Raspundere delictuala

SENTINTA CIVILA NR. 829/13.10.2011 (raspundere delictuala)

Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect pretentii, actiune formulata de reclamantul UAT A COMUNEI G. impotriva paratului T.L.
      Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 06.10.2011 si au fost consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta la cererea paratului pentru a da posibilitatea sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea la data de 13.10.2011 si in urma deliberarii a pronuntat prezenta hotarare.
      
                       I N S T A N T A

Deliberand asupra actiunii civile de fata:
      I. Obiectul actiunii si timbrajul:
      I.1.Prin actiunea introdusa la aceasta instanta la data de 025.03.2011 reclamanta UAT A COMUNEI G. a chemat in judecata paratul T.L., solicitand obligarea paratului la plata sumei de 15.565 lei, reprezentand plata drepturilor salariale platite numitului M.D. conform sentintei civile nr.895/26.05.2008 si a sumei de 1071 lei cheltuieli de judecata, cu cheltuieli de judecata.
      Actiunea principala este legal timbrata cf. OP nr.119/15.03.2010 emis de Trezoreria LG si timbru judiciar.
      I.2. La data 21.04.2011, paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii formulata de reclamanta.
      II. Temeiurile de fapt si de drept invocate :
      II.1 In motivarea actiunii principale, se arata ca paratul a exercitat functia de primar al comunei Gurbanesti si, in aceasta calitate a dispus emiterea dispozitiei nr 32/29.02.2008, privind desfacerea disciplinara a contractului de munca a angajatului M.D. Ca urmare a necunoasterii legii, aplicarea gresita a acesteia, existand o culpa personala in emiterea dispozitiei la care nu avea dreptul sa apeleze, M. D. a atacat dispozitia respectiva si prin sentinta civila nr 895/26.05.2008, pronuntata de T. C. ramasa irevocabila prin respingerea recursului de catre CAB instanta a constatat nulitatea absoluta a deciziei contestate, a dispus reintegrarea contestatorului in postul detinut anterior concedierii si a obligat pe Primar la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul pe toata durata concedierii, pana la reintegrarea in functie.
      Se arata ca aceste drepturi au fost achitate de catre reclamanta din vina paratului, conform borderourilor de incasare a sumelor. Se mai arata ca, la data la care s-a desfacut contractul de munca, s-a dovedit ca emitentul dispozitiei este primarul comunei G., numitul L.T., iar obligatia de plata s-a nascut pentru primar asa cum rezulta din sentinta civila nr 895/2008 si nu UAT comuna G. Din moment ce persoana care exercita functia de primar a luat o dispozitie din culpa si care a fost reformata de catre o instanta judecatoreasca, acesta nu se mai poate apara cum ca despagubirile trebuie sa le plateasca UAT, intrucat raportul juridic nu l-a creat UAT, ci primarul, parat in aceasta cauza.
      Se mai arata ca  M. D. contestator in dosarul nr 773/116/2008 a fost aparat de avocat, iar instanta de judecata a obligat primarul la plata unor astfel de cheltuieli. Se apreciaza ca exista  o legatura de cauzalitate intre fapta paratului care, in calitate de primar, a dispus nelegal desfacerea unui contract de munca prin necunoasterea legii si prejudiciul cauzat UAT G. care a platit sumele de bani la care a fost obligata prin sentinta civila.
      In drept,  se invoca dispozitiile art. 998 si urm C Civ.
      II.2. In motivarea intampinarii parata arata ca dispozitia nr.32/29.02.2008 de incetare a raporturilor de munca ale numitului M.D. a fost emisa de parat in calitate de primar la acea data al comunei G., in baza atributiilor prevazute de art.63 alin.5 din Legea nr. 215/2001, iar dispozitia mentionata  a fost supusa controlului de legalitate, potrivit dispozitiilor art. 115 alin.2 din  Legea nr. 215/2001, avand deci avizul de legalitate al Prefectului judetului C.
      Primarul in functie la data prezentei actiuni, a continuat actiunea in instanta, promovand recurs impotriva sentintei civile nr.895/25.05.2008, pronuntata de T.C. in dosarul nr.773/116/2008, achiesand la opinia potrivit careia se impunea  desfacerea contractului de munca a angajatului M. D. sustinand in instanta de recurs ca "solutia instantei de fond este nelegala si netemeinica"
      Mai arata paratul ca a avut calitatea de primar al comunei G. judetul C. pana la data de 18.06.2008, ulterior, aceasta calitate a fost dobandita de actualul primar care a promovat prezenta actiune.In anul 2009, Curtea de Conturi a Romaniei, a efectuat control la Primaria comunei G., unde nu a semnalat si retinut in raportul prin care a fost finalizat controlul, nicio nelegalitate, atat cu privire la dispozitia nr.32/29.02.2008 si nici cu privire la obligarea la plata sumelor pentru care paratul este chemat in judecata si apreciaza ca actele emise in calitate de primar si in exercitarea acestei functii, au fost legale si in concordanta cu  atributiile prevazute  de lege.
Pe de alta parte drepturile ar fi fost platite contestatorului si in situatia in care nu s-ar fi dispus incetarea raporturilor de munca prin dispozitia contestata de acesta si, ca urmare nu exista prejudiciu, nefiind indeplinite elementele raspunderii civile delictuale.
In drept, se invoca dispozitiile art.115 si urm.C.p.civ.
      III. Probele administrate:
      In probatiune reclamantul a atasat  in copie urmatoarele acte: copie de pe sentinta civila nr. 895/2008 a T. C.i.
      In dovedirea actiunii reclamantul a solicitat probele cu interogatoriu si inscrisuri.
In dovedirea cererii parata a solicitat proba cu inscrisuri si interogatoriul reclamantei.
     In cauza au fost administrate probele cu inscrisuri si expertiza contabila.
      IV. Analizand probele administrate instanta retine urmatoarele:
      IV. 1. Starea de fapt retinuta de instanta
      Prin sentinta civila nr 895/26.05.2008, pronuntata de T. C., ramasa irevocabila prin respingerea recursului de catre CAB instanta a constatat nulitatea absoluta a deciziei nr.32/29.02.2008 emise de Primarul com. G., a dispus reintegrarea contestatorului M. D. in postul detinut anterior concedierii si a obligat Primarul la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul pe toata durata concedierii, pana la reintegrarea in functie.
      Astfel cum rezulta din continutul intampinarii primarul obligat prin decizia susnumita a fost paratul T. L. ce a detinut aceasta functie la data emiterii deciziei de concediere.
      Conform raportului de expertiza contabila efectuat in cauza numitul M. D. a fost reintegrat in munca la 01.04.2009, astfel ca perioada concedierii pana la reintegrare este in intervalul 01.03.2008-31.03.2009. Conform aceluiasi raport de expertiza, la care nu s-au formulat obiectiuni, pe durata concedierii pana la reintegrarea in munca contestatorul ar fi avut un salariu net total de 7761 lei, suma care reactualizata s-a ridicat la 8013 lei.
      IV.2 Referitor la fondul cauzei -  raspunderea civila delictuala
      Potrivit art. 998, 999 Cod civil, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
      Pentru a se putea angaja raspunderea civila delictuala in baza art 998 C.civ. este necesar sa se faca dovada elementelor raspunderii civile delictuale, respectiv: (1) existenta unui prejudiciu -prejudiciu care trebuie sa fie cert, adica sigur sub aspectul existentei sale si al posibilitatilor de evaluare si sa nu fi fost reparat inca, (2) existenta unei fapte ilicite - adica orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv se cauzeaza prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane, (3) existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, (4) existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
      Sarcina probei pentru angajarea raspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, potrivit art.1169 C.civ., care dispune ca cel ce face o propunere in fata judecatii are obligatia sa o dovedeasca, in speta aceasta proba incumba reclamantei.
      In speta in dezvoltarea motivelor actiunii reclamanta invoca faptul ca prin actiunea sa paratul in mod nelegal a emis decizia de concediere, ce a fost anulata de instanta care l-a si obligat la plata drepturilor salariale catre contestatorul M. D., dar ca plata a fost realizata de reclamanta.
      Pentru determinarea raportului juridic invocat chiar de reclamanta si sintetizate in aliniatul precedent, instanta retine ca disp. art.998 C.civ. privesc atat raspunderea pentru fapta proprie, cat si raspunderea pentru fapta altuia intemeiata pe un raport de prepusenie in actiunea in regres a comitentului impotriva prepusului.
      Desi reclamanta invoca disp.art.998 C.civ., cauza juridica a actiunii o constituie actiunea in regres a reclamantei impotriva paratului invocand faptul platii in locul paratului, desi acesta este cel obligat prin hotararea judecatoreasca la plata drepturilor salariale, actiune ce are natura juridica a unei actiuni civile de drept comun.
      Prin urmare premisa pentru exercitarea actiunii in regres este existenta unui raport juridic de prepusenie intre reclamanta UAT si parat fost primar la data emiterii deciziei de concediere.
      In doctrina s-a statuat in mod constant ca principalul argument pentru aceasta solutie in constituie faptul ca victima prejudiciului are dreptul sa actioneze pentru despagubiri atat pe comitent, cat si pe prepusul angajat, la alegerea sa, pe amandoi, concomitent ori succesiv, sau numai unul dintre ei. Comitentul care plateste despagubirile pentru prepusul sau vinovat preia prin subrogare drepturile si actiunile victimei sale. Cum in patrimoniul victimei exista o actiune civila impotriva prepusului temeiul juridic al actiunii comitentului impotriva prepusului in constituie acelasi temei pe care il avea si actiunea victimei impotriva prepusului - art.998 C.civ.
      Din perspectiva conditiilor mai susenumerate prev. de art.998 C.civ. privind actiunea in regres, instanta constata ca nu este indeplinita conditia premisa a existentei raportului de prepusenie intre UAT si paratul fost primar in cadrul acestei unitati administrativ teritoriale, intrucat primarul exercita o functie electiva, este autoritate executiva si reprezentant al UAT - Comuna G. cf.art.23,62 din Lg.215/2001.
      Ori, ceea ce este definitoriu pentru existenta raportului de prepusenie este existenta unui raport de subordonare care isi are temeiul in imprejurarea ca pe baza acordului dintre ele o persoana fizica ori juridica incredinteaza unei persoane fizice o anumita insarcinare, avand asupra acesteia din urma prerogativa de indrumare, control si directionare.
      Insa in speta, desi paratul a fost primar in comuna G., acesta si-a exercitat functia in urma alegerii prin vot, nefiind subordonat comunei ori angajat al acesteia.
      Prin urmare, instanta constata ca reclamanta nu a facut proba ce-i revenea, a indeplinirii tuturor conditiilor antrenarii actiunii in regres impotriva paratului, pretentiile urmand a fi respinse pe cale de consecinta.
      In plus se retine ca nici daca cauza juridica ar fi calificata ca fiind a raspunderii pentru fapta proprie prev. de art.998 C.civ., reclamanta nu a dovedit indeplinirea cumulativa a acestor conditii.
      Astfel, actiunea paratului de emitere a deciziei de concediere nelegale si anulate constituie o fapta ilicita care a creat un prejudiciu direct angajatului concediat M.D., constand in cuantumul drepturilor salariale de care a fost lipsit pe perioada concedierii, si nu UAT. Ori, una dintre conditiile raspunderii pentru fapta proprie este aceea a existentei unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul creat, fiind reparabil numai prejudiciul direct care se gaseste in legatura cauzala cu faptul care a generat actiunea ilicita.
      Avand in vedere considerentele ce preced instanta va respinge actiunea ca neantemeiata.
      V. Cheltuieli de judecata.
      Cum reclamanta este in culpa procesuala in temeiul art.274 C.p.civ. instanta va obliga reclamanta la plata catre parat a sumei de 1300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (onorariu avocat si onorariu expert).
      
      
         PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

      Respinge actiunea formulata de reclamanta UAT a COMUNEI G., in contradictoriu cu paratul T.L.
       Obliga reclamanta la plata catre parat a sumei de 1300 lei, cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 13.10.2011.