Raspundere civila delictuala. Coliziune autovehicule.
(Sentinta civila nr. 761 din data de 03.04.2008 pronuntata de Judecatoria Mangalia)JUDECATORIA MANGALIA
SENTINTA CIVILA NR. 761/C DIN DATA DE 03.04.2008
Raspundere civila delictuala. Coliziune autovehicule. Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la 06.08.2007 reclamantul I.L.A. l-a chemat in judecata pe paratul A.D. pentru ca instanta, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea paratului la plata sumei de 11.310,17 lei reprezentand contravaloarea pagubei provocate de acesta autoturismului proprietate personala a reclamantului, la plata daunelor reprezentand lipsa de folosinta a autovehiculului si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, la data de 28.03.2007, paratul, care se afla in localitatea Constanta la volanul autoutilitarei cu numarul de inmatriculare CT 06 _, a schimbat fara sa se asigure directia de mers efectuand un viraj la stanga. La efectuarea acestei manevre, paratul nu s-a asigurat daca exista vreo masina in depasirea lui si a intrat in coliziune directa cu autoturismul proprietatea reclamantului, provocandu-i pagube importante.
Prin procesul - verbal seria AY nr. 0240106, a sustinut reclamantul, s-a stabilit ca vina apartine in totalitate conducatorului auto A.D., iar, cand i s-a cerut sa prezinte polita de raspundere civila obligatorie, paratul a prezentat o polita expirata, astfel ca s-a obligat in mod expres sa plateasca despagubirile produse la autoturismul B-97-_..
Considerand ca paratul isi va respecta obligatia asumata, a mai aratat reclamantul, s-a prezentat la data de 02.05.2007 cu autoturismul avariat la service-ul P. R., care a evaluat reparatiile la suma de 11.310,17 lei pe baza unei oferte de deviz valabila pana la data de 09.05.2007.
Cum paratul nu si-a indeplinit obligatia de plata si nu a dat curs solicitarilor sale de a solutiona litigiul pe cale amiabila, desi l-a convocat la conciliere directa in conformitate cu dispozitiile art. 7201 din Codul de procedura civila, reclamantul a promovat prezenta actiune.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 112 din Codul de procedura civila si ale art. 998 - 999 din Codul civil.
Prin sentinta civila nr. 12076 din 16.10.2007 a Judecatoriei Constanta, s-a admis exceptia necompetentei teritoriale a acestei instante, invocata de paratul A.D. prin cererea depusa la dosar si s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Mangalia, in considerentele hotararii retinandu-se ca sunt incidente dispozitiile art. 5 din Codul de procedura civila.
Dosarul a fost inregistrat, sub acelasi numar, pe rolul Judecatoriei Mangalia, iar, la data de 28.01.2008, reclamantul a depus o cerere prin care declara ca renunta la judecata capatului de cerere avand ca obiect obligarea paratului la plata daunelor reprezentand lipsa de folosinta a autovehiculului, astfel ca instanta, vazand dispozitiile art. 246 alin. (1) din Codul de procedura civila, va lua act prin hotararea finala de manifestarea de vointa a acestuia.
Paratul a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata. In motivare, paratul a aratat ca, la data de 28.04.2007, ora 10, in timp ce se deplasa pe strada P. din Mangalia, din directia sens giratoriu catre bulevardul 1 Decembrie 1918, a dorit sa efectueze un viraj stanga pentru a intra pe strada M. V.; in acest scop, a oprit autoutilitara, a semnalizat schimbarea directiei de mers si a acordat prioritate de trecere autoturismelor care circulau din sens contrar.
Fiind aglomerata banda de circulatie contrara, a sustinut paratul, a asteptat circa 2 minute sa poata efectua virajul la stanga, iar, in tot acest timp, autoturismele din spatele sau erau oprite, deoarece nu aveau loc sa efectueze alte manevre (ocolire dreapta si mers inainte) fiind doar o singura banda de mers si ingusta. In momentul in care a putut sa efectueze virajul la stanga (semnalizarea fiind activata), a demarat (demararea fiind lenta deoarece este vorba de o autoutilitara de 3 tone), s-a deplasat circa 0,5 m si, atunci, autoturismul B 97-_ a iesit in mare viteza din spatele sau, iar, in incercarea de a efectua si el viraj catre stanga, l-a acrosat pe partea stanga.
Paratul a aratat ca reclamantul, conducator al autoturismului B 97 -_, a apreciat in mod gresit distanta dintre cele doua autovehicule si, efectuand manevra pe fondul unei stari de graba, a intrat in coliziune cu el.
Procesul - verbal de care face vorbire reclamantul, a mai aratat paratul, nu stabileste culpa vreunui conducator auto, ci doar descrie imprejurarea in care s-a produs coliziunea, paratul fiind sanctionat contraventional doar pentru ca nu avea asigurare obligatorie civila RCA valabila, fiind expirata cu 2 zile in urma, si, mai mult, a fost anulat de instanta de judecata.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 115 - 118 din Codul de procedura civila.
In sustinerea actiunii, reclamantul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, a probei cu interogatoriul paratului, a probei cu martori si a probei cu expertiza tehnica auto avand ca obiectiv identificarea si evaluarea prejudiciilor produse la autoturismul sau.
Instanta a admis proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul paratului si proba testimoniala, apreciind ca acestea sunt pertinente si utile, insa, pentru motivele aratate in practicaua incheierii de sedinta din 27.03.2007, a respins ca neconcludenta proba cu expertiza tehnica auto.
Pentru combaterea actiunii, paratul a propus proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului si proba testimoniala, probe care, fiind pertinente si utile, au fost incuviintate de instanta.
Instanta a procedat la administrarea probei cu interogatoriile partilor (si la audierea martorilor.
Analizand actiunea dedusa judecatii, prin prisma probelor administrate in cauza si a dispozitiilor legale aplicabile, instanta a constatat urmatoarele:
In ziua de 28.04.2007, in jurul orelor 1000, paratul A.D. conducea autoutilitara cu numarul de inmatriculare CT 06-_ pe strada P. din Mangalia, deplasandu-se din directia sensului giratoriu catre bulevardul 1 Decembrie 1918; la un moment dat, a dorit sa efectueze un viraj la stanga pentru a intra pe strada M V, iar, in acest scop, a semnalizat schimbarea directiei de mers, a oprit autoutilitara si a acordat prioritate de trecere autoturismelor care circulau din sens contrar.
In spatele masinii conduse de parat se aflau alte doua autoturisme, care au asteptat efectuarea manevrei de virare catre stanga, iar in spatele acestora se mai aflau alte autoturisme; cand paratul s-a angajat in executarea virajului, primul dintre acestea, avand numarul de inmatriculare B 97 _si fiind condus de catre reclamantul I.L.A., a efectuat o manevra de depasire a celor doua masini interpuse intre el si autoutilitara paratului si a intrat in coliziune cu aceasta din urma, ambele vehicule suferind avarii.
Prin procesul - verbal de contraventie din 28.04.2007 intocmit de Serviciul Politiei Rutiere - Formatiunea Mangalia, s-a constatat natura avariilor produse celor doua autovehicule implicate in accident si s-a stabilit ca vinovat de producerea accidentului se face paratul A.D., care nu s-a asigurat la efectuarea manevrei si nu a observat ca in depasirea sa se afla autoturismul condus de catre reclamant.
De asemenea, s-a retinut ca paratul avea asigurarea auto expirata din data de 13.04.2007 si s-au consemnat sustinerile acestuia, atestate prin semnatura, in sensul ca este de acord sa achite despagubirile produse la autoturismul cu numarul de inmatriculare B 97_.
Procesul - verbal de contraventie din 28.04.2007 a fost anulat prin sentinta civila nr. 1677/C din 27.09.2007 a Judecatoriei Mangalia, ramasa irevocabila prin nerecurare.
Potrivit dispozitiilor art. 998 din Codul civil "orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara", iar art. 999 din acelasi act normativ prevede ca "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa".
Aceste dispozitii legale reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie care angajeaza raspunderea autorului faptei ori de cate ori sunt indeplinite, cumulativ, conditiile acesteia si anume: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul.
In speta dedusa judecatii, fata de cauza pretentiilor reclamantului, respectiv coliziunea dintre autovehiculele partilor, care se deplasau pe drumurile publice din municipiul Mangalia, soldata cu avarierea acestora, este indiscutabil ca examinarea conditiilor raspunderii civile delictuale nu se poate face decat prin prisma regulilor stabilite in actele normative care reglementeaza o astfel de activitate, si anume OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si Regulamentul de aplicare a acesteia, aprobat prin HG nr. 1391/2006.
Instanta apreciaza ca, fata de temeiul juridic al actiunii, invocat de catre reclamant, anularea prin hotarare judecatoreasca irevocabila a procesului - verbal de contraventie din 28.04.2007 nu prezinta relevanta cata vreme aceasta nu este opozabila reclamantului, care nu a fost parte in cauza respectiva.
In egala masura, insa, si pentru aceleasi considerente care vizeaza temeiul de drept al actiunii, instanta constata ca nici reclamantul nu poate valorifica in prezentul proces actul de constatare intocmit de Serviciul Politiei Rutiere - Formatiunea Mangalia, prin care se retine culpa exclusiva a paratului in producerea accidentului de circulatie, urmand sa examineze conditiile raspunderii civile delictuale prin prisma probelor administrate in cauza si a dispozitiilor legale care reglementeaza activitatea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice.
Or, din declaratiile martorilor reiese ca paratul avea semnalizarea pornita inainte de efectuarea virajului catre stanga si ca a asteptat circa doua minute pentru efectuarea manevrei deoarece din sensul opus veneau mai multe masini, imprejurari care atesta faptul ca paratul si-a respectat obligatiile pentru a vira la stanga in conditii de siguranta.
Sustinerile reclamantului in sensul ca paratul ar fi pornit semnalizarea in premomentul efectuarii virajului, chiar confirmate de martori, nu pot fi retinute ca fiind dovedite cu certitudine. Aceasta intrucat unul din martori conducea autoturismul aflat in spatele masinii reclamantului, iar celalalt se afla in autoturismul acestuia din urma, fiind posibil ca nici martorii si nici reclamantul sa nu fi putut observa luminile de semnalizare ale autoutilitarei conduse de parat in conditiile in care intre aceasta si autoturismul reclamantului se interpuneau alte doua masini.
Pornind de la aceasta ultima imprejurare, recunoscuta de reclamant la interogatoriu si confirmata de toti martorii audiati in cauza, instanta constata ca reclamantul insusi a incalcat reguli referitoare la efectuarea manevrei de depasire care imbraca, in planul raspunderii civile delictuale, forma faptei victimei insesi, ca si imprejurare care inlatura vinovatia.
Astfel, art. 45 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 prevede ca "depasirea este manevra prin care un vehicul trece inaintea altui vehicul ori pe langa un obstacol, aflat pe acelasi sens de circulatie, prin schimbarea directiei de mers si iesirea de pe banda de circulatie sau din sirul de vehicule in care s-a aflat initial", iar potrivit alineatului al doilea al aceluiasi articol "conducatorul vehiculului care se angajeaza in depasire trebuie sa se asigure ca vehiculul care circula in fata sau in spatele lui nu a initiat o asemenea manevra".
Din interpretarea logica a acestor dispozitii legale, se desprinde concluzia ca depasirea a doua sau mai multe vehicule ori obstacole deodata nu constituie o manevra regulamentara din moment ce legiuitorul, folosind sintagme precum "altui vehicul sau obstacol" ori "vehiculul care circula in fata sau in spatele lui", conditioneaza efectuarea acestei manevre de trecerea inaintea unui singur vehicul sau obstacol.
Concluzia instantei este intarita si de dispozitiile art. 118 lit. a) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 care prevad ca un conducator de vehicul care efectueaza o depasire este obligat sa se asigure ca acela (si nu aceia) care il urmeaza sau il preceda nu a semnalizat intentia inceperii unei manevre similare.
Optiunea legiuitorului pentru definirea manevrei de depasire se explica prin aceea ca numai realizandu-se in aceasta modalitate, si anume prin trecerea succesiva inaintea fiecarui vehicul (in ipoteza in care sunt doua sau mai multe) dintre cele care preced autoturismul care efectueaza manevra, aceasta se poate face in conditii de vizibilitate maxima si in scopul desfasurarii in siguranta a circulatiei pe drumurile publice, astfel cum este definit acesta in art. 1 alin. (2) din OUG nr. 195/2002.
Potrivit dispozitiilor art. 54 alin. (1) din acelasi act normativ, "conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers, de iesire dintr-un rand de vehicule stationate sau de intrare intr-un asemenea rand, de trecere pe o alta banda de circulatie sau de virare spre dreapta ori spre stanga sau care urmeaza sa efectueze o intoarcere ori sa mearga cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna in pericol siguranta celorlalti participanti la trafic".
Aceasta dispozitie legala, retinuta de organele de politie drept temei al culpei paratului in producerea accidentului de circulatie, trebuie coroborata, in opinia instantei, cu dispozitiile referitoare la efectuarea manevrei de depasire, anterior evocate; or, incercand sa depaseasca trei autoturisme deodata (incluzand si autoutilitara condusa de parat) reclamantul nu a respectat regulile privind efectuarea in siguranta a manevrei de depasire, iar nerespectarea acestor obligatii are natura faptei victimei insesi, ca si cauza care inlatura vinovatia paratului (conducatorul auto al celuilalt vehicul implicat in accident).
Imprejurarea ca, la momentul producerii accidentului, paratul, recunoscandu-si o presupusa vina (stabilita de lucratorii de politie sub aspectul raspunderii contraventionale), a declarat ca este de acord sa achite despagubirile produse la autoturismul reclamantului nu prezinta relevanta pe taramul raspunderii civile delictuale, ale carei conditii au fost analizate de instanta in prezenta cauza.
Pentru toate considerentele expuse, instanta a luat act de renuntarea reclamantului la judecata capatului de cerere avand ca obiect obligarea paratului la plata despagubirilor reprezentand lipsa de folosinta a autovehiculului si a respins ca neintemeiata actiunea sub aspectul celorlalte capete de cerere, respectiv cel privind obligarea paratului la plata sumei de 11.310,17 lei reprezentand contravaloarea pagubei provocate de acesta autoturismului proprietate personala a reclamantului si petitul referitor la obligarea paratului plata cheltuielilor de judecata, subsidiar celuilalt capat de cerere.
SENTINTA CIVILA NR. 761/C DIN DATA DE 03.04.2008
Raspundere civila delictuala. Coliziune autovehicule. Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la 06.08.2007 reclamantul I.L.A. l-a chemat in judecata pe paratul A.D. pentru ca instanta, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea paratului la plata sumei de 11.310,17 lei reprezentand contravaloarea pagubei provocate de acesta autoturismului proprietate personala a reclamantului, la plata daunelor reprezentand lipsa de folosinta a autovehiculului si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, la data de 28.03.2007, paratul, care se afla in localitatea Constanta la volanul autoutilitarei cu numarul de inmatriculare CT 06 _, a schimbat fara sa se asigure directia de mers efectuand un viraj la stanga. La efectuarea acestei manevre, paratul nu s-a asigurat daca exista vreo masina in depasirea lui si a intrat in coliziune directa cu autoturismul proprietatea reclamantului, provocandu-i pagube importante.
Prin procesul - verbal seria AY nr. 0240106, a sustinut reclamantul, s-a stabilit ca vina apartine in totalitate conducatorului auto A.D., iar, cand i s-a cerut sa prezinte polita de raspundere civila obligatorie, paratul a prezentat o polita expirata, astfel ca s-a obligat in mod expres sa plateasca despagubirile produse la autoturismul B-97-_..
Considerand ca paratul isi va respecta obligatia asumata, a mai aratat reclamantul, s-a prezentat la data de 02.05.2007 cu autoturismul avariat la service-ul P. R., care a evaluat reparatiile la suma de 11.310,17 lei pe baza unei oferte de deviz valabila pana la data de 09.05.2007.
Cum paratul nu si-a indeplinit obligatia de plata si nu a dat curs solicitarilor sale de a solutiona litigiul pe cale amiabila, desi l-a convocat la conciliere directa in conformitate cu dispozitiile art. 7201 din Codul de procedura civila, reclamantul a promovat prezenta actiune.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 112 din Codul de procedura civila si ale art. 998 - 999 din Codul civil.
Prin sentinta civila nr. 12076 din 16.10.2007 a Judecatoriei Constanta, s-a admis exceptia necompetentei teritoriale a acestei instante, invocata de paratul A.D. prin cererea depusa la dosar si s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Mangalia, in considerentele hotararii retinandu-se ca sunt incidente dispozitiile art. 5 din Codul de procedura civila.
Dosarul a fost inregistrat, sub acelasi numar, pe rolul Judecatoriei Mangalia, iar, la data de 28.01.2008, reclamantul a depus o cerere prin care declara ca renunta la judecata capatului de cerere avand ca obiect obligarea paratului la plata daunelor reprezentand lipsa de folosinta a autovehiculului, astfel ca instanta, vazand dispozitiile art. 246 alin. (1) din Codul de procedura civila, va lua act prin hotararea finala de manifestarea de vointa a acestuia.
Paratul a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata. In motivare, paratul a aratat ca, la data de 28.04.2007, ora 10, in timp ce se deplasa pe strada P. din Mangalia, din directia sens giratoriu catre bulevardul 1 Decembrie 1918, a dorit sa efectueze un viraj stanga pentru a intra pe strada M. V.; in acest scop, a oprit autoutilitara, a semnalizat schimbarea directiei de mers si a acordat prioritate de trecere autoturismelor care circulau din sens contrar.
Fiind aglomerata banda de circulatie contrara, a sustinut paratul, a asteptat circa 2 minute sa poata efectua virajul la stanga, iar, in tot acest timp, autoturismele din spatele sau erau oprite, deoarece nu aveau loc sa efectueze alte manevre (ocolire dreapta si mers inainte) fiind doar o singura banda de mers si ingusta. In momentul in care a putut sa efectueze virajul la stanga (semnalizarea fiind activata), a demarat (demararea fiind lenta deoarece este vorba de o autoutilitara de 3 tone), s-a deplasat circa 0,5 m si, atunci, autoturismul B 97-_ a iesit in mare viteza din spatele sau, iar, in incercarea de a efectua si el viraj catre stanga, l-a acrosat pe partea stanga.
Paratul a aratat ca reclamantul, conducator al autoturismului B 97 -_, a apreciat in mod gresit distanta dintre cele doua autovehicule si, efectuand manevra pe fondul unei stari de graba, a intrat in coliziune cu el.
Procesul - verbal de care face vorbire reclamantul, a mai aratat paratul, nu stabileste culpa vreunui conducator auto, ci doar descrie imprejurarea in care s-a produs coliziunea, paratul fiind sanctionat contraventional doar pentru ca nu avea asigurare obligatorie civila RCA valabila, fiind expirata cu 2 zile in urma, si, mai mult, a fost anulat de instanta de judecata.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 115 - 118 din Codul de procedura civila.
In sustinerea actiunii, reclamantul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, a probei cu interogatoriul paratului, a probei cu martori si a probei cu expertiza tehnica auto avand ca obiectiv identificarea si evaluarea prejudiciilor produse la autoturismul sau.
Instanta a admis proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul paratului si proba testimoniala, apreciind ca acestea sunt pertinente si utile, insa, pentru motivele aratate in practicaua incheierii de sedinta din 27.03.2007, a respins ca neconcludenta proba cu expertiza tehnica auto.
Pentru combaterea actiunii, paratul a propus proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului si proba testimoniala, probe care, fiind pertinente si utile, au fost incuviintate de instanta.
Instanta a procedat la administrarea probei cu interogatoriile partilor (si la audierea martorilor.
Analizand actiunea dedusa judecatii, prin prisma probelor administrate in cauza si a dispozitiilor legale aplicabile, instanta a constatat urmatoarele:
In ziua de 28.04.2007, in jurul orelor 1000, paratul A.D. conducea autoutilitara cu numarul de inmatriculare CT 06-_ pe strada P. din Mangalia, deplasandu-se din directia sensului giratoriu catre bulevardul 1 Decembrie 1918; la un moment dat, a dorit sa efectueze un viraj la stanga pentru a intra pe strada M V, iar, in acest scop, a semnalizat schimbarea directiei de mers, a oprit autoutilitara si a acordat prioritate de trecere autoturismelor care circulau din sens contrar.
In spatele masinii conduse de parat se aflau alte doua autoturisme, care au asteptat efectuarea manevrei de virare catre stanga, iar in spatele acestora se mai aflau alte autoturisme; cand paratul s-a angajat in executarea virajului, primul dintre acestea, avand numarul de inmatriculare B 97 _si fiind condus de catre reclamantul I.L.A., a efectuat o manevra de depasire a celor doua masini interpuse intre el si autoutilitara paratului si a intrat in coliziune cu aceasta din urma, ambele vehicule suferind avarii.
Prin procesul - verbal de contraventie din 28.04.2007 intocmit de Serviciul Politiei Rutiere - Formatiunea Mangalia, s-a constatat natura avariilor produse celor doua autovehicule implicate in accident si s-a stabilit ca vinovat de producerea accidentului se face paratul A.D., care nu s-a asigurat la efectuarea manevrei si nu a observat ca in depasirea sa se afla autoturismul condus de catre reclamant.
De asemenea, s-a retinut ca paratul avea asigurarea auto expirata din data de 13.04.2007 si s-au consemnat sustinerile acestuia, atestate prin semnatura, in sensul ca este de acord sa achite despagubirile produse la autoturismul cu numarul de inmatriculare B 97_.
Procesul - verbal de contraventie din 28.04.2007 a fost anulat prin sentinta civila nr. 1677/C din 27.09.2007 a Judecatoriei Mangalia, ramasa irevocabila prin nerecurare.
Potrivit dispozitiilor art. 998 din Codul civil "orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara", iar art. 999 din acelasi act normativ prevede ca "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa".
Aceste dispozitii legale reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie care angajeaza raspunderea autorului faptei ori de cate ori sunt indeplinite, cumulativ, conditiile acesteia si anume: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul.
In speta dedusa judecatii, fata de cauza pretentiilor reclamantului, respectiv coliziunea dintre autovehiculele partilor, care se deplasau pe drumurile publice din municipiul Mangalia, soldata cu avarierea acestora, este indiscutabil ca examinarea conditiilor raspunderii civile delictuale nu se poate face decat prin prisma regulilor stabilite in actele normative care reglementeaza o astfel de activitate, si anume OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si Regulamentul de aplicare a acesteia, aprobat prin HG nr. 1391/2006.
Instanta apreciaza ca, fata de temeiul juridic al actiunii, invocat de catre reclamant, anularea prin hotarare judecatoreasca irevocabila a procesului - verbal de contraventie din 28.04.2007 nu prezinta relevanta cata vreme aceasta nu este opozabila reclamantului, care nu a fost parte in cauza respectiva.
In egala masura, insa, si pentru aceleasi considerente care vizeaza temeiul de drept al actiunii, instanta constata ca nici reclamantul nu poate valorifica in prezentul proces actul de constatare intocmit de Serviciul Politiei Rutiere - Formatiunea Mangalia, prin care se retine culpa exclusiva a paratului in producerea accidentului de circulatie, urmand sa examineze conditiile raspunderii civile delictuale prin prisma probelor administrate in cauza si a dispozitiilor legale care reglementeaza activitatea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice.
Or, din declaratiile martorilor reiese ca paratul avea semnalizarea pornita inainte de efectuarea virajului catre stanga si ca a asteptat circa doua minute pentru efectuarea manevrei deoarece din sensul opus veneau mai multe masini, imprejurari care atesta faptul ca paratul si-a respectat obligatiile pentru a vira la stanga in conditii de siguranta.
Sustinerile reclamantului in sensul ca paratul ar fi pornit semnalizarea in premomentul efectuarii virajului, chiar confirmate de martori, nu pot fi retinute ca fiind dovedite cu certitudine. Aceasta intrucat unul din martori conducea autoturismul aflat in spatele masinii reclamantului, iar celalalt se afla in autoturismul acestuia din urma, fiind posibil ca nici martorii si nici reclamantul sa nu fi putut observa luminile de semnalizare ale autoutilitarei conduse de parat in conditiile in care intre aceasta si autoturismul reclamantului se interpuneau alte doua masini.
Pornind de la aceasta ultima imprejurare, recunoscuta de reclamant la interogatoriu si confirmata de toti martorii audiati in cauza, instanta constata ca reclamantul insusi a incalcat reguli referitoare la efectuarea manevrei de depasire care imbraca, in planul raspunderii civile delictuale, forma faptei victimei insesi, ca si imprejurare care inlatura vinovatia.
Astfel, art. 45 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 prevede ca "depasirea este manevra prin care un vehicul trece inaintea altui vehicul ori pe langa un obstacol, aflat pe acelasi sens de circulatie, prin schimbarea directiei de mers si iesirea de pe banda de circulatie sau din sirul de vehicule in care s-a aflat initial", iar potrivit alineatului al doilea al aceluiasi articol "conducatorul vehiculului care se angajeaza in depasire trebuie sa se asigure ca vehiculul care circula in fata sau in spatele lui nu a initiat o asemenea manevra".
Din interpretarea logica a acestor dispozitii legale, se desprinde concluzia ca depasirea a doua sau mai multe vehicule ori obstacole deodata nu constituie o manevra regulamentara din moment ce legiuitorul, folosind sintagme precum "altui vehicul sau obstacol" ori "vehiculul care circula in fata sau in spatele lui", conditioneaza efectuarea acestei manevre de trecerea inaintea unui singur vehicul sau obstacol.
Concluzia instantei este intarita si de dispozitiile art. 118 lit. a) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 care prevad ca un conducator de vehicul care efectueaza o depasire este obligat sa se asigure ca acela (si nu aceia) care il urmeaza sau il preceda nu a semnalizat intentia inceperii unei manevre similare.
Optiunea legiuitorului pentru definirea manevrei de depasire se explica prin aceea ca numai realizandu-se in aceasta modalitate, si anume prin trecerea succesiva inaintea fiecarui vehicul (in ipoteza in care sunt doua sau mai multe) dintre cele care preced autoturismul care efectueaza manevra, aceasta se poate face in conditii de vizibilitate maxima si in scopul desfasurarii in siguranta a circulatiei pe drumurile publice, astfel cum este definit acesta in art. 1 alin. (2) din OUG nr. 195/2002.
Potrivit dispozitiilor art. 54 alin. (1) din acelasi act normativ, "conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers, de iesire dintr-un rand de vehicule stationate sau de intrare intr-un asemenea rand, de trecere pe o alta banda de circulatie sau de virare spre dreapta ori spre stanga sau care urmeaza sa efectueze o intoarcere ori sa mearga cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna in pericol siguranta celorlalti participanti la trafic".
Aceasta dispozitie legala, retinuta de organele de politie drept temei al culpei paratului in producerea accidentului de circulatie, trebuie coroborata, in opinia instantei, cu dispozitiile referitoare la efectuarea manevrei de depasire, anterior evocate; or, incercand sa depaseasca trei autoturisme deodata (incluzand si autoutilitara condusa de parat) reclamantul nu a respectat regulile privind efectuarea in siguranta a manevrei de depasire, iar nerespectarea acestor obligatii are natura faptei victimei insesi, ca si cauza care inlatura vinovatia paratului (conducatorul auto al celuilalt vehicul implicat in accident).
Imprejurarea ca, la momentul producerii accidentului, paratul, recunoscandu-si o presupusa vina (stabilita de lucratorii de politie sub aspectul raspunderii contraventionale), a declarat ca este de acord sa achite despagubirile produse la autoturismul reclamantului nu prezinta relevanta pe taramul raspunderii civile delictuale, ale carei conditii au fost analizate de instanta in prezenta cauza.
Pentru toate considerentele expuse, instanta a luat act de renuntarea reclamantului la judecata capatului de cerere avand ca obiect obligarea paratului la plata despagubirilor reprezentand lipsa de folosinta a autovehiculului si a respins ca neintemeiata actiunea sub aspectul celorlalte capete de cerere, respectiv cel privind obligarea paratului la plata sumei de 11.310,17 lei reprezentand contravaloarea pagubei provocate de acesta autoturismului proprietate personala a reclamantului si petitul referitor la obligarea paratului plata cheltuielilor de judecata, subsidiar celuilalt capat de cerere.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Raspundere civila delictuala
Obligatia aducerii la cunostinta proprietarului plata TVA a terenurilor construibile - Sentinta civila nr. 301 din data de 27.04.2018Cerere de valoare redusa - Decizie nr. 501 din data de 21.06.2017
Actiune in raspundere patrimoniala - Sentinta civila nr. 851 din data de 18.10.2017
Pretentii. Contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului - Sentinta civila nr. 2031 din data de 12.11.2015
Prestare munca fara forme legale. Prejudiciul produs prestatorului in urma unui accident. Acordarea daunelor materiale si morale in baza raspunderii civile delictuale - Sentinta civila nr. 89 din data de 05.03.2015
Imbogatirea fara justa cauza. Existenta unui temei constitutional al raspunderii. - Sentinta civila nr. 141/S din data de 04.05.2009
Raspunderea statului este o raspundere directa, limitata doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale si este reglementata de art.538-539 Cod procedura penala (art.504 – 507 din vechiul Cod de procedura penala).Raspund - Decizie nr. 779 din data de 24.09.2015
Inadmisibilitatea actiunii in raspundere civila delictuala exercitata de angajator ulterior anularii deciziei de imputare emisa functionarului public pentru recuperarea prejudiciului. - Decizie nr. 700 din data de 13.02.2015
Drept civil. Daune morale si materiale derivand din procesul penal intemeiate pe dispozitiile art. 998-999 Cod civil. Neindeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale. - Decizie nr. 101 din data de 23.10.2014
Raspunderea civila a functionarului public angajata in temeiul art. 84 alin. 1 lit. b din Legea nr.188/1999 „ ... pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit”.Calcularea termenului de 30 de zile pentru emiterea dispozitiei - Decizie nr. 11894 din data de 13.11.2013
Raspunderea patrimoniala asociata raspunderii penale este intotdeauna o raspundere civila delictuala, ori raspunderea intemeiata pe dispozitiile art. 28 din Legea nr.22/1969 este o raspundere materiala intemeiata pe raporturile de munca. In cadrul pr... - Decizie nr. 887 din data de 30.11.2010
actiune in raspundere civila delictuala - Sentinta civila nr. 1920 din data de 08.03.2011
Raspundere civila delictuala art 1001 - Hotarare nr. 1589 din data de 05.07.2011
Atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere. Fapte savarsite de administratorul statutar dupa deschiderea procedurii insolventei - Decizie nr. 699 din data de 22.06.2010
LATURA CIVILA A PROCESULUI PENAL. CALITATEA IN CARE RASPUNDE CIVIL ASOCIATIA FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII. GARANT. ASIGURATOR - Decizie nr. 87 din data de 04.02.2010
SESIZAREA CURTII DE CONTURI PRIVIND APROBAREA SI EFECTUAREA UNOR PLATI NELEGALE DIN BUGETUL LOCAL. EXECUTAREA UNOR CLAUZE PREVAZUTE IN CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA, PRIVIND PLATA CATRE SALARIATI A UNOR SUME PENTRU CARE NU EXISTA TEMEI LEGAL. - Decizie nr. 355 din data de 09.04.2009
ACTIUNE IN STABILIREA RASPUNDERII CIVILE DELICTUALE - Sentinta civila nr. 134 din data de 22.01.2006
Pretentii civile. Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe ideea repararii unui prejudiciu, in timp ce raspunderea penala se intemeiaza pe ideea pedepsirii celui care a savarsit o fapta ilicita, apreciata de lege ca fiind infractiune. De aseme... - Sentinta civila nr. 2650/17.04.2008 din data de 21.09.2009
Raspundere civila delictuala - Sentinta civila nr. 23883 din data de 10.03.2010
Raspundere civila delictuala - Hotarare nr. 1827 din data de 17.03.2010