regulamentar de oprire, insa autoturismul a fost oprit la o distanta de cateva zeci de metri de masina politiei si din el au coborat doua persoane, respectiv inculpatul R.G. si martorul N.I., care au fugit. Prin statia de amplificare de la masina de serviciu, partea vatamata B.C. le-a somat pe cele doua persoane sa se intoarca intrucat fusesera identificate, iar, prin statia de emisie - receptie, a solicitat ajutorul lucratorilor de politie din cadrul Postului de politie y.
Dupa cateva minute, inculpatul R.G. s-a apropiat de masina politiei, iar, in scurt timp, au ajuns la fata locului si agentul de politie M. C., din cadrul Politiei y , insotit de paznicii comunali. In prezenta acestora, inculpatul a inceput sa adreseze amenintari partii vatamate, afirmand ca ii va da foc la casa, ca va incendia cladirea in care sotia lucratorului de politie isi desfasura activitatea si ca-i va omori copilul.
Inculpatul chiar a incercat sa se apropie de partea vatamata cu intentia de a o lovi, insa martorul PN s-a interpus intre acestia, iar gestul sau l-a iritat pe inculpat si l-a determinat sa-l loveasca cu pumnul pe martor.
Dupa acest incident, inculpatul R.G. a mai fost implicat intr-un scandal petrecut in cursul noptii de 20/21.10.2007 cand, pe fondul starii de ebrietate in care se afla, acesta a lovit cu cutitul doua persoane care participau la o nunta, prin incheierea nr. 33/P/2007 a Judecatoriei Mangalia, inculpatul fiind arestat pentru savarsirea infractiunilor de ultraj contra bunelor moravuri si lovire sau alte violente.
Inculpatul R.G. a refuzat sa dea declaratii in cursul procesului penal, insa vinovatia sa rezulta fara echivoc din declaratiile persoanelor prezente la incident (partea vatamata B.C. si martorii care l-au auzit pe acesta adresand partii vatamate, direct si nemijlocit, amenintari in sensul ca ii va da foc la casa, ca va incendia cladirea in care sotia sa isi desfasura activitatea si ca-i va omori copilul.
Declaratia martorului N.I. este neconcludenta sub aspectul existentei sau inexistentei faptei ori a vinovatiei inculpatului, intrucat acesta a afirmat ca a ajuns la locul incidentului dupa ce discutia dintre parti se terminase. 
Din examinarea fisei de cazier judiciar a inculpatului instanta retine ca, prin sentinta penala nr. 140 din data de 07.04.2004 a Judecatoriei Mangalia, acesta a fost condamnat la pedeapsa de cinci ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de viol.
Fapta inculpatului R.G. care, in noaptea de 29/30.09.2007, a adresat amenintari in mod nemijlocit partii vatamate B.C., agent de politie in cadrul Postului de Politie x, aflat in exercitiul functiunii, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ultraj prevazuta de art. 239 alin. (1) din Codul penal.
Elementul material al laturii obiective s-a realizat prin activitatea  inculpatului care a adresat, in mod direct si nemijlocit (in prezenta fizica a functionarului ultragiat), amenintari cu incendierea locuintei si a cladirii in care sotia acestuia isi desfasura activitatea, precum si amenintari cu moartea fata de fiica lucratorului de politie, care au fost de natura sa o alarmeze pe partea vatamata.
Aptitudinea amenintarilor de a-l alarma pe politist este dovedita de starea in care s-a aflat partea vatamata dupa incident (aceasta a declarat ca a simtit o temere pentru membrii familiei sale si l-a rugat pe MC sa aiba grija ca inculpatul sa nu incendieze magazinul sotiei sale, potrivit sustinerilor acestui martor), de trecutul infractional al inculpatului (acesta a mai fost condamnat anterior), dar si de comportamentului inculpatului la momentul comiterii faptei ( era agresiv si intr-o stare de surescitare nervoasa, incercand sa se apropie chiar de partea vatamata pentru a o lovi) sau dupa acea data (a fost arestat ulterior tocmai pentru comiterea unor fapte de violenta, si anume pentru injunghierea unor persoane care participau la o nunta).
Or, toate aceste imprejurari denota starea de temere cauzata partii vatamate de amenintarile adresate de catre inculpat, precum si temperamentul agresiv al acestuia din urma, posibilitatea ca inculpatul sa isi puna in practica aceste amenintari fiind reala.
De asemenea, agentul de politie B.C. se afla in exercitiul functiunii, desfasurand activitati de serviciu pe linie de circulatie.
In acest sens, art. 2 din Legea 360/2002 privind statutul politistului prevede ca "politistul este investit cu exercitiul autoritati publice, pe timpul si in legatura cu indeplinirea atributiilor de serviciu, in limitele competentelor stabilite prin lege".
Urmarea imediata a constat in crearea unei stari de pericol pentru autoritatea de stat, prin reprezentantul sau, dar si intr-o atingere a libertatii morale a persoanei ultragiate, legatura de cauzalitate decurgand din insasi desfasurarea activitatii ce constituie elementul material al infractiunii.
In ceea ce priveste latura subiectiva, inculpatul a actionat cu intentie indirecta intrucat acesta a prevazut rezultatul faptei sale (crearea unei stari de pericol pentru autoritatea de stat si atingerea adusa libertatii morale a partii vatamate), si, desi nu a urmarit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.
De asemenea, inculpatul a stiut ca actiunea sa este indreptata impotriva unui functionar care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, acesta cunoscand ca partea vatamata este politist, din moment ce, in timpul incidentului, partea vatamata era imbracata in uniforma de serviciu, astfel cum reiese din declaratia acesteia si din declaratiile martorilor.
Totodata, avand in vedere ca inculpatul R.G. a savarsit fapta dupa ramanerea definitiva a sentintei penale nr. 140 din data de 07.04.2004 a Judecatoriei Mangalia, prin care a fost condamnat la pedeapsa de cinci ani inchisoare, dar mai inainte de executarea acestei pedepse, instanta va retine in sarcina acestuia starea de recidiva postcondamnatorie prevazuta de dispozitiile art. 37 lit. a) din Codul penal.
In privinta tratamentului sanctionator insa, dat fiind ca inculpatul R.G. a comis fapta in cursul liberarii conditionate din executarea pedepsei susmentionate, instanta va da eficienta dispozitiilor art. 61 alin. (1) din Codul penal referitoare la revocarea acestui beneficiu.
La stabilirea pedepsei fata de inculpat, instanta va avea in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 alin. (1) din Codul penal, respectiv dispozitiile partii generale a acestui act normativ, limitele de pedeapsa fixate in norma incriminatoare, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana inculpatului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Astfel, instanta constata ca, raportat la modul in care a fost comisa (adresarea amenintarilor in prezenta mai multor persoane, urmata chiar de intentia de a o lovi pe partea vatamata), la starea de temere cauzata partii vatamate, la trecutul infractional al inculpatului si la comportamentul violent manifestat de acesta ulterior (cand a fost arestat pentru comiterea unor infractiuni de violenta), fapta inculpatului prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Pentru considerentele expuse, instanta il va condamna pe inculpat la pedeapsa de un an si sase luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ultraj prevazuta de art. 239 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal.
In temeiul art. 61 alin. (1) din Codul penal, instanta va revoca liberarea conditionata privind pedeapsa de cinci ani inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 140 din 07.04.2004 a Judecatoriei Mangalia, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 264 din 03.06.2004 a Tribunalului Constanta, va contopi restul de pedeapsa de 685 de zile cu pedeapsa de un an si sase luni inchisoare din prezenta cauza si va aplica inculpatului R.G. pedeapsa cea mai grea de 685 de zile.
Potrivit dispozitiilor art. 71 alin. (1) din Codul penal "pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prevazute in art. 64", iar in conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiasi articol "condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 lit. a) - c) din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei (_)".
Desi art. 71 alin. (2) din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constand in interzicerea tuturor drepturilor prevazute la art. 64 lit. a) - c) din acelasi act normativ, instanta constata ca, raportat la circumstantele spetei, interzicerea dreptului de a alege si a dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii nu raspunde niciunuia dintre dezideratele enuntate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.
Astfel, in afara oricarei conexiuni cu faptele imputate inculpatului si fara a justifica o masura de corectare pe viitor a comportamentului acestuia, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege si a dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii apare ca fiind o masura penala incidenta, prin automatismul legii, in domeniul vietii private a persoanei condamnate. Or, o atare ingerinta trebuie sa isi gaseasca justificarea in necesitatea interventiei, precum si in scopurile reclamate de o asemenea masura intr-o societate democratica.
Potrivit dispozitiilor art. 8 pct. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului "orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private (_)", iar punctul 2 prevede ca "nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora".
Avand de solutionat conflictul dintre norma nationala romana, reprezentata de art. 71 alin. (2) din Codul penal, si norma europeana, reprezentata de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanta constata ca aplicarea automata a pedepsei accesorii constand in interzicerea dreptului de a alege si a dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii, reglementata de dreptul penal roman, in absenta oricarui control exercitat de catre instantele judecatoresti, nu indeplineste cerintele enuntate de art. 8 pct. 2 din Conventie.
In speta, instanta constata ca, fata de natura infractiunii comise de inculpatul R.G., interzicerea dreptului de a alege si a dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii nu constituie o masura necesara intr-o societate democratica, neavand nicio legatura cu securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora, singurele valori de natura a justifica ingerinta.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 71 alin. (1) si (2) din Codul penal, instanta va interzice inculpatului R.G. drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a si b) din Codul penal pe durata executarii pedepsei principale.
Partea vatamata B.C. s-a constituit parte civila in procesul penal solicitand obligarea inculpatului la sumei de 1 leu despagubiri civile pentru daunele morale.
Potrivit dispozitiilor art. 998 din Codul civil "orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara".
Aceste dispozitii legale reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie care angajeaza raspunderea autorului faptei ori de cate ori sunt indeplinite, cumulativ, conditiile acesteia si anume: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul.
Prejudiciul, ca element esential al raspunderii civile delictuale, consta in rezultatul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana, iar pentru a fi susceptibil de reparare acesta trebuie sa aiba un caracter cert atat in privinta existentei, cat si a posibilitatilor de evaluare.
Dovada existentei prejudiciului si a intinderii acestuia revine, in temeiul dispozitiilor art. 1169 din Codul civil, victimei faptei ilicite, care are calitatea de persoana care face o afirmatie in fata judecatorului, in acceptiunea acestui text de lege.
Prejudiciul moral, consecinta negativa, nesusceptibila de evaluare pecuniara, care rezulta din lezarea unui drept (in speta, dreptul la integritatea fizica psihica a persoanei) este masurat cu oarecare relativitate, ce tine de persoana victimei, de consecintele negative suferite de aceasta in plan fizic si psihic, de importanta valorilor morale lezate si de intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii de catre victima.
Prin actiunea ilicita a inculpatului (producerea unei stari de temere in legatura cu viata membrilor familiei sale, dar si prin atingerea adusa prestigiului functiei de politist), partea civila B.C. a suferit un prejudiciu moral, care consta in intreaga gama de suferinte si dureri de natura fizica si psihica pe care le incearca victima unei fapte ilicite.
Pentru aceste motive si fata de principiul disponibilitatii ce guverneaza actiunea civila in procesul penal, instanta va admite actiunea civila si il va obliga pe inculpat sa plateasca partii civile B.C. suma de 1 leu daune morale.
In temeiul art. 189 din Codul de procedura penala, onorariul aparatorului din oficiu al inculpatului in faza urmaririi penale precum si onorariul aparatorului din oficiu al inculpatului in cursul judecatii, se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei catre Baroul de avocati Constanta, iar in temeiul art. 191 alin. (1) din Codul de procedura penala, instanta il va obliga pe inculpat sa plateasca statului suma de 300 de lei cheltuieli judiciare avansate de acesta in cauza.