Plangere contraventionala Legea 108/1999

SENTINTA CIVILA NR. 1015/30.11.2011 (plangere contraventionala Legea 108/1999)
      Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect plangere contraventionala Legea 108/1999, plangere formulata de contestatoarea SC P. SRL, impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria M, nr.1037/23.09.2011,  intocmit de I.T.M. C.
      Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 24.11.2011 si au fost consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta pentru a da posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea la data de 30.11.2011 si in urma deliberarii a pronuntat prezenta hotarare.
      
         I N S T A N T A

Deliberand asupra actiunii civile de fata:
      La data de 11.10.2011, s-a inregistrat pe rolul acestei instante plangerea contraventionala formulata de contestatoarea SC P. SRL, impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria M nr.1037/23.09.2011, intocmit de ITM solicitand anularea procesului-verbal.
      In motivarea cererii se arata ca prin procesul-verbal contestatoarea a fost sanctionata cu suma de 9.000 lei, intrucat, ar fi obstructionat efectuarea  unei activitati de control de catre inspectorii ITM, la data de 20.09.2011, dar nu prin reprezentantul legal al societatii, ci prin asociatul O. E. M. si angajatul C. N. considerand ca aspectele retinute in continutul acestuia nu sunt reale. Arata ca  inca de la inceput activitatea de control a fost una marcata de abuzuri, pornind de la faptul ca inspectorii nu s-au recomandat si legitimat, nu au solicitat Registrul Unic de Control, nici prezenta administratorului societatii, si au avut o atitudine total agresiva si neprofesionista.
      Cu privire la aspectele retinute, se arata ca O.E.M. are calitatea de asociat, insa nu reprezinta societatea in raporturile cu tertii, ci administratorul societatii, O.V., iar prezenta sa in cadrul societatii a fost cu totul intamplatoare, astfel incat retinerea unei lipse de colaborare a acesteia este total nefondata, atata timp cat aceasta nu avea responsabilitatea si abilitarea de a furniza vreun fel de date referitoare la controlul efectuat. Activitatea acesteia s-a rezumat numai la o scurta discutie cu inspectoarele, dupa care aceasta a parasit incinta societatii, revenind numai dupa ce controlul s-a realizat efectiv pentru a ajuta la clarificarea situatiei, dar in niciun caz pentru a ameninta sau obstructiona organele de control care, oricum, finalizasera acest control identificand persoanele prezente si solicitand firmelor unde erau angajati sa se prezinte a doua zi cu diverse acte la control la sediul ITM C.
       In privinta numitului C.N., arata ca acesta este angajatul societatii si la momentul cand acesta a ajuns in incinta societatii, controlul era in desfasurare, aspect despre care acesta nu a cunoscut, intrucat incinta sediului societatii are o suprafata de aproximativ 5.000 mp,  iar inspectoarele nu se aflau in zona de la intrare in societate.
      Regulamentul intern al societatii obliga angajatii sa tina inchisa poarta de la gardul ce imprejmuieste sediul social, iar acesta a inchis poarta de acces din proprie initiativa si fara a cunoaste despre efectuarea activitatii de control. Se mentioneaza ca poarta mare de acces in incinta are inclusa si o poarta destinata accesului pietonal, poarta care a ramas in permanenta deschisa pe durata efectuarii controlului.
      Ulterior, cand inspectoarele de munca, dupa efectuarea controlului, au dorit sa paraseasca incinta, poarta mare de acces auto, fiind incuiata si, intrucat cheia se afla la un angajat care nu se afla in acel moment la sediul societatii, au fost nevoite sa astepte circa 5-10 minute pana cand acesta a sosit si a deschis lacatul care asigura aceasta poarta.
      In drept, invoca dispozitiile O.G. 2/2001.
      In dovedirea actiunii contestatoarea a solicitat  proba cu acte,  martori.
      Alaturat cererii, contestatoarea a atasat, in copie, urmatoarele acte: procesul - verbal seria M, nr.1037/23.09.2011 incheiat de ITM C. plicurile postale cu care a fost comunicat procesul-verbal mentionat mai sus, instiintare de plata  nr.1037/25.09.2011,  contract de executie nr.71/20.07.2011, proces-verbal de control nr.9680/21.09.2011, impreuna cu anexa 1 si anexa 2, intre RCC si ITM C, contract prestari servicii SC P. SRL si SC RCC SRL.
       La data de 22.11.2011, intimatul a formulat intampinare, prin care solicita respingerea plangerii.
Se arata ca in timpul efectuarii controlului, trei persoane au coborat pe schela cladirii si au parasit in graba curtea imobilului, fara a putea fi identificate de catre inspectorii de munca, iar ulterior, la aceasta locatie, au venit doamna O.E., care s-a prezentat ca fiind viceprimar al orasului F.  insistand ca nu are nici o calitate in societate si un domn care a refuzat sa isi decline identitatea, precizand ca are calitatea de salariat al SC P. SRL, functia agent de vanzari. Acesta din urma, desi a sustinut verbal ca este angajatul societatii, a refuzat sa colaboreze cu inspectorii de munca, referitor la identitatea celor trei persoane care parasisera curtea societatii, refuzand sa colaboreze chiar si la solicitarea reprezentantului Jandarmeriei.
      Se precizeaza ca doamna O.E, asociat al SC P. SRL (conform datelor solicitate prin accesarea bazei de date a Registrului Comertului) si domnul C.N., identificat ca avand calitatea de salariat pentru societate, conform datelor din registrul general de evidenta a salariatilor au refuzat orice fel de colaborare cu inspectorii de munca, avand chiar o atitudine agresiva la adresa acestora.
      Parasirea sediului SC P. SRL de catre autovehiculul LTM in care se aflau inspectorii de munca a fost oprita prin inchiderea cu cheie a portilor, iar domnul C.N. a deschis portile numai la solicitarea ulterioara a unui echipaj de politie.
      Avand in vedere ca in data de 20.09.2011, a fost impiedicata efectuarea controlului, prin lipsa totala de cooperare in relatiile solicitate cu privire la persoanele care desfasurau efectiv activitate la acea data la sediul societatii, impreuna cu atitudinea de sfidare a doamnei O. E. si a domnului C. N., apreciaza ca fapta contraventionala savarsita de contravenient a fost corect consemnata, iar sanctiunea aplicata este bine proportionata, inspectorii de munca tinand cont, la individualizarea faptei, de atitudinea (vinovatia) angajatorului, de pericolul social al contraventiei.
      In drept, se invoca dispoz. art. 115-118 C.p.civ..
Instanta analizand inscrisurile aflate la dosar retine urmatoarele:
      La data de 23.09.2011 s-a incheiat procesul verbal de contraventie seria M nr.1037 de catre agenti constatatori ai ITM C. care au constatat savarsirea contraventiei prev. de art. 20 din Lg.108/1999 de catre contestatoare.
      S-a retinut ca la controlul efectuat la 20.09.2011 la contestatoare pe str. M. avand ca obiectiv depistarea cazurilor de munca nedeclarata, efectuarea controlului a fost impiedicata de O.E. M. avand calitatea de asociat si C. N. in calitate de salariat in sensul ca au refuzat sa colaboreze, au avut o atitudine amenintatoare si au blocat poarta de acces in momentul in care inspectorii de munca au vrut sa paraseasca incinta societatii.
      In consecinta contestatoarea a fost amendata cu suma de 9.000 lei.
      Examinand procesul-verbal prin prisma dispozitiilor art.17 din O.G.2/2001, instanta constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea normelor legale  a caror incalcare atrage nulitatea absoluta.Din descrierea situatiei de fapt rezulta ca pretinsa fapta a fost savarsita la 20.09.2011, astfel ca apararea contestatoarei din cadrul concluziilor pe fond in sensul lipsei mentionarii savarsirii faptei este nefondata.
      In ceea ce priveste nelegalitatea procesului verbal  instanta constata ca petenta nu a invocat nici o critica.
      In ceea ce priveste criticile de netemeinicie se retine ca petenta contesta situatia de fapt retinuta in procesul verbal. In acest sens contestatoarea a propus proba testimoniala fiind audiati ca martori persoanele indicate in procesul verbal ca obstructionand activitatea inspectorilor de munca, respectiv OEM si C. N., angajati ai societatii contestatoare. Avand in vedere calitatea acestora, cat si sanctiunile care le risca in plan penal instanta va cerceta cu prudenta in ce masura depozitiile lor sunt relevante ca proba.
      Sub aspectul sarcinii probei, in general se admite ca aceasta revine celui care face o afirmatie inaintea judecatii, potrivit art.1169 C.civ.
      Insa dreptul la un proces echitabil include printre altele si respectarea dreptului la aparare, care in materia administrarii probelor presupune, potrivit jurisprudentei Curtii Europrene a Drepturilor Omului, ca fiecare parte sa aiba posibilitatea rezonabila de a-si expune cauza in fata instantei in conditii care sa nu o dezavantajeze in mod semnificativ vis-?-vis de partea advers?. In materie penala cel acuzat beneficiaza in plus de prezumtia de nevinovatie.
      Se retine de asemenea ca CEDO interpreteaza notiunea de acuzatie in materie penala in mod autonom, aceasta avand un continut specific care nu corespunde in mod necesar cu cel consacrat in dreptul intern al statelor. In consecinta si o procedura calificata in dreptul intern ca fiind de drept contraventional poate fi supusa garantiilor speciale cerute in materie penala.Pentru a stabili daca o anumita procedura intra in domeniul penal, CEDO are in vedere mai multe criterii respectiv calificarea juridica a  faptei in dreptul national, natura insasi a acesteia si severitatea sanctiunii aplicabile, statuand in acest sens ca nu numai inchisoarea, dar si amenda intr-un cuantum ridicat poate antrena datorita gravitatii ei aplicarea garantiilor procesului echitabil in materie penala.
      Consecintele calificarii faptei drept "acuzatie in materie penala" constau in aceea ca petentul se bucura de prezumtia de nevinovatie iar sarcina probei incumba autoritatilor statului. Insa, nici una dintre aceste garantii procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele pana la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz in parte.
      In speta natura si gravitatea sanctiunii aplicate contestatoarei, prin cuantumul ei  poate fi considerata ca atragand consecinte importante pentru aceasta. In consecinta se poate aprecia ca intocmirea procesului verbal de contraventie constituie o ,,acuzatie in materie penala" in sensul autonom pe care CEDO il da acestei notiuni, care sa atraga aplicarea garantiilor specifice prev. de art. 6 al.2 din Conventia europeana a drepturilor omului. In consecinta revine in sarcina intimatei sa dovedeasca in mod convingator ca societatea contestatoare se face vinovata de savarsirea contraventiei.
      Potrivit art. 20 din Legea 108/1999 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 4.500 lei la 9.000 lei impiedicarea, in orice mod, de catre un angajator, persoana fizica sau juridica, a inspectorilor de munca sa isi exercite controlul in limitele prevazute la art. 6 si 19.
      Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea 108/1999 inspectorii de munca au urmatoarele drepturi: sa aiba acces liber, permanent si fara instiintare prealabila, in sediul persoanei juridice si in orice alt loc de munca organizat de aceasta; sa solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele si informatiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetarii accidentelor de munca; sa ceara informatii, fie singuri, fie in prezenta martorilor, de la orice persoana si despre orice problema care constituie obiectul controlului.
      Din interpretarea dispozitiilor legale mai suscitate rezulta ca are calitatea de contravenient angajatorul persoana juridica sau fizica, iar continutul constitutiv al contraventiei se realizeaza in oricare din actiunile/inactiunile prev. de art. 19.
      In speta in sarcina contestatoarei s-a retinut ca impiedicarea controlului a fost realizata prin trei modalitati: refuzul colaborarii de catre O. E.M. si C. N. angajati ai societatii contestatoare, care au avut o atitudine amenintatoare si au blocat poarta de acces in momentul in care inspectorii de munca au vrut sa paraseasca incinta societatii.
      In consecinta fata de dispozitiile prev. de art.19 din Legea 108/1999 doar actiunea de blocare a portii de acces de O.E.M. si C. N. si refuzul colaborarii acestora poate constitui contraventie. In consecinta sustinerile contestatoarei constand in aceea ca O.E.M. si C. N. nu erau abilitati sa furnizeze informatii este nefondata, cat timp legiuitorul a prevazut ca informatiile in legatura cu obiectul controlului pot fi cerute de la orice persoana, deci inclusiv lor care au venit in incinta punctului de lucru. In ce masura insa aceste persoane au furnizat informatiile cerute urmeaza a fi analizat in continuare.
      In schimb atitudinea amenintatoare a acestora nu este de natura a constitui elementul material al contraventiei.
      Sub aspectul probelor, astfel cum rezulta din depozitiile martorilor propusi de contestatoare, la data de 20.09.2011 la punctul de lucru al contestatoarei din F. intr-adevar s-a efectuat un control de catre inspectori ITM. Efectuarea acestui control este probata si de procesul verbal de control nr.9680/21.09.2011 si anexa la acesta (filele 14-17) si anexa 1,2 la procesul verbal de control nr.7936/21.09.2011 (filele 18-20) potrivit carora inspectorii ITM au gasit 2 persoane angajate ale SC A.I. SRL si 2 persoane angajate ale SC R.C.C. SRL, prestand munca la cladirea apartinand contestatoarei situata pe str. Muncii.
      Desi intimata sustine ca O.E.M. si C. N. nu au colaborat cu inspectorii ITM, iar acestia sustin contrariul, avand in vedere ca la fata locului inspectorii au gasit 4 persoane care nu erau angajati ai contestatoarei, instanta apreciaza ca lipsa colaborarii a fost una obiectiva imposibilitatea furnizarii relatiilor fiind evidenta. Prin urmare sustinerea intimatei in sensul lipsei de colaborare este nefondata cat timp din actele mentionate la aliniatul precedent rezulta ca inspectorii au cunoscut imprejurarea ca persoanele depistate prestau munca in baza contractelor de munca cu angajatorii lor (altii decat contestatoarea) si in favoarea contestatoarei in baza contractului de executie 71/20.07.2011.
      In ceea ce priveste blocarea portii de acces ca si modalitate de impiedicare a controlului, se retine ca intimata nu a facut nici o dovada.
      In schimb potrivit depozitiei ambilor martori audiati la propunerea contestatorei, rezulta ca imprejurarea este reala, poarta de acces fiind inchisa cu lacatul de C.N. care a si recunoscut acest fapt. Insa acelasi martor a sustinut ca a inchis poarta intrucat aceasta era o regula in cadrul societatii (imprejurare nedovedita de contestatoare cu regulamentul de ordine interioara astfel cum sustine), iar cheia de la lacat era la colegul sau care plecase inaintea lui, situatia fiind confirmata si de celalalt martor.
      Prin urmare actiunea inchiderii portii de acces cu lacatul de catre C. N. este una reala, realizandu-se astfel elementul material al contraventiei in forma restrictionarii accesului liber al inspectorilor de munca. Cat priveste forma de vinovatie cu care a actionat C.N. se apreciaza ca si reala de ar fi sustinerea contestatoarei (sub aspectul existentei regulamentului care sa prevada inchiderea portii de acces) acesta fata de circumstantele reale ale savarsirii faptei (existenta unei masini si a unor persoane necunoscute in curte) a prevazut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat socotind fara temei ca nu se va produce. Lipsa cheii de la lacatul portii de acces nu constituie o imprejurare necunoscuta de el care sa inlature vinovatia sa, intrucat simpla inchidere a portii de acces era suficienta pentru respectarea regulii (in masura in care ar fi existat intr-adevar o asemenea regula) nefiind necesara si incuierea acesteia cu lacatul. Pe de alta parte insusi martorul a declarat ca o cheie statea la administratorul societatii, iar cealalta era prinsa de cheia de contact a colegului sau. Prin urmare lipsa cheii de la lacatul de acces era evidenta din moment ce lacatul nu avea cheie. Cat priveste faptul ca poarta pietonala de acces a ramas deschisa, nu constituie o imprejurare relevanta care sa inlature vinovatia contestatoarei, cat timp inspectorii ITM au intrat in curte cu masina, iar intentia lor era de a pleca in aceeasi modalitate (chiar martorii audiati mentionand ca doi dintre inspectori erau in masina aflata la poarta si doi in afara acesteia neputand pleca).
      Prin urmare fapta savarsita de C. N. in modalitatea susretinuta intruneste continutul constitutiv al contraventiei prev. de art. 20 din Legea 108/1999, sub forma de vinovatie a intentiei indirecte.
      Cum din insasi depozitia martorilor contestatoarei rezulta ca un angajat al acesteia a blocat poarta de acces cu lacatul, imprejurarea fiind perceputa personal de inspectorii ITM, drept urmare, in baza art.34 din O.G.nr.2/2001 instanta pentru considerentele ce preced va respinge plangerea contestatoarei ca neantemeiata.
      
                                             
      PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

      Respinge plangerea formulata de contestatoarea SC P. SRL, in contradictoriu cu intimatul I.T.M. C., ca neantemeiata.
      Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 30.11.2011.