Incredintare minor din afara casatoriei. Interesul superior al copilului. Pensie de intretinere. Dreptul parintelui caruia nu i-a fost incredintat la legaturi personale cu minorul.

JUDECATORIA MANGALIA
SENTINTA CIVILA NR. 266/C DIN DATA DE 05.02.2008

Incredintare minor din afara casatoriei. Interesul superior al copilului. Pensie de intretinere. Dreptul parintelui caruia nu i-a fost incredintat la legaturi personale cu minorul.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia la 24.09.2007 reclamantul S.I. a chemat-o in judecata pe parata C.C. pentru ca instanta, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna incredintarea minorului S.I., nascut in 2005 catre el spre crestere si educare sau, in subsidiar, incuviintarea dreptului de a avea legaturi personale cu minorul in prima si a treia saptamana din luna, de vineri de la orele 17 pana duminica la orele 17, si o luna in vacanta de vara.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, in anul 2004, a intrat intr-o relatie de concubinaj cu parata, din care a rezultat minorul S.I. insa, in primavara anului 2007, s-au despartit, parata plecand impreuna cu minorul la mama ei, in comuna Cerchezu.
La inceput, a precizat reclamantul, mergea saptamanal la Cerchezu pentru a-i duce copilului alimente si imbracaminte, dar, in luna iulie, parata i-a interzis sa-si mai vada copilul, adresandu-i injurii si amenintari.
Minorul, a mai aratat reclamantul, locuieste intr-un climat neadecvat pentru cresterea si dezvoltarea sa normala intrucat se afla in grija mamei paratei si a concubinului acesteia, parata fiind plecata la munca in Italia, iar cei doi obisnuiesc sa consume bauturi alcoolice si chiar ii dau si minorului sa guste.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 42 si ale art. 100 din Codul familiei.
Cererii i-au fost anexate, in copie, inscrisuri.
Parata a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii ca nefondata intrucat sustinerile reclamantului in sensul ca i s-a interzis sa vada copilul, ca l-ar fi amenintat sau injuriat pe reclamant sau ca mama ei ar consuma bauturi alcoolice nu sunt reale.
De asemenea, parata a formulat si cerere reconventionala solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna incredintarea minorului S.I. catre ea, spre crestere si educare, si obligarea reclamantului la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului in cota procentuala raportata la veniturile pe care le realizeaza, sau, in subsidiar, in masura in care instanta va respinge cererea reconventionala, stabilirea in favoarea sa a unui program de vizitare a minorului.
In motivarea cererii reconventionale, parata a aratat ca minorul se afla in ingrijirea mamei ei, la domiciliul acesteia, unde se bucura de un climat sanatos, adecvat varstei sale, iar schimbarea acestui climat l-ar afecta foarte mult.
A mai aratat parata ca, fata de varsta minorului (2 ani), este in interesul acestuia sa-i fie incredintat, dat fiind caracterul complex al acestei notiuni care depinde de factori precum posibilitati materiale, posibilitati de dezvoltare fizica si intelectuala, comportarea parintilor fata de copil, legaturile de afectiune stabilite intre copil si parinti, factori care se regasesc in persoana sa si nu a reclamantului, care nu are o locuinta in care sa-i ofere copilului un climat sanatos si este inconjurat numai de persoane care sufera de diverse maladii.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 115 - 119 din Codul de procedura civila.
Reclamantul a formulat raspuns la intampinarea paratei in care a reiterat faptul ca aceasta este plecata de mai mult timp in Italia, probabil la munca, iar minorul, in varsta de numai 2 ani si jumatate, a fost practic abandonat in asa-zisa grija a bunicii materne.
Datorita lipsei paratei din tara, a sustinut reclamantul, aceasta nu poate sa cunoasca faptul ca mama ei nu ii permite sa aiba legaturi personale cu copilul, iar, in ceea ce priveste conditiile locative, el detine in exclusivitate o camera de locuit cu un hol si acces la toate utilitatile si dependintele.
Reclamantul a depus si intampinare la cererea reconventionala a paratei solicitand respingerea acesteia intrucat minorul nu se afla in ingrijirea paratei, aceasta fiind plecata de mult timp in Italia, ci a bunicii materne. Copilul se afla in mare dificultate si in mare nevoie afectiva, materiala si locativa deoarece acesta traieste intr-un climat total neadecvat, fara conditii minime de igiena si fara caldura pe timpul iernii.
Bunica materna si concubinul acesteia, a mai aratat reclamantul, sunt cunoscuti ca inversunati consumatori de alcool, care ii dau chiar si minorului sa bea, nu au conditii materiale, morale si locative, astfel ca starea de sanatate a copilului este pusa in pericol.
In sustinerea actiunii, reclamantul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si a probei testimoniale iar in combaterea acesteia si in sustinerea cererii reconventionale, parata a propus proba cu inscrisuri si proba cu martori, probe care, fiind pertinente si utile, au fost admise de instanta.
Pentru administrarea probei cu inscrisuri, reclamantul a mai depus la dosarul cauzei, in copie, chitante eliberate de Posta Romana si bonuri fiscale privind achizitionarea unor produse.
Din oficiu, instanta a dispus efectuarea anchetelor sociale la domiciliile partilor.
In cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar, reclamantul a solicitat instantei de judecata ca, in cazul admiterii actiunii principale, sa dispuna si obligarea paratei la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului in procent de 25 0/0 din venitul mediu pe economie, precum si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
La randul sau, parata a solicitat, in eventualitatea admiterii actiunii, stabilirea unui program de vizitare a copilului dupa cum urmeaza: in fiecare saptamana, de sambata de la orele 0900 pana duminica la orele 2000, o saptamana in vacanta de iarna, o saptamana in vacanta de primavara si trei saptamani in vacanta de vara, in toate cazurile cu posibilitatea luarii minorului la domiciliul ei.
Analizand actiunea principala si cererea reconventionala deduse judecatii, prin prisma probelor administrate in cauza si a dispozitiilor legale aplicabile, instanta a constatat urmatoarele:
Reclamantul S.I. si parata au avut o relatie de concubinaj de cativa ani din care a rezultat minorul S.I., nascut in 2005. La inceputul relatiei, partile au locuit impreuna in 2 Mai, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor, si tot acolo au locuit, o perioada de timp, si dupa nasterea copilului.
In prima jumatate a anului 2007, intre parti au intervenit neintelegeri, iar parata s-a mutat impreuna cu minorul in comuna Cerchezu, la locuinta concubinului mamei sale, dupa cum reiese din declaratia acestuia, reclamantul ramanand in continuare in 2 Mai.
La scurt timp, parata a plecat in strainatate, iar copilul a ramas in ingrijirea bunicii materne si a concubinului acesteia astfel cum reiese din declaratiile tuturor martorilor audiati in cauza.
Martorii au afirmat ca parata trimite periodic diverse sume de bani pentru cresterea copilului, insa sustinerile lor nu sunt confirmate si de inscrisuri in acest sens (recipise postale), care sa faca dovada certa a sumelor trimise, sub aspectul cuantumului acestora.
In ancheta sociala efectuata de autoritatea tutelara Cerchezu la domiciliul concubinului bunicii minorului, se arata ca imobilul este proprietatea acestuia, este compus din trei camere, este iluminat electric si in acesta locuiesc proprietarul concubina acestuia (mama paratei), inca o fiica a acesteia (sora paratei) si minorul S.I.; de asemenea, s-a mai aratat ca ori de cate ori a venit sa-l viziteze pe copil, reclamantul a provocat scandal, amenintand-o pe mama paratei.
Sustinerile colectivului de sprijin al autoritatii tutelare Cerchezu cu privire la racordarea locuintei la reteaua de energie electrica sunt infirmate, insa, de martorii audiati in cauza, inclusiv de proprietarul imobilului, iar afirmatia ca reclamantul ar fi provocat scandal cu ocazia vizitarii copilului este justificata de martori prin aceea ca mama paratei si concubinul acesteia ii interzic sa-l vada pe copil, fiind nevoit chiar sa apeleze la organele de politie in acest scop.
In cuprinsul anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantului, se arata ca acesta locuieste impreuna cu mama sa in satul 2 Mai, intr-un imobil proprietatea unchiului sau, racordat la reteaua de energie electrica si apa potabila, unde ocupa o camera si o anexa.
Martorii au declarat ca, concubinul bunicii materne, obisnuieste sa consume in exces bauturi alcoolice, iar sustinerile lor sunt confirmate, partial, chiar si de sora acestuia, care a declarat ca fratele sau consuma uneori bere sau vin.
Aceeasi martora a mai afirmat ca intre fratele sau si mama paratei, au mai aparut in timp unele neintelegeri din cauza carora acesta o alunga din locuinta pe concubina sa, situatie in care minorul S.I. si sora paratei ramaneau in continuare in locuinta.
Desi martorii au afirmat ca mama si unchiul reclamantului au unele probleme medicale, la dosarul cauzei nu s-au depus inscrisuri din care sa reiasa cu certitudine natura afectiunilor de care ar suferi, iar autoritatea tutelara Limanu nu a relevat, in cuprinsul anchetei sociale, existenta unor afectiuni medicale care ar putea periclita siguranta minorului in masura in care acesta ar fi fost incredintat reclamantului.
Martorii propusi de reclamant au mai aratat ca reclamantul a fost dintotdeauna interesat de soarta copilului si manifesta sentimente de afectiune fata de acesta.
Potrivit dispozitiilor art. 65 din Codul familiei, "daca filiatia copilului din afara casatoriei este stabilita fata de ambii parinti, incredintarea lui, precum si contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala se vor hotari potrivit dispozitiilor art. 42 - 44 inclusiv, care se aplica prin asemanare".
Art. 42 alin. (1) din acelasi act normativ prevede ca "instanta judecatoreasca va hotari (_) caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori. In acest scop, instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor (_) va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat tatalui sau mamei".
Totodata, potrivit art. 101 alin. (1) din Codul familiei "parintii sunt datori sa ingrijeasca de copil", iar in conformitate cu alineatul al doilea al aceluiasi articol "ei sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui (_)".
In conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 "prezenta lege, orice alte reglementari adoptate in domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, dupa caz, incheiat in acest domeniu se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului", iar alineatul al treilea al aceluiasi articol prevede ca "principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti".
In cauza, instanta constata ca partile s-au separat in fapt intr-o perioada de timp in care minorul S.I. avea varsta de circa doi ani, iar acesta a ramas in grija paratei, care s-a mutat impreuna cu copilul la locuinta concubinului mamei sale.
La scurt timp, insa, de la acea data, parata a plecat in strainatate, pentru o perioada nedeterminata, iar minorul a ramas in ingrijirea bunicii materne, care se mai ocupa si de cresterea unui alt copil de-al sau, cei trei locuind impreuna cu concubinul bunicii copilului in imobilul proprietatea personala a acestuia, care nu este racordat la reteaua de curent electric.
Desi probele administrate in cauza nu releva, cu certitudine, un comportament necorespunzator al bunicii materne la adresa copilului, instanta retine ca martorii au relatat faptul ca, concubinul acesteia si proprietarul imobilului, obisnuieste sa consume in exces bauturi alcoolice.
Pe de alta parte, din declaratiile martorilor propusi de reclamant si din ancheta sociala efectuata la domiciliul reclamantului, reiese ca acesta locuieste intr-un imobil proprietatea unchiului sau, unde ocupa o camera si o anexa, iar probele administrate in cauza nu dovedesc, fara echivoc, existenta unor neintelegeri in familia acestuia.
Sustinerile martorilor propusi de parata in sensul ca mama si unchiul reclamantului ar avea unele probleme medicale nu sunt confirmate de inscrisuri din care sa reiasa cu certitudine natura afectiunilor de care sufera, dar nici de constatarile facute la fata locului de autoritatea tutelara Limanu, care ar fi trebuit sa releve existenta unor afectiuni medicale, in cazul in care acestea erau reale.
De asemenea, martorii au declarat ca reclamantul a fost interesat de soarta copilului si manifesta sentimente de afectiune fata de acesta si ca reclamantul este impiedicat de bunica materna si de concubinul acesteia sa-l vada pe minor.
Or, examinand comparativ conditiile locative si materiale pe care le are minorul la domiciliul concubinului bunicii sale, cu cele de care ar putea beneficia la locuinta reclamantului, precum si comportamentul fata de copil al persoanelor care au obligatia sa-l creasca si sa se ingrijeasca de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, instanta constata ca este in interesul superior al minorului S.I. sa fie incredintat tatalui sau spre crestere si educare.
Astfel, desi parata a plecat in strainatate la scurt timp de la separarea in fapt a partilor, aceasta imprejurare nu poate fi considerata, in opinia instantei, o abandonare a copilului cata vreme aceasta, preocupata fiind de soarta minorului, l-a lasat temporar in grija unei rude apropiate (bunica materna).
Cu toate acestea, faptul ca locuinta concubinului bunicii copilului nu este racordata la reteaua de curent electric (inconvenient major in realitatea actuala), dar, mai ales, faptul ca in urma unor neintelegeri cu mama paratei, concubinul acesteia o alunga pe aceasta din locuinta, constituie imprejurari care dovedesc ca siguranta copilului, din punct de vedere material, moral si locativ, este periclitata cata vreme bunica materna (persoana in grija careia se afla efectiv minorul), neavand o locuinta personala si nici drepturi locative proprii cu privire la locuinta concubinului ei, fiind permanent expusa riscului de a fi indepartata din imobil, nu poate asigura copilului o stabilitate afectiva si locativa.
Pe de alta parte, instanta constata ca reclamantul, beneficiind si de suportul material si moral al membrilor familiei sale, poate asigura minorului conditii optime de crestere si educare din moment ce acesta s-a preocupat de situatia copilului si si-a manifestat vadit afectiunea fata de acesta in perioada in care partile locuiau impreuna.
Mai mult, din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 42 din Codul familiei, instanta retine ca, in mod firesc, legiuitorul a inteles sa acorde preferinta parintilor la adoptarea masurii de incredintare a copilului minor.
Or, in cauza, minorul S.I. se afla in ingrijirea de fapt a bunicii materne, care se ocupa de cresterea acestuia in conditiile prezentate anterior, iar parata (mama copilului) este plecata in strainatate pentru o perioada de timp nedeterminata, in vreme ce reclamantul (tatal copilului) are un spatiu locativ optim si prezinta suficiente garantii morale ca poate asigura copilului o dezvoltare armonioasa.
Pentru aceste motive, apreciind ca este in interesul superior al minorului S.I. sa fie incredintat reclamantului, instanta a admis cererea acestuia, a incredintat reclamantului pe minor spre crestere si educare si, pentru aceleasi argumente de fapt si de drept, a respins ca neintemeiata cererea paratei avand acelasi obiect.
Potrivit dispozitiilor art. 42 alin. (3) din Codul familiei, aplicabile prin prisma dispozitiilor art. 65 din acelasi act normativ, "(...) instanta judecatoreasca va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor".
Avand in vedere ca minorul urmeaza a fi incredintat reclamantului spre crestere si educare, iar acesta isi va indeplini in natura obligatia de intretinere fata de copil, instanta a  constatat ca sunt intrunite conditiile legale pentru obligarea paratei la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului S.I..
Conform dispozitiilor art. 94 alin. (3) din Codul familiei, cand intretinerea este datorata de parinte pentru un copil minor, ea se poate stabili pana la o patrime din castigul sau din munca. Daca debitorul intretinerii nu realizeaza venituri din salarii, pensia se determina prin raportare la venitul minim pe economie intrucat notiunea de mijloace la care se refera Codul familiei are in vedere nu numai mijloacele materiale, ci si aptitudinea de a munci a celui obligat la intretinere, care constituie insusi izvorul obtinerii mijloacelor materiale.
In cauza, reclamantul nu a dovedit ca parata realizeaza venituri din salarii, astfel ca instanta a stabilit pensia de intretinere prin raportare la venitul minim pe economie care, la data pronuntarii hotararii, era de 500 de lei, potrivit HG nr. 1507/2007. De asemenea, intrucat parata nu a dovedit ca mai are alte persoane in intretinere, instanta a obligat-o sa plateasca reclamantului o pensie de intretinere in cota procentuala maxima prevazuta de lege pentru un copil minor.
Pentru aceste motive, instanta a obligat-o pe parata sa plateasca reclamantului o pensie de intretinere de 25 0/0 din venitul minim pe economie, lunar, in favoarea minorului S.I., incepand cu data ramanerii definitive a prezentei hotarari pana la implinirea de catre minor a varstei de 18 ani.
Fata de imprejurarea ca a fost admisa cererea reclamantului privind incredintarea copilului, instanta a constatat ca solicitarea acestuia avand ca obiect incuviintarea dreptului de a avea legaturi personale cu copilul a ramas fara obiect, motiv pentru care a fost respinsa cu aceasta mentiune.
Potrivit dispozitiilor art. 43 alin. (3) din Codul familiei, aplicabile, de asemenea, prin prisma dispozitiilor art. 65 din acelasi act normativ, "parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala".
De asemenea, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament.
Modalitatile concrete de exercitare a acestui drept constau in vizitarea copilului la locuinta parintelui caruia i-a fost incredintat, lasarea copilului in vizita la locuinta parintelui caruia nu i-a fost incredintat, vizitarea copilului la scoala, petrecerea vacantelor scolare la ambii parinti.
Dreptul de a avea legaturi personale cu copilul trebuie realizat in asa fel incat sa nu aiba o influenta negativa asupra cresterii copilului, iar exercitarea acestui drept nu trebuie stingherita, eventual, de prezenta obligatorie a celuilalt parinte sau a altor persoane, comunicarea dintre parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul si acel copil urmand sa aiba loc in mod firesc, fara nicio restrangere.
In cauza, fata de imprejurarea ca minorul S.I. a fost incredintat reclamantului spre crestere si educare, urmand sa locuiasca impreuna cu acesta in satul 2 Mai, instanta apreciaza ca dreptul paratei de a avea legaturi personale cu minorul, pentru a fi pe deplin realizat, trebuie exercitat in afara domiciliului reclamantului.
Cat priveste programul de vizita solicitat de parata, instanta a apreciat ca acesta este excesiv de larg, intrucat prin luarea minorului de la domiciliul reclamantului la sfarsitul fiecarei saptamani acesta din urma este prejudiciat in dreptul sau propriu de a avea legaturi personale cu minorul, care este intrinsec dreptului de a-i fi incredintat copilul, recunoscut de instanta in favoarea sa prin prezenta hotarare.
Pentru aceste motive, instanta a incuviintat ca parata sa aiba legaturi personale cu minorul in prima si a treia saptamana a fiecarei luni, de sambata de la orele 0900 pana duminica la orele 1700, o saptamana in vacanta de iarna, o saptamana in vacanta de primavara si trei saptamani in vacanta de vara, in toate cazurile cu posibilitatea luarii minorului la domiciliul paratei, apreciind ca acest program este de natura sa permita atat mamei cat si minorului pastrarea si dezvoltarea unor relatii personale firesti.
Cat priveste cererea fiecarei parti privind obligarea partii adverse la plata cheltuielilor de judecata, instanta, avand in vedere imprejurarea ca pretentiile fiecareia dintre acestea au fost admise numai in parte si vazand dispozitiile art. 274 alin. (3) si ale art. 276 din Codul de procedura civila, a micsora onorariul aparatorului paratei de la 600 de lei la 500 de lei si a compensat cheltuielile de judecata efectuate de parti, constand in taxa judiciara de timbru, timbrul judiciar si onorariile aparatorilor alesi.